ACTIUNEA RECLAMANTILOR (JUDECATORI), IN CONTRADICTORIU CU PARATII TRIBUNALUL BOTOSANI, CURTEA DE APEL SUCEAVA, MINISTERUL JUSTITIEI SI MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PENTRU OBLIGAREA PARATILOR LA PLATA UNEI DESPAGUBIRI EGALE CU SUMELE RE...

O astfel de actiune, a fost respinsa ca nefondata, avandu-se in vedere Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Sectiilor Unite ale I.C.C.J., data in interesul legii, prin care s-a stabilit ca, aplicarea dispozitiilor art. 411  alin. 1 din Legea nr. 50/1996, prima de concediu, pe langa indemnizatia  de concediu, respectiv o suma egala cu indemnizatia bruta sau,  dupa caz,  salariul brut din luna anterioara plecarii in concediu, pentru magistrati, se acorda numai pentru anii 2001-2002.

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr. 238/39/14.07.2008, reclamantii A.D., A.C. s.a., , au solicitat in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Tribunalul Botosani, Curtea de Apel Suceava si Ministerul Economiei si Finantelor si pentru opozabilitate Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, obligarea primilor trei parati la plata unei despagubiri egala cu sumele reprezentand prima de concediu pe anii 2003 - 2006, actualizate in functie de indicele de inflatie la data platii si obligarea paratului Ministerul Economiei si Finantelor sa puna la dispozitia Ministerului Justitiei sumele necesare platii acestor drepturi.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca, prin O.U.G. 146/2007, s-a reglementat obligativitatea acordarii sumelor de bani reprezentand prime de vacanta mai multor categorii de salariati din sistemul public.
In fapt, legiuitorul a recunoscut obligatia de plata a acestor prime, inclusiv magistratilor si asistentilor judiciari ale caror drepturi banesti erau reglementate de Legea 50/1996, asa cum reiese din art. 1 alin. 2: "Intra in categoria personalului caruia ii sunt aplicabile prevederile prezentei ordonante de urgenta, conform alin. (1): functionarii publici, functionarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justitiei, membrii corpului diplomatic si consular al Romaniei, precum si alte categorii de personal care beneficiaza de prima de concediu de odihna in baza legilor speciale".
Ratiunea acestui text de lege consta in faptul ca legiuitorul a intentionat sa acorde prima de vacanta tuturor categoriilor de bugetari care au beneficiat de aceste drepturi, care au fost suspendate de la aplicare printr-o succesiune de acte normative, datorita constrangerilor bugetare din perioada 2001 - 2006 impuse anual de organismele financiare internationale.
De altfel, chiar in preambulul acestui act normativ, legiuitorul justifica acordarea acestor drepturi prin inlaturarea inechitatilor dintre persoanele care au obtinut primele de concediu in baza unor hotarari judecatoresti si persoanele care nu au primit primele respective, elemente ce vizeaza interesul public si constituie o situatie extraordinara.
O interpretare restrictiva, per a contrario, a acestor dispozitii legale, in sensul lipsei unei prevederi exprese in cuprinsul acestui act normativ si a categoriei magistratilor duce la crearea unei inechitati de natura sociala si juridica si la discriminarea acestei categorii profesionale, in raport de toate celelalte categorii sociale si profesionale pentru care legiuitorul a prevazut in mod expres plata acestor drepturi.
Aceasta inechitate nu s-ar putea justifica, ca urmare a faptului ca, odata ce prin aceasta ordonanta de urgenta legiuitorul a recunoscut ca statul roman urmeaza a efectua platile tuturor acestor categorii profesionale, rezulta cu evidenta ca prin legea bugetului de stat s-au alocat fonduri speciale in acest sens, deci si categoria magistratilor si asistentilor judiciari beneficiaza de aceste drepturi.
Mai mentioneaza reclamantii, ca drepturile salariale ale magistratilor si asistentilor judiciari erau reglementate prin acelasi act normativ cu drepturile salariale ale personalului auxiliar din organele autoritatii judecatoresti, respectiv Legea nr. 50/1996, insa paradoxal, fara a exista o motivatie legala, legiuitorul le-a suspendat de la aplicare, prin mai multe acte normative succesive, ulterior, magistratii si asistentii judiciari fiind chiar omisi din aceste texte de lege, imprejurare care creeaza o situatia discriminatorie in cadrul sistemului autoritatii judecatoresti, intrucat drepturile de salarizare ale personalului auxiliar, inclusiv cele privind prima de concediu constituie un corolar al drepturilor reglementate clasei magistratilor, mai ales in privinta salarizarii.
In mod absurd, daca s-ar omite categoria magistratilor si a asistentilor judiciari de la plata acestor drepturi, prin O.U.G. 146/2007, s-ar genera o situatie inechitabila in raport de categoria personalului auxiliar, care ar primi primele de vacanta, avand reglementare expresa, respectiv ar exista o noua situatie discriminatorie, in raport de toate celelalte categorii profesionale, beneficiare ale acestor drepturi, potrivit O.U.G. 146/2007.
Nu este de ignorat faptul ca art. 1 alin. 2 din O.U.G. 146/2007 stabileste ca "intra in categoria personalului caruia ii sunt aplicabile prevederile prezentei ordonante, conform alin. 1: functionarii publici, _, precum si alte categorii de personal care beneficiaza de prima de concediu de odihna in baza legilor speciale", astfel, legiuitorul a avut in vedere si clasa de magistrati, care in prezent beneficiaza de primele de vacanta - prin reglementare speciala, respectiv Legea nr. 45/2007, de aprobare a O.U.G. 27/2006.
Prin Decizia 23 din 12.12.2003 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a stabilit ca prima de concediu se acorda magistratilor si personalului auxiliar numai pentru perioada 2001 - 2002, dar aceasta hotarare a fost modificata prin incheierea din 21 mai 2007 privind indreptarea unor erori materiale, astfel ca s-a stabilit dreptul la acordarea primei de concediu doar pentru personalul auxiliar in intervalul ulterior datei de 31.12.2002.
Potrivit art. 6 din Conventia privind apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului ratificata prin Legea 30/1994, orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale. Instanta trebuie sa hotarasca asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil ale persoanei, in mod independent si impartial.
Art. 14 din Conventie, cu titlu marginal "Interzicerea discriminarii", arata ca exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.
In drept, cererea a fost intemeiata pe prevederile art. 1 al.  2 lit. e pct. 1 si 3 din O.G. 137/2000, art. 14 din CEDO si Constitutia Romaniei.
Paratul Ministerul Economiei si Finantelor a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
A aratat paratul ca obligatia de stabilire a salariilor de baza, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal si de acordare a drepturilor banesti cuvenite revine ordonatorilor de credite.
Pe fond, paratul a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Paratul Ministerul Justitiei a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Examinand actele si lucrarile dosarului, asupra exceptiei invocate, tribunalul retine urmatoarele:
Conform art. 7 din H.G. 83/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, acesta este ordonator principal de credite, ori potrivit Legii 500/2002 si H.G. 208/2005, Ministerul Economiei si Finantelor coordoneaza actiunile ce sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Astfel, rolul Ministerului Economiei si Finantelor este de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectului ordonatorilor de credite, precum si elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
In aceeasi idee, art. 1 din O.G. 22/2002, aprobata prin Legea 288/2002 prevede ca executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
Fata de aceste considerente, urmeaza ca instanta sa respinga exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Ministerul Economiei si Finantelor.
      Pe fondul cauzei instanta retine urmatoarele:
      Prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a stabilit ca, in aplicarea dispozitiilor art. 411 alin. 1 din Legea 50/1996, prima de concediu, pe langa indemnizatia de concediu, respectiv o suma egala cu indemnizatia bruta sau, dupa caz, salariul brut din luna anterioara plecarii in concediu, pentru magistrati, se acorda numai pentru anii 2001 si 2002.
      Art. 329 alin. 3 Cod procedura civila stabileste ca dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie pentru instante.
      In pronuntarea acestei decizii s-a avut in vedere faptul ca, potrivit art. 50 alin. 2 din OUG 177/2002, pe data intrarii in vigoare a acestei ordonante, au fost abrogate celelalte dispozitii referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, acestea, din Legea 50/1996, respectiv si dispozitiile referitoare la dreptul magistratilor la o prima pentru perioada concediului de odihna.
      Aceasta ordonanta a intrat in vigoare la data de 01.01.2003 (art. 50 alin. 1 din OUG 177/2002).
      Potrivit art. 2 alin. 1 din OG 137/2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare, se intelege orice deosebire, excludere restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronic necontagioasa, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
      Atat timp cat dispozitia legala ce reglementa plata primei de concediu in favoarea magistratilor a fost abrogata, nu se poate vorbi de discriminare in intelesul OG 137/2000, pentru un drept care nu mai este ocrotit de lege.
      De asemenea, prin OUG 146/2007 a fost reglementata modalitatea de plata a primelor acordate cu ocazia plecarii in concediul de odihna, in baza prevederilor din actele normative a caror aplicare a fost suspendata prin legile bugetare anuale succesive si actele normative anuale de salarizare in perioada 2001 - 2006.
      Prin urmare nu se poate retine ca s-a creat o discriminare in raport cu personalul care urmeaza a beneficia de prevederile acestei hotarari intrucat nu sunt situatii comparabile.
      In cazul reclamantilor dreptul nu era recunoscut si ocrotit de lege incepand cu 01.01.2003, cu aceasta data fiind abrogata dispozitia legala ce reglementa plata primei de concediu pe cand HG 146/2007 se refera la salariatii pentru care dispozitiile legale ce reglementau plata primei de concediu au fost suspendate succesiv, nu abrogate, cum este cazul reclamantilor.
      In cazul personalului la care se refera HG 146/2007 dreptul la prima de concediu era prevazut, recunoscut de legile de salarizare.
      Fata de aceste considerente si in temeiul dispozitiilor legale mai sus aratate,  instanta a respins actiunea ca nefondata.