ADMISIBILITATEA ACTIUNII RECLAMANTILOR (JUDECATORI) IN CONTRADICTORIU CU PARATII MINISTERUL JUSTITIEI , TRIBUNALUL SUCEAVA SI CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII , PENTRU OBLIGAREA PRIMILOR 2 PARATI LA PLATA DIFERENTELOR SALARIALE ...

O astfel de actiune a fost apreciata ca admisibila, instanta apreciind ca acordarea indexarilor salariale constituie o masura de protectie sociala a muncii, garantata prin Constitutie, justificata de necesitatea realizarii unei corelatii intre salariul real si salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflationiste inregistrate in  economie, acestea fiind stabilite pentru  toate categoriile de  salariati. Conform  art. 155 din Codul muncii, care  constituie dreptul comun  in materie, notiunea de salariu cuprinde nu numai salariul de baza ci si indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri. Or, potrivit art. 1 alin. 1  si 2 din Codul muncii, acest cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, in masura in care nu contin dispozitii specifice derogarii.

       Prin actiunea adresata Tribunalului Suceava, inregistrata sub nr. 98/86 din 28.12.2008, reclamantii M.O., B.G. s.a., au chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei si Tribunalul Suceava, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati la plata diferentelor salariale rezultate din aplicarea majorarilor salariale de 5% incepand cu 1 ianuarie 2007, in raport cu luna decembrie 2006, de 2% incepand cu 1 aprilie 2007, in raport de luna  martie 2007 si de 11% incepand cu 1 octombrie 2007 in raport cu luna septembrie 2007, actualizate in raport de rata inflatiei incepand cu data de 1 februarie 2007 si pana la data platii, cu cheltuieli de judecata.
      Motivand actiunea, reclamantii au aratat ca prin O.G. 10/2007, O.G. 16/2007 si O.G. 27/2007, Guvernul Romaniei a dispus majorarea salariului incepand cu data de 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, functionarilor publici si salariatilor contractuali ai statului, cu exceptia magistratilor, judecatorilor de la curtile de apel, tribunale si judecatorii si a procurorilor de pe langa instantele aferente.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 16 si 20 din Constitutia Romaniei, decizia 447 din 15.09.2005 a Curtii Constitutionale, art. 1 si urmatoarele din O.G. 137/2000, art. 5 din Codul muncii, art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, O.G. 10, 16, 27/2007 si Legea 232/2002.
Paratul Ministerul Justitiei, prin intampinarea formulata, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cu motivarea ca salarizarea diferentiata a diferitelor categorii profesionale este o optiune a legiuitorului si nu poate constitui un motiv de a se retine un tratament discriminatoriu, sustinand ca reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin O.G. 137/2000.
S-a mai aratat ca magistratii au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de cresteri salariale substantiale in anul 2006 si 2007 si aceasta a fost ratiunea pentru care nu s-au mai acordat alte majorari salariale in cursul anului 2007, iar intre situatia magistratilor si a celorlalte categorii din sectorul bugetar nu se poate vorbi de o "analogie".
Prin intampinarea formulata, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca, potrivit art. 16-20 din O.G. 137/2000, are ca atributii sa aplice dispozitiile legislatiei in materie de nediscriminare pe teritoriul Romaniei, sa constate si sanctioneze contraventiile prevazute de O.G. 137/2000, avand competenta materiala de a se pronunta cu privire la savarsirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metoda si in orice domeniu de activitate.
Tribunalul Suceava, prin sentinta civila nr. 259 din 4 februarie 2008, a dispus urmatoarele:
      - a respins exceptia  lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii;
      - a admis actiunea avand ca obiect "drepturi banesti" privind pe reclamantii: M.O., B.G. s.a., in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei Bucuresti, Tribunalul Suceava, pentru opozabilitate Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii Bucuresti, in parte;
      - a obligat paratii sa plateasca reclamantilor diferentele salariale rezultate din aplicarea majorarilor salariale cumulate din perioada ianuarie -
octombrie 2007, in cuantumul total de 18% pentru lunile noiembrie si decembrie 2007, reactualizate cu rata de inflatie, incepand cu data scadentei si pana la data platii lor efective;
      - a respins cererea privind cheltuielile de judecata, ca nefondata.
      Recursul, formulat impotriva acestei sentinte a fost admis prin decizia nr. 879 din 17.06.2008 a Curtii de Apel Suceava, cu consecinta casarii hotararii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, cu motivarea ca, desi reclamantii, prin actiunea introductiva de instanta, au solicitat obligarea paratilor la plata diferentelor salariale rezultate din majorarile salariale de 5% incepand cu 1.01.2007 in raport cu luna decembrie 2006, de 2% incepand cu 1.04.2007 in raport de luna  martie 2007 si de 11% incepand cu 1.10.2007 in raport cu luna septembrie 2007, actualizata in raport cu rata inflatiei incepand cu data de 1.02.2007 si pana la data platii, prin  dispozitivul sentintei recurate paratii au fost obligati sa plateasca reclamantilor diferentele salariale rezultate din  aplicarea majorarilor salariale cumulate din  perioada ianuarie - octombrie 2007, in cuantum total de 18%, pentru lunile noiembrie si decembrie  2007, reactualizate cu rata inflatiei, incepand cu data scadentei si pana la data platii lor efective.
      Or, o asemenea modalitate de solutionare a cauzei, pe de o parte, are semnificatia unei indepartari de la obiectul actiunii dedusa judecatii, iar, pe de alta parte, este de natura sa produca reale dificultati in executarea eventuala a sentintei, stiut fiind ca obligatiile pe care debitorii le au fata de creditori  trebuiesc clar si precis determinate.
      Tribunalul Suceava, prin sentinta nr. 1357 din 25.08.2008 a declinat  competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca, invocand dispozitiile art. II alin. 2 din O.U.G. nr. 75/2008.
      Astfel investita, curtea, analizand exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive invocata de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, constata ca aceasta este intemeiata.
      Din analiza actiunii rezulta ca reclamantii au inteles sa cheme in judecata, ca parati, Ministerul Justitiei si Tribunalul Suceava, cu citarea in cauza si a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, in conformitate cu dispozitiile O.G. nr. 137/2000.
      Potrivit dispozitiilor art. 16-20 din aceasta reglementare, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii este institutia abilitata de lege sa aplice dispozitiile legislatiei in materie de discriminare sa constate si sa sanctioneze contraventia conform dispozitiilor prevazute in O.G. nr. 137/2000, iar in situatia formularii unei actiuni in justitie pentru plata unor despagubiri sau a restabilirii situatiei anterioare, judecarea litigiului se va face cu citarea obligatorie a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, in calitate de expert in domeniul discriminarii, conform dispozitiilor art. 27 alin. 3 din reglementarea enuntata, aprobata prin Legea nr. 48/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.
      Fata de lipsa calitatii de parat a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, in raport de prevederile art. 27 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, respectand si principiul disponibilitatii partilor in procesul civil, va fi admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive formulata de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, unitate fata de care actiunea va fi respinsa ca inadmisibila.
      Pe fondul cauzei, se constata ca, potrivit definitiei discriminarii, astfel cum este enuntata prin O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata prin Legea nr. 48/2002 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin discriminare se intelege  "orice deosebire, excludere sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate (_) precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice".
      In conformitate cu dispozitiile art. 1 din acelasi act normativ, "Exercitarea drepturilor enuntate in cuprinsul prezentului articol priveste persoane aflate in situatii comparabile".
      O.G. nr. 10/2007, prin art. 1, a prevazut majorarea in 3 etape a salariilor de baza, printre alte categorii si personalului care ocupa functii de demnitate publica, potrivit anexelor II si III din Legea 154/1998 (presedinte, vicepresedinte, presedinte de sectie, judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general si presedintele si judecatorii Curtii Constitutionale), dupa cum urmeaza: cu 5% incepand cu data de 1 ianuarie 2007 fata de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% incepand cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007; cu 11% incepand cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
      De la aplicarea acestor prevederi au fost exclusi asadar ceilalti magistrati.
      Ca intre magistratii care au beneficiat anterior de majorarile salariale si judecatorii de la judecatorii, tribunale si curtile de apel exista o situatie comparabila rezulta fara putinta de tagada, din dispozitiile Legii 303/2004 privind Statutul judecatorilor si procurorilor si ale Legii 304/2004 privind organizarea judiciara, ale Legii nr. 50/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
      Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 1 din Legea 304/2004, "Puterea judecatoreasca se exercita de Inalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege".
      In conformitate cu dispozitiile art. 2 din Legea 304/2004, justitia se realizeaza prin urmatoarele instante judecatoresti: Inalta Curte de Casatie si Justitie, curti de apel, tribunale specializate, instante militare, judecatorii.
      De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 1 din Legea 303/2004, "Magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii, ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor".
      Acordarea diferentiata a acestor majorari salariale nu isi are explicatia nici in atributiile diferite ale magistratilor si aceasta cu atat mai mult cu cat ele au avut in vedere deprecierea monedei nationale si scaderea nivelului de trai datorita inflatiei si nicidecum atributiile specifice fiecarei functii in parte.
      Nu pot fi primite apararile paratului Ministerul Justitiei, in sensul ca eventualele "discriminari" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul O.G. nr. 137/2000, cata vreme, in speta, prin acordarea diferentiata a majorarilor salariale prevazute de O.G. 10/2007 se incalca prevederile art. 5 alin. 1, 3 si 6 din Codul muncii, aceste reglementari fiind in concordanta si cu prevederile art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care garanteaza dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
      In cauza au fost invocate ca temei legal si dispozitiile art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, care prevede ca exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata in special pe rasa, sex, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.
       Acest text se raporteaza la toate drepturile stabilite prin Conventie, iar in cauza dreptul incalcat este cel rezultand din art. 1 din Protocolul nr. 1, jurisprudenta CEDO stabilind in ceea ce priveste notiunea de bun, ca dreptul la o suma de bani decurgand dintr-un raport juridic de munca reprezinta un drept patrimonial, in sensul art. 1 din protocolul enuntat.
      Totodata, prin art. 1 privind interzicerea generala a discriminarii astfel cum a fost reglementat prin  Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale - protocol ratificat de Romania prin Legea nr. 103/2006, publicata in M.O. 375/2006, "exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare, bazata in special pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie", textul alin. 2 al art. 1 stabilind in mod expres ca "nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publica pe baza oricaruia dintre motivele mentionate la paragraful 1".
      Desi se invoca declararea ca neconstitutionale a dispozitiilor art. 1, 2 si 27 din O.G. nr. 137/2000, republicata, in cauza se constata ca sunt aplicabile dispozitiilor art. 5 si 6 din Codul muncii, dar si dispozitiile cuprinse in reglementarile internationale la care Romania este parte, iar in conformitate cu dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, conform caruia "dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a drepturilor omului cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, iar daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale".
      Vor fi respinse, ca nefondate si sustinerile paratului Ministerul Justitiei ca prin O.U.G. nr. 27/2006 s-au acordat magistratilor drepturi salariale substantiale prin acordarea sporului de vechime sau a primei de vacanta, fiind depasita astfel rata inflatiei, intrucat, asa cum rezulta din expunerea de motive la aceasta reglementare prin adoptarea acestui act normativ  s-a urmarit eliminarea discriminarilor in domeniul salarizarii magistratilor, situatie recunoscuta si prin H.G. nr. 232/2005 pentru aprobarea strategiei de reforma in domeniul justitiei,  insasi paratul Ministerul Justitiei recunoscand existenta discriminarii inregistrata in ce priveste salarizarea in perioada 2002 - 2006.
      In acest sens si prin deciziile pronuntate prin solutionarea unor recursuri in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in compunerea Sectiilor Unite, a stabilit existenta unei discriminari directe, potrivit prev. art. 2 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 137/2000, in domeniul salarizarii, magistratilor, discriminare constatata si prin Hotararea nr. 185 din 22.07.2007 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
      Astfel, prin decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 327/2007, instanta suprema a retinut ca " Fiind sesizat cu examinarea acestui caz inadmisibil de diferentiere a indemnizatiilor stabilite pentru magistrati, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, prin Hotararea nr. 185 din 22 iulie 2005, a constatat existenta unei discriminari directe prin aplicarea prevederilor textelor de lege mentionate si a propus Ministerului Justitiei initierea unui proiect de act normativ de modificare a acestor prevederi, in vederea eliminarii diferentei de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidenta intre cele doua categorii de magistrati cu pregatire si responsabilitati identice.
      Ca urmare a demersului legislativ, initiat pe baza constatarii acestei discriminari, a fost adoptata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurilor si altor categorii de magistrati si de personal din sistemul justitiei, pentru eliminarea inegalitatii ce s-a creat, fiind reglementate unitar salarizarea si celelalte drepturi ale judecatorilor, procurorilor, magistratilor-asistenti si ale personalului asimilat acestora.
      Pana la adoptarea si intrarea in vigoare a acestei ordonante de urgenta, insa, aplicarea textelor de lege constatate discriminatorii prin hotararea la care s-a facut referire a creat o inegalitate vadita intre nivelul indemnizatiilor acordate magistratilor, in contradictie cu principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, consacrat in  art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, cu cel al egalitatii de tratament salarial pentru munca egala, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si cu cel al interzicerii oricarei discriminari prevazut in art. 2 din pactul international cu privire la drepturile civile si politice si in art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale".
      Prin Legea nr. 50/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare s-a stabilit ca indemnizatiile pentru magistrati si salariile de baza pentru celelalte categorii de personal din organele autoritatii judecatoresti se stabilesc pe baza valorii de referinta sectoriala pentru functiile de demnitate publica, alese si numite din cadrul autoritatilor legislative si executive, valoare care corectata periodic in raport de evolutia preturilor de consum in conditiile stabilite de lege se aplica de drept personalului mentionat.
      Ulterior, prin art. 78 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor s-a stabilit in mod expres ca drepturile acestei categorii de personal nu pot fi diminuate.
      Ori, potrivit dispozitiilor art. 18 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972, drepturile persoanelor incadrate in munca nu pot face obiectul vreunei tranzactii, renuntari sau limitari, dispozitii regasite si in cuprinsul dispozitiilor art. 38 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, acestea stabilind ca drepturile persoanelor incadrate in munca fiind aparate de stat  impotriva oricaror incalcari, a manifestarilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Totodata,  fiind un drept castigat, derivat dintr-un raport de munca, dreptul la  acordarea indexarilor legale, ca urmare a ratei inflatiei nu putea fi inlaturat.
      Conform dispozitiilor art. 53 din Constitutia Romaniei " exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru apararea sigurantei nationale, a ordinii, sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, iar potrivit alineat 3, restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara si trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.
      Pe de alta parte, acordarea indexarilor salariale constituie o masura de protectie sociala a muncii, garantata prin Constitutie, justificata de necesitatea realizarii unei corelatii intre salariul real si salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflationiste, inregistrate in economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariati. Conform art. 155 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, care constituie dreptul comun in materie, notiunea de salariu cuprinde nu numai salariul de baza, ci si indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri. Ori, potrivit art. 1 alin. 1 si 2 din Codul muncii, acest cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, in masura in care nu contin dispozitii specifice derogatorii.
      Totodata, potrivit art. 295 alin. 1 si 2 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca, cu dispozitiile legislatiei civile, prevederile sale aplicandu-se cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibil cu specificul raporturilor de munca respective.
      Fata de cele retinute, in temeiul art. 5 si 6 din Codul muncii, art. 23 din Declaratia Universala a drepturilor omului, art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 si art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, actiunea reclamantilor a fost admisa, cu consecinta obligarii paratilor Ministerul Justitiei si Tribunalul Suceava la plata drepturilor salariale de 5%, 2% si 11%, in cuantum total de 18% pentru lunile noiembrie si decembrie 2007, cu actualizarea corespunzatoare in functie de rata inflatiei, incepand cu data scadentei pana la plata efectiva, in raport de prevederile art. 161 alin. 4 din Codul muncii.