Functionari publici. Reducerea salariului cu 25% in perioada 1.07 - 31.12.2010. Legalitatea masurii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Botosani - Sectia Comerciala Contencios Administrativ si Fiscal la data de 21.05.2009, reclamanta SC “E" S.A. Botosani, in contradictoriu cu parata Primaria municipiului Botosani -Directia Taxe si Impozite  Locale Botosani, in temeiul art. 218 al.2 Cod procedura Fiscala, a solicitat anularea Dispozitiei nr. 11454/2009 si exonerarea de la plata sumei de 31.448,04 lei  reprezentand impozit nedatorat pe cladirile si terenurile aflate in parcul industrial.
In motivare, reclamanta a invocat nelegalitatea dispozitiei emise in baza art. 7 lit. d din OG nr. 65/2001 si art. 17 si 18 din Ordinul nr. 296/2007 aratand ca:
- art. 7 lit. d din OG nr. 65/2001 nu exista, fiind abrogat in mod implicit de catre Codul fiscal, iar Ordinul nr. 296/2007 nu este aplicabil societatii reclamante, intrucat fiind societate administrator  al Parcului Industrial i se aplica procedura prevazuta de Ordinul nr. 264/2002;
- aplicabile in situatia sa sunt doar dispozitiile art. 250 al.1 pct.9 si art. 157 lit. 1 din legea 571/2003, potrivit carora impozitul nu se datoreaza pentru cladirile sau constructiile din parcuri industriale;
- titlul de Parc Industrial Botosani a fost emis de autoritati prin ordinul nr. 170/02.06.2003, iar odata cu acordarea acestuia a fost emisa Decizia nr. 225/2003 de catre Consiliul concurentei privind autorizarea alocarii specifice de ajutor de stat.
- intr-o speta similara, Tribunalul Botosani s-a pronuntat in sensul anularii dispozitiei;
             Parata, prin intampinare, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, intrucat:
- disp. art. 7 lit.d din OG 65/2001 a fost introdus prin pct.6 din Legea nr. 490/2002 pentru aprobarea OG nr. 65/2001,potrivit caruia ,,pentru construirea si dezvoltarea unui parc industrial se acorda reduceri de impozit  de catre administratia publica locala pe baza de hotarari ale consiliilor locale sau judetene in a caror raza administrativ teritoriala se afla parcul industrial respectiv, pentru bunurile imobile si terenurile transmise in folosinta parcului industrial";
- disp.   art. 250 alin.1 pct-9 si art6. 257 lit. a din Legea nr. 571/2003 prevad scutirea pentru cladirile si terenurile industriale, insa acestea se acorda potrivit legii; aceste dispozitii trebuie completate cu prev. pct.77 al.5 din HG nr. 44/2004, care fac referire la OG nr. 65/2001, ordonanta care prin art.7  prevede posibilitatea reducerii de impozite doar in baza de hotarari ale consiliilor locale, aceleasi concluzii rezultand si din prevederile Ordinului nr. 296/2007;
- in ceea ce priveste pronuntarea Tribunalului Botosani intr-o speta asemanatoare mentioneaza faptul ca aceasta nu este izvor de drept.
Prin sentinta nr. 71/21.01.2010, Tribunalul Botosani a respins ca nefondata actiunea cu motivarea ca scutirea de impozit in situatia parcurilor industriale este posibila numai in baza unei hotarari a Consiliului Local, aspect ce rezulta si din Ordinul nr. 296/2007.
Recursul declarat de reclamanta impotriva acestei decizii a fost admis prin Decizia 983/03.06.2010 a Curtii de Apel Suceava, care a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, cu motivarea ca prima instanta nu s-a pronuntat si nu a facut referiri nici in redactarea sentintei cu privire la o serie de inscrisuri  invocate de reclamanta in dovedirea cererii.
  Tribunalul Botosani - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, reinvestit cu judecarea cauzei, prin sentinta nr.1665 din 08.12.2010, a admis actiunea si a anulat Dispozitia nr. 11454/2009 emisa de Primarul municipiului Botosani si Decizia de impunere nr. 10150/4.03.209 emisa de Directia de Impozite si Taxe Locale din cadrul Primariei Municipiului Botosani, in ceea ce priveste suma de 31.448,04 lei reprezentand impozit datorat pe cladirile si terenurile din Parcul Industrial, retinand urmatoarele:
  Reclamanta functioneaza in cadrul Parcului Industrial Botosani, titlul fiind obtinut  conform ordinului Ministrului Dezvoltarii si Prognozei  nr. 170 din 2 iunie 2003.
           Parata Directia Impozite si Taxe locale Botosani  a procedat la emiterea deciziei de impunere nr. II/10150 din 04.03.2009,  in vederea perceperii impozitului pe cladirile si terenurile proprietatea S.C. "E" S.A. Botosani,   detinute in cadrul parcului industrial.
Impotriva respectivei decizii de impunere reclamanta a formulat contestatie, solutionata  prin Dispozitia nr. 11454/2009 a Primarului municipiului Botosani, prin care s-a dispus respingerea ei.
Reclamanta s-a adresat instantei, solicitand anularea Dispozitiei nr. 11454/2009 a Primarului municipiului Botosani, prin care s-a dispus respingerea contestatiei sale si implicit a Deciziei de impunere prin care s-a stabilit in sarcina sa obligatia de plata a sumei de 31.448,04 lei cu titlu de impozit pentru terenurile si cladirile din Parcul Industrial, cu motivarea ca potrivit art. 250 alin. 1 pct. 9 si art. 257 alin. 1 lit. l din Codul fiscal, pentru respectivele imobile nu se datoreaza impozit.
  Tribunalul, ca instanta de fond, a apreciat ca problema care se impune a fi elucidata, in speta,  este aceea daca facilitatile fiscale prevazute de art. 250 alin. l pct. 9 si art. 257 alin. 1 lit. l din Codul fiscal, in sensul ca nu se datoreaza impozit pentru cladirile si terenurile din parcurile industriale reprezinta o forma de ajutor de stat in  sensul prevederilor din art. 2 alin. 8 din Legea nr. l43/1999( pentru perioada in care aceasta lege a fost in vigoare).
In art. 2  din Codul Fiscal sunt precizate impozitele si taxele reglementate de acesta, printre acestea regasindu-se si impozitele si taxele locale, la litera h.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal "prezentul cod stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele prevazute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precizeaza contribuabilii care trebuie sa plateasca aceste impozite si taxe , precum si modul de calcul si de plata al acestora".
Art. 1 alin. 3 si 4 din Legea nr. 571/2003 prevad ca  "in materie fiscala dispozitiile prezentului cod prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative, in caz de conflict intre acestea aplicandu-se dispozitiile Codului Fiscal. Daca orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care Romania este parte, se aplica prevederile acelui tratat".
Aceste dispozitii se regasesc si in art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei.
In art. 1 alin. 5 din Codul Fiscal se prevede faptul ca "orice masura de natura fiscala care constituie ajutor de stat se acorda potrivit dispozitiilor O.U.G. nr. 117/2006, privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 137/2007".
Ajutorul de stat poate fi acordat prin mai multe modalitati, printre care in art. 2 alin. 8 din Legea nr. 143/1999(modificata ulterior prin OUG 117/2006) se enumera exceptarile, reducerile sau amanarile de la plata taxelor si impozitelor. Ajutorul de stat se concretizeaza, prin urmare, in cazul reclamantei, in exceptarea  de la plata acestor impozite si taxe pentru terenuri si cladiri, asigurandu-se acesteia un beneficiu de natura economica si financiara, pe care nu l-ar fi obtinut in absenta acestor masuri. Prin urmare reclamanta intra in categoria persoanelor juridice carora, li se putea acorda ajutorul de stat, insa in conditiile procedurii instituita de O.U.G. nr. 117/2006.
  Intrucat aceasta scutire de impozit reprezinta un ajutor de stat, conform art. l alin.(5) din Codul fiscal, persoanele care, in virtutea titlului de parc industrial, beneficiaza de o asemenea scutire trebuie sa se supuna reglementarilor si modalitatilor de notificare si autorizare prevazute in materia ajutorului de stat: Legea nr. l43/1999 privind ajutorul de stat si, ulterior, de O.U.G nr. 117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat.
In ceea ce priveste competentele privind autorizarea si recuperarea ajutorului de stat s-a constatat ca, pentru perioada 1 ianuarie 2000-31 decembrie 2006, potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999, constatarea ca ilegal a unui ajutor de stat, precum si procedurile de recuperare si rambursare a ajutorului de stat erau atributii aflate in competenta Consiliului Concurentei si a instantelor de judecata, iar nu a organelor fiscale.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, conform prevederilor O.U.G. nr. 117/2006, competenta de constatare ca ilegal a unui ajutor de stat si procedurile de recuperare si rambursare a ajutorului ilegal au fost transferate Comisiei Europene, Consiliul Concurentei indeplinind rolul de autoritate de contact intre Comisia Europeana si furnizorii de ajutor de stat.
Astfel, conform art. 26 din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile  nationale in domeniul ajutorului de stat, "beneficiarul unui ajutor de stat este obligat sa ramburseze suma  reprezentand echivalenta ajutorului de stat a carei recuperare a fost dispusa de Comisia Europeana".
In art. 30 se prevede ca, Consiliul Concurentei  indeplineste rolul de autoritate de contact intre Comisia Europeana si furnizorii de ajutor de stat, in procedura de adoptare a deciziilor de suspendare sau recuperare provizorie a ajutoarelor de stat,  in conformitate cu dispozitiile art. 11 din Regulamentul CE nr. 659/1999.
Conform textului comunitar invocat, Comisia Europeana are dreptul sa solicite si sa obtina de la orice stat membru informatii despre ajutoarele de stat existente.
Numai in cazul in care Comisia considera ca un ajutor existent nu mai este compatibil cu piata comuna, aceasta, in mod exclusiv, poate propune, in scris, statului  in cauza una dintre urmatoarele masuri: modificari de fond ale schemei de ajutor; introducerea unor cerinte procedurale; abrogarea schemei de ajutor.
In aceste conditii, se apreciaza  ca orice decizii emise de organismele din Romania, inclusiv cele emise de  organele fiscale locale, incalca rolul exclusiv de control si decizie al Comisiei Europene,  urmand a fi anulate ca fiind emise de organe fara calitate in a dispune masuri privitoare la ajutoarele de stat autorizate sau ilegale.
Intrucat   Dispozitia nr. 11454/2009 a Primarului municipiului Botosani si Decizia de impunere nr. II/10150 din 04.03.2009 emisa de Directia de Impozite si Taxe Locale Botosani, prin care s-a constatat nelegalitatea acordarii acestei forme de ajutor de stat si s-a dispus recuperarea ei prin stabilirea unei obligatii de plata in sarcina reclamantei in cuantum de 31.448,04 lei, sunt emise cu incalcarea competentei exclusive de control si decizie a Comisiei Europene, tribunalul a apreciat ca sunt emise de organe fara calitate in acest sens, motiv pentru care, admitand actiunea, a dispus anularea lor, retinand si motivarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in  Decizia nr. 5731/2009, potrivit careia  facilitatile fiscale  prevazute de Codul fiscal pentru parcurile industriale sub forma  scutirilor de la plata impozitului pe terenuri si cladiri reprezinta o forma de  ajutor de stat.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs Primarul si Municipiul Botosani, prin recursuri identice, in care critica hotararea sub aspectul legalitatii, motivele de recurs incadrandu-se in prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.
In motivarea recursului, se arata, in esenta, ca societatea nu a solicitat unitatii administrativ-teritoriale, in speta Consiliului Local Botosani, acordarea scutirilor prevazute de Codul fiscal.
Scutirile prevazute de art. 250 alin (1) pct 9 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "cladirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii; " si de art. 257 lit.l) "terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii"; se acorda pe baza hotararilor consiliului local conform art. 7 din O.G. nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale.
Daca scutirile prevazute de art. 250 alin, 1 pct. 9 si de art. 257 lit.l) din Legea nr. 571/2003, reprezinta ajutor de stat, organele fiscale locale nu au calitatea de a dispune masuri privitoare la ajutoarele de stat, competenta legala ii revine Consiliului Local Botosani, conform art. 1 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal;
"(5) Orice masura de natura fiscala care constituie ajutor de stat se acorda potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 137/2007", iar, prin dispozitiile art. 286 alin.(6) din Codul fiscal, se stipuleaza, in mod expres, modalitatea de acordare de catre consiliul local a scutirilor de la plata impozitului pe cladiri si a impozitului pe teren, in conditiile indeplinirii dispozitiilor prevazute de O.U.G nr. 117/2006;
"(6) incepand cu anul fiscal 2008, consiliul local poate acorda scutiri de la plata impozitului pe cladiri si a impozitului pe teren, datorata de catre persoanele juridice in conditiile elaborarii unor scheme de ajutor de stat avand ca obiectiv dezvoltarea regionala si in conditiile indeplinirii dispozitiilor prevazute de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 137/2007."
Faptul ca scutirea se acorda pe baza hotararii consiliului local, rezulta si din interpretarea art. 11 alin. 4 din Ordinul nr. 264/2002 privind aprobarea Instructiunilor de acordare si anulare a titlului de parc industrial:
"Facilitati
(...) (4) Reducerile de impozite si facilitatile acordate de autoritatile administratiei publice locale potrivit art. 7 lit. d) si (_)"
Concluzioneaza recurentii ca, desi Codul fiscal prevede scutirea de la plata impozitului pentru cladirile si terenul situat in Parcul industrial Botosani, intimata-reclamanta SC "E." SA nu a solicitat consiliului local acordarea acestora.
Intimata S.C. "E" S.A. Botosani a depus note de concluzii, solicitand respingerea recursului, reiterand motivele de la prima instanta.
Au depus concluzii scrise si recurentii, reiterand motivele de recurs.
Curtea de Apel Suceava - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal, prin decizia nr.2132/08.06.2011, a respins recursurile, ca nefondate, retinand urmatoarele:
Cert este ca reclamanta functioneaza in cadrul Parcului Industrial Botosani, titlul de parc industrial fiind obtinut conform Ordinului Ministrului Dezvoltarii si Prognozei nr.170 din 2.06.2003.
Potrivit art.250 alin.1 pct.9 si art.257 lit.i) din Codul fiscal, nu se datoreaza impozit pentru cladirile si terenurile din parcurile industriale, ceea ce constituie un ajutor de stat concretizat in exceptarea de la plata acestor impozite, asigurandu-se reclamantei-intimate un beneficiu de natura economica si financiara, pe care nu l-ar fi obtinut in absenta acestor masuri.
Prin urmare, intimata-reclamanta intra in categoria persoanelor juridice carora li se putea acorda ajutorul de stat, insa in conditiile procedurii instituite de OUG nr.117/2006. Intrucat aceasta scutire de impozit reprezinta un ajutor de stat, conform art.1 alin.5 din Codul fiscal, persoanele care, in virtutea titlului de parc industrial, beneficiaza de o asemenea scutire trebuie sa se supuna reglementarilor si modalitatilor de notificare si autorizare prevazute in materia ajutorului de stat: Legea nr.143/1999 privind ajutorul de stat si, ulterior, de O.U.G. nr.117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat.
In ceea ce priveste competentele privind autorizarea si recuperarea ajutorului de stat, s-a constatat ca, ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, conform prevederilor OUG nr.117/2006, competenta de constatare ca ilegal a unui ajutor de stat si procedurile de recuperare si rambursare a ajutorului ilegal au fost transferate Comisiei Europene, Consiliul Concurentei indeplinind rolul de autoritate de contact intre Comisia Europeana si furnizorii de ajutor de stat.
Astfel, Comisia Europeana are dreptul sa solicite si sa obtina de la orice stat membru informatii despre ajutoarele de stat existente. Numai in cazul in care Comisia considera ca un ajutor existent nu mai este compatibil cu piata comuna, aceasta, in mod exclusiv, poate propune, in scris, statului in cauza una dintre urmatoarele masuri: modificari de fond ale schemei de ajutor, introducerea unor cerinte procedurale, abrogarea schemei de ajutor.
In aceste conditii, fara a mai analiza intreaga procedura dupa aplicarea acestei prevederi legale, se constata ca atat decizia de impunere, cat si dispozitia privind solutionarea contestatiei au fost emise de organe neabilitate de a dispune masuri in legatura cu ajutoarele de stat. Astfel, orice decizii emise de organismele din Romania, inclusiv cele emise de organele fiscale locale, incalca rolul exclusiv de control si decizie al Comisiei Europene, urmand a fi anulate ca fiind emise de organe fara calitate in a dispune masuri privitoare la ajutoarele de stat autorizate sau ilegale.
In concluzie, avandu-se in vedere considerentele expuse anterior, sentinta recurata a fost mentinuta, cu motivarea retinuta de Curte privind atat calificarea ca ajutor de stat a facilitatilor fiscale prevazute de Codul fiscal pentru parcurile industriale sub forma scutirilor de la plata impozitului pe terenuri si cladiri, cat si organul competent sa dispuna masuri privitoare la ajutoarele de stat dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si, in baza prevederilor art.312 din Codul de procedura civila si art.20 din Legea nr.554/2004, recursurile au fost respinse, ca nefondate.