Nulitate absoluta partiala titlu de proprietate. Revendicare. Art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991; art. 111 alin. 1 lit. a, pct. ii din Legea nr. 169/1997; art. 480 Cod civil

         
 Reclamantii S.T.,  S.R., S.D., O.E. si R.V. au solicitat Judecatoriei Suceava pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate nulitatea absoluta partiala a  titlului de proprietate nr. 1473 din 1 aprilie 2003 emis de Comisia Judeteana Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra  terenului.
         In motivarea actiunii s-a aratat ca, in titlul de proprietate nr. 1473/2003, suprafata de 0,025 ha constituind parte din parcela "Solonet" de 0,48 ha, este nelegal inscrisa, aceasta apartinand paratului B.M., iar vecinatatile sudice ale acestei parcele  au fost eronat trecute.
         Pe rolul aceleiasi instante a mai fost inregistrata (sub nr. de dosar 4839/2003) actiunea formulata de reclamantii S.T., S.R., S.D., O.E..si R.V., impotriva paratului B.M., prin care reclamantii au revendicat suprafata de 350 m.p. teren situat in vatra satului Ipotesti.
         In motivarea acestei actiuni s-a aratat ca paratului B.M. i-a fost constituit in mod nelegal dreptul de proprietate pentru suprafata de 0,600 ha, eliberandu-i-se titlul de proprietate nr. 1299/1999, deoarece acesta era indreptatit doar la 0,0250 ha teren, restul de 0,0350 ha cuvenindu-se  reclamantilor.
         Avand in vedere identitatea de parti si legatura stransa existenta intre obiectul celor doua cauze, la termenul de judecata din data 8 octombrie 2003 instanta a facut  aplicarea art. 164 din  Codul de  procedura civila si a dispus conexarea dosarelor.
         Prin sentinta civila nr. 3811 din 9 octombrie 2009 a Judecatoriei Suceava a fost admisa actiunea pentru anulare titlu si revendicare, paratul fiind obligat sa plateasca reclamantilor suma de 1000 lei cheltuieli de judecata.
         S-a retinut, in motivare, ca in urma compararii titlurilor partilor s-a constatat ca este preferabil titlul reclamantilor, deoarece constituirea dreptului de proprietate in favoarea paratului prin Ordinul nr. 120 din 22 februarie 1999 este nelegala si  nu respecta dispozitiile art. 36 alin. 2 si 4 din Legea nr.18/1991, paratul fiind indreptatit sa primeasca in proprietate numai suprafata de 250 mp aferenta gospodariei cumparate.
         Tribunalul Suceava, prin decizia nr. 110 din 30 septembrie 2010, a admis apelul declarat de parat si a schimbat in totalitate sentinta primei instante, in sensul respingerii actiunii ca nefondata.
         A retinut instanta de apel ca nu exista suprapunere intre terenurile inscrise in titlurile partilor, aspect care rezulta din  expertizele efectuate de inginerii F.J. si N.P. si din procesul verbal de punere in posesie.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, criticand-o pentru nelegalitate din perspectiva motivelor  prevazute de art. 304 pct. 7-9 din  Codul de  procedura civila.
          In dezvoltarea motivelor au adus critici expertizei avute in vedere de instanta   de apel si au aratat ca  se impunea efectuarea unei alte lucrari de specialitate. De asemenea, au aratat ca nu s-a avut in vedere faptul ca  ei au pus sub semnul indoielii provenienta terenului revendicat si au contestat vecinatatile si amplasamentul pretinse de parat.  
Examinand actele si lucrarile  dosarului prin prisma motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
         In materia litigiilor rezultate din aplicarea legii fondului funciar, instantele sunt chemate sa analizeze pretentiile  partilor in raport de actele de proprietate  legal emise in baza legii amintite.
Conform adeverintei de proprietate nr. 717 din 25 februarie 1992  (fila 170 dosar nr.  4292/1/2007) autoarea reclamantilor - S.S. - figura inscrisa in registrul agricol cu suprafata totala de 1,72 ha, din care 0,48 in tarlaua "Solonet".
Pentru acest teren, reclamantilor le-a fost emis titlul de proprietate nr. 1473 din 1 aprilie 2003, dupa ce in prealabil acestia au fost pusi in posesie conform procesului-verbal aflat la fila 92 dosar fond nr. 4292/1/2007.
Desi in cererea adresata primarului comunei Ipotesti (fila 93 din acelasi dosar) reclamantii au solicitat punerea in posesie si intocmirea procesului verbal de punere in posesie in vederea eliberarii titlului de proprietate pentru suprafata de 0,48 ha la "Solonet", cu vecinii N-p, E-B.D., S-drum comunal, V-I.D., acestia au acceptat sa fie pusi in posesie cu aceasta suprafata in modalitatea mentionata in procesul verbal incheiat la data de 28 februarie 2003 (fila  92 dosar fond), respectiv cu vecinii la S-B.M. si B.L.
In ceea ce-l priveste pe parat, acestuia  i s-a emis titlul de proprietate nr. 1299 din 12 martie 1999 ( fila 38 dosar fond nr. 4836/2003), in baza Ordinului Prefectului nr. 120/1999 si cu respectarea vecinatatilor inscrise in procesul-verbal de punere in posesie intocmit la 2 martie 1999 (fila 95 dosar fond).
Conform concluziilor expertului F.J. (filele 158-162 fond), fata de vecinatatile inscrise in titlurile de proprietate nr. 1473/2003 si 1299/1999 nu exista suprapuneri intre terenurile apartinand partilor, deoarece configuratia terenurilor reclamantilor si paratului, pe care instanta trebuie sa o aiba in vedere atunci cand verifica  acest aspect, rezulta din schitele intocmite de comisia locala cu prilejul  punerii in posesie.
Este adevarat ca reclamantii contesta vecinatatile inscrise in propriul titlu de proprietate, insa tocmai admiterea acestei cereri, asa cum a fost formulata, ar genera suprapunere intre terenurile partilor, deoarece paratul este in posesia unui  titlu valabil cu privire la suprafata vizata de reclamanti.
Practic, prin actiunea promovata, reclamantii tind sa schimbe amplasamentul stabilit de comisia de aplicarea a Legii nr. 18/1991 si pe  care l-au acceptat, in conditiile in care, pentru amplasamentul vizat, paratul este singurul titular al unui act de proprietate valabil si cu privire la care instanta nu a fost chemata sa se pronunte, in timp ce reclamantii se prevaleaza de o adeverinta de proprietate, in care nu se precizeaza vecinatatile. 
Instanta apreciaza ca expertiza F.J., efectuata la instanta de fond, lamureste aspectele litigioase deduse judecatii, stabilind - fata de actele de proprietate emise partilor in baza Legii nr. 18/1991 - ca nu exista suprapunere de terenuri si precizand ca acest lucru s-ar fi intamplat  doar daca reclamantii ar fi fost pusi in posesie pe vechiul amplasament.
Fata de faptul ca reclamantii nu invoca o depasire de catre parat a limitei de hotar I-H (conform schitei anexa la raportul de expertiza F.J.) inspre proprietatea lor si fata de faptul ca excluderea suprafetei de 250 mp din titlul reclamantilor nu se justifica, rezultand din acte ca la locul "Solonet" acestia au avut suprafata de 0,48 ha, Curtea constata ca recursul declarat de reclamanti este nefondat, urmand ca in baza art. 312 din Codul de procedura civila sa-l respinga ca atare si sa mentina decizia instantei de apel.
Un aspect important il constituie faptul ca reclamantii precizeaza abia in calea extraordinara a recursului ca actiunea lor vizeaza anularea titlului de proprietate al paratului si nu anularea propriului titlu. Cum in caile de atac nu  se pot formula cereri noi, Curtea nu a  analizat cauza sub acest aspect,  ci doar in limitele investirii primei instante.