Actiunea salariatului in obligarea unitatii la plata drepturilor salariale ca urmare a reintegrarii in munca. Obligatie de "a da". Obligatie de "a face". Consecinte

Prin actiunea reinregistrata la Tribunalul Suceava - sectia civila sub nr.
1370/C/4.04.2005, dupa casarea cu trimitere spre rejudecare, asa cum a fost precizata la fila 10 dosar, reclamantul H. V., in contradictoriu cu parata A.N.R.D.G.N. Bucuresti, a solicitat sa se stabileasca intinderea drepturilor salariale pentru perioada 1.03.2002 - 31.05.2005; obligarea paratei la plata dobanzilor si a daunelor interese cauzate prin intarzierea executarii silite a sentintei civile nr. 456/2002 a Tribunalului Suceava, precum si la plata daunelor morale.
In motivarea actiunii, reclamantul a sustinut ca a formulat prezenta cerere de chemare in judecata intrucat nu este multumit de cuantumul drepturilor salariale stabilit prin sentinta civila nr. 1094 din 17.02.2004 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, cuantumul fiind cel indicat in aceasta cerere respectiv de 1.088.500.000 lei (ROL).
Ca, prin intarzierea platii drepturilor salariale datorate prin hotarare judecatoreasca - sentinta civila nr. 456 din 4.10.2002 a Tribunalului Suceava parata i-a creat prejudicii materiale si morale.
A mai sustinut ca parata i-a oferit un post in municipiul Bucuresti, insa nu este de acord cu aceasta oferta intrucat locuieste in municipiul Suceava si-si dorea un loc de munca in municipiul Iasi, iar parata nu a respectat dispozitiile impuse de art. 19 din Codul muncii: lansarea de oferta, incheiere contract, informare salariat cu privire la clauzele generale ce urmeaza a fi inscrise in contract, etc.
Prin intampinare parata a solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca nefondata.
In motivarea intampinarii se sustine ca suma datorata reclamantului cu titlu de drepturi salariale a fost stabilita pe baza unui raport de expertiza contabila, dispusa de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, in dosar nr. 6863/2003, avand ca obiect contestatie la executare silita; ca prin sentinta civila nr. 1049 din 17.02.2004 s-a admis, in parte, contestatia la executare formulata de A.N.R.D.G.N. Bucuresti si s-a dispus infiintarea popririi asupra conturilor paratei pana la concurenta sumei de 243.698.863 lei, reprezentand drepturi salariale si a sumei de 26.962.561 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, sume ce au fost achitate conform Ordinului de plata nr.929/19.11.2004.
Rezulta asadar ca parata si-a executat integral obligatia de  "a da", conform titlului executor.
Parata a mai sustinut ca obligatia de "a face", respectiv de a incheia contractul de munca cu reclamantul a fost pusa in executare de A.N.R.D.G.N. Bucuresti prin manifestarea vointei ferme de a incheia contract de munca cu acesta.
Astfel, la data de 25.06.2003, in prezenta executorilor judecatoresti, reclamantul a refuzat postul oferit de parata, respectiv inspector in cadrul Departamentului Inspectie, Control, Sesizari, Reclamatii, Grupe Teritoriale - Grupa Teritoriala Bucuresti, conform procesului - verbal incheiat la data de 25.06.2003, refuzul fiind consemnat si in raportul de expertiza judiciar -contabila dispus de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti.
In consecinta - se arata in intampinare - rezulta ca reclamantul a pus in imposibilitate obiectiva A.N.R.D.G.N. Bucuresti de a perfecta contractul de munca cu reclamantul si, fata de aceasta situatie, rezulta fara echivoc faptul ca parata si-a executat obligatia de "a face" ce-i incumba in baza titlului executor.
In privinta daunelor morale solicitate de reclamant, parata arata ca in speta nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege, A.N.R.D.G.N. Bucuresti achitand cu buna-credinta drepturile salariale cuantificate in mod corect in hotararea judecatoreasca.
Prin sentinta nr. 664 din 14.09.2005 a Tribunalului Suceava - Sectia civila s-a respins exceptia netimbrarii cererii invocate de parata A.N.R.D.G.N. Bucuresti.
S-a respins exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Suceava in solutionarea cererii, invocata de parata.
S-a respins exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Suceava in solutionarea cererii, invocata de parata.
S-a respins exceptia formularii contestatiei la titlu, invocata de parata.
S-a respins actiunea civila avand ca obiect, stabilire drepturi salariale, obligarea la plata dobanzilor, a daunelor interese si a daunelor morale, asa cum a fost precizata de reclamantul H.V. in contradictoriu cu parata A.N.R.D.G.N. Bucuresti.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva sus-mentionatei sentinte, reclamantul a declarat recurs.
In motivarea recursului, intemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, reclamantul a sustinut ca desi prin sentinta nr. 456/4.10.2002 a Tribunalului Suceava - sectia civila s-a dispus ca parata este obligata a-i achita drepturile salariale pana la incheierea contractului de munca, datorita relei credinte a paratei, reincadrarea sa nu s-a putut realiza, asa incat a fost  nevoit sa solicite drepturi salariale de la expirarea perioadei 1.03.2004 - 30.05.2004, in continuare, pana la incadrarea  in munca.
A mai aratat reclamantul ca nu se poate sustine ca parata si-a indeplinit obligatia de "a da", retinuta de instanta de fond, intrucat aceasta era conditionata de reincadrarea sa in munca.
Referitor la obligatia de  "a face" reclamantul arata in recurs, referindu-se  la adresa nr. 450/27.02.2002 a SC "Gaz Nord" SA Suceava, prin care s-a solicitat aprobarea transferului sau in functia de inspector in cadrul Directiei control, inspectii, auditor din cadrul A.N.R.D.G.N. Bucuresti, precum si la adresa nr. 24/28.02.2002 a acesteia din urma, prin care isi da acordul in acest sens incepand cu data de 1.03.2002, ca s-a omis acordul sau, contrar prevederilor art. 69 din vechiul Cod al muncii si, respectiv, ale art. 11 din Legea nr. 1/1970.
Ca parata a refuzat sa-i asigure un post de inspector la Grupa teritoriala Iasi, precum si ca aceeasi parata a incalcat prevederile art. 17 alin. 1 din actualul Cod al muncii.
La termenul de judecata de astazi, reprezentantul paratei intimate A.N.R.D.G.N. Bucuresti a invocat exceptia de nulitate a cererii de recurs, dat fiind ca aceasta cerere nu indeplineste cerintele prevazute de art.3021 lit. a din Codul de procedura civila.
Prin practicaua prezentei decizii s-a respins exceptia de nulitate a cererii de recurs invocata de intimata  A.N.R.D.G.N. Bucuresti, dat fiind ca ratiunea sanctiunii nulitatii unei cereri de recurs este conditionata de existenta unui prejudiciu procedural ce s-ar fi produs intimatei prin nerespectarea de catre recurent a prevederilor art. 3021 din Codul de procedura civila, in cauza un astfel de prejudiciu nefiind produs.
Prin decizia nr. 93 din 7.02.2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia  conflicte de munca si asigurari sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul recurent H.V. impotriva sentintei nr. 664 din 14.09.2005 a Tribunalului Suceava - sectia civila.
Raportat exclusiv la motivele de recurs invocate de reclamant, curtea constata ca in considerentele sentintei recurate, corect instanta de fond a constatat ca nu poate fi retinuta sustinerea reclamantului ca nu ar fi refuzat incheierea contractului si ca angajatorul nu ar fi respectat dispozitiile art. 19 din Codul muncii privind lansarea ofertei, incheierea contractului, informarea salariatului cu privire la clauzele generale pe care urmeaza sa le inscrie in contract, aceste dispozitii referindu-se la situatii in care salariatul urmeaza sa-si desfasoare activitatea in strainatate; ca dispozitiile  art. 16 din Codul muncii sunt clare, in sensul ca, fiind un act juridic bilateral si consensual, contractul individual de munca se incheie prin simplul consimtamant  al partilor, ori reclamantul a refuzat postul oferit de parata.
In acest context, se constata ca desi parata, cu buna-credinta a incercat sa se conformeze obligatiei de "a face", in sensul de a-l reincadra pe reclamant, aceasta obligatie nu s-a materializat din culpa exclusiva a reclamantului.
Or, intr-o astfel de situatie, reclamantul nu poate invoca faptul ca parata, prin asa-zisa nerespectare a obligatiei de " a face", este tinuta, in continuare, de a-i plati reclamantului drepturi salariale, adica sa fie tinuta in continuare de obligatia de "a da".