Constatarea unicitatii certificatului de mostenitor

Reclamantul a solicitat instantei sa se dispuna annularea certificatului de mostenitor  nr.159/25 septembrie 2002 si sa  se stabileasca drepturile sale la succesiunea defunctului tata, cu motivarea ca paratul, fratele sau vitreg, a declarat la notariat, cu rea credinta, ca este unicul mostenitor al defunctului.
Judecatoria Ploiesti, prin sentinta nr.1872 din 17 martie 2003  a admis  actiunea, a constatat nulitatea absoluta partiala a certificatului de  mostenitor, retinand ca  au calitatea de succesori legali ai defunctului, atat reclamantul cat si paratul, in calitate de descendenti de gradul I, fiecare cu cota de ½ din masa succesorala.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr.1000 din 25 iunie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de parat impotriva sentintei data de instanta  de fond.
Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia civila nr.1650 din 12 septembrie 2003, a confirmat solutia instantei de fond si a instantei de apel.
A retinut instanta  de recurs ca potrivit art.650 cod civil, succesiunea se defera prin lege sau dupa vointa omului prin testament - dispozitii de drept material care sunt imperative, ceea ce inseamna ca mostenirea este legala sau testamentara si numai persoana care indeplineste calitatea de mostenitor legal sau testamentar il poate mosteni pe defunct.
Incalcarea acestor dispozitiuni legale imperative, atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului, principiu care a  fost aplicat in mod corect de instanta de fond cat si cea  de apel, constatand ca  au calitatea de mostenitori legali ai defunctului atat reclamantul cat si paratul, in calitate de descendenti de gradul I, fiecare cu cota de ½ din masa succesorala.