Inapiere minor

R O M A N I A

TRIBUNALUL  BOTOSANI
SECTIA  -   I -  CIVILA
Dosar nr. XXXX/297/2011                                                                     - Apel  -                                                                                                  
                                                                                      -  inapoiere  minor      - 
DECIZIA  CIVILA  NR.  96  -  A
Sedinta publica din  data  de 20  septembrie  2012
Instanta  compusa    din:

                   Pe rol judecarea cauzei civile privind cererea  de  apel  formulata de  catre apelanta - parata  M. C. N., impotriva sentintei civile nr. 572 din data de 11.04.2012, pronuntata de Judecatoria Saveni, judetul Botosani, in dosar nr. XXXX/297/2011, in contradictoriu cu  intimatul - reclamant M. L. M. si Serviciul de autoritate tutelara din cadrul Primariei  orasului Saveni, judetul  Botosani,  avand  ca obiect  - inapoiere  minor.    -     
                    La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta avocat P. I. M., pentru  apelanta - parata lipsa, M. C. N.,   prezent fiind si intimatul - reclamant M. L. M., asistat de catre  avocat A. M., lipsind reprezentantul Serviciului de autoritate  tutelara   din cadrul Primariei orasului  Saveni,  judetul  Botosani.
                    Procedura legal indeplinita.
                    S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care, avocat P. I. M., pentru apelanta - parata M. C. N., prezinta  la dosar chitanta prin care se face dovada  achitarii  in intregime  a  taxei judiciare de  timbru,  aferenta judecarii  apelului.
                    La  randul sau, avocat A. M. prezinta la dosar un inscris constand intr-o adeverinta medicala eliberata de medicul de familie al tatalui partii intimate - reclamante.                   
                    Totodata,  intrebate fiind, partile prezente fac pe rand precizarea  ca, nu mai sunt de formulat alte cereri ori de adus noi acte si inscrisuri la  dosar, respectiv de invocat eventuale exceptii, situatie in care instanta, constatand pricina in stare de judecata, acorda cuvantul asupra dezbaterilor.
                    Avand cuvantul, avocat P. I. M., pentru  apelanta - parata M. C. N., solicita admiterea apelului asa  cum a fost formulat, in sensul modificarii sentintei si inlaturarii  dispozitiilor  referitoare la  autoritatea  parinteasca comuna.  Se sustine ca, dispozitiile art. 403 Cod civil au fost aplicate gresit, cu atat mai mult cu cat programul de vizita al minorului  acopera  aproape tot timpul liber al acestuia.  Se arata ca, partea apelanta - parata este  acord cu un program de vizitare a minorului, dar unul mai restrans, in sensul ca intimatul  - reclamant sa-si viziteze  copilul un week-end, lunar, respectiv  doua saptamani in vacanta de  vara, precum si  a doua saptamana din vacanta  de iarna. Se solicita si obligarea  partii intimate - reclamante  la  plata cheltuielilor de   judecata  din prezentul  apel, potrivit chitantei depusa astazi la  dosar.
                    La randul sau, avocat A. M., pentru partea intimata - reclamanta M. L. M., formuleaza concluzii de  respingere a apelului, ca fiind nefondat, ambele motive invocate fiind in opinia sa, nefondate, Se arata ca, prima instanta a interpretat corect cadrul procesual, ca s-au aplicat in mod corect dispozitiile art. 403 Cod civil, dupa cum in mod corect au fost aplicate dispozitiile noului Cod civil, fiind necesar ca  cei  doi parinti sa-si exercite in comun, autoritatea  parinteasca.   Nu se  solicita insa  cheltuieli  de  judecata.                   
                    Dupa  deliberare;

T R I B U N A L U L,
                    Asupra  cererii  de  apel, de  fata,  constata ca;
                    Prin sentinta civila nr. 572 din data de 11 aprilie 2012 a Judecatoriei Saveni, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul M. L. M. in contradictoriu cu parata M. C. N..
                    A dispus ca exercitarea autoritatii parintesti fata de minora  M. L. G., nascuta la data de XX.XX.XXXX sa revina in comun  ambilor parinti.
                    A incuviintat reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora dupa urmatorul  program: -  o data la doua saptamani, de vineri orele 1600,  pana duminica orele  2000,  -  primele doua zile de Pasti,   -  prima saptamana din vacanta de Craciun,  -  45 zile in vacanta de vara,  cu posibilitatea luarii minorei de la domiciliul paratei si cu obligatia reclamantului de a-l inapoia la sfarsitul programului de vizita.
                    Pentru a pronunta aceasta solutie, Judecatoria a retinut ca, prin sentinta civila nr. 628/2010 a Judecatoriei Saveni, definitiva si irevocabila,  s-a pronuntat divortul partilor din culpa reclamantului din prezentul dosar,  iar minora M. L. G., nascuta la data de XX.XX.XXXX, a fost incredintata spre crestere si educare,  mamei sale.
                    Retine instanta  ca, art. 5 aliniat 2 din Legea nr. 71/2011  pentru   punerea in aplicare a Codului civil prevede ca dispozitiile Codului civil  sunt  aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii  in vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor din  casatorie,  (_),  daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare  a Codului civil, iar in particular, art. 46 din aceeasi lege prevede ca dispozitiile hotararilor judecatoresti privitoare la relatiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii  divortati, inainte de intrarea in vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispozitiilor art. 403 Cod civil, text de lege ce prevede ca, in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de  tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori,  la cererea oricaruia dintre parinti.
                    Retine instanta in ceea ce priveste cererea reclamantului avand  ca obiect exercitarea autoritatii parintesti in comun, ca, in speta, nu sunt  date motive temeinice, in sensul  art.  398 alinia1 Cod civil de a se dispune exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte, atata timp cat  interesul  superior al copilului este de a intretine si dezvolta  relatii  cu ambii  parinti, instanta avand in vedere si declaratiile martorilor oculari audiati, care au relatat ca relatiile dintre tata si copil sunt bune, acesta vizitandu-l  saptamanal si cu titlu exemplificativ s-a ocupat  de organizarea la  scoala a petrecerii  cu  ocazia zilei de  nastere a  minorei.
                    Referitor la cererea reclamantului de stabilire a locuintei minorei, instanta a apreciat ca, in cauza, nu se  impune  schimbarea  acestuia  in raport de situatia retinuta prin hotararea de divort a partilor, plecarea  paratei la  munca in strainatate  neatragand de plano o asemenea masura  de vreme ce  minora  manifesta  un atasament crescut fata de  bunicii  materni si este  perfect  adaptata mediului familial in care se afla in prezent, potrivit concluziilor anchetei sociale  efectuate   la  domiciliul  paratei.
                    Ca, intr-adevar, reclamantul, desi nu are in proprietate o locuinta si sta la parintii sai, dispune totusi de conditii corespunzatoare de crestere si educare a minorei, insa determinant in convingerea instantei ca nu se impune schimbarea domiciliului copilului au fost concluziile   desprinse dupa ascultarea acestuia, minorul afirmand atasamentul sau fata de ambii  parinti,  acceptul de a sta  anumite perioade de timp cu tatal  sau,   dar reactia sa  la ipoteza schimbarii domiciliului a fost una spontana, de plans, dublata 
de exprimarea dorintei sale de a ramane cu bunicii materni. Astfel ca,  avand in vedere varsta copilului (10 ani),  instanta a apreciat ca suficienta pentru manifestarea  unei optiuni  personale  in  ceea  ce priveste  domiciliul  si coroborat cu celelalte probe administrate a concluzionat  in sensul ca interesul copilului  reclama pastrarea domiciliului la  mama.
                    Cu privire la programul de vizita solicitat de catre reclamant instanta a retinut  in raport de dispozitiile  art. 14 din Legea nr. 272/2004 si art.  401 Cod  civil ca  este in interesul  superior al copilului ca acesta sa aiba legaturi firesti si sa dezvolte relatii de afectiune cu ambii parinti. Ca,  drepturile parintilor separati de copil se pot realiza fie prin vizitarea  copilului  la domiciliul parintelui caruia i-a  fost incredintat, fie prin lasarea  copilului la domiciliul parintelui caruia nu i-a fost incredintat pentru anumite  perioade  determinate  de  timp (art. 15 din Legea  nr. 272/2004), iar  adecvat  pentru dezvoltarea relatiilor firesti  de afectiune, intre  tata si   copil  este programul retinut  in dispozitiv.
                    Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel   parata M. C. N., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul stabilirii autoritatii parintesti comune si a programului  de  vizita.
                    In motivare, se arata in ceea ce priveste prima critica ca,  prima instanta a dispus exercitarea in comun de catre ambii parinti a autoritatii parintesti fata de minora cu incalcarea  dispozitiilor legale  in sensul  ca prin   sentinta  civila  nr.  628/2010, pronuntata de  Judecatoria  Saveni, minora  i-a  fost incredintata spre crestere  si educare retinandu-se  ca ea, a manifestat  in permanenta afectiune si devotament in relatiile cu minora preocupandu-se de  cresterea si educarea acesteia in mod constant si, in plus, minora este  atasata de mama si bunicii materni, aspecte care, in prezent,  nu s-au schimbat cu nimic si, deci, in cauza nu pot  fi aplicate  dispozitiile  art.  403  Cod  civil.
                    A mai aratat apelanta ca nici situatia reclamantului nu s-a  schimbat; acesta  nici in prezent nu dispune de o locuinta a sa,  locuind  cu parintii sai si nu are loc de munca, plus faptul ca nu prezinta garantii materiale  pentru a-i fi incredintata minora  si nici  garantii morale  pentru o astfel de  masura,  acesta  avand  cazier  judiciar  si fiind  cercetat  in diferite cauze penale. Pe de alta parte, tatal reclamantului sufera de o afectiune  contagioasa (hepatita C), iar masura luarii copilului la domiciliul  reclamantului (la parintii acestuia), ar constitui un pericol pentru sanatatea  minorei  si un risc  real de  imbolnavire cu hepatita  C.
                    Referitor la  programul de vizitare a minorei stabilit de  instanta  de fond, apelanta a apreciat ca acesta este exagerat si discriminatoriu,  favorizandu-l pe reclamant prin aceea ca minora urmeaza sa petreaca  sarbatorile importante cu tatal sau, primele doua zile de Paste si prima  saptamana din vacanta de iarna.  Iar din vacanta de vara o luna si jumatate  este o perioada  prea mare,  avand  in vedere  ca  aceasta vacanta este  de  doua luni  si jumatate si se preconizeaza scurtarea  acesteia.
                    Mai arata apelanta ca, sub acest aspect trebuie respectata  dorinta minorei  exprimata in  fata instantei de a petrece  cu  tatal  sau doua saptamani in vacanta  de  vara si cate  un  week-end  lunar.
                    Apelul declarat este  intemeiat  doar  in ceea  ce priveste  critica  referitoare  la  programul de  vizitare, pentru cele  ce  succed:
                    Astfel,  retine  Tribunalul  ca, prima  instanta a  fost investita  cu o cerere de stabilire domiciliu minor, exercitarea autoritatii parintesti in comun si, in  subsidiar, stabilirea unui program de vizita cu privire la minora  M. L. G.,  nascuta la  data de  XX.XX.XXXX.
                    Referitor la critica adusa si care are in vedere stabilirea  exercitarii autoritatii parintesti in comun, Tribunalul retine ca aceasta se  intemeiaza pe dispozitiile art. 503 - 507 Cod civil si ca potrivit  art.  5  aliniat 2 din Legea  nr.  271/2011  pentru punerea in aplicare a Codului civil aceste prevederi sunt aplicabile si efectelor viitoare  ale situatiilor  nascute  anterior   intrarii in vigoare a Codului civil, derivate din starea si capacitatea   persoanelor, din casatorie, filiatii, adoptii si  obligatia legala de  intretinere,  (_)  daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil. Acesta este si cazul raporturilor dintre parintii divortati si  copiii lor minori, prima instanta analizand circumstantele concrete ale spetei a pronuntat o solutie in temeiul  legii civile  noi potrivit  principiului  mai sus enuntat.
                    In  ce priveste  aceasta institutie Tribunalul retine  ca exercitarea   autoritatii parintesti presupune exercitarea drepturilor si indeplinirea  obligatiilor  parintesti. In principiu, autoritatea parinteasca este exercitata  de   catre ambii parinti impreuna. Exercitiul comun al autoritatii parintesti  fundamenteaza prezumtia mandatului tacit reciproc intre parti (art. 503, aliniat 2 Cod civil).  Prin reglementarea regulii conform careia exercitiul  apartine ambilor parinti, legiuitorul a avut in vedere situatia ca ambii  parinti, indiferent ca sunt  sau nu impreuna,  trebuie sa-si  asume  obligatiile parintesti, sa inteleaga ca orice copil are  nevoie sa fie crescut de ambii  parinti  si sa nu abandoneze exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti. 
                    Art. 507 Cod civil enumera situatii generale valabile care vor conduce la stabilirea exercitarii autoritatii parintesti de un singur parinte, fiind aplicabile deopotriva pentru ipoteza parintilor casatoriti si a celor divortati. 
                    Art.  398 Cod civil  prevede ca exercitarea  autoritatii parintesti se poate face numai de unul dintre parinti daca exista motive temeinice, altele  decat  cele  prevazute de art. 507 Cod civil si care sa fie in interesul superior al minorului, iar  faptul ca  reclamantul  are  cazier si ar fi cercetat  penal  sau ca  bunicul patern al minorei  sufera  de hepatita  C, nefiind  de natura a  inlatura   exercitiul  autoritatii  parintesti si al reclamantului,   cu atat mai mult  cu cat boala  bunicului  patern nu este una  contagioasa ci doar  transmisibila in caz de  contact  cu sangele  persoanei bolnave.
                    Insa,  in momentul actual, ca urmare a aplicarii noului Cod civil,  exista o reala neintelegere intre continutul notiunilor de stabilire a  domiciliului  minorului  si de  exercitare  a  autoritatii parintesti, ca  urmare  a  faptului ca, se face confuzie intre institutia reglementata de Codul familiei privind incredintarea minorilor spre crestere si educare cu institutia   exercitarii  autoritatii  parintesti  reglementata in noul  Cod civil.
                    Ori, cand vorbim de autoritate parinteasca ne referim la  orientarea generala a copilului si la ceea ce este important pentru el, iar nu la  decizii care privesc viata de zi cu zi (de  exemplu, chiar daca unul  dintre  parinti este plecat, celalalt il consulta in permanenta), iar aceasta  trebuie  sa se exercite in comun si dupa divort,  pentru ca divortul este al parintilor, nu al  copilului.
                    Noul Cod civil se refera si la bunurile copilului, cu privire la care parintii, indiferent daca sunt casatoriti sau nu, trebuie sa ia decizii cu privire la acest bun, fiind vorba despre institutia administrarii simple. In exercitarea autoritatii parintesti se comporta ca un administrator cu privire la  bunurile minorului; prin  urmare, notiunea de  ,,autoritate parinteasca" se refera la dreptul de a decide cu privire la tot ce tine de viata si averea  copilului.   
                    Ceea  ce mai trebuie  subliniat este faptul ca art. 507 si 398  Cod civil nu stabileste o exceptie de la exercitarea in comun a autoritatii   parintesti, ci veritabile situatii exceptionale  in care autoritatea parinteasca  se exercita de catre un singur parinte, de interpretare restrictiva, situatii care  ar trebui sa intervina foarte rar si care pot fi subsumate  ipotezei in care  unul  dintre parinti se afla in imposibilitate de a-si exprima vointa.
                    O atare interpretare restrictiva exclude posibilitatea analizarii sub aceasta  reglementare a ipotezelor de tipul stabilirii domiciliului unuia dintre parinti  in strainatate cand, gratie mijloacelor de comunicare moderne, poate fi asigurata exercitarea autoritatii parintesti in comun, sau chiar a situatiei de comportament violent din partea unui parinte, exercitarea autoritatii parintesti  de unul  dintre  parinti neputand fi justificata de  motive diverse, cum ar fi caracterul acelui parinte,  sau boala de care  sufera  el  sau o alta persoana cu care locuieste acel parinte, intrucat este posibila consultarea  parintelui (aspect ce tine de esenta autoritatii parintesti)  care  are capacitarea de exercitiu, nefiind  impiedicat  de nimic sa-si exprime vointa, iar pe de alta parte, parintele nu trebuie incurajat sa abandoneze   obligatiile   pe care  le are  referitor la deciziile  care  il privesc  pe  copil,  sa renunte  la  drepturile   si indatoririle  parintesti .
                    In concluzie, autoritatea parinteasca poate fi asimilata unui drept  subiectiv, care nu se pierde de niciunul dintre parinti,  in nici o circumstanta,  ea fiind un dat nascut din legatura naturala dintre parinte si copil, iar exercitiul autoritatii  parintesti  cu exercitarea  acestui  drept.
                    In ce priveste notiunea de stabilire a domiciliului copilului reglementata de actualul Cod civil, Tribunalul arata ca, diferenta intre  incredintarea copilului  spre crestere si educare reglementata de vechiul  Cod  al familiei si stabilirea locuintei copilului este  ca, in acest din urma caz,  parintele la care locuieste nu mai are singur dreptul de a-l creste si educa,  ci acel parinte se va ocupa doar de sfera  vietii curente a copilului  (insa in ceea ce  priveste  deciziile importante ale vietii copilului, acestea se  vor lua  doar dupa consultarea  si a celuilalt  parinte).
                    In ceea ce priveste cea  de-a  doua  critica  invocata de  apelanta, referitor la programul de vizita, stabilit de prima instanta, Tribunalul   constata ca  fiind  intemeiata,  intrucat  programul  stabilit este prea extins  in conditiile in care, dupa  divortul  sotilor,  reclamantul - intimat rareori a luat legatura cu copilul si mai ales ca intre tata si copil nu exista  o relatie   foarte  apropiata.      
                    Fata de aceste imprejurari se impune ca programul de vizitare  initial sa fie mai restrans, tinandu-se cont si de dorinta  minorei, intrucat  unul dintre principiile generale ale protectiei  si promovarii  drepturilor copilului  este si acela al ascultarii opiniei copilului  si luarii in considerare a acestuia,  tinand  cont  de  varsta si gradul sau de maturitate, principiu  care  deriva  din dreptul  fundamental al copilului  la  libera exprimare, atat  in
relatiile cu autoritatile judiciare sau administrative cat si in relatiile cu  parintii. 
                    Cum minora are varsta de peste 10 ani, se poate considera ca aceasta are maturitatea necesara pentru a putea sa-si formeze si sa-si exprime opinia, de altfel, in aceasta idee a si fost reglementata de principiu obligativitatea  ascultarii copilului care implineste varsta de 10 ani.           
                    Totodata, in temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, Tribunalul urmeaza a obliga intimatul - reclamant sa plateasca apelantei - parate,  suma de 700 lei cheltuieli de judecata,  din apel.
PENTRU   ACESTE   MOTIVE,
IN   NUMELE    LEGII,
D  E  C  I  D  E :
                Admite apelul declarat de catre apelanta - parata M. C. N., citata fiind la familia M. G., din orasul Saveni, Strada X, nr. Y, judetul  Botosani, impotriva sentintei civile nr. 572 din data de 11.04.2012 a Judecatoriei Saveni, judetul Botosani,  in  contradictoriu cu  intimatul - reclamant  M. L. M., citat fiind la familia M. D., din satul Zoitani, comuna Adaseni, judetul Botosani  si Serviciul de autoritate tutelara din cadrul orasului Saveni, judetul  Botosani .
                    Schimba in parte sentinta apelata in sensul ca va incuviinta reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora M. L. G.,  dupa urmatorul program:
- o data pe luna, respectiv la sfarsitul primei saptamani din luna, de vineri orele 16,00,   pana duminica la orele 20,00;
- a doua zi de Pasti;
- a doua saptamana din vacanta de Craciun;
- o luna in vacanta de vara, cu posibilitatea luarii minorei de la domiciliul paratei si obligarea reclamantului de a-l inapoia la sfarsitul programului de vizita.
                    Pastreaza restul dispozitivului din sentinta care nu contravin prezentei decizii.
                    Obliga intimatul - reclamant sa plateasca apelantei suma de 700 lei cheltuieli de judecata,  din apel.
                    Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. 
                    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie  2012.
 PRESEDINTE,                         JUDECATOR,                           GREFIER,
8