Nemotivarea hotararii

:   Prin incheierea din 29 iulie 2009, pronuntata de Tribunalul Suceava, in temeiul art. 3001 alin. 1 Cod procedura penala s-a constatat legala si temeinica masura arestarii preventive luata fata de inculpati, iar in temeiul disp. art. 3001 alin. 3 Cod procedura penala, s-a mentinut arestarea preventiva a acestora.
Prin aceeasi incheiere au fost respinse ca nefondate cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive, formulate de inculpatii, cu masura obligarii de a nu parasi tara sau localitatea.
Pentru a dispune astfel, s-a retinut ca prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Suceava din 27.07. 2009 s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatilor: 1) JD pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita prev. de art. 254 al. 1, 2 C.p. rap. la art. 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000, trafic de influenta prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000,  furnizarea de informatii ce nu sunt destinate publicitatii prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000,  sustragerea sau distrugerea de inscrisuri prev. de art. 242 al. 1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, fals intelectual prev. de art. 289 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
2. OT, pentru savarsirea infractiunilor de:a buz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, sustragerea sau distrugerea de inscrisuri prev. de art. 242 al. 1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. , abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, fals intelectual prev. de art. 289 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
Prin incheierea nr.28A (privind pe JD)si respectiv 27A (privind pe inculpatul OT), din 03.07.2009 a Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor pe o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 3 iulie 2009 pana la data de 31 iulie 2009 inclusiv.
La luarea masurii arestarii preventive s-au avut in vedere disp. art. 148 lit.f rap. la art.143 Cod procedura penala, retinandu-se ca, din probele administrate rezulta indicii temeinice ca inculpatii a comis faptele pentru care sunt cercetati, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de 4 ani, iar lasarea sa in libertate prezinta pericol social pentru ordinea publica, avand in vedere modalitatea de comitere a faptelor si urmarile produse.
Verificand, in considerarea disp. art. 3001 Cod procedura penala, legalitatea si temeinicia arestarii preventive luata fata de inculpatul I C, Tribunalul, in urma analizarii actelor si lucrarilor dosarului, a retinut ca masura privativa de libertate a fost luata fata de acestia cu respectarea dispozitiilor legale in materie, in raport de probatoriul administrat in cursul urmaririi penale pana la momentul sesizarii instantei cu propunerea de arestare preventiva, constatandu-se ca sunt intrunite conditiile prev. de art. 143 Cod procedura penala precum si incident cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedura penala.
In raport de probele administrate in cauza pana la momentul sesizarii instantei cu propunerea de arestare preventiva, s-a retinut ca este indeplinita cerinta prev. de art.143 Cod procedura penala, intrucat din datele existente rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit fapte prevazute de legea penala, dar si incident cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedura penala, respectiv ca pentru infractiunea imputata legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea in libertate a acestuia prezinta pericol pentru ordinea publica.
Analizand, in acest cadru procesual, aceleasi temeiuri care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive fata de inculpati in ceea ce priveste conditia prevazuta de art. 143 Cod procedura penala, Tribunalul a retinut ca in cauza exista probe (directe) si indicii temeinice (probe indirecte), in sensul art. 681 Cod procedura penala,  din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii, in maniera in care au actionat s-au cantonat in sfera ilicitului penal,
De asemenea, Tribunalul a constatat ca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 148 lit. f Cod procedura penala, dat fiind ca  pedeapsa pentru infractiunile pentru care inculpatii au fost privati de libertate si ulterior trimisi in judecata este mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Aprecierea acestei ultime conditii presupune atat o analiza procedural penala cat si o analiza criminologica.
In acelasi context instanta a tinut cont ca pericolul concret pentru ordinea publica la care se refera art.148 lit. f teza a II-a Cod procedura penala, are un sens mult mai larg si presupune in aceeasi masura o rezonanta a faptei analizate in comunitate, o reactie colectiva fata de o stare de lucruri negative, reactie care ar produce perturbatii la nivelul disciplinei publice, in cazul in care organele in drept nu ar actiona eficient.
In speta, avand in vedere modalitatea concreta in care au fost savarsite infractiunile, urmarile acestora, faptul ca inculpatii indeplineau functia de agent de politie (si implicit cunosteau foarte bine consecintele actiunilor lor), sentimentul de indignare pe care inculpatii l-au trezit  in randul comunitatii (in conditiile in care infractiunile de coruptie au o amploare deosebita in ultima perioada), denota un grad de pericol social concret deosebit al faptelor savarsite (ce excede pericolului social concret al unor fapte similare).
Prin urmare, exista o necesitate reala si de interes public care, in pofida prezumtiei de nevinovatie, prevaleaza asupra regulilor privind libertatea individuala, justificand in continuare o detentie provizorie a inculpatilor.
Aspectele ca inculpatii au avut un bun comportament anterior si in prezent au probleme familiale si de sanatate, prin ele insele, nu pot conduce implicit la aprecierea inexistentei sau a unui grad minim al pericolului concret pentru ordinea publica pe care inculpatul il prezinta pentru ordinea publica.
Pentru aceleasi considerente, Tribunalul a respins si cererea formulata de aparatori privind luarea fata de inculpati a masurii obligarii de a nu parasi tara sau localitatea.
In conformitate cu disp. art. 3001 alin. 1 Cod procedura penala, Tribunalul a constatat ca aceasta masura este legala si temeinica, fiind luata cu respectarea dispozitiilor legale in materie si, dat fiind faptul ca subzista temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului, in considerarea art. 3001 al. 3 Cod procedura penala, a mentinut masura arestarii preventive a inculpatilor. S-a considerat ca exista o necesitate reala si de interes public care, in pofida prezumtiei de nevinovatie de care beneficiaza cel in cauza, prevaleaza asupra regulilor privind libertatea individuala si justifica o detentie provizorie cel putin inca o perioada de timp, masura urmand a fi mentinuta si pentru a satisface scopul prev. de art. 136 Cod procedura penala  pentru care a fost instituita, acela de a se asigura desfasurarea in bune conditii a procesului penal de fata, dat fiind stadiul procesual al dosarului, evitandu-se astfel riscul ca inculpatul sa se sustraga de la cercetarea judecatoreasca, ori de la executarea unei eventuale pedepse.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs in termen legal inculpatii JD si OT, care prin aparatorii alesi au solicitat, in principal, sa se constata nulitatea incheierii Tribunalului Suceava, casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, deoarece aceasta nu a  motivat hotararea, iar in subsidiar, revocarea masurii privative de libertate sau inlocuirea acesteia cu una din masurile preventive restrictive de libertate. In plus, inculpatul JD a apreciat ca instanta de fond nu a fost legal sesizata, conform disp. art. 264 al. 3 Cod procedura penala, actul de sesizare necontinand mentiunea "verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei".
In concret, s-a aratat ca in considerentele incheierii atacate instanta de fond face referire la un inculpat dintr-o alta cauza, IC, la propunerea de arestare preventiva, desi obiectul cauzei il constituia verificarea legalitatii si mentinerii acestei masuri, la probatoriul avut in vedere, fara insa a-l indica si, de cele mai multe ori, motivarea se refera la un  inculpat nenominalizat, ceea ce constituie o incalcare flagranta a dreptului la aparare.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a aratat ca nu mai subzista motivele avute in vedere la luarea masurii privative de libertate, impunandu-se fie punerea in libertate a acestora fie luarea unor masuri mai putin coercitive.
Temeiul juridic al recursurilor il constituie dispozitiile art.3859 pct.9 si 171 Cod procedura penala.
Examinandu-se cauza prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, potrivit dispozitiilor art.3856 alin. 3 Cod procedura penala, se constata ca recursurile sunt intemeiate, in cauza fiind incident cazul de casare prev. de art.3859 pct. 9 Cod procedura penala, intrucat hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia si motivarea solutiei contrazice dispozitivul acesteia.
Intr-adevar, din lecturarea succinta a motivarii incheierii atacate, Curtea remarca o serie de neconcordante care, daca la o prima vedere  ar putea fi apreciate ca simple erori materiale, la o analiza concisa  conduc la concluzia expusa de recurenti, respectiv:
1. Prezenta numelui unei persoane ce nu are legatura cu speta de fata, ar fi putut constitui o eroare doar in conditiile in care considerentele ce urmau vizau strict cauza, inculpatii si obiectul dedus judecatii, fiind inlaturata astfel orice posibilitate de interpretare contrara.
2. Referirile la motivele ce ar justifica propunerea de arestare preventiva sunt in mod evident straine de obiectul cauzei ce se intemeiaza pe disp.art.3001 C.pr.pen.
3. Faptul ca, la examinarea cerintelor legale in materie, motivarea se refera alternativ atat la "inculpat" cat si la "inculpati" constituie o incalcare a dreptului la aparare al acestora, neputand permite o verificare a indeplinirii prevederilor legale in materie, raportat la cazul dat pentru fiecare inculpat in parte,  atata timp cat o astfel de masura constituie o masura individuala, ce poate fi dispusa doar  in considerarea persoanei.       
  4. Desi in considerente se face referire la probatoriul care ar justifica mentinerea masurii arestarii preventive, in lipsa indicarii in concret a probelor, aceasta referire nu constituie o motivare in sine. Aceasta, cu atat mai mult cu cat in jurisprudenta CEDO s-a apreciat, chiar in cauze impotriva Romaniei, ca motivarea insuficienta a hotararilor judecatoresti constituie o incalcare a art.6. al.1.
  5. Cu toate ca, la finele considerentelor, se face  o referire lapidara la dispozitiile art. 3001 al.1 si 3 C.pr.pen., aplicabile in speta, nu se poate aprecia ca exista o motivare a incheierii care sa cuprinda argumente suficiente de natura sa permita instantei de control judiciar sa efectueze o verificare. De altfel, si in aceasta fraza se face trimitere atat la "inculpat" cat si la "inculpati".
Chiar in situatia acceptarii ipotezei ca cele expuse ar constitui de fapt erori materiale strecurate in considerentele incheierii, in realitate este vorba despre o motivare insuficienta, contradictorie si neclara care nu permite Curtii sa verifice daca judecatorul de fond a aplicat corect regulile de drept procesual penal in materia verificarii legalitatii si temeiniciei masurii privative de libertate sub incidenta carora se aflau inculpatii.
    Cum practica judiciara este constanta in aceasta materie invederandu-se ca ,,in cazul motivarilor contradictorii sau in cazul in care exista o contradictie intre considerente, pe de o parte, si dispozitiv, pe de alta parte, se apreciaza ca drepturile partilor sunt grav vatamate impunandu-se anularea hotararii" fata de cele ce preced, in baza art.38515 pct. 2 lit. d rap. la art.385 pct. 9 Cod procedura penala se vor admite recursurile declarate de inculpati, se va casa incheierea tribunalului si se va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.