Raspunderea materiala a militarilor a caror activitate se desfasoara potrivit statutului cadrelor militare aprobat prin Legea 80/1995. Competenta materiala a instantei in solutionarea contestatiilor impotriva deciziilor de imputare.

Raspunderea materiala a militarilor a caror activitate se desfasoara potrivit statutului cadrelor militare aprobat prin Legea 80/1995. Competenta materiala a instantei in solutionarea contestatiilor impotriva deciziilor de imputare.

     Existenta unui cadru special de reglementare a raspunderii materiale a militarilor (O.G. nr. 121/1998) impune a se uza de procedura instituita de acest cadru si a se califica conflictul dedus judecatii prin prisma acestei reglementari conform regulii de drept " specialia generalibus derogant" si in raport cu care se va determina competenta materiala a instantei.

     Sectia civila - decizia civila nr. 829/18 octombrie 2004

     Prin sentinta civila nr. 149/19.02.2003 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 8089/2003, s-a admis contestatia formulata de contestatorul  F.D. impotriva deciziei nr. 38/1.09.2003 emisa de intimata M.A.N. - Comisia de jurisdictie a imputatiilor si in consecinta:
S-a anulat decizia atacata.
A fost obligata intimata la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca in cauza este vorba despre un raport de munca care atrage competenta instantelor jurisdictionale specializate in solutionarea  conflictelor de munca dupa parcurgerea etapelor administrative, iar pe fondul cauzei, nu sunt intrunite cerintele raspunderii  materiale, asa cum aceasta este reglementata de O.G. 121/1998.
Impotriva acestei sentinte a promovat recurs intimata M.A.N.,  solicitand casarea ei si trimiterea cauzei la Sectia Comerciala si Contencios Administrativ a Curtii de apel.
In expunerea motivelor de recurs a sustinut ca hotararea este nelegala, fiind data cu incalcarea normelor de competenta materiala, intrucat obiectul  cauzei il constituie un act administrativ jurisdictional, act ce nu intra in competenta instantelor specializate in solutionarea conflictelor de munca ci instantei de contencios administrativ.
Recursul a fost admis ca fondat.
Astfel, potrivit art. 30 al.2 si 3 din O.G. nr. 121/1998, contestatiile impotriva deciziilor de imputare se depun la unitatea care are in evidenta debitul si se solutioneaza de comandantul sau seful care a emis decizia de imputare sau a carei comisie a efectuat cercetarea administrativa privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plata.
Verificarea temeiniciei contestatiei poate fi facuta direct de acesta sau de o comisie de solutionare a contestatie numita de el, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei sa fi participat la efectuarea cercetarii  administrative.
In temeiul art. 13 al.1 si 2 impotriva hotararii pronuntate asupra contestatiei, cel nemultumit poate face plangere in cel mult 15 zile de la data comunicarii hotararii, competenta solutionarii acesteia revenind comisiei de jurisdictie a imputatiilor.
Art. 43 mai prevede ca, in situatia in care dupa epuizarea acestor cai de atac, daca persoanele obligate la repararea prejudiciului in conditiile prezentei ordonante, considera ca au fost lezate intr-un drept legitim, se pot adresa instantei judecatoresti competente potrivit legii.
In speta, decizia contestata de reclamant a fost emisa de Comisia  de Jurisdictie a Imputatiilor constituita la nivelul M.A.N., ca organ de specialitate al administratiei publice centrale si dupa epuizarea cailor de atac reglementate prin procedura speciala prevazuta de O.G. nr. 121/1998.
Prin actul normativ sus mentionat, asa cum s-a retinut mai sus, Comisia  de Jurisdictie a imputatiilor a fost investita ca organ competent sa solutioneze un conflict juridic specific prin  raspunderea materiala a militarilor, a caror activitate se desfasoara potrivit statutului cadrelor militare aprobat prin Legea nr. 80/1995.
Asa fiind, existand un cadru special de reglementare a raspunderii materiale a militarilor (O.G. nr. 121/1998), se impune a se uza de procedura instituita de acest cadru si a se califica conflictul dedus judecatii de fata prin prisma acestei reglementari conform regulii de drept "specialia generalibus derogant".
In consecinta, actul contestat in cauza, in lumina acestor reglementari, este un act administrativ jurisdictional si nu un act de dreptul muncii, cum gresit s-a retinut in hotararea instantei de fond, iar natura juridica a deciziei atacate, calitatea de autoritate administrativa centrala a partii chemate in judecata si calitatea reclamantului de cadru militar, atrage competenta materiala in sensul art. 43 din O.G. nr. 121/1998 raportat la art. 3 pct. 1 Cod pr. Civila  si art. 4 din Legea nr. 29/1990 astfel cum a fost modificat implicit prin Decizia nr. 59/1993 a Curtii de Apel - Sectia contencios administrativ.
Pentru considerentele expuse. Curtea constatand ca prima instanta a solutionat gresit exceptia de necompetenta materiala, exceptie de procedura dilatorie absoluta care atrage casarea hotararii conform art. 304 pct. 3 Cod pr. civila , a admis ca fondat recursul si in baza art. 312 al.6 Cod procedura civila, a  trimis dosarul spre rejudecare instantei judecatoresti competente, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia Contencios Administrativ.