Divort. Acordul sotului parat, pentru motive diferite. Refuzul reclamantului de a propune probe. Consecinte.

Prin cererea adresata Judecatoriei Botosani, inregistrata sub nr. 7569/193/17 iunie 2009, reclamantul SN a chemat in judecata pe parata SD solicitand desfacerea casatoriei incheiate la data de 17 noiembrie 1980, din culpa exclusiva a paratei, aceasta urmand a pastra numele din casatorie.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca din relatiile de casatorie au rezultat doi copii, care in prezent sunt majori. Relatiile de casatorie au inceput sa se deterioreze din anul 2007, cand parata a plecat la munca in Italia fara acordul sau, in prezent fiind iremediabil destramate. A atasat cererii acte de stare civila, iar la termenul din 10 februarie 2010 a precizat ca nu intelege sa  propuna probe pentru  dovedirea motivelor de divort.
Legal citata, parata a formulat intampinare prin care a aratat ca nu este de acord cu motivele invocate de reclamant. In timpul casatoriei a  muncit in conditii dificile pentru a asigura cele necesare traiului comun si a fost nevoita sa plece in Italia pentru ca nu mai faceau fata cheltuielilor.
Prin sentinta civila nr. 1047 din 10 februarie 2010 Judecatoria Botosani a respins actiunea ca nefondata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in cauza nu s-a dovedit existenta unor motive temeinice care sa justifice imposibilitatea continuarii casatoriei. Simpla afirmare a dorintei de divort nu poate sa conduca la desfacerea casatoriei, contrar dispozitiilor art. 38 al. 1 si 2 din Codul familiei. Desi i s-a pus in vedere in mod repetat necesitatea administrarii de probe pentru dovedirea motivelor de divort, reclamantul nu s-a conformat.
Impotriva sentintei a declarat apel in termen legal reclamantul, aratand ca cererea sa este justificata de perioada mare de timp de cand partile sunt despartite in fapt, cat si de divergentele de convingeri religioase.
Prin decizia civila nr. 102 din 9 iunie 2010 Tribunalul Botosani a respins apelul ca nefondat. Instanta a retinut ca in cauza nu s-a dat curs nici procedurii contencioase si nici celei amiabile de desfacere a casatoriei, prevazuta de lege. Existenta neintelegerilor dintre parti a fost confirmata de parata, care prin intampinare a aratat ca la intoarcerea din Italia reclamantul nu a mai acceptat-o si a detaliat circumstantele plecarii ei. Intrucat, in conditiile date, cei doi soti, nu au ajuns la un acord asupra modalitatii de divort, pe care sa-l prezinte instantei in conditiile prevazute de art. 6131 Cod procedura civila, cum a propus parata, si nu s-a probat in ce masura neintelegerile au afectat relatia conjugala, solutia logica si legala este aceea de respingere a actiunii ca neintemeiata.
Desi in apel se putea suplini deficienta de probatiune, reclamantul nu a inteles sa propuna spre administrare dovezi, aratand ca starea conflictuala dintre soti nu este cunoscuta de familie si societate.
Eventualul acord al sotului parat nu este suficient pentru a suplini lipsa probelor, cata vreme in fata instantei nu s-au prezentat ambele parti, personal, pentru a consimti la desfacerea casatoriei.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen legal reclamantul. In dezvoltarea motivelor a aratat ca:
- in toata perioada casatoriei sotii si-au gestionat finantele separat, ceea ce recunoaste si parata; 
- intre parti nu a existat o relatie potrivita;
- este hotarat sa divorteze pentru ca pe viitor sa nu apara conflicte mai mari, iar la primul termen al recursului va prezenta doi martori;
- doreste ca parata sa suporte cheltuielile de judecata,pentru ca ea a parasit domiciliul conjugal fara consimtamantul sau.
Legal citata, parata nu s-a prezentat in instanta si nu a formulat intampinare.
Examinand criticile formulate de reclamant care, in drept, pot fi incadrate in motivul de nelegalitate prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea constata neintemeiat recursul.
In conformitate cu dispozitiile art. 381 Codul familiei, instanta judecatoreasca nu poate desface casatoria prin divort, decat atunci cand, din cauza unor motive temeinice,raporturile dintre soti sunt atat de grav si iremediabil vatamate incat continuarea casatoriei este vadit imposibila pentru cel care cere desfacerea ei. Instanta este tinuta sa aprecieze cu deosebita grija temeiurile cererii de divort si imposibilitatea continuarii casatoriei, tinand seama si de durata acesteia.
In lipsa acordului partilor asupra modalitatii de divort, cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda, conform dispozitiilor art. 112 raportat la art. 612 al. 1 Cod procedura civila, aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere. Aceste dispozitii transpun in materia divortului principiul consacrat de art. 1169 Cod civil, potrivit caruia "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o probeze".
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca in materie de divort acordul paratului in ce priveste imposibilitatea continuarii casatoriei, pentru alte motive decat cele invocate de reclamant, exprimat prin intampinare, iar nu printr-o cerere proprie, cum este cazul in speta, nu este suficient pentru desfacerea casatoriei.
Potrivit dispozitiilor art. 617 al. 1 Cod procedura civila, instanta poate sa pronunte divortul impotriva ambilor soti, chiar atunci cand numai unul dintre ei a formulat cerere, daca din dovezile administrate reiese vina amandurora.
Cum in cauza nici la prima instanta si nici in apel reclamantul nu a inteles sa propuna probe pentru dovedirea motivelor de divort, desi sarcina probei ii revenea, conform dispozitiilor art. 1169 Cod civil, in mod corect actiunea i-a fost respinsa. In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, conform dispozitiilor art. 305 Cod procedura civila, iar reclamantul nu a propus administrarea unor astfel de probe, cea testimoniala neputand fi primita.
In atare situatie, Curtea, constatand ca nu sunt date motivele invocate de reclamant si nici motive de nulitate a hotararii atacate ce pot fi invocate din oficiu, urmeaza a respinge recursul ca nefondat.
Cum s-a mentionat pe larg in hotararea instantei de apel, reclamantul poate formula oricand o noua cerere de divort, daca staruie in intentia de desfacere a casatoriei, cu respectarea dispozitiilor legale din materie.