Insuficienta resurselor financiare la bugetul de stat nu constituie un caz prevazut de lege pentru modificarea contractului colectiv de munca in sensul acordarii drepturilor salariale in cuantum redus.

      Prin cererea depusa pe rolul Tribunalului Botosani la 24 februarie 2010, reclamanta P.M. prin Sindicatul Veterinar Botosani a chemat in judecata pe parata Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor Botosani, solicitand obligarea acesteia la plata salariului de merit pentru anul 2009 actualizat in functie de indicii de inflatie de la data nasterii dreptului la data platii efective si recalcularea sporurilor ce au fost datorate in functie de salariul de baza, prin luarea in considerare si a salariului de merit susmentionat.
      In motivare, a aratat ca, desi prin decizia nr. 12 din 29.01.2009 i s-a aprobat acordarea salariului de merit pentru rezultate deosebite in activitatea desfasurata in anul 2008, iar Legea 435/2006 si OUG 10/2007 prevad salariile de merit, lunar, prin note de serviciu, s-a dispus ca acesta sa nu-i fie platit.
      Prin intampinare parata a solicitat respingerea actiunii avand in vedere faptul ca bugetul de stat a fost deficitar, iar Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor a trimis mai multe note de serviciu privind nealocarea fondurilor pentru salariilor de merit.
      Prin sentinta civila nr. 644 din 21 aprilie 2010 Tribunalul Botosani a admis actiunea, a obligat parata sa plateasca reclamantei salariul de merit in cuantum de 15% din salariul de baza lunar pentru perioada 1.01.2009 - 31.12.2009, suma ce va fi actualizata in functie de indicii de inflatie, de la data scadentei pana la data platii efectiv; si a obligat parata sa recalculeze in functie de salariul de merit celelalte sporuri de care a beneficiat reclamanta in perioada 1.01.2009 - 31.12.2009.
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
      Reclamanta este angajata a paratei Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor Botosani, avand calitatea de personal contractual.
      Conform art. 8 alin. 1,2 si 3 din Legea 435/2006 privind salarizarea personalului din sistemul sanitar - veterinar, in forma in vigoare in anul 2009, "Pentru rezultate deosebite obtinute in activitatea desfasurata, ordonatorul de credite poate acorda, in limita a 15% din numarul total al posturilor prevazute in statul de functii, un salariu de merit lunar de pana la 15% din salariul de baza, care face parte din acesta si care constituie baza de calcul pentru sporuri si alte drepturi care se acorda in raport cu salariul de baza.
      Salariile de merit se vor acorda personalului incadrat pe functii de executie in procent de cel putin doua treimi din numarul total de posturi stabilit conform prevederilor alin. (1).
      Personalul care beneficiaza de salariu de merit se stabileste o data pe an, dupa aprobarea bugetelor anuale, pe baza rezultatelor obtinute in activitatea desfasurata in anul precedent, apreciata conform criteriilor elaborate de ordonatorul principal de credite, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, acolo unde nu sunt astfel de organizatii sindicale".
      In baza acestui text de lege, prin Decizia 12/29 ianuarie 2009 parata a aprobat acordarea, incepand cu 1 ianuarie 2009, pentru rezultatele deosebite obtinute in anul 2008, a salariului de merit in procent de 15% din salariul de baza mai multor salariati functionari publici, cat si reclamantei ca personal contractual.
      Cu toate acestea, angajatorul nu a mai platit reclamantei nicio suma de bani cu acest titlu.
      Instanta a constatat insa ca printre cheltuielile de personal incluse in cheltuielile curente in cadrul bugetului initial pentru anul 2009 al institutiilor publice subordonate ANSVSA, cat si in cel rectificat au fost prevazute si sume pentru plata salariilor de merit.
      De asemenea dispozitiile art. 8 din Legea 435/2006 de acordare a salariilor de merit, au caracter imperativ, iar acestea au fost abrogate prin art. 48 pct. 11 din Legea 330/2009 abia incepand  cu 1 ianuarie 2010.
      Prin urmare, pentru intreg anul 2009 parata avea obligatia de a plati reclamantei salariul de merit prevazut de art. 8 din Legea 435/2006 si acordat prin Decizia 12/2009.
      Apararea directiei ca din inscrisurile depuse la dosar privind situatia alocarii efective a fondurilor necesare pentru cheltuielile de personal ar rezulta faptul ca nu au fost alocate si sumele necesare platii salariului de merit, mentionandu-se expres ca acesta  nu va fi platit, a fost considerata de instanta ca fiind nefondata.
      Aceasta intrucat pe de o parte, inscrisurile respective nici nu poarta vreo stampila ori semnatura, iar pe de alta parte, dispozitiile art. 8 din Legea 435/2006 au avut caracter imperativ, salariul de merit instituit nefiind conditionat in vreun fel de alocarea sau nu a fondurilor ci, aceasta alocare era obligatorie in raport cu natura normei juridice respective.
      
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor Botosani, solicitand casarea ei si respingerea actiunii ca nefondata.
      In motivare, a prezentat situatia de fapt existenta in cauza si imprejurarea ca salariul de merit nu a fost acordat reclamantei-intimate pentru anul 2009 din cauza imprejurarii ca bugetul de stat a fost deficitar si a primirii unor note de serviciu prin care se solicita nepunerea in plata a salariului de merit. Respectand dispozitiile primite, recurenta nu a avut posibilitatea sa acorde sumele solicitate de reclamanta-intimata. Nu poate fi retinuta culpa sa in sensul relei vointe avand in vedere ca doar a respectat dispozitiile mentionate anterior, iar gestionarea bugetului pentru salarii a fost corect realizata.
      In drept, a invocat Legea n 435/2006, O.G. nr. 10/2007, Legea nr. 188/1999 si art. 299-316 C.pr.civ.
      Sindicatul Veterinar Botosani a depus intampinare pentru reclamanta-intimata prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
      Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma considerentelor sentintei atacate, a motivelor de recurs ce pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, curtea retine urmatoarele:
      Sustinerea recurentei privind inexistenta fondurilor nu justifica neplata salariului de merit pentru anul 2009 deoarece solutia contrara ar consfinti posibilitatea angajatorului de a eluda dispozitiile legale aplicabile privind interzicerea modificarii unilaterale a contractului individual de munca prin acordarea unor drepturi salariale mai mici decat cele stabilite prin normele legale aplicabile, corect avute in vedere de prima instanta la solutionarea cauzei.
      Curtea retine ca, potrivit art. 41 din Legea nr. 53/2003, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este interzisa, inclusiv in legatura cu nivelul salariului, prin act unilateral de vointa. Conform art. 154 din acelasi act normativ, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar art. 155 prevede ca salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri. Conform art. 164 din Codul muncii, nicio retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. Or, insuficienta resurselor financiare la bugetul de stat nu reprezinta un astfel de caz si nu justifica privarea reclamantei-intimate de corecta retribuire pentru munca prestata. In actele normative incidente in cauza nu se prevede ca drepturile salariale pot fi reduse in mod legal prin simpla emitere a unor note de serviciu, astfel incat nici aceasta aparare nu poate fi retinuta.
      Era in sarcina angajatorului sa stabileasca un buget de venituri si cheltuieli care sa asigure acordarea drepturilor salariale in limitele stabilite de dispozitiile legale aplicabile. Eventuala stabilire gresita a bugetului de venituri si cheltuieli reprezinta culpa angajatorului (fiind neintemeiata si aceasta aparare a recurentei), iar nu a salariatului. Pe de alta parte, cuantumul salariului stabilit conform dispozitiilor legale nu poate varia in functie de buna sau reaua credinta a angajatorului.
      Pentru aceste considerente, retinand ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, recursul va fi respins ca nefondat, in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ.