Dreptul la incasarea premiului anual pe anul 2010 (salariul al 13-lea) in invatamantul preuniversitar

La data de 27.03.2012 reclamantii (_) prin reprezentant Uniunea Judeteana din Invatamant, Sport, Cultura, Asistenta Sociala si Protectia Copilului "Pro-Educatia" Suceava au chemat in judecata parata Gradinita cu Program Normal nr. 1 "Floare de Colt" Campulung Moldovenesc solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la calcularea, alocarea si plata premiului anual (al 13-lea salariu) prevazut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 aferent anului 2010, pentru fiecare reclamant in parte, functie de timpul efectiv lucrat si actualizarea sumei cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective.
In motivare au aratat ca incepand cu luna ianuarie 2011, salariatii au dreptul legal, conform art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, la incasarea unui premiu anual, pentru activitatea desfasurata, premiu egal cu media salariilor de baza realizate in anul pentru care se face premierea, respectiv anul 2010.
Dreptul la premiu anual s-a nascut din lege, respectiv Legea nr. 330/2009, ca un drept subiectiv care confera titularului prerogativele in virtutea carora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic nascut, in speta al raportului de munca exercitat, respectiv angajatorului si ordonatorului de credite, sa efectueze o anumita prestatie pozitiva, respectiv de a plati suma ce reprezinta al 13-lea salariu (premiul anual).
Astfel, in cursul anului 2010, pe perioada cat era incident art. 25 din Legea nr. 330/2009, dreptul la premiul anual este nascut, ca un drept aferent raportului de munca. Doar plata lui, executarea acestui drept, era reglementata de legiuitor pentru anul 2011, si anume incepand cu luna ianuarie 2011.
Chiar daca prin noile legi de salarizare, Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, coroborata cu Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, premiul anual nu mai este reglementat, aceste prevederi legale produc efecte doar incepand cu anul 2011, respectiv pentru activitatea desfasurata pe anul 2011. La data de 1 ianuarie 2011, dreptul la premiul anual pentru anul 2010 era nascut si reprezenta un drept castigat, atat prin prisma normelor constitutionale, cat si a celor internationale.
Considera reclamantii ca art. 8 din Legea nr. 285/2010, nu poate fi retinut ca temei pentru neacordarea premiului anual aferent anului 2010, iar masura neacordarii premiului anual pentru activitatea desfasurata in cursul anului 2010 este nelegala.
Neplata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2010 echivaleaza cu desconsiderarea principiului neretroactivitatii legii, consacrat de Codul civil (art. 1 din forma in vigoare la data nasterii dreptului, respectiv art. 6 alin. (1) din noul Cod civil) si de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Premiul anual pentru activitatea desfasurata in anul precedent, reglementat in legislatia romana de peste 20 de ani, inca dinainte de 1989, este un drept aferent raportului juridic de munca, inclusiv a raportului juridic de serviciu si un corolar al dreptului la un salariu pentru munca prestata.
Astfel, in anul 2010 premiul anual este o componenta a sistemului de salarizare a personalului bugetar, iar salarizarea reprezinta o componenta a dreptului la munca si reprezinta contraprestatia angajatorului in raport cu munca prestata de catre angajat in baza raportului de munca/de serviciu. Premiul anual pentru activitatea pe anul 2010, a facut parte din sistemul de salarizare pe anul 2010, ca atare se impune ca un drept castigat, sau cel putin ca o speranta legitima pentru salariati.
Au mai aratat reclamantii ca masura luata de legiuitor, de neplata a premiului anual aferent anului 2010, incalca in mod vadit mai multe dispozitii ale Constitutiei Romaniei, pe de-o parte, dar mai ales ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care privesc protectia proprietatii si a salariului ca "bun" in sensul Conventiei.
Raportat la Constitutia Romaniei, apreciaza reclamantii ca negarea si refuzul platii premiului anual aferent anului 2010, in conditiile in care acest drept era nascut si implinit in cursul anului 2010, incalca urmatoarele dispozitii: art. 11 privind dreptul international si dreptul intern; art. 15 privind principiul neretroactivitatii legii; art. 20 referitor la tratatele internationale in materia drepturilor omului la care Romania este parte si la prioritatea acestora in dreptul intern, in cazul in care exista neconcordante; art. 41 privind munca si protectia sociala a muncii; art. 44 privind dreptul la proprietate privata; art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi ori al unor libertati.
Din perspectiva actelor si prevederilor internationale incalcate, se mentioneaza Declaratia Universala a Drepturilor Omului - art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabila si la protectie sociala si art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta sociala europeana - art. 1 pct. 2 si 4 privind dreptul la munca, art. 4 privind dreptul la o salarizare echitabila, art. 20 privind egalitatea de sanse a lucratorilor; Dispozitiile Primului Act Aditional la Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale; Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
Mai invedereaza reclamantii ca Legea nr. 285/2010 nu le ofera posibilitatea de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate in cauza si ii lipseste total de contravaloarea premiului anual si in fond a muncii lor, ca neplata premiului anual aferent anului 2010, ca drept castigat si imposibilitatea salariatilor de a-si mai recupera vreodata sumele de bani aferente acestui drept au dus la ruperea, in defavoarea salariatilor, a justului echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general. Procedandu-se in acest fel, s-a adus atingere chiar substantei dreptului de proprietate al reclamantilor, atingere care, in conceptia instantei europene, este incompatibila cu dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. l la Conventie.
In drept si-au intemeiat actiunea pe prevederile Legii dialogului social nr. 62/2011, art. 25 din Legea nr. 330/2009, a Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, a Constitutiei Romaniei, a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a Cartei Sociale Europene, a Conventiei pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si a protocoalelor aditionale si Jurisprudenta CEDO invocata.
In sustinerea actiunii au fost depuse la dosar inscrisuri.
Legal citata, parata Gradinita cu Program Normal nr. 1 "Floare de Colt" Campulung Moldovenesc nu au formulat intampinare pentru a-si preciza punctul de vedere fata de actiunea formulata.
Prin sentinta nr. 1487 din 18 iunie 2012 a Tribunalului Suceava, a fost respinsa actiunea reclamantilor, retinandu-se ca nu se poate constata incalcarea prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la incalcarea dreptului de proprietate privata.
S-a avut in vedere ca,  potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, pentru activitatea desfasurata, personalul beneficiaza de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizatiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premierea. Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acorda proportional cu perioada in care a lucrat, luandu-se in calcul media salariilor de baza brute lunare realizate in perioada in care a desfasurat activitate. Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acorda in cazul persoanelor care in cursul anului au desfasurat activitati profesionale nesatisfacatoare ori au savarsit abateri pentru care au fost sanctionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acorda in cazul persoanelor care au fost suspendate sau inlaturate din functie pentru fapte imputabile lor. Plata premiului anual se va face pentru intregul personal salarizat potrivit prezentei legi, incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul.
Premiul anual pe anul 2010 reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, dar dispozitiile de lege criticate prevad, in acelasi timp, doar modalitatea prin care statul urmeaza sa-si execute intru totul aceasta obligatie financiara, in forma aratata mai sus, fara a fi afectate in niciun fel cuantumul sau intinderea acestei creante.
Avand in vedere cele expuse, nu s-a retinut nici incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin continutul lor normativ, nu vizeaza efectele juridice stinse ale unui raport juridic nascut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea incalcarii principiului neretroactivitati legii. Curtea s-a pronuntat constant in acest sens, de pilda prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006 sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.
Referitor la efectele deciziei Curtii Constitutionale anterior mentionata tribunalul a constatat ca art. 8 din Legea nr. 285/2010 a facut obiectul controlului de constitutionalitate, exercitat in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, Curtea Constitutionala pronuntand decizia precizata mai sus.
In raport cu dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si fata de jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), tribunalul a avut in vedere faptul ca atat dispozitivul, cat si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept, deopotriva, in cazul deciziilor prin care se constata neconstitutionalitatea unor norme, dar si in ipoteza celor prin care se resping obiectii sau exceptii de neconstitutionalitate, in acelasi sens fiind si Decizia RIL nr.29/12.12.2011 a ICCJ (Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din 27/12/2011).
Avand in vedere faptul ca, prin decizia sus-mentionata prin care Curtea Constitutionala a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, instanta de contencios constitutional a realizat o verificare a dispozitiilor respective atat din punctul de vedere al compatibilitatii cu Legea fundamentala (in raport cu criticile formulate), cat si sub aspectul compatibilitatii cu Conventia europeana a drepturilor omului, tribunalul, raportat la limitele sesizarii Curtii Constitutionale, a considerat ca instanta constitutionala a statuat asupra aptitudinii normei juridice de a respecta in abstracto dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fara a putea stabili efectele acelei norme pentru fiecare individ sau subiect de drept in parte, atat timp cat acesta este atributul exclusiv al instantelor judecatoresti ce solutioneaza litigii intre destinatari precis determinati ai normei respective, instantele fiind singurele in masura sa cuantifice in concreto efectele aplicarii normei la situatia de fapt a spetei.
Ca atare, s-a apreciat ca instantele judecatoresti, judecand in materie, au competenta de a realiza o analiza proprie a compatibilitatii efectelor art.8 din Legea nr. 285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, raportat la situatia de fapt a fiecarei cauze atunci cand se invoca circumstante personale specifice.
Or, in cauza de fata reclamantii nu au invocat astfel de circumstante ci s-au limitat la a invoca in mod obiectiv neconcordanta dintre dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale astfel incat si sub acest aspect constatarile Curtii Constitutionale realizate prin decizia nr. 115 din 09.02.2012 capata caracter obligatoriu pentru instanta.
Referitor la principiul neretroactivitatii, avand in vedere cele anterior stabilite cu privire la caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, precum si al considerentelor acestora, in limitele controlului de constitutionalitate, tribunalul a retinut ca instantele judecatoresti nu sunt in drept sa faca aprecieri asupra unor critici de neconstitutionalitate, sub aspectul respectarii principiului neretroactivitatii legii, formulate de partile din litigiile deduse judecatii.
Instantele de drept comun ar fi fost indrituite la o evaluare separata a chestiunii retroactivitatii legii numai in cazul in care aceasta analiza se impunea in mod distinct, din perspectiva Conventiei europene a drepturilor omului, altfel decat in contextul "ingerintei" in analiza de conventionalitate in baza art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Insa, in jurisprudenta Curtii Europene o problema de retroactivitate a legii este atasata, de regula, unei plangeri tinand de dreptul la un proces echitabil in temeiul art. 6 alin. (1) din Conventie (ca de exemplu in Cauza Maggio s.a. impotriva Italiei din 31 mai 2011), premisa care, in cererile vizand obligarea paratei la plata drepturilor banesti reprezentand premiul anual aferent anului 2010, nu este indeplinita, intrucat in cursul judecarii acestor cererii nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care sa afecteze in mod decisiv soarta procesului; pe de alta parte, neretroactivitatea art. 8 din Legea nr. 285/2010 in raport cu art. 25 din Legea nr. 330/2009 a fost deja constatata prin decizia Curtii Constitutionale anterior mentionata, instanta constitutionala fiind unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Uniunea Judeteana a Sindicatelor din Invatamant, Sport, Cultura, Asistenta Sociala si Protectia Copilului "Pro-Educatia", prin reprezentant legal, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor s-a aratat ca, in cursul anului 2010, pe perioada cat era incident art. 25 din Legea 330/2009, dreptul la premiul anual era nascut, ca un drept  aferent raportului de munca. Doar plata lui, executarea acestui drept, era reglementata de legiuitor pentru anul 2011, si anume incepand cu luna ianuarie 2011.
Chiar daca prin noile legi de salarizare, Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, coroborata cu Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, premiul anual nu mai este reglementat, aceste prevederi legale produc efecte dosar incepand cu anul 2011, respectiv pentru activitatea desfasurata pe anul 2011.
La instanta de fond a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate a art. 8 din Legea nr. 285/2010: "Sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi". S-a motivat ca art. 8 din Legea nr. 285/2010 incalca principiul neretroactivitatii legii, art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO precum si art. 16 al. 1 si 53 din Constitutia Romaniei si art. 14 din CEDO ce se refera la eliminarea discriminarilor. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 8 din Legea 285/2010 referitor la principiul neretroactivitatii si art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin decizia  nr. 115 din 9 februarie 2012 prin respingerea exceptiei ca neintemeiata dar nu si in ce priveste incalcarea art. 16 si 53 din Constitutie si art. 14 din CEDO sens in care considera ca se impunea  necesitatea sesizarii Curtii Constitutionale de catre instanta de fond cu aceasta exceptie.
Conform deciziei Curtii Constitutionale nr. 115/2012, decizie cu caracter obligatoriu, ar fi insemnat ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 sa fie avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de  baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi  lege. Asadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, este astfel recunoscut de acesta din urma, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza. Ceea ce inseamna ca salariile recurentilor in anul 2011, ar fi trebuit sa creasca in mod esalonat si diferentiat prin aplicarea de cote-parti din premiul anul pe 2010, dar asa ceva nu s-a intamplat.
Daca legiuitorul a avut in vedere prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 o eventuala esalonare a platii premiului anual aceasta trebuia mentionata expres, intreg sistemul bugetar fiind vitregit atat prin prisma diminuarilor de salariu cat si prin prisma esalonarilor in contextul crizei economice.
Mai mult, o parte din angajatii unor unitati reclamate, respectiv Scoala cu clasele I-VIII nr. 2 "Petru Comarnescu" Gura Humorului, sunt in posesia unei sentinte definitive si irevocabile - sentinta nr. 770 din 22 martie 2012 a Tribunalului Suceava - prin care li se recunoaste dreptul la primirea sumelor reprezentand premiul anual aferent anului 2010.
Considera ca instanta de judecata chemata sa faca dreptate a provocat, de fapt, o discriminare intre angajatii aceleiasi unitati in ceea ce priveste aceleasi drepturi salariale.
Solicita admiterea recursului, modificarea sentintei si admiterea actiunii, in sensul obligarii paratei la plata sumei de  bani reprezentand contravaloarea premiului anual (al 13-lea salariu) prevazut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 aferent anului 2010 precum si actualizarea sumelor cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective.
Examinand actele dosarului in raport de motivele de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
Prin decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, Curtea Constitutionala a retinut ca legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevazut ca sumele aferente premiului anual pe 2010 sa fie avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege. Asadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, este astfel recunoscut de acesta din urma, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza. De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finala din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, in prezent abrogata, care prevedea acordarea acestui premiu ,,incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligatiei de plata, astfel ca legiuitorul poate sa reglementeze o modalitate de plata esalonata care sa satisfaca si sa mentina un echilibru rezonabil, pe de o parte, intre interesele angajatilor in cauza, si, pe de alta parte, interesul public sub aspectul gestionarii resurselor bugetare in contextul actualei crize economice.
Totodata, Curtea Constitutionala a mai retinut ca - potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor masuri financiare in domeniul bugetar - cresterea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
In ce priveste critica reclamantilor  privind existenta unei discriminari, de natura a atrage incidenta dispozitiilor art. 14 din CEDO, Curtea constata ca este, de asemenea nefondata.
Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (3) din OG nr. 137/2000, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de legalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice. Sunt discriminatorii, in sensul actului normativ, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor mentionate, fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Din insusi modul cum a fost argumentata aceasta sustinere nu rezulta elemente de comparatie cu privire la persoane, categorii profesionale aflate in situatii identice/similare. De altfel, o astfel de sustinere nu a format obiect de analiza la instanta de fond, incat nu poate fi calificata drept "critica" a sentintei recurate, susceptibila a fi supusa controlului jurisdictional in calea extraordinara de atac.
Practic, in speta s-a reclamat neplata celui de-al 13-lea salariu, aferent anului 2010, argumentandu-se, in esenta, ca acesta li se cuvine recurentilor in pofida reglementarii introduse prin art. 7 din Legea  nr. 285/2010, fiind un drept castigat.
Or, prin sentinta atacata, prima instanta a retinut, in acord cu decizia Curtii Constitutionale sus-mentionata, ca dreptul solicitat nu le-a fost negat reclamantilor prin noua reglementare (art. 8), ci Statul, in calitate de debitor al acestei obligatii, a modificat modalitatea de executare a acestei obligatii, aflata, de altfel, in derulare.
Aceasta, in acord cu statuarile CEDO (Hotararea din 8 noiembrie 2005, cauza Kechko imp. Ungariei), potrivit carora "Statul poate introduce, suspenda sau inceta plata acestor beneficii (n.n. - platite din fonduri publice angajatilor sai), adoptand in acest sens modificarile legislative corespunzatoare".
Privite din aceasta perspectiva, argumentele recurentilor referitoare la inglobarea premiului pentru anul 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza pentru anul 2011 exced investirii initiale a instantei de fond.