Contestatie act administrativ-fiscal. Contributie pentru fondul de solidaritate sociala

Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Suceava - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal la data de 29.10.2010 sub nr.905/39/2010, reclamanta S.C. “M" S.A. Suceava, a solicitat anularea Deciziei nr. 126/05.10.2010 emisa de parata prin care a fost respinsa contestatia impotriva Deciziei de impunere nr. 1582/09.08.2010 si pe cale de consecinta anularea Deciziei de impunere nr. 1582/09.08.2010 prin care s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare de plata in cuantum de 546.184 lei reprezentand varsaminte de la persoane juridice, pentru persoanele cu handicap neincadrate, respectiv suma de 524.928 lei reprezentand majorari si penalitati de intarziere.
La data de 22.11.2010, reclamanta si-a completat actiunea precizand ca intelege sa conteste si decizia nr. 163 din 02.12.2010 emisa de parata prin care a fost respinsa contestatia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 164605/13.10.2010 emisa de D G F P  Suceava, prin care s-au stabilit obligatii fiscale accesorii pentru varsaminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neincadrate in suma de 420.234 lei reprezentand dobanda aferenta obligatiei de plata pentru suma de 546.184 lei, impusa conform Deciziei nr. 1582/09.08.2010.
In motivarea actiunii reclamanta arata ca prin Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala nr. 1582/09.08.2010, inregistrata la Activitatea de Inspectie Fiscala Suceava sub nr. 78625 din 11.08.2010, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala cu nr. 78468 din data de 06.08.2010, intocmit de Activitatea de control fiscal din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului Suceava s-a stabilit in sarcina societatii un debit in suma de 546.184 lei reprezentand varsaminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neincadrate si suma de 524.928 lei  reprezentand majorari si penalitati de intarziere.
Reclamanta sustine ca, in perioadele 05.03.2009-06.03.2009 si 13.07.2010-28.07.2010, in urma controlului efectuat la societate, Activitatea de Inspectie Fiscala a constatat o serie de aspecte care au modificat baza de impunere, aspecte consemnate in raportul de inspectie fiscala incheiat la data de 30.07.2010, inregistrat sub nr. 78468 din 08.08.2010.
Arata reclamanta ca, in perioada 02.06.2008-27.06.2008, s-a mai efectuat un control pe aceasta tema, in urma caruia s-a emis Decizia de impunere nr. 155594/30.06.2008 care ulterior a fost anulata prin Decizia nr. 452/24.12.2008 a Ministerului Economiei si Finantelor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia generala de solutionare contestatii.
Solicita reclamanta sa se constate prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale pentru o parte din sumele impuse si invoca in acest sens prevederile art. 91 din Codul de procedura fiscala sustinand ca, intrucat controlul a inceput la data de 05.06.2009, perioada supusa controlului trebuia sa fie incepand cu data de 01.01.2004 si nu cu data de 01.01.2003,  asa cum din eroare a fost calculat. Astfel, sumele aferente anului 2003, in cuantum de 209.480 lei debit si 123.078 lei accesorii, nu sunt datorate.
Mai mult decat atat, reclamanta considera ca si impunerile aferente anului 2004 sunt prescrise, avand in vedere prevederile art. 91 alin. 2 din Codul de procedura fiscala si ale art. 14 alin. 11 din Ordinul nr. 713/2004.
Societatea reclamanta considera ca legiuitorul a stabilit termenul de prescriptie de 5 ani care incepe sa curga la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala, la care se adauga perioada de maxim 3 luni de suspendare aferente perioadei controlului si nu conform interpretarii DGFP Suceava care, in cazul de fata a stabilit o perioada de prescriptie de 7 ani si 6 luni (01.01.2003-30.06.2010).
Mai arata reclamanta ca, in ceea ce priveste creanta fiscala aferenta lunii noiembrie 2004, a devenit scadenta la data de 25.12.2004 si calculand 5 ani incepand cu data de 01.05.2005, rezulta ca la data de 01.01.2010, obligatiile impuse, aferente perioadei 01.01.2004-30.11.2004, sunt de asemenea prescrise.
De asemenea, reclamanta sustine ca nu a solicitat si nu are nici o culpa in faptul ca de la data de 27.03.2009, cand a fost inaintata adresa nr. 154679, s-a primit raspunsul abia la data de 07.07.2010, dupa mai mult de 1 an si 4 luni, in conditiile in care orice cerere trebuie solutionata in termen de 45 de zile.
In ceea ce priveste conditiile de fond referitoare la prevederile art. 42 alin. 1 si art. 43 din OUG nr. 102/1999, reclamanta arata ca societatea avea un numar de 70 de angajati persoane cu handicap si nu doar 4, acestia indeplinind conditiile prevazute de lege pentru a putea fi considerate persoane cu handicap, dupa cum a considerat organul de control.
Sustine ca potrivit prevederilor art. 43 din OUG nr. 102/1999, obligatia de plata lunara la fondul de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap este datorata numai in cazul in care societatea refuza angajarea vreunei persoane cu handicap, in acelasi sens fiind si raspunsul dat de D G F P Suceava prin adresa nr. 77265/07.07.2010 invocat in decizia de impunere si anume ca in cazul in care "persoana juridica nu poate face dovada ca a solicitat in perioada verificata repartizarea de persoane cu handicap_ si ca agentia in cauza nu a repartizat astfel de persoane pentru ocuparea posturilor vacante, persoana in cauza are obligatia de a plati lunar_"
Reclamanta sustine ca, dupa cum rezulta din adresa AJOPFM Suceava nr. 6152/28.07.2008, a solicitat in permanenta angajarea de personal si nu a refuzat niciodata angajarea vreunei persoane. Arata ca in perioada 2003-2009 angajarea personalului s-a facut din randul somerilor, nefacandu-se discriminari intre persoane fara handicap si cele cu handicap, iar in acest sens au fost prezentate dovezi constand in inscrisuri, dar acestea nu au fost luate in considerare de catre organele de control.
Cu privire la decizia nr. 163 din 02.12.2010 prin care a fost respinsa contestatia impotriva deciziei de impunere nr. 164605/13.10.2010 prin care s-au stabilit obligatii fiscale accesorii in suma de 420.234 lei, reprezentand dobanda aferenta obligatiei de plata pentru suma de 546.184 lei, impusa conform deciziei nr. 1582/09.08.2010, reclamanta arata ca aceasta suma a fost calculata  pentru perioada 25.06.2008-09.08.2010, cand controlul fiscal a fost suspendat.
Ori, aceasta suspendare se datoreaza culpei parate care, pentru a obtine lamuriri in cauza a emis adresa nr. 154679/17.03.2009 catre ANAF-Serviciul de metodologie si administrare a veniturilor statului.
Desi a primit raspunsul la  solicitarile formulate la data de 18.05.2009, controlul a fost reluat la data de 13.07.2010, iar pentru perioada  suspendarii au fost  calculate dobanzi conform deciziei de impunere nr. 164605/13.10.2010.
Prin intampinare, parata arata, cu privire la exceptia prescrierii dreptului de a stabili obligatiile fiscale contestate in decizia de impunere nr. 1582/09.08.2010 ca  la SC “M" SA a fost efectuata o verificare pentru fondul special pentru incadrarea persoanelor cu handicap, pentru perioada 01.01.2002-31.08.2007, in urma caruia a fost intocmit raportul de inspectie fiscala nr. 155594/30.06.2008, in baza caruia a fost emisa decizia de impunere nr. 103/27.06.2008.
Aceasta  verificare a fost efectuata in cadrul termenului de prescriptie de 5 ani, atat pentru anul 2003 cat si pentru anul 2004.
De asemenea, din documentele existente la dosarul cauzei rezulta ca SC "M" SA a formulat contestatie impotriva Deciziei de impunere nr. 103/27.06.2008, contestatie depusa la Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Suceava in data de 31.07.2008.
Avand in vedere  art. 16 lit. "b" si ale art. 17 din Decretul 167/1998 rezulta ca la data depunerii contestatiei, respectiv 31.07.2008, termenul de prescriptie s-a intrerupt, iar prescriptia inceputa inainte de  intrerupere s-a sters, dupa intrerupere incepand sa curga un nou termen.
Astfel actuala verificare, efectuata pentru anii 2003-2005, in urma careia a fost emisa Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de Inspectia fiscala nr. 1582/09.08.2010 a fost efectuata in cadrul termenului de prescriptie   de 5 ani.
De asemenea, arata parata ca potrivit art. 91 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala < Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune astfel."> De altfel, in acelasi sens sunt si considerentele Deciziei nr. V/15.01.2007 pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 732/30.10.2007.
Mai sustine parata ca norma legala in vigoare la data la care a inceput sa curga prescriptia extinctiva pentru creantele nascute anterior datei de 01.01.2004 este OG nr. 70/1997 privind controlul fiscal, cu modificarile ulterioare care, la art. 21, precizeaza  ca ,,Dreptul organelor de control fiscal sau, dupa caz, al serviciilor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale de a stabili diferente de impozite si majorari de intarziere pentru neplata in termen a acestora, precum si de a constata contraventii si a aplica amenzi si penalitati pentru faptele ale caror constatare si sanctionare sunt, potrivit legii, de competenta organelor de control fiscal sau, dupa caz, a serviciilor de specialitate ale  autoritatilor administratiei publice locale, pentru o perioada impozabila, se prescrie dupa cum urmeaza:
a) in termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere declaratiei pentru perioada respectiva;"
Art. 1 si 2 din Ordinul Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap nr. 132 din 4 septembrie 2000 privind depunerea declaratiei lunare de catre persoanele juridice cu privire la plata obligatiilor fata de bugetul Fondului special de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap, care prevede:
"Persoanele juridice care, potrivit art. 53 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia  speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, cu modificarile si completarile ulterioare, au obligatia de plata catre bugetul Fondului special de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap declara lunar fondul de salarii, precum si contributia datorata, potrivit modelului declaratiei prevazut in anexa care face parte integranta din prezentul ordin".
"Declaratia lunara se depune la inspectoratul de stat teritorial pentru persoanele cu handicap in a carui raza teritoriala se afla sediul persoanelor juridice prevazute la art. 1, pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza contributia".
Se retine ca termenul de depunere a declaratiei privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat care cuprinde si varsaminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neincadrate, conform art. 43 din OUG nr. 102/1999 este data de 25 a lunii urmatoare perioadei de raportare.
In consecinta, termenul de prescriptie pentru varsamintele de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neincadrate corespunzatoare lunii ianuarie 2003 incepe sa curga la 26 februarie 2003.
Pentru anul 2004, sunt aplicabile prevederile art. 83 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, unde se precizeaza:
"Obiectul, termenul si momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale:
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.
           (2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 21, daca legea nu dispune altfel".
Din textele de lege citate mai sus rezulta ca termenul de 5 ani de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale, incepe sa curga cu 01 ianuarie a anului urmator celui in care ia nastere creanta fiscala.
In consecinta, termenul de prescriptie pentru varsamintele de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neincadrate corespunzatoare anului 2004 incepe sa curga cu 01 ianuarie 2005.
Cu privire la fondul cauzei arata ca din verificarile efectuate, pentru  perioada 01.01.2003-30.09.2005, organele de control au constatat ca societatea nu a inregistrat, constituit, declarat si virat obligatia la fondul pentru protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap datorat conform OUG nr. 102/1999, Legea nr. 519/2002 si Legea nr. 343/2004.
Organele de control au constatat ca in  perioada supusa inspectiei fiscale, reclamanta a avut printre angajati si persoane cu diverse grade de handicap, din care doar 4 persoane s-au dovedit a fi in conformitate cu prevederile legale, respectiv art.2 alin.1 din OUG nr.102/1999 cu modificarile si completarile ulterioare.
Se mai arata ca din analiza registrelor de corespondenta rezulta ca reclamanta nu a solicitat trimestrial angajarea de persoane cu handicap, conform prevederilor art. 43 alin. 2 din OUG nr.102/1999.
Organele de control au stabilit in sarcina societatii un debit suplimentar in suma totala de 546.184 lei, reprezentand varsaminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neincadrate, din care 209.480 lei aferenta perioadei 01.01.2003-31.12.2003, 207.099 lei aferenta perioadei 01.01.2004-31.12.2004 si 129.605 lei aferenta perioadei 01.01.2005-30.09.2005, iar pentru neachitarea la termen a debitului in suma de 546.184 lei, organele de control au calculat majorari in suma de 474.410 lei si penalitati de intarziere in suma de 50.518 lei pentru perioada 26.02.2003-25.06.2008.
Conform art. 42, alin. 1 si 43, alin. 1 si 2 din OUG 102/1999, aprobata si completata prin Legea nr. 519/2002 SC "M" SA avea obligatia de a angaja un numar de persoane cu handicap egal cu 4% din numarul total de angajati sau, in cazul in care nu angaja numarul legal de persoane cu handicap, trebuia sa plateasca lunar la bugetul de stat, o suma egala cu salariul minim brut pe tara inmultit cu numarul de locuri de munca in care nu a incadrat persoane cu handicap.
De asemenea, conform acestor prevederi legale, sunt exceptati de la plata acestei contributii contribuabilii care fac dovada ca nu au solicitat trimestrial de la agentiile judetene de ocupare a fortei de munca repartizarea de persoane cu  handicap calificate in meseriile respective si ca nu au fost repartizate astfel de persoane in vederea angajarii.
Arata parata ca din documentele  existente la dosarul cauzei rezulta ca SC "M" SA a angajat un numar mai mic de persoane cu handicap decat cel stabilit de legiuitor, drept pentru care organele de control au calculat diferenta de fond special de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap datorat pentru locurile de munca in care nu a angajat persoane cu handicap.
La termenul de judecata din 20.01.2011 parata a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei impotriva deciziei de impunere nr. 164605 din 13.10.2010, intrucat nu a fost urmata procedura jurisdictional fiscala precum si a necompetentei materiale a instantei intrucat valoarea impusa prin decizia mentionata este sub pragul de 500.000 lei.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta a reiterat apararile cu privire la fondul cauzei si a solicitat respingerea exceptiilor invocate aratand ca decizia de impunere nr. 164605/13.10.2010 a fost contestata la parata, fiind emisa decizia nr. 163/27.12.2010.
Cu privire la necompetenta materiala a instantei arata ca suma de 420.234 lei, impusa prin decizia nr. 164605/13.10.2010 reprezinta dobanzi la suma de 546.184 lei impusa prin decizia 1582/09.08.2010, astfel ca cele doua decizii pot fi analizate doar in aceeasi cauza.
A depus si parata concluzii scrise in care reitereaza apararile punctate in intampinare.
Prin sentinta nr.199/16.05.2011, Curtea de Apel Suceava - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal a respins exceptiile prematuritatii contestarii deciziei referitoare la obligatii de plata accesorii nr. 164605/13.10.2010 si a necompetentei materiale, invocate de catre parat, ca neintemeiate; a admis actiunea si, in consecinta, a modificat decizia nr. 126/05.10.2010 si decizia nr. 163/27.12.2010 emise de parata D G F P Suceava, retinand urmatoarele:
Curtea a respins exceptia prematuritatii contestarii deciziei de impunere nr. 164605/13.10.2010, in conditiile in care reclamanta a precizat ca obiectul cererii il constituie anularea deciziei nr. 163/02.12.2010 prin care parata a respins contestatia formulata impotriva deciziei de impunere amintita.
Instanta a respins si exceptia necompetentei materiale in solutionarea plangerii impotriva deciziei nr. 163/27.12.2010, in conditiile in care prin decizia de impunere nr. 164605/13.10.2010 s-a impus suma de 420.234 lei, cu titlu de dobanda aferenta sumei de 564.184 lei, constatata de plata prin decizia nr. 1582/09.08.2010, care face, de asemenea, obiectul  contestarii in dosar.
Ori, facand aplicarea principiului accesoriul urmeaza principalul, se constata ca solutionarea cererii de anulare a deciziei nr. 163/27.12.2010 este  indisolubil legata de cererea de anulare a  deciziei nr. 126/05.10.2010,  aceasta din urma atragand competenta materiala  a acestei instante, conform art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea de Apel Suceava a constatat ca debitul principal contestat in actiune consta in suma de 546.184 lei pretins datorata cu titlu de varsaminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neincadrate, din care 209.480 lei aferenta perioadei 01.01.2003-31.12.2003, 207.099 lei aferenta perioadei 01.01.2004-31.12.2004 si 129.605 lei aferenta perioadei 01.01.2005-30.09.2005.
La suma de 546.184 lei, organele de control au calculat majorari  in suma de 474.910 lei si penalitati de intarziere in suma de 50.518 lei, pentru perioada 26.02.2003-25.06.2008, intreaga suma de 1.071.112 lei fiind stabilita de plata  prin decizia de impunere nr. 1582/09.08.2010.
Ulterior, pentru perioada 25.06.2008-29.09.2010, prin decizia de impunere nr.164605/13.10.2010, organele fiscale au stabilit in sarcina reclamantei suma de 420.234 lei, cu titlu de dobanda la suma de 546.184 lei, debit principal constatat prin decizia nr. 1582/09.08.2010.
Contestatiile formulate de reclamanta fata de deciziile de impunere de mai sus, au fost  respinse de parata prin deciziile nr. 126/05.10.2010, respectiv nr. 163/02.12.2010.
Cu privire la prescrierea dreptului de a stabili, partial, sumele impuse cu titlu de debit principal prin decizia nr. 1582/09.08.2010, Curtea a constatat ca, anterior actelor fiscale care fac obiectul contestarii in prezenta cauza, organele fiscale au mai efectuat un control cu aceeasi tematica la societatea reclamanta, fiind vizata perioada  01.01.2002-31.08.2007, fiind stabilita de plata suma de 1.843.242 lei.
In urma contestatiei depusa de reclamanta, s-a emis de catre ANAF-Directia generala de solutionare  a contestatiilor decizia nr. 452/24.12.2008, prin care s-a desfiintat decizia de impunere privind suma de 1.841.710 lei, dispunandu-se reanalizarea cauzei pentru aceeasi perioada.
In urma acestei decizii a ANAF - Directia generala de solutionare a contestatiilor, s-a reluat controlul la societatea reclamanta, fiind  vizata perioada  01.01.2003-30.09.2005.
Potrivit art. 91 alin. 1 din OG 92/2003 dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in  termen de 5 ani, iar, potrivit alin. 2, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator  celui in care s-a nascut creanta fiscala.
De asemenea, potrivit art. 92 alin. 2 termenul de  prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale se suspenda pe perioada cuprinsa intre momentul inceperii inspectiei fiscale si momentul emiterii deciziei de impunere.
Cum inspectia fiscala a inceput la data de 5.03.2009 (fila 28), fiind avuta in vedere perioada 01.01.2003-30.09.2005 rezulta ca organul fiscal s-a aflat in termenul legal de stabilire a obligatiilor fiscale, nefiind data prescriptia invocata de reclamanta.
Se constata, insa, ca suma de 546.184 lei impusa reclamantei a fost nelegal stabilita de organele fiscale.
Astfel, potrivit  art. 42 alin. (1) din OUG 102/1999 cu modificarile si completarile ulterioare:
(1) " Societatile comerciale, regiile autonome, societatile si companiile nationale si alti agenti economici, care au un numar de cel putin 100 de angajati, au obligatia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de munca intr-un procent de cel putin 4 % din numarul total de angajati", iar , potrivit art. 43, alin. (1) si (2) din aceeasi ordonanta de urgenta:
(1) Persoanele juridice care nu respecta prevederile art. 42, alin. (1), au obligatia de a plati lunar catre bugetul de stat o suma egala cu salariul minim brut pe tara inmultit cu numarul de locuri de munca in care nu au incadrat persoane cu handicap.
(2) Sunt exceptati de la plata obligatorie prevazuta la alin. (1) agentii economici care fac dovada ca au solicitat trimestrial la agentiile judetene de ocupare a fortei de munca repartizarea de persoane cu handicap calificate in meseriile respective, si ca acestea nu au repartizat astfel de persoane in vederea angajarii.
Instructiunile comune nr. 1008/200/2003 date in aplicarea art. 43, alin. 2 din OUG nr. 102/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, emise de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca si Autoritatea Nationala  pentru Persoane cu Handicap, precizeaza la pct. 1 de la art. 2 ca: "Solicitarea trimestriala privind repartizarea de persoane cu handicap se realizeaza astfel:
1.Persoana juridica intocmeste si comunica trimestrial Agentiei pentru Ocuparea Fortei de Munca oferta de locuri de munca vacante pentru persoane cu handicap.
Oferta de loc de munca pentru persoane cu handicap trebuie sa cuprinda informatiile specificate la pct.3 al aceluiasi articol, intre care la lit.B) figureaza si "numarul de locuri de munca vacante pentru persoanele cu handicap, pe categorii si grad de handicap".
Conform art. 5 alin. 1 din instructiunile mentionate anterior, solicitarea privind repartizarea de persoane cu handicap in vederea incadrarii in munca se dovedeste prin  raspunsul scris al Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca.
Incepand cu data de 15.07.2009 prin Legea nr. 343/2009, obligativitatea angajarii persoanelor cu handicap in procent de cel putin 4 % din numarul total de angajati a fost stabilita pentru agentii economici cu cel putin 75 de angajati.
Prin  adresa nr. 6152/28.07.2008 (f.45)  a Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca Suceava se arata ca, "in perioada 01.01.2003-31.12.2005 au fost inregistrate in evidente un numar de 31 persoane cu handicap si desi societatea a solicitat in mai multe randuri repartizarea de persoane, aceste solicitari nu au putut fi onorate pe motiv ca aceasta societate nu prezenta interes din punct de vedere al salarizarii si a conditiilor de munca ".
De asemenea se arata ca  "in perioada 2003-2008 au fost repartizate la SC "M" SA Suceava un numar de 423 persoane dar fara a cunoaste numarul celor care s-au angajat efectiv si cat timp au lucrat efectiv. De altfel,  numarul mare de solicitari de forta  de munca denota conditiile de lucru de la aceasta unitate si cu siguranta ca salariul nu a fost motivant.
Dintre persoanele cu handicap aflate in evidenta si mentionate la pct. (1) numai trei persoane aveau calificarea de confectioner incaltaminte, iar faptul ca nu au solicitat un loc de munca corespunzator nu li s-a eliberat  dispozitie de repartizare. In concluzie, societatea  nu avea ce sa  refuze".
Din cuprinsul acestei adrese, desi rezulta ca reclamanta nu a solicitat trimestrial, pentru perioada impusa controlului, repartizarea de persoane cu handicap, aceasta imprejurare nu era  relevanta, intrucat reclamanta nu ar fi avut cum sa angajeze persoane cu handicap din moment ce agentia de munca judeteana avea in evidente doar trei persoane cu handicap cu calificarea corespunzatoare, dar care nu au solicitat repartizarea  unui loc de munca.
In consecinta, obligatiile agentului economic nu trebuie interpretate excesiv, in sensul ca acestea datoreaza plata contributiei pentru fondul de solidaritate sociala ca urmare a neindeplinirii cerintei formale a solicitarilor trimestriale, fiind necesar a se dovedi ca, pentru perioada supusa controlului, Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca avea in evidentele sale persoane cu handicap calificate pentru  activitatea respectivului agent economic si care sa-si manifeste acordul pentru angajare.
In aceste conditii, Curtea a constatat ca obligatia de plata a sumei de 546.184 lei a fost nelegal stabilita.
Potrivit art. 47 alin. 2 din OG nr. 92/2003 in care se arata ca: "desfiintarea totala sau partiala, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creante fiscale principale atrage desfiintarea totala sau partiala a actelor administrative prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii aferente creantelor fiscale principale anulate, chiar daca acestea au devenit definitive in sistemul cailor administrative de atac", cum debitul principal s-a constatat a fi  nedatorat, instanta constata ca reclamanta nu datoreaza nici suma de 524.928 lei, majorari si penalitati de intarziere si nici suma de 420.234 lei cu titlu de dobanzi.
In concluzie, Curtea de Apel Suceava - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal , in baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins exceptiile invocate de parat, a admite actiunea si, modificand deciziile nr. 126/05.10.2010, respectiv nr. 163/27.12.2010, a admis contestatiile si a anulat decizia de impunere nr. 1582/09.08.2010 in totalitate si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 164605/13.10.2010, aceasta din urma cu privire la suma de 420.234 lei.