Actiune in revendicare imobiliara promovata in contradictoriu cu autoritatea locala si constructorii de buna credinta-societati comerciale ai edificatelor realizate pe teren. Hotarare judecatoreasca de suplinire a consimtamantului promitentului vanzator
(Decizie nr. 109/C din data de 12.12.2013 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)La momentul sesizarii Judecatoriei Constanta cu cererea de suplinire a consimtamantului mostenitorilor promitentului vanzator la perfectarea contractului de vanzare-cumparare cu privire la terenul de 2,5 ha, si respectiv la data pronuntarii sentintei civile nr. 4532/18.04.1996, succesoarea lui [...], ce a figurat ca parata in dosarul civil nr. 1473/1995 al Judecatoriei Constanta nu parcursese procedura Legii 18/1991, iar terenul in suprafata de 2,5 ha nu facuse obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in beneficiul numitei [...] si nici nu se afla in posesia acesteia, autoarea reclamantilor din prezentul litigiu nefiind titulara unui "bun" in sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO la acel moment.
Aprecierea existentei unui "bun" in patrimoniul promitentei vanzatoare implica recunoasterea in continutul notiunii explicitate in jurisprudenta CEDO, inclusiv in cea dezvoltata in cauzele impotriva Romaniei, atat a unui "bun actual", cat si a unei "sperante legitime" de valorificare a dreptului de proprietate.
Prin urmare, la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 4532/18.04.1996, promitenta vanzatoare, in calitate de succesoare a defunctului [...], nu era titulara unui "bun" ce putea fi opus cu succes Statului Roman, respectiv nu urmase procedura Legii 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2,5 ha preluat de [...] de la autorul sau, si nici nu detinea o hotarare irevocabila prin care sa se fi constatat in contradictoriu cu statul, prin autoritatile sale publice locale, caracterul abuziv al preluarii si care sa ordone restituirea in natura a terenului.
In raport de aceasta situatie in mod judicios Tribunalul Constanta a retinut ca titlul opus de Consiliul Local Constanta reclamantilor in prezentul litigiu este mai bine caracterizat, intrucat la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, prin care s-a suplinit consimtamantul promitentilor vanzatori la vanzarea terenului, succesoarea promitentilor vanzatori nu mai era titulara unui "bun" in sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO cu privire la terenul in suprafata de 2,5 ha.
Art. 480 din Codul civil
Art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO
Art. 36 din Legea nr. 18/1991
Prin sentinta civila nr. 2999/30.05.2012 Tribunalul Constanta a respins ca nefondate exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor S.C. [...] S.A. si S.C. [...] S.A., exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor. S-a admis ca fondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. [...] S.A. si a fost respinsa actiunea reclamantilor fata de aceasta parata ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala.
A fost admisa cerere de interventie in interes propriu a Consiliului Local Constanta formulata in conditiile art. 64 din codul de procedura civila (1865) de catre parata S.C. [...] S.A.
S-a respins ca nefondata actiunea in revendicare formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratii S.C. [...] S.A., S.C. [...] S.R.L. prin lichidator [...], S.C. [...] S.A. si intervenientul in interes propriu Consiliul Local al Municipiului Constanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele :
1. Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active:
S-a apreciat nefondata si a fost respinsa, exceptia lipsei calitatii procesuale active in raport de aspectele care rezulta din sentinta civila nr. 4532/18.04.1996 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul civil nr. 14731/1995.
2. Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. [...] SA, in considerarea concluziilor care rezulta din raportul de expertiza tehnica topografica efectuat in cauza, s-a retinut ca aceasta parata nu exercita nici dreptul de proprietate si nici folosinta asupra vreunei parti din terenul litigios, astfel incat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive este fondata si a fost admisa.
3. Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor S.C. [...] SA si S.C. [...] SRL s-a retinut ca acestea exercita posesia asupra unor parti din terenul litigios, insa legitimitatea acestei posesii presupune analiza pe fond a raportului juridic litigios, astfel incat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestor parate a fost respinsa.
4. Nefondata este si exceptia inadmisibilitatii actiunii civile deoarece nu se poate accepta ineficacitatea actiunii in revendicare promovata pe calea dreptului comun de catre acela care se pretinde a fi titularul dreptului de proprietate impotriva posesorului neproprietar, astfel incat aceasta exceptie a fost respinsa.
Pe fondul actiunii in revendicare Tribunalul Constanta a retinut ca titlul exhibat de catre reclamanti pentru dovedirea dreptului lor de proprietate il constituie sentinta civila nr. 4532/18.04.1996 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. 14731/1995, completata si indreptata prin incheierea pronuntata de Judecatoria Constanta la data de 21.01.1997, hotarare care a validat acordul de vointa al partilor relativ la transferul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 2,5 ha "prevazut in actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. _/8 iulie 1899" incheiat intre mostenitorii defunctului [...] din Constanta, in calitate de vanzatori si cumparatorii [...], [...] si [...].
Instanta a retinut ca anterior pronuntarii sentintei civile nr. 4532/18.04.1996 a Judecatoriei Constanta, desi autorii reclamantilor erau in posesia inscrisului olograf care atesta acordul de vointa incheiat cu paratii titulari ai dreptului de proprietate privind transferul acestui drept, dreptul de proprietate nu a intrat in patrimoniul autorilor reclamantilor, intrucat formalitatea actului autentic pentru transmiterea valabila a dreptului de proprietate asupra terenurilor era ceruta inca din anul 1947, prin Legea nr. 203/1947.
A retinut Tribunalul Constanta ca promisiunea de vanzare-cumparare nu a fost urmata niciodata de predarea terenului catre beneficiarii promisiunii, familia [...] neavand niciodata posesia terenului revendicat in prezentul litigiu, bunul fiind preluat de catre stat, chiar de la adevaratul proprietar [...] din anul 1950.
Modalitatea de preluare retinuta este aceea a intrarii in GAC, Gospodaria Agricola Colectiva, acest fapt rezultand fara echivoc din adeverintele care emana de la autoritatile administratiei publice locale Constanta.
In aceste conditii, comparand titlul prezentat de catre reclamanti cu titlul, rezultat din probatoriul administrat, detinut de catre intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanta, a carui calitate de titular al dreptului litigios a fost aratata, in procedura prevazuta de art.64 din Codul de procedura civila, de catre parata S.C. [...] SA, persoana in numele careia paratii S.C. [...] SA, S.C. [...] SA si S.C. [...] SRL exercita dreptul de folosinta asupra terenului litigios, instanta de fond a acordat prevalenta acestuia din urma, retinand ca este mai bine caracterizat.
Astfel, atat reclamantii cat si intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanta au dobandit dreptul de proprietate litigios de la acelasi titular, respectiv autorul [...], intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanta a dobandit dreptul de proprietate pierdut de catre fostul titular in favoarea statului totalitar in anul 1950, iar reclamantii prin intermediul unei tranzactii de vanzare-cumparare incheiata cu mostenitoarea fostului titular al dreptului de proprietate, tranzactie perfectata prin suplinirea consimtamantului mostenitoarei vanzatorilor ([...]) in anul 1996
In aceste conditii se retine ca parata [...] a transmis un bun pe care nu il avea in patrimoniu, fiind preluat din patrimoniul autorului sau de catre autoritatile statului totalitar.
Faptul ca aceasta tranzactie a fost constatata printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, nu schimba in nici un fel regimul juridic al bunului imobil care a format obiectul vanzarii, anume acela ca apartine domeniului statului, respectiv domeniului privat al unitatii administrativ teritoriale Municipiul Constanta, deoarece instanta de judecata nu a fost investita sa cerceteze regimul juridic al bunului, pronuntandu-se in limitele investirii sale, in conditiile art.129 din Codul de procedura civila.
In considerentele sentintei civile nr.4532/18.04.1996 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul civil nr.14731/1995 se retine achiesarea paratei [...] la transferul dreptului de proprietate asupra terenului litigios, in favoarea reclamantilor.
Din aceasta perspectiva, paratei [...] ii revine obligatia consacrata de art.1313 si urm din Codul civil de a preda bunul vandut, iar in cazul imposibilitatii de a realiza aceasta, reclamantilor le sunt puse la indemana actiuni civile prin intermediul carora isi pot recupera pretul remis vanzatoarei pentru acest bun.
Retinand caracterul nefondat al cererii principale prin care se solicita obligarea paratelor sa le lase reclamantilor in deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafata de 14347 mp, situat in Municipiul Constanta, cartier [...], strada _, din care parata S.C. [...] SA ocupa o suprafata de 5715,2 mp, iar parata S.C. [...] SA ocupa o suprafata de 8631,8 mp, cu obligatia corelativa a reclamantilor de a le despagubi cu contravaloarea materialelor si a pretului muncii pentru constructiile edificate de catre parate pe terenul proprietatea reclamantilor, se apreciaza nefondata si cererea referitoare la obligarea paratelor la plata daunelor reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a acestui imobil calculata pentru ultimii 3 ani, in proportia corespunzatoare suprafetelor ocupate de catre fiecare dintre parate precum si aceea referitoare la constatarea dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate de catre parate pe terenul litigios, prin intermediul accesiunii, intreaga actiune civila urmand a fost respinsa ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel reclamantii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] prin mandatar [...] si reclamantii [...], [...], [...], [...], [...] si [...] prin mandatar [...], care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
- In mod gresit Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantilor apreciind ca titlul intervenientilor Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta este preferabil titlului de proprietate exhibat de reclamanti.
Imprejurarea ca intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanta a emis anterior anului 1998 avize cu privire la folosinta acestui teren nu poate conduce la concluzia ca titlul de proprietate al intervenientului este preferabil titlului reclamantilor, intrucat intervenientul nu a dobandit dreptul de proprietate asupra acestui imobil intr-unul din modurile prevazute de Codul civil.
Instanta de fond face o grava confuzie, incercand sa compare un titlu de proprietate consacrat printr-o hotarare judecatoreasca, cu avize care, evident nu pot constitui titlu de proprietate. Prin aceasta interpretare se incalca principiul securitatii raporturilor juridice, principiu consacrat in doctrina CEDO.
Este inadmisibil ca instanta de judecata sa lipseasca de efecte o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat.
Prin respingerea actiunii in revendicare, practic instanta de fond reformeaza o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, hotarare ce a fost inscrisa in Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni Imobiliare al Judecatoriei Constanta.
Pe fondul litigiului, Curtea constata urmatoarele:
Reclamantii au dedus judecatii o actiune in revendicare imobiliara, solicitand obligarea paratilor si a intervenientului in interes propriu sa le recunoasca acest drept si sa le lase in deplina proprietate si netulburata posesie terenul in suprafata de 14.333 mp situat in intravilanul municipiului Constanta, cartier [...], str. _.
Reclamantii au sustinut ca fac dovada dreptului lor de proprietate asupra acestui imobil cu sentinta civila nr. 4532/18.04.1996 pronuntata de Judecatoria Constanta, hotarare judecatoreasca prin care a fost suplinit consimtamantul promitentilor vanzatori si s-a constatat perfectat contractul de vanzare-cumparare cu privire la o suprafata de teren de 2,5 ha intre vanzatorii [...] si [...] [...] si promitentii cumparatori [...], [...] si [...].
Referitor la titlul invocat de reclamanti in dovedirea dreptului lor de proprietate, Curtea retine ca se impune in prealabil a fi lamurite anumite probleme de drept ce vizeaza valoarea probatorie de inscris autentic a hotararii judecatoresti - sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, relativitatea efectelor hotararii judecatoresti, autoritatea de lucru judecat si opozabilitatea efectelor hotararii judecatoresti fata de terti, respectiv fata de parati si fata de intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanta, care nu au participat la solutionarea cauzei finalizata prin sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta.
Referitor la sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, Curtea constata ca aceasta a fost pronuntata de instanta de judecata in anul 1996, dupa abrogarea Decretului nr. 144/1958, sub incidenta caruia, in temeiul dispozitiilor art. 12 se recunostea competenta instantei de judecata, in masura in care erau indeplinite cerintele prevazute de acest text legal, sa pronunte o hotarare judecatoreasca pentru suplinirea consimtamantului unei parti la incheierea contractului de vanzare-cumparare, daca se incheiase anterior un antecontract de vanzare-cumparare, iar partea respectiva refuza sa isi indeplineasca obligatiile.
Dupa abrogarea dispozitiilor art. 12 din Decretul nr. 144/1958 prin Legea nr. 50/1991, in practica judiciara si in doctrina s-a impus opinia potrivit careia este in continuare posibila suplinirea consimtamantului unei parti la incheierea contractului de vanzare-cumparare prin hotarare judecatoreasca in cadrul executarii directe atipice a unui antecontract de vanzare-cumparare (Valeriu Stoica, Drepturile reale principale, Editura Humanitas, 2006, vol.II, pag. 185).
Dispozitiile art. 1073 Cod civil consacra principiul executarii in natura a obligatiilor, executarea prin echivalent fiind admisa numai in mod exceptional. Dispozitiile art. 1077 Cod civil, prin care este autorizat creditorul sa aduca in indeplinire obligatia debitorului pe cheltuiala acestuia din urma, consacra un mecanism de suplinire a consimtamantului debitorului in contractul de plata prin care se executa o obligatie de a face. Or, executarea obligatiei asumate printr-un antecontract de vanzare-cumparare de a incheia un viitor chiar contract de vanzare-cumparare poate fi realizata in mod direct, dar atipic, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, in conditiile art. 1077 Cod civil, tinand seama si de dispozitiile art. 970 alin.(2) Cod civil, potrivit carora conventiile "obliga nu numai la ceea ce este expus intr-insele, dar la toate urmarile ce echitatea_ da obligatiei, dupa natura sa".
Posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti prin care este suplinit consimtamantul partii care refuza sa execute antecontractul de vanzare-cumparare nu reprezinta o extindere a sferei de aplicare a dispozitiilor art. 1077 Cod civil de pe terenul executarii in natura a obligatiei de a face pe terenul incheierii contractului pentru simplul motiv ca, in acest caz chiar incheierea contractului reprezinta executarea in natura a obligatiei de a face sumate prin antecontract.
Curtea retine ca sentinta civila nr. 4532/1996 a fost pronuntata in temeiul art. 1073 si 1077 Cod civil, Judecatoria Constanta constatand ca inscrisul sub semnatura privata incheiat in anul 1949 intre promitentii vanzatori [...] si G. [...] si promitentii cumparatori [...] (autorii reclamantilor), desi nu reprezinta un act translativ de proprietate cu privire la terenul in suprafata de 2,5 ha pentru lipsa formei autentice (cerinta ad validitatem impusa de dispozitiile art. 36 din Legea nr. 203/1947), reprezinta un antecontract de vanzare-cumparare, in temeiul caruia partile s-au obligat sa incheie in viitor in mod valabil printr-un act autentic, un contract de vanzare-cumparare, iar in situatia opozitiei promitentilor vanzatori la perfectarea actului de vanzare-cumparare, instanta de judecata a suplinit consimtamantul promitentilor [...].
In literatura de specialitate s-a retinut constant ca o astfel de hotarare judecatoreasca prin care se suplineste vointa unei parti la incheierea unui contract, chiar atunci cand are efecte translative sau constitutive de drepturi reale, nu este prin ea insasi un mod de dobandire a proprietatii (V. Stoica, op.cit., pag. 188). Este vorba de un mod specific in care functioneaza mecanismul incheierii contractului prin suplinirea vointei uneia dintre parti de catre instanta de judecata.
Prin urmare, hotararea judecatoreasca este numai un element al acestui mecanism de incheiere a contractului. Temeiul dobandirii dreptului de proprietate nu este hotararea judecatoreasca, inteleasa ca manifestare de vointa a instantei, ci contractul de vanzare-cumparare incheiat in aceste conditii particulare, cu toate consecintele ce decurg de aici, si anume cu drepturile si obligatiile ce rezulta dintr-un veritabil contract de vanzare-cumparare (ex.: transmiterea dreptului de proprietate; obligatia vanzatorului de garantie pentru evictiune si pentru viciile bunului vandut; obligatia de predare a bunului vandut).
In speta, se constata ca obiectul litigiului solutionat prin sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta l-a constituit suplinirea consimtamantului promitentilor vanzatori [...] semnatari ai antecontractului de vanzare-cumparare a terenului in suprafata de 2,5 ha incheiat la data de 15.08.1949 cu autorii reclamantilor din prezenta cauza, prin hotararea pronuntata constatandu-se incheiat contractul de vanzare-cumparare cu privire la terenul in suprafata de 2,5 ha ce face obiectul prezentei revendicari, aspect retinut de altfel si prin decizia civila nr. 285/C/19.11.2008 a Curtii de Apel Constanta, irevocabila prin respingerea recursului reclamantilor prin decizia civila nr. 951/16.02.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin urmare, izvorul dreptului de proprietate al reclamantilor il constituie contractul de vanzare-cumparare incheiat de autorii lor cu promitentii vanzatori [...], iar nu hotararea judecatoreasca - sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, care a reprezentat numai un element al acestui mecanism de incheiere a contractului de vanzare-cumparare, prin suplinirea consimtamantului vanzatorilor [...] si [...].
Aceasta explicatie era necesara pentru intelegerea drepturilor si obligatiilor ce incumbau partilor contractante - vanzatori si cumparatori, dar si pentru intelegerea relatiei dintre autoritatea de lucru judecat a hotararii judecatoresti si opozabilitatea hotararii judecatoresti fata de tertii neparticipanti la procesul in care a fost pronuntata aceasta hotarare judecatoreasca.
Atunci cand o parte opune o hotarare judecatoreasca unui tert care nu a participat la procesul finalizat prin acea hotarare judecatoreasca, in mod evident nu o poate face cu efectele autoritatii de lucru judecat, intrucat nu este intrunita conditia identitatii de parti, iar tertului nu i se poate pretinde sa respecte rezultatul unei judecati la care nu a participat.
Prin urmare, sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta fiind pronuntata intr-un litigiu in care paratii si intervenientul - persoane juridice din prezenta cauza nu au participat, nu poate fi opusa cu autoritate de lucru judecat acestor parati si intervenientului Consiliul Local Constanta, cum gresit au sustinut apelantii reclamanti, chiar daca aceasta sentinta priveste un drept real, respectiv dreptul de proprietate al reclamantilor cumparatori asupra unui teren in suprafata de 2,5 ha.
Caracteristicile dreptului de proprietate - drept opozabil erga omnes - nu se transpun asupra actului jurisdictional ce transeaza chestiunea proprietatii, respectiv asupra sentintei civile nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta (aspect retinut constant in literatura juridica de specialitate - C. Adina Nicolae, in Teza de Doctorat Hotararea judecatoreasca. Relativitatea si opozabilitatea efectelor acesteia).
Hotararea judecatoreasca ramane, din punct de vedere al regulilor dupa care isi produce efectele, aceeasi, fiind supusa principiului relativitatii si celui al opozabilitatii, indiferent de natura raporturilor juridice pe care vine sa le transeze. Prin urmare, faptul ca aceasta sentinta a declarat existenta dreptului de proprietate asupra celor 2,5 ha teren in patrimoniul reclamantilor nu inseamna ca aceasta sentinta poate fi opusa tuturor de o maniera incontestabila. Dreptul rezultat dintr-o dezbatere judiciara, indiferent de natura sa - drept real sau drept de creanta - este demonstrat incontestabil doar intre parti; fata de terti aceeasi hotarare judecatoreasca constata dosar fapte juridice, posibil de combatut prin dovada contrara.
In literatura de specialitate s-a retinut constant ca actele conventionale, ca si cele jurisdictionale nu pot da nastere decat unor efecte relative, intre parti, pentru ca in aceeasi masura in care nu poti fi creditor sau debitor intr-o conventie la care nu ai fost parte, la fel nu poti fi judecat printr-o hotarare fata de care ai ramas strain (in A. Nicolae, Teza de Doctorat Hotararea judecatoreasca. Relativitatea si opozabilitatea efectelor acesteia, pag. 397).
Oricare ar fi actul vizat, contract sau hotarare, libertatea individuala a celui care nu a participat la elaborarea lui justifica relativitatea efectului direct produs prin acest act.
Opozabilitatea unui act, oricare ar fi natura sa, nu presupune o extindere a efectelor sale obligatorii asupra tertilor. Hotararea judecatoreasca fiind pronuntata pe baza probelor administrate de parti, in limitele principiului disponibilitatii, este firesc ca efectele acesteia sa se produca in mod direct asupra celor care si-au putut afirma pretentiile sau apara drepturile in fata instantei. In schimb tertii care nu au participat la dezbateri vor suporta hotararea de o maniera indirecta, adica cu privire la efecte legate de modificarea ordinii juridice pe care hotararea judecatoreasca a provocat-o Ei trebuie sa respecte rezultatul dezbaterii judiciare - chiar daca nu au participat la acestea - cel putin pana la momentul in care vor demonstra contrariul.
Opozabilitatea reprezinta respectul datorat si impus tuturor de catre o situatie juridica, altfel spus este acea aptitudine a actului jurisdictional de a fi respectat si recunoscut de orice persoana care nu a fost implicata in procedura judiciara, dar nu echivaleaza cu o "extensiune" a autoritatii de lucru judecat asupra tertelor persoane, intrucat acestea nu pot deveni "prizonierele" lucrului judecat in absenta lor din proces (A. Nicolae, op.cit., pag. 403).
Actul jurisdictional va fi opozabil nu doar sub aspectul existentei sale, ca mijloc de proba, ci si din punctul de vedere al consecintelor sale, cu mentiunea insa ca opozabilitatea acestor efecte trebuie deosebita de caracterul lor obligatoriu.
Opunerea hotararii judecatoresti ca mijloc de proba si sub aspectul efectelor substantiale pe care le produce nu va insemna insasi posibilitatea invocarii obligativitatii acestor efecte fata de terti, asa incat acestia sa nu le poata pune in discutie si in alt cadru procesual sa nu tinda la a face dovada contrara (invocand propriile aparari pe care nu le-au putut realiza in procesul finalizat prin hotararea care li se opune).
Obligativitatea efectelor hotararii judecatoresti cu executorialitatea acestora si imposibilitatea punerii in discutie, a reluarii dezbaterilor raman aplicabile sferei partilor, care au avut posibilitatea sa-si afirme pretentiile si sa-si apere pozitia in cadrul unui proces desfasurat in prezenta lor, cu respectarea tuturor garantiilor procesuale.
Fata de terti insa, ceea ce s-a consemnat in hotararea judecatoreasca are valoarea de fapt juridic, tertii avand posibilitatea de a face dovada contrara a celor stabilite in hotararea judecatoreasca.
Demonstrand caracterul preferabil al dreptului sau in raportul cu dreptul recunoscut prin hotararea judecatoreasca ce i se opune ca un fapt juridic, tertul nu va mai trebui sa suporte efectele acestei hotarari judecatoresti care il prejudiciaza.
Transpunand aceste dezlegari cu caracter teoretic situatiei de fapt deduse judecatii de catre reclamanti, in mod judicios Tribunalul Constanta a retinut ca paratele societati comerciale si intervenientul in interes propriu Consiliul Local Constanta au opus reclamantilor un drept de proprietate asupra terenului in litigiu, preferabil titlului exhibat de catre reclamanti, inlaturand astfel opozabilitatea sentintei civile nr. 4532/18.04.1996 a Judecatoriei Constanta.
Astfel, din materialul probator administrat in cauza, inclusiv recunoasterile reclamantilor - (care au declansat si procedura Legii 10/2001 cu privire la acelasi teren ce a facut obiectul sentintei civile nr. 4532/18.04.1996 a Judecatoriei Constanta), rezulta cu prisosinta ca niciodata autorii reclamantilor, dupa incheierea antecontractului de vanzare-cumparare cu mostenitorii proprietarului [...] nu au avut posesia acestui imobil.
Astfel, se constata ca dupa incheierea antecontractului de vanzare-cumparare in anul 1949 - conventie ce nu a transferat valabil proprietatea asupra terenului catre beneficiarii promisiunii, familia [...] (autorii reclamantilor), datorita neindeplinirii conditiei de forma autentica, solicitata ad validitatem prin Legea nr. 203/1947 - terenul in suprafata de 2,5 ha a continuat sa figureze in patrimoniul proprietarilor [...], pentru ca in anul 1950, ca urmare a politicii de colectivizare a statului totalitar comunist, terenul cu destinatie agricola la acel moment sa fie preluat de stat si dat in administrarea GAC-ului organizat in localitate.
Astfel, din adresa nr. 5062/28.02.2007 emisa de Consiliul Local al Municipiului Constanta, ce se coroboreaza cu copia registrului agricol depusa in apel rezulta ca numitul [...] (autorul promitentilor vanzatori) figureaza in registrul agricol al municipiului Constanta la pozitia nr. _, nr. curent _, in perioada 1948 - 1950 cu suprafata de 2,5 ha in [...], mentionandu-se ca la rubrica "observatii" sunt trecute urmatoarele mentiuni : "intrat in GAC si lucreaza [...]".
Curtea constata ca acest teren nu a fost inregistrat niciodata, anterior anului 1996, in evidentele fiscale ale Municipiului Constanta pe numele autorilor reclamantilor [...], si nu a facut parte din suprafetele de teren agricol existente in patrimoniul numitilor [...], [...] si [...] si preluate de GAC/C.A.P. dupa anul 1953, terenuri de altfel restituite acestora in procedura Legii 18/1991 conform titlurilor depuse de reclamanti in apel. Astfel in apel reclamantii au sustinut, aspect confirmat si de actele depuse la dosar de catre Comisia locala de fond funciar Constanta, ca terenul de 2,5 ha in litigiu, nu a facut obiectul cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor conform Legii nr. 18/1991 formulate de autorii reclamantilor, acest teren negasindu-se in patrimoniul reclamantilor la nivelul anului 1991 - data adoptarii Legii nr. 18/1991, pentru a justifica o asemenea cerere.
Prin urmare, dupa anul 1950 si pana in prezent, terenul in litigiu nu s-a aflat in posesia familiei [...]; promitentii vanzatori nu au predat posesia terenului nici la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, si cu atat mai mult dupa anul 1996 - cand s-a pronuntat sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, motivat de faptul ca terenul nu se mai afla in proprietatea si respectiv posesia fostilor proprietari [...], fiind preluat de stat, in urma colectivizarii.
Faptul ca in perioada 1950 - 1996 terenul s-a aflat in proprietatea statului, care a dispus de acesta ca un adevarat proprietar rezulta si din inscrisurile prin care statul, prin autoritatile publice locale ale Municipiului Constanta a atribuit acest teren spre folosinta unor intreprinderi de stat, transformate dupa 1990 in societati comerciale, cum ar fi: suprafata de 10.000 mp a fost atribuita catre S.C. [...] S.A., conform avizului nr. 397/24.11.1988 emis de catre fostul Consiliu Popular al Judetului Constanta - Directia Generala pentru Agricultura; hotararea nr. 27 emisa de catre Consiliul Imputernicitilor Mandatati ai Statului din cadrul S.C. [...] S.A. in temeiul dispozitiilor Legii nr. 31/1990 prin care se recunoaste dreptul de folosinta al S.C. [...] S.A. asupra terenului ocupat de constructii; o alta suprafata de 10.000 mp a primit destinatia de cimitir si figureaza in patrimoniul Municipiului Constanta conform Legii nr. 213/1998.
Faptul construirii cu buna-credinta a unor edificate autorizate pe acest teren, anterior anului 1989 de catre S.C. [...] S.A. si S.C. [...] S.A. a fost constatat cu autoritate de lucru judecat prin sentinta civila nr. 16656/26.10.2001 pronuntata de Judecatoria Constanta, definitiva prin decizia civila nr. 829/27.06.2002 a Tribunalului Constanta si irevocabila prin decizia civila nr. 1310/C/20.11.2002 pronuntata de Curtea de Apel Constanta.
Mai mult, se retine ca o suprafata de 10.000 mp din totalul de 2,5 ha ce a constituit obiectul promisiunii de vanzare-cumparare invocata de reclamanti, a primit dupa anul 1950 si pana in prezent destinatia de cimitir - Cimitirul "[...]" - imobil inventariat in domeniul privat al Municipiului Constanta, conform HCLM nr. 197/01.04.2008, HCLM nr. 109/2005, anexa nr. 31 si HCLM nr. 420/2001 si aflat in administrarea S.C. [...] S.A.
Acest aspect, necontestat de catre apelantii reclamanti si neadus la cunostinta instantei de fond care a pronuntat sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, confirma concluzia justa a instantei de fond ca niciodata dupa anul 1950 mostenitorii beneficiarilor promisiunii de vanzare-cumparare - familia [...], nu au avut posesia terenului in litigiu, si nici nu au cunoscut destinatia pe care statul a dat-o acestui teren dupa preluarea bunului - teren agricol, de la fostul proprietar [...].
Referitor la titlul exhibat de catre autoritatea publica locala a Municipiului Constanta, respectiv Consiliul Local Constanta, Curtea constata ca la data adoptarii Legii nr. 18/1991, acest teren figura in patrimoniul statului, iar potrivit dispozitiilor art. 36 alin.(1) din legea 18/1991 "Terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localitatilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, urmand regimul juridic al terenurilor prevazut de art. 26".
Prin urmare terenurile preluate de stat prin efectul Decretului-lege nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozitii din legea nr. 187/1945 privind reforma agrara - cum este cazul si terenului agricol in suprafata de 2,5 ha preluat de la proprietarul [...] - si aflate la data adoptarii Legii nr. 18/1991 in proprietatea statului si in administrarea Municipiului Constanta, au trecut in proprietatea Municipiului Constanta, izvorul dreptului unitatii administrativ-teritoriale constituindu-l legea.
Acest drept a fost confirmat ulterior si prin Legea nr. 213/1998, care prin art. 6 a prevazut ca "(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat".
Alineatul (2) din acelasi act normativ prevede ca "Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie".
Or, pentru terenurile agricole preluate de la fostii proprietari dupa anul 1945 de catre statul totalitar comunist, legiuitorul roman de dupa anul 1990 a adoptat o lege speciala - Legea 18/1991 - pentru repararea prejudiciilor aduse fostilor proprietari.
Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar prevede obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile pe care o reglementeaza (art. 8-20 din Legea 18/1991 si art. 39-40), ceea ce nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru ca impotriva hotararilor emise de comisiile judetene de reconstituire a dreptului de proprietate in procedura administrativa legea prevede calea plangerii la instanta (art. 53-57), careia i se confera o jurisdictie deplina, dupa cum au posibilitatea de a supune controlului judecatoresc toate deciziile ce se iau in cadrul procedurii legii 18/1991, inclusiv refuzul comisiei locale de a inmana titlul de proprietate emis de comisia judeteana sau punerea efectiva in posesia terenului (art. 6 din Legea 18/1991), astfel ca este pe deplin asigurat accesul la justitie.
Prin urmare, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate in perioada 1945 - 1989 de catre fostele C.A.P.-uri sau GAC-uri - cum este cazul terenului agricol de 2,5 ha (destinatie avuta la data preluarii bunului din patrimoniul proprietarului [...]) este necesara parcurgerea procedurii Legii 18/1991, respectiv formularea unei cereri la Comisia locala de fond funciar Constanta, fostul proprietar neputand opune, statului, pentru restituirea terenului cu destinatie agricola la momentul deposedarii in anul 1950, vechiul titlu de proprietate, detinut la momentul privarii sale de proprietate de catre statul comunist in perioada 1945 - 1989.
In speta se constata ca familia [...], neavand calitatea de proprietara a terenului in suprafata de 2,5 ha la momentul adoptarii Legii 18/1991 nu a putut formula o astfel de cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, bunul ce a facut obiectul promisiunii de vanzare-cumparare in anul 1949, fiind preluat de stat in anul 1950 de la fostul proprietar [...] si trecut in administrarea GAC-ului din localitate. Numai fostul proprietar [...] sau mostenitorii acestuia puteau solicita, in temeiul legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 2,5 ha situat in anul 1991 in intravilanul Municipiului Constanta, dar in speta nu s-a facut dovada parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 18/1991 in vederea reconstituirii dreptului de proprietate si a punerii fostului proprietar in posesia terenului astfel retrocedat.
Prin urmare, in anul 1995, la momentul sesizarii Judecatoriei Constanta cu cererea de suplinire a consimtamantului mostenitorilor promitentului vanzator [...] la perfectarea contractului de vanzare-cumparare cu privire la terenul de 2,5 ha, si respectiv la data pronuntarii sentintei civile nr. 4532/18.04.1996, succesoarea lui [...], numita [...] ce a figurat ca parata in dosarul civil nr. 1473/1995 al Judecatoriei Constanta nu parcursese procedura Legii 18/1991, iar terenul in suprafata de 2,5 ha nu facuse obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in beneficiul numitei [...] si nici nu se afla in posesia acesteia, autoarea reclamantilor din prezentul litigiu nefiind titulara unui "bun" in sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO la acel moment.
Aprecierea existentei unui "bun" in patrimoniul promitentei vanzatoare implica recunoasterea in continutul notiunii explicitate in jurisprudenta CEDO, inclusiv in cea dezvoltata in cauzele impotriva Romaniei, atat a unui "bun actual", cat si a unei "sperante legitime" de valorificare a dreptului de proprietate.
Se observa in jurisprudenta CEDO actuala o schimbare in rationamentul construit pe tiparul cauzei Paduraru contra Romaniei din 01.12.2005, continuate cu cauzele Strain si Porteanu, pe care Curtea le-a aplicat constant, fara nicio abatere in practica ulterioara in ceea ce priveste continutul conceptual al notiunii de "bun".
Astfel, daca in practica anterioara simpla pronuntare a unei hotarari judecatoresti prin care se constata nelegalitatea preluarii de catre stat a unui imobil inainte de anul 1989 reprezinta o privare nejustificata de proprietate, apreciindu-se totodata ca reclamantii au chiar un "bun actual" sau un "interes patrimonial" de a obtine restituirea in natura, cu aceeasi valoare ca si un bun actual in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, dupa adoptarea hotararii Atanasiu s.a. contra Romaniei, hotarare din 12.10.2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 778/2010, s-a aratat ca "un bun actual exista in patrimoniul proprietarilor deposedati abuziv de stat doar daca s-a pronuntat in prealabil o hotarare definitiva si irevocabila, prin care nu numai ca s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a si dispus expres in dispozitivul hotararii in sensul restituirii bunului (paragraf 140 si 143).
Prin urmare, la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 4532/18.04.1996, promitenta vanzatoare, in calitate de succesoare a defunctului [...], respectiv numita [...] nu era titulara unui "bun" ce putea fi opus cu succes Statului Roman, respectiv nu urmase procedura Legii 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2,5 ha preluat de [...] de la autorul sau, si nici nu detinea o hotarare irevocabila prin care sa se fi constatat in contradictoriu cu statul, prin autoritatile sale publice locale, caracterul abuziv al preluarii si care sa ordone restituirea in natura a terenului.
In raport de aceasta situatie, in mod judicios Tribunalul Constanta a retinut ca titlul opus de Consiliul Local Constanta reclamantilor in prezentul litigiu este mai bine caracterizat, intrucat la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, prin care s-a suplinit consimtamantul promitentilor vanzatori la vanzarea terenului, succesoarea promitentilor vanzatori nu mai era titulara unui "bun" in sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO cu privire la terenul in suprafata de 2,5 ha.
Imprejurarea conform careia terenul in litigiu fusese preluat de stat de la [...] inca din anul 1950, iar promitentii cumparatori nu au intrat niciodata in posesia acestuia pana in anul 1996 si nici ulterior pronuntarii sentintei civile nr. 4532/1996 a fost recunoscuta chiar de catre reclamantii [...], succesorii beneficiarilor promisiunii de vanzare-cumparare, care dupa aparitia Legii nr. 10/2001 au declansat procedura administrativa, notificand Municipiul Constanta cu privire la terenul in suprafata de 2,5 ha, sustinand ca bunul a fost preluat abuziv de catre stat in perioada de referinta a Legii nr. 10/2001, respectiv 06.03.1945 - 22.12.1989.
Actiunea reclamantilor intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 a facut obiectul dosarului civil nr. 4065/118/2006, solutionat irevocabil prin respingerea actiunii reclamantilor [...] si [...], motivat de faptul ca reclamantii nu au calitate de persoane indreptatite conform art. 3 din Legea 10/2001 sa beneficieze de masuri reparatorii prevazute de legea speciala, intrucat contractul de vanzare-cumparare cu privire la acest teren a fost perfectat in modalitatea expusa in considerentele prezentei hotarari, prin suplinirea consimtamantului mostenitorilor fostului proprietar promitent, abia in anul 1996, an ce nu intra sub incidenta Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, fara a se nega modalitatea de preluare abuziva a terenului de catre stat de la fostul proprietar [...], in anul 1950, prin hotarare judecatoreasca s-a statuat ca reclamantii nu sunt indreptatiti sa beneficieze de masurile reparatorii ale acestei legi pentru terenul sus-mentionat, intrucat nu intra in categoria persoanelor deposedate de teren conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.
In raport de considerentele expuse, Curtea constata ca titlul opus de reclamanti Municipiului Constanta prin Consiliul Local Constanta este mai putin caracterizat decat titlul exhibat de autoritatea publica locala, situatie in care in mod judicios Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantilor ca nefondata.
Imprejurarea conform careia dupa pronuntarea sentintei civile nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta reclamantii si-au inregistrat acest teren in Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni al Municipiului Constanta si au platit impozit pentru acest teren nu este de natura sa ofere preferabilitate titlului reclamantilor, intrucat inscrierea in registrul de transcriptiuni are caracter de informare, respectiv de publicitate a drepturilor fata de terti, si nu este constitutiva de drepturi. Tertii vatamati prin inscriere sau cei care invoca drepturi reale proprii asupra bunurilor inscrise, pot sa isi valorifice aceste drepturi in justitie prin actiuni in revendicare sau alte actiuni reale, invocand inopozabilitatea hotararii judecatoresti in temeiul carora s-a facut inscrierea acestor drepturi in registrul de publicitate, cum este cazul in speta.
In ceea ce priveste raporturile dintre partile din litigiul solutionat prin sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, Curtea retine ca aceasta hotarare judecatoreasca se impune partilor cu autoritate de lucru judecat, iar acestea sunt tinute sa isi indeplineasca obligatiile asumate prin contractul de vanzare-cumparare, act incheiat printr-un mecanism specific, prin suplinirea consimtamantului promitentului vanzator, aspect ce nu afecteaza insa esenta contractului de vanzare-cumparare. Prin urmare, parata vanzatoare [...], in calitate de succesoare a promitentului vanzator [...], semnatarul antecontractului de vanzare-cumparare din anul 1949 incheiat cu autorii reclamantilor [...], [...] si [...], este obligata sa transmita reclamantilor proprietatea asupra terenului vandut in suprafata de 2,5 ha si respectiv sa predea bunul vandut, iar in masura in care executarea obligatiilor nu mai este posibila, este obligata sa il garanteze pe cumparator pentru evictiunea totala.
La randul lor reclamantii cumparatori sunt indreptatiti sa solicite vanzatoarei [...] sa ii garanteze pentru evictiune sau sa solicite reducerea pretului vanzarii ori rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare pentru neexecutarea obligatiei de predare a bunului vandut, suplinirea consimtamantului la vanzare prin hotarare judecatoreasca neaducand nicio atingere drepturilor si obligatiilor specifice contractului de vanzare-cumparare.
In ceea ce priveste criticile apelantilor reclamanti referitoare la modalitatea de solutionare a cererii de obligare a paratilor la plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului revendicat calculata conform expertizei [...], Curtea constata ca si aceste critici sunt nefondate, si urmeaza a fi respinse ca nefondate. In conditiile in care s-a aratat ca titlul exhibat de catre reclamanti nu este opozabil paratilor si intervenientului Consiliul Local Constanta, acesta din urma detinand un titlu de proprietate preferabil celui exhibat de reclamanti, se constata ca reclamantii nu sunt indreptatiti sa obtina nici despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 296 Cod procedura civila se va respinge apelul reclamantilor ca nefondat.
In baza art. 274 Cod procedura civila obliga apelantii reclamanti la plata cheltuielilor de judecata catre intimatii parati astfel: 3000 lei catre intimata S.C. [...] S.A. si la 372 lei catre intimatii intervenienti Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de S.C. [...] S.A., ca nefondata.
Curtea constata ca desi aceasta intimata a solicitat obligarea apelantilor reclamanti la plata cheltuielilor de judecata in apel, la dosarul cauzei nu s-a depus nici un inscris care sa ateste efectuarea unor cheltuieli de catre aceasta parata in apel, respectiv nu s-a depus dovada onorariului de avocat, situatie in care cererea a fost respinsa.
Decizia civila nr. 109/C/12.12.2013, irevocabila prin respingerea
recursului la ICCJ, prin decizia nr. 2841/23.10.2014
Aprecierea existentei unui "bun" in patrimoniul promitentei vanzatoare implica recunoasterea in continutul notiunii explicitate in jurisprudenta CEDO, inclusiv in cea dezvoltata in cauzele impotriva Romaniei, atat a unui "bun actual", cat si a unei "sperante legitime" de valorificare a dreptului de proprietate.
Prin urmare, la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 4532/18.04.1996, promitenta vanzatoare, in calitate de succesoare a defunctului [...], nu era titulara unui "bun" ce putea fi opus cu succes Statului Roman, respectiv nu urmase procedura Legii 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2,5 ha preluat de [...] de la autorul sau, si nici nu detinea o hotarare irevocabila prin care sa se fi constatat in contradictoriu cu statul, prin autoritatile sale publice locale, caracterul abuziv al preluarii si care sa ordone restituirea in natura a terenului.
In raport de aceasta situatie in mod judicios Tribunalul Constanta a retinut ca titlul opus de Consiliul Local Constanta reclamantilor in prezentul litigiu este mai bine caracterizat, intrucat la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, prin care s-a suplinit consimtamantul promitentilor vanzatori la vanzarea terenului, succesoarea promitentilor vanzatori nu mai era titulara unui "bun" in sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO cu privire la terenul in suprafata de 2,5 ha.
Art. 480 din Codul civil
Art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO
Art. 36 din Legea nr. 18/1991
Prin sentinta civila nr. 2999/30.05.2012 Tribunalul Constanta a respins ca nefondate exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor S.C. [...] S.A. si S.C. [...] S.A., exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor. S-a admis ca fondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. [...] S.A. si a fost respinsa actiunea reclamantilor fata de aceasta parata ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala.
A fost admisa cerere de interventie in interes propriu a Consiliului Local Constanta formulata in conditiile art. 64 din codul de procedura civila (1865) de catre parata S.C. [...] S.A.
S-a respins ca nefondata actiunea in revendicare formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratii S.C. [...] S.A., S.C. [...] S.R.L. prin lichidator [...], S.C. [...] S.A. si intervenientul in interes propriu Consiliul Local al Municipiului Constanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele :
1. Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active:
S-a apreciat nefondata si a fost respinsa, exceptia lipsei calitatii procesuale active in raport de aspectele care rezulta din sentinta civila nr. 4532/18.04.1996 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul civil nr. 14731/1995.
2. Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. [...] SA, in considerarea concluziilor care rezulta din raportul de expertiza tehnica topografica efectuat in cauza, s-a retinut ca aceasta parata nu exercita nici dreptul de proprietate si nici folosinta asupra vreunei parti din terenul litigios, astfel incat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive este fondata si a fost admisa.
3. Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor S.C. [...] SA si S.C. [...] SRL s-a retinut ca acestea exercita posesia asupra unor parti din terenul litigios, insa legitimitatea acestei posesii presupune analiza pe fond a raportului juridic litigios, astfel incat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestor parate a fost respinsa.
4. Nefondata este si exceptia inadmisibilitatii actiunii civile deoarece nu se poate accepta ineficacitatea actiunii in revendicare promovata pe calea dreptului comun de catre acela care se pretinde a fi titularul dreptului de proprietate impotriva posesorului neproprietar, astfel incat aceasta exceptie a fost respinsa.
Pe fondul actiunii in revendicare Tribunalul Constanta a retinut ca titlul exhibat de catre reclamanti pentru dovedirea dreptului lor de proprietate il constituie sentinta civila nr. 4532/18.04.1996 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. 14731/1995, completata si indreptata prin incheierea pronuntata de Judecatoria Constanta la data de 21.01.1997, hotarare care a validat acordul de vointa al partilor relativ la transferul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 2,5 ha "prevazut in actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. _/8 iulie 1899" incheiat intre mostenitorii defunctului [...] din Constanta, in calitate de vanzatori si cumparatorii [...], [...] si [...].
Instanta a retinut ca anterior pronuntarii sentintei civile nr. 4532/18.04.1996 a Judecatoriei Constanta, desi autorii reclamantilor erau in posesia inscrisului olograf care atesta acordul de vointa incheiat cu paratii titulari ai dreptului de proprietate privind transferul acestui drept, dreptul de proprietate nu a intrat in patrimoniul autorilor reclamantilor, intrucat formalitatea actului autentic pentru transmiterea valabila a dreptului de proprietate asupra terenurilor era ceruta inca din anul 1947, prin Legea nr. 203/1947.
A retinut Tribunalul Constanta ca promisiunea de vanzare-cumparare nu a fost urmata niciodata de predarea terenului catre beneficiarii promisiunii, familia [...] neavand niciodata posesia terenului revendicat in prezentul litigiu, bunul fiind preluat de catre stat, chiar de la adevaratul proprietar [...] din anul 1950.
Modalitatea de preluare retinuta este aceea a intrarii in GAC, Gospodaria Agricola Colectiva, acest fapt rezultand fara echivoc din adeverintele care emana de la autoritatile administratiei publice locale Constanta.
In aceste conditii, comparand titlul prezentat de catre reclamanti cu titlul, rezultat din probatoriul administrat, detinut de catre intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanta, a carui calitate de titular al dreptului litigios a fost aratata, in procedura prevazuta de art.64 din Codul de procedura civila, de catre parata S.C. [...] SA, persoana in numele careia paratii S.C. [...] SA, S.C. [...] SA si S.C. [...] SRL exercita dreptul de folosinta asupra terenului litigios, instanta de fond a acordat prevalenta acestuia din urma, retinand ca este mai bine caracterizat.
Astfel, atat reclamantii cat si intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanta au dobandit dreptul de proprietate litigios de la acelasi titular, respectiv autorul [...], intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanta a dobandit dreptul de proprietate pierdut de catre fostul titular in favoarea statului totalitar in anul 1950, iar reclamantii prin intermediul unei tranzactii de vanzare-cumparare incheiata cu mostenitoarea fostului titular al dreptului de proprietate, tranzactie perfectata prin suplinirea consimtamantului mostenitoarei vanzatorilor ([...]) in anul 1996
In aceste conditii se retine ca parata [...] a transmis un bun pe care nu il avea in patrimoniu, fiind preluat din patrimoniul autorului sau de catre autoritatile statului totalitar.
Faptul ca aceasta tranzactie a fost constatata printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, nu schimba in nici un fel regimul juridic al bunului imobil care a format obiectul vanzarii, anume acela ca apartine domeniului statului, respectiv domeniului privat al unitatii administrativ teritoriale Municipiul Constanta, deoarece instanta de judecata nu a fost investita sa cerceteze regimul juridic al bunului, pronuntandu-se in limitele investirii sale, in conditiile art.129 din Codul de procedura civila.
In considerentele sentintei civile nr.4532/18.04.1996 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul civil nr.14731/1995 se retine achiesarea paratei [...] la transferul dreptului de proprietate asupra terenului litigios, in favoarea reclamantilor.
Din aceasta perspectiva, paratei [...] ii revine obligatia consacrata de art.1313 si urm din Codul civil de a preda bunul vandut, iar in cazul imposibilitatii de a realiza aceasta, reclamantilor le sunt puse la indemana actiuni civile prin intermediul carora isi pot recupera pretul remis vanzatoarei pentru acest bun.
Retinand caracterul nefondat al cererii principale prin care se solicita obligarea paratelor sa le lase reclamantilor in deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafata de 14347 mp, situat in Municipiul Constanta, cartier [...], strada _, din care parata S.C. [...] SA ocupa o suprafata de 5715,2 mp, iar parata S.C. [...] SA ocupa o suprafata de 8631,8 mp, cu obligatia corelativa a reclamantilor de a le despagubi cu contravaloarea materialelor si a pretului muncii pentru constructiile edificate de catre parate pe terenul proprietatea reclamantilor, se apreciaza nefondata si cererea referitoare la obligarea paratelor la plata daunelor reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a acestui imobil calculata pentru ultimii 3 ani, in proportia corespunzatoare suprafetelor ocupate de catre fiecare dintre parate precum si aceea referitoare la constatarea dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate de catre parate pe terenul litigios, prin intermediul accesiunii, intreaga actiune civila urmand a fost respinsa ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel reclamantii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] prin mandatar [...] si reclamantii [...], [...], [...], [...], [...] si [...] prin mandatar [...], care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
- In mod gresit Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantilor apreciind ca titlul intervenientilor Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta este preferabil titlului de proprietate exhibat de reclamanti.
Imprejurarea ca intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanta a emis anterior anului 1998 avize cu privire la folosinta acestui teren nu poate conduce la concluzia ca titlul de proprietate al intervenientului este preferabil titlului reclamantilor, intrucat intervenientul nu a dobandit dreptul de proprietate asupra acestui imobil intr-unul din modurile prevazute de Codul civil.
Instanta de fond face o grava confuzie, incercand sa compare un titlu de proprietate consacrat printr-o hotarare judecatoreasca, cu avize care, evident nu pot constitui titlu de proprietate. Prin aceasta interpretare se incalca principiul securitatii raporturilor juridice, principiu consacrat in doctrina CEDO.
Este inadmisibil ca instanta de judecata sa lipseasca de efecte o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat.
Prin respingerea actiunii in revendicare, practic instanta de fond reformeaza o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, hotarare ce a fost inscrisa in Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni Imobiliare al Judecatoriei Constanta.
Pe fondul litigiului, Curtea constata urmatoarele:
Reclamantii au dedus judecatii o actiune in revendicare imobiliara, solicitand obligarea paratilor si a intervenientului in interes propriu sa le recunoasca acest drept si sa le lase in deplina proprietate si netulburata posesie terenul in suprafata de 14.333 mp situat in intravilanul municipiului Constanta, cartier [...], str. _.
Reclamantii au sustinut ca fac dovada dreptului lor de proprietate asupra acestui imobil cu sentinta civila nr. 4532/18.04.1996 pronuntata de Judecatoria Constanta, hotarare judecatoreasca prin care a fost suplinit consimtamantul promitentilor vanzatori si s-a constatat perfectat contractul de vanzare-cumparare cu privire la o suprafata de teren de 2,5 ha intre vanzatorii [...] si [...] [...] si promitentii cumparatori [...], [...] si [...].
Referitor la titlul invocat de reclamanti in dovedirea dreptului lor de proprietate, Curtea retine ca se impune in prealabil a fi lamurite anumite probleme de drept ce vizeaza valoarea probatorie de inscris autentic a hotararii judecatoresti - sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, relativitatea efectelor hotararii judecatoresti, autoritatea de lucru judecat si opozabilitatea efectelor hotararii judecatoresti fata de terti, respectiv fata de parati si fata de intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanta, care nu au participat la solutionarea cauzei finalizata prin sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta.
Referitor la sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, Curtea constata ca aceasta a fost pronuntata de instanta de judecata in anul 1996, dupa abrogarea Decretului nr. 144/1958, sub incidenta caruia, in temeiul dispozitiilor art. 12 se recunostea competenta instantei de judecata, in masura in care erau indeplinite cerintele prevazute de acest text legal, sa pronunte o hotarare judecatoreasca pentru suplinirea consimtamantului unei parti la incheierea contractului de vanzare-cumparare, daca se incheiase anterior un antecontract de vanzare-cumparare, iar partea respectiva refuza sa isi indeplineasca obligatiile.
Dupa abrogarea dispozitiilor art. 12 din Decretul nr. 144/1958 prin Legea nr. 50/1991, in practica judiciara si in doctrina s-a impus opinia potrivit careia este in continuare posibila suplinirea consimtamantului unei parti la incheierea contractului de vanzare-cumparare prin hotarare judecatoreasca in cadrul executarii directe atipice a unui antecontract de vanzare-cumparare (Valeriu Stoica, Drepturile reale principale, Editura Humanitas, 2006, vol.II, pag. 185).
Dispozitiile art. 1073 Cod civil consacra principiul executarii in natura a obligatiilor, executarea prin echivalent fiind admisa numai in mod exceptional. Dispozitiile art. 1077 Cod civil, prin care este autorizat creditorul sa aduca in indeplinire obligatia debitorului pe cheltuiala acestuia din urma, consacra un mecanism de suplinire a consimtamantului debitorului in contractul de plata prin care se executa o obligatie de a face. Or, executarea obligatiei asumate printr-un antecontract de vanzare-cumparare de a incheia un viitor chiar contract de vanzare-cumparare poate fi realizata in mod direct, dar atipic, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, in conditiile art. 1077 Cod civil, tinand seama si de dispozitiile art. 970 alin.(2) Cod civil, potrivit carora conventiile "obliga nu numai la ceea ce este expus intr-insele, dar la toate urmarile ce echitatea_ da obligatiei, dupa natura sa".
Posibilitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti prin care este suplinit consimtamantul partii care refuza sa execute antecontractul de vanzare-cumparare nu reprezinta o extindere a sferei de aplicare a dispozitiilor art. 1077 Cod civil de pe terenul executarii in natura a obligatiei de a face pe terenul incheierii contractului pentru simplul motiv ca, in acest caz chiar incheierea contractului reprezinta executarea in natura a obligatiei de a face sumate prin antecontract.
Curtea retine ca sentinta civila nr. 4532/1996 a fost pronuntata in temeiul art. 1073 si 1077 Cod civil, Judecatoria Constanta constatand ca inscrisul sub semnatura privata incheiat in anul 1949 intre promitentii vanzatori [...] si G. [...] si promitentii cumparatori [...] (autorii reclamantilor), desi nu reprezinta un act translativ de proprietate cu privire la terenul in suprafata de 2,5 ha pentru lipsa formei autentice (cerinta ad validitatem impusa de dispozitiile art. 36 din Legea nr. 203/1947), reprezinta un antecontract de vanzare-cumparare, in temeiul caruia partile s-au obligat sa incheie in viitor in mod valabil printr-un act autentic, un contract de vanzare-cumparare, iar in situatia opozitiei promitentilor vanzatori la perfectarea actului de vanzare-cumparare, instanta de judecata a suplinit consimtamantul promitentilor [...].
In literatura de specialitate s-a retinut constant ca o astfel de hotarare judecatoreasca prin care se suplineste vointa unei parti la incheierea unui contract, chiar atunci cand are efecte translative sau constitutive de drepturi reale, nu este prin ea insasi un mod de dobandire a proprietatii (V. Stoica, op.cit., pag. 188). Este vorba de un mod specific in care functioneaza mecanismul incheierii contractului prin suplinirea vointei uneia dintre parti de catre instanta de judecata.
Prin urmare, hotararea judecatoreasca este numai un element al acestui mecanism de incheiere a contractului. Temeiul dobandirii dreptului de proprietate nu este hotararea judecatoreasca, inteleasa ca manifestare de vointa a instantei, ci contractul de vanzare-cumparare incheiat in aceste conditii particulare, cu toate consecintele ce decurg de aici, si anume cu drepturile si obligatiile ce rezulta dintr-un veritabil contract de vanzare-cumparare (ex.: transmiterea dreptului de proprietate; obligatia vanzatorului de garantie pentru evictiune si pentru viciile bunului vandut; obligatia de predare a bunului vandut).
In speta, se constata ca obiectul litigiului solutionat prin sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta l-a constituit suplinirea consimtamantului promitentilor vanzatori [...] semnatari ai antecontractului de vanzare-cumparare a terenului in suprafata de 2,5 ha incheiat la data de 15.08.1949 cu autorii reclamantilor din prezenta cauza, prin hotararea pronuntata constatandu-se incheiat contractul de vanzare-cumparare cu privire la terenul in suprafata de 2,5 ha ce face obiectul prezentei revendicari, aspect retinut de altfel si prin decizia civila nr. 285/C/19.11.2008 a Curtii de Apel Constanta, irevocabila prin respingerea recursului reclamantilor prin decizia civila nr. 951/16.02.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin urmare, izvorul dreptului de proprietate al reclamantilor il constituie contractul de vanzare-cumparare incheiat de autorii lor cu promitentii vanzatori [...], iar nu hotararea judecatoreasca - sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, care a reprezentat numai un element al acestui mecanism de incheiere a contractului de vanzare-cumparare, prin suplinirea consimtamantului vanzatorilor [...] si [...].
Aceasta explicatie era necesara pentru intelegerea drepturilor si obligatiilor ce incumbau partilor contractante - vanzatori si cumparatori, dar si pentru intelegerea relatiei dintre autoritatea de lucru judecat a hotararii judecatoresti si opozabilitatea hotararii judecatoresti fata de tertii neparticipanti la procesul in care a fost pronuntata aceasta hotarare judecatoreasca.
Atunci cand o parte opune o hotarare judecatoreasca unui tert care nu a participat la procesul finalizat prin acea hotarare judecatoreasca, in mod evident nu o poate face cu efectele autoritatii de lucru judecat, intrucat nu este intrunita conditia identitatii de parti, iar tertului nu i se poate pretinde sa respecte rezultatul unei judecati la care nu a participat.
Prin urmare, sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta fiind pronuntata intr-un litigiu in care paratii si intervenientul - persoane juridice din prezenta cauza nu au participat, nu poate fi opusa cu autoritate de lucru judecat acestor parati si intervenientului Consiliul Local Constanta, cum gresit au sustinut apelantii reclamanti, chiar daca aceasta sentinta priveste un drept real, respectiv dreptul de proprietate al reclamantilor cumparatori asupra unui teren in suprafata de 2,5 ha.
Caracteristicile dreptului de proprietate - drept opozabil erga omnes - nu se transpun asupra actului jurisdictional ce transeaza chestiunea proprietatii, respectiv asupra sentintei civile nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta (aspect retinut constant in literatura juridica de specialitate - C. Adina Nicolae, in Teza de Doctorat Hotararea judecatoreasca. Relativitatea si opozabilitatea efectelor acesteia).
Hotararea judecatoreasca ramane, din punct de vedere al regulilor dupa care isi produce efectele, aceeasi, fiind supusa principiului relativitatii si celui al opozabilitatii, indiferent de natura raporturilor juridice pe care vine sa le transeze. Prin urmare, faptul ca aceasta sentinta a declarat existenta dreptului de proprietate asupra celor 2,5 ha teren in patrimoniul reclamantilor nu inseamna ca aceasta sentinta poate fi opusa tuturor de o maniera incontestabila. Dreptul rezultat dintr-o dezbatere judiciara, indiferent de natura sa - drept real sau drept de creanta - este demonstrat incontestabil doar intre parti; fata de terti aceeasi hotarare judecatoreasca constata dosar fapte juridice, posibil de combatut prin dovada contrara.
In literatura de specialitate s-a retinut constant ca actele conventionale, ca si cele jurisdictionale nu pot da nastere decat unor efecte relative, intre parti, pentru ca in aceeasi masura in care nu poti fi creditor sau debitor intr-o conventie la care nu ai fost parte, la fel nu poti fi judecat printr-o hotarare fata de care ai ramas strain (in A. Nicolae, Teza de Doctorat Hotararea judecatoreasca. Relativitatea si opozabilitatea efectelor acesteia, pag. 397).
Oricare ar fi actul vizat, contract sau hotarare, libertatea individuala a celui care nu a participat la elaborarea lui justifica relativitatea efectului direct produs prin acest act.
Opozabilitatea unui act, oricare ar fi natura sa, nu presupune o extindere a efectelor sale obligatorii asupra tertilor. Hotararea judecatoreasca fiind pronuntata pe baza probelor administrate de parti, in limitele principiului disponibilitatii, este firesc ca efectele acesteia sa se produca in mod direct asupra celor care si-au putut afirma pretentiile sau apara drepturile in fata instantei. In schimb tertii care nu au participat la dezbateri vor suporta hotararea de o maniera indirecta, adica cu privire la efecte legate de modificarea ordinii juridice pe care hotararea judecatoreasca a provocat-o Ei trebuie sa respecte rezultatul dezbaterii judiciare - chiar daca nu au participat la acestea - cel putin pana la momentul in care vor demonstra contrariul.
Opozabilitatea reprezinta respectul datorat si impus tuturor de catre o situatie juridica, altfel spus este acea aptitudine a actului jurisdictional de a fi respectat si recunoscut de orice persoana care nu a fost implicata in procedura judiciara, dar nu echivaleaza cu o "extensiune" a autoritatii de lucru judecat asupra tertelor persoane, intrucat acestea nu pot deveni "prizonierele" lucrului judecat in absenta lor din proces (A. Nicolae, op.cit., pag. 403).
Actul jurisdictional va fi opozabil nu doar sub aspectul existentei sale, ca mijloc de proba, ci si din punctul de vedere al consecintelor sale, cu mentiunea insa ca opozabilitatea acestor efecte trebuie deosebita de caracterul lor obligatoriu.
Opunerea hotararii judecatoresti ca mijloc de proba si sub aspectul efectelor substantiale pe care le produce nu va insemna insasi posibilitatea invocarii obligativitatii acestor efecte fata de terti, asa incat acestia sa nu le poata pune in discutie si in alt cadru procesual sa nu tinda la a face dovada contrara (invocand propriile aparari pe care nu le-au putut realiza in procesul finalizat prin hotararea care li se opune).
Obligativitatea efectelor hotararii judecatoresti cu executorialitatea acestora si imposibilitatea punerii in discutie, a reluarii dezbaterilor raman aplicabile sferei partilor, care au avut posibilitatea sa-si afirme pretentiile si sa-si apere pozitia in cadrul unui proces desfasurat in prezenta lor, cu respectarea tuturor garantiilor procesuale.
Fata de terti insa, ceea ce s-a consemnat in hotararea judecatoreasca are valoarea de fapt juridic, tertii avand posibilitatea de a face dovada contrara a celor stabilite in hotararea judecatoreasca.
Demonstrand caracterul preferabil al dreptului sau in raportul cu dreptul recunoscut prin hotararea judecatoreasca ce i se opune ca un fapt juridic, tertul nu va mai trebui sa suporte efectele acestei hotarari judecatoresti care il prejudiciaza.
Transpunand aceste dezlegari cu caracter teoretic situatiei de fapt deduse judecatii de catre reclamanti, in mod judicios Tribunalul Constanta a retinut ca paratele societati comerciale si intervenientul in interes propriu Consiliul Local Constanta au opus reclamantilor un drept de proprietate asupra terenului in litigiu, preferabil titlului exhibat de catre reclamanti, inlaturand astfel opozabilitatea sentintei civile nr. 4532/18.04.1996 a Judecatoriei Constanta.
Astfel, din materialul probator administrat in cauza, inclusiv recunoasterile reclamantilor - (care au declansat si procedura Legii 10/2001 cu privire la acelasi teren ce a facut obiectul sentintei civile nr. 4532/18.04.1996 a Judecatoriei Constanta), rezulta cu prisosinta ca niciodata autorii reclamantilor, dupa incheierea antecontractului de vanzare-cumparare cu mostenitorii proprietarului [...] nu au avut posesia acestui imobil.
Astfel, se constata ca dupa incheierea antecontractului de vanzare-cumparare in anul 1949 - conventie ce nu a transferat valabil proprietatea asupra terenului catre beneficiarii promisiunii, familia [...] (autorii reclamantilor), datorita neindeplinirii conditiei de forma autentica, solicitata ad validitatem prin Legea nr. 203/1947 - terenul in suprafata de 2,5 ha a continuat sa figureze in patrimoniul proprietarilor [...], pentru ca in anul 1950, ca urmare a politicii de colectivizare a statului totalitar comunist, terenul cu destinatie agricola la acel moment sa fie preluat de stat si dat in administrarea GAC-ului organizat in localitate.
Astfel, din adresa nr. 5062/28.02.2007 emisa de Consiliul Local al Municipiului Constanta, ce se coroboreaza cu copia registrului agricol depusa in apel rezulta ca numitul [...] (autorul promitentilor vanzatori) figureaza in registrul agricol al municipiului Constanta la pozitia nr. _, nr. curent _, in perioada 1948 - 1950 cu suprafata de 2,5 ha in [...], mentionandu-se ca la rubrica "observatii" sunt trecute urmatoarele mentiuni : "intrat in GAC si lucreaza [...]".
Curtea constata ca acest teren nu a fost inregistrat niciodata, anterior anului 1996, in evidentele fiscale ale Municipiului Constanta pe numele autorilor reclamantilor [...], si nu a facut parte din suprafetele de teren agricol existente in patrimoniul numitilor [...], [...] si [...] si preluate de GAC/C.A.P. dupa anul 1953, terenuri de altfel restituite acestora in procedura Legii 18/1991 conform titlurilor depuse de reclamanti in apel. Astfel in apel reclamantii au sustinut, aspect confirmat si de actele depuse la dosar de catre Comisia locala de fond funciar Constanta, ca terenul de 2,5 ha in litigiu, nu a facut obiectul cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor conform Legii nr. 18/1991 formulate de autorii reclamantilor, acest teren negasindu-se in patrimoniul reclamantilor la nivelul anului 1991 - data adoptarii Legii nr. 18/1991, pentru a justifica o asemenea cerere.
Prin urmare, dupa anul 1950 si pana in prezent, terenul in litigiu nu s-a aflat in posesia familiei [...]; promitentii vanzatori nu au predat posesia terenului nici la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, si cu atat mai mult dupa anul 1996 - cand s-a pronuntat sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, motivat de faptul ca terenul nu se mai afla in proprietatea si respectiv posesia fostilor proprietari [...], fiind preluat de stat, in urma colectivizarii.
Faptul ca in perioada 1950 - 1996 terenul s-a aflat in proprietatea statului, care a dispus de acesta ca un adevarat proprietar rezulta si din inscrisurile prin care statul, prin autoritatile publice locale ale Municipiului Constanta a atribuit acest teren spre folosinta unor intreprinderi de stat, transformate dupa 1990 in societati comerciale, cum ar fi: suprafata de 10.000 mp a fost atribuita catre S.C. [...] S.A., conform avizului nr. 397/24.11.1988 emis de catre fostul Consiliu Popular al Judetului Constanta - Directia Generala pentru Agricultura; hotararea nr. 27 emisa de catre Consiliul Imputernicitilor Mandatati ai Statului din cadrul S.C. [...] S.A. in temeiul dispozitiilor Legii nr. 31/1990 prin care se recunoaste dreptul de folosinta al S.C. [...] S.A. asupra terenului ocupat de constructii; o alta suprafata de 10.000 mp a primit destinatia de cimitir si figureaza in patrimoniul Municipiului Constanta conform Legii nr. 213/1998.
Faptul construirii cu buna-credinta a unor edificate autorizate pe acest teren, anterior anului 1989 de catre S.C. [...] S.A. si S.C. [...] S.A. a fost constatat cu autoritate de lucru judecat prin sentinta civila nr. 16656/26.10.2001 pronuntata de Judecatoria Constanta, definitiva prin decizia civila nr. 829/27.06.2002 a Tribunalului Constanta si irevocabila prin decizia civila nr. 1310/C/20.11.2002 pronuntata de Curtea de Apel Constanta.
Mai mult, se retine ca o suprafata de 10.000 mp din totalul de 2,5 ha ce a constituit obiectul promisiunii de vanzare-cumparare invocata de reclamanti, a primit dupa anul 1950 si pana in prezent destinatia de cimitir - Cimitirul "[...]" - imobil inventariat in domeniul privat al Municipiului Constanta, conform HCLM nr. 197/01.04.2008, HCLM nr. 109/2005, anexa nr. 31 si HCLM nr. 420/2001 si aflat in administrarea S.C. [...] S.A.
Acest aspect, necontestat de catre apelantii reclamanti si neadus la cunostinta instantei de fond care a pronuntat sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, confirma concluzia justa a instantei de fond ca niciodata dupa anul 1950 mostenitorii beneficiarilor promisiunii de vanzare-cumparare - familia [...], nu au avut posesia terenului in litigiu, si nici nu au cunoscut destinatia pe care statul a dat-o acestui teren dupa preluarea bunului - teren agricol, de la fostul proprietar [...].
Referitor la titlul exhibat de catre autoritatea publica locala a Municipiului Constanta, respectiv Consiliul Local Constanta, Curtea constata ca la data adoptarii Legii nr. 18/1991, acest teren figura in patrimoniul statului, iar potrivit dispozitiilor art. 36 alin.(1) din legea 18/1991 "Terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localitatilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, urmand regimul juridic al terenurilor prevazut de art. 26".
Prin urmare terenurile preluate de stat prin efectul Decretului-lege nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozitii din legea nr. 187/1945 privind reforma agrara - cum este cazul si terenului agricol in suprafata de 2,5 ha preluat de la proprietarul [...] - si aflate la data adoptarii Legii nr. 18/1991 in proprietatea statului si in administrarea Municipiului Constanta, au trecut in proprietatea Municipiului Constanta, izvorul dreptului unitatii administrativ-teritoriale constituindu-l legea.
Acest drept a fost confirmat ulterior si prin Legea nr. 213/1998, care prin art. 6 a prevazut ca "(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat".
Alineatul (2) din acelasi act normativ prevede ca "Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie".
Or, pentru terenurile agricole preluate de la fostii proprietari dupa anul 1945 de catre statul totalitar comunist, legiuitorul roman de dupa anul 1990 a adoptat o lege speciala - Legea 18/1991 - pentru repararea prejudiciilor aduse fostilor proprietari.
Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar prevede obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile pe care o reglementeaza (art. 8-20 din Legea 18/1991 si art. 39-40), ceea ce nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru ca impotriva hotararilor emise de comisiile judetene de reconstituire a dreptului de proprietate in procedura administrativa legea prevede calea plangerii la instanta (art. 53-57), careia i se confera o jurisdictie deplina, dupa cum au posibilitatea de a supune controlului judecatoresc toate deciziile ce se iau in cadrul procedurii legii 18/1991, inclusiv refuzul comisiei locale de a inmana titlul de proprietate emis de comisia judeteana sau punerea efectiva in posesia terenului (art. 6 din Legea 18/1991), astfel ca este pe deplin asigurat accesul la justitie.
Prin urmare, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate in perioada 1945 - 1989 de catre fostele C.A.P.-uri sau GAC-uri - cum este cazul terenului agricol de 2,5 ha (destinatie avuta la data preluarii bunului din patrimoniul proprietarului [...]) este necesara parcurgerea procedurii Legii 18/1991, respectiv formularea unei cereri la Comisia locala de fond funciar Constanta, fostul proprietar neputand opune, statului, pentru restituirea terenului cu destinatie agricola la momentul deposedarii in anul 1950, vechiul titlu de proprietate, detinut la momentul privarii sale de proprietate de catre statul comunist in perioada 1945 - 1989.
In speta se constata ca familia [...], neavand calitatea de proprietara a terenului in suprafata de 2,5 ha la momentul adoptarii Legii 18/1991 nu a putut formula o astfel de cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, bunul ce a facut obiectul promisiunii de vanzare-cumparare in anul 1949, fiind preluat de stat in anul 1950 de la fostul proprietar [...] si trecut in administrarea GAC-ului din localitate. Numai fostul proprietar [...] sau mostenitorii acestuia puteau solicita, in temeiul legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 2,5 ha situat in anul 1991 in intravilanul Municipiului Constanta, dar in speta nu s-a facut dovada parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 18/1991 in vederea reconstituirii dreptului de proprietate si a punerii fostului proprietar in posesia terenului astfel retrocedat.
Prin urmare, in anul 1995, la momentul sesizarii Judecatoriei Constanta cu cererea de suplinire a consimtamantului mostenitorilor promitentului vanzator [...] la perfectarea contractului de vanzare-cumparare cu privire la terenul de 2,5 ha, si respectiv la data pronuntarii sentintei civile nr. 4532/18.04.1996, succesoarea lui [...], numita [...] ce a figurat ca parata in dosarul civil nr. 1473/1995 al Judecatoriei Constanta nu parcursese procedura Legii 18/1991, iar terenul in suprafata de 2,5 ha nu facuse obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in beneficiul numitei [...] si nici nu se afla in posesia acesteia, autoarea reclamantilor din prezentul litigiu nefiind titulara unui "bun" in sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO la acel moment.
Aprecierea existentei unui "bun" in patrimoniul promitentei vanzatoare implica recunoasterea in continutul notiunii explicitate in jurisprudenta CEDO, inclusiv in cea dezvoltata in cauzele impotriva Romaniei, atat a unui "bun actual", cat si a unei "sperante legitime" de valorificare a dreptului de proprietate.
Se observa in jurisprudenta CEDO actuala o schimbare in rationamentul construit pe tiparul cauzei Paduraru contra Romaniei din 01.12.2005, continuate cu cauzele Strain si Porteanu, pe care Curtea le-a aplicat constant, fara nicio abatere in practica ulterioara in ceea ce priveste continutul conceptual al notiunii de "bun".
Astfel, daca in practica anterioara simpla pronuntare a unei hotarari judecatoresti prin care se constata nelegalitatea preluarii de catre stat a unui imobil inainte de anul 1989 reprezinta o privare nejustificata de proprietate, apreciindu-se totodata ca reclamantii au chiar un "bun actual" sau un "interes patrimonial" de a obtine restituirea in natura, cu aceeasi valoare ca si un bun actual in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, dupa adoptarea hotararii Atanasiu s.a. contra Romaniei, hotarare din 12.10.2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 778/2010, s-a aratat ca "un bun actual exista in patrimoniul proprietarilor deposedati abuziv de stat doar daca s-a pronuntat in prealabil o hotarare definitiva si irevocabila, prin care nu numai ca s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a si dispus expres in dispozitivul hotararii in sensul restituirii bunului (paragraf 140 si 143).
Prin urmare, la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 4532/18.04.1996, promitenta vanzatoare, in calitate de succesoare a defunctului [...], respectiv numita [...] nu era titulara unui "bun" ce putea fi opus cu succes Statului Roman, respectiv nu urmase procedura Legii 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2,5 ha preluat de [...] de la autorul sau, si nici nu detinea o hotarare irevocabila prin care sa se fi constatat in contradictoriu cu statul, prin autoritatile sale publice locale, caracterul abuziv al preluarii si care sa ordone restituirea in natura a terenului.
In raport de aceasta situatie, in mod judicios Tribunalul Constanta a retinut ca titlul opus de Consiliul Local Constanta reclamantilor in prezentul litigiu este mai bine caracterizat, intrucat la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, prin care s-a suplinit consimtamantul promitentilor vanzatori la vanzarea terenului, succesoarea promitentilor vanzatori nu mai era titulara unui "bun" in sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO cu privire la terenul in suprafata de 2,5 ha.
Imprejurarea conform careia terenul in litigiu fusese preluat de stat de la [...] inca din anul 1950, iar promitentii cumparatori nu au intrat niciodata in posesia acestuia pana in anul 1996 si nici ulterior pronuntarii sentintei civile nr. 4532/1996 a fost recunoscuta chiar de catre reclamantii [...], succesorii beneficiarilor promisiunii de vanzare-cumparare, care dupa aparitia Legii nr. 10/2001 au declansat procedura administrativa, notificand Municipiul Constanta cu privire la terenul in suprafata de 2,5 ha, sustinand ca bunul a fost preluat abuziv de catre stat in perioada de referinta a Legii nr. 10/2001, respectiv 06.03.1945 - 22.12.1989.
Actiunea reclamantilor intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 a facut obiectul dosarului civil nr. 4065/118/2006, solutionat irevocabil prin respingerea actiunii reclamantilor [...] si [...], motivat de faptul ca reclamantii nu au calitate de persoane indreptatite conform art. 3 din Legea 10/2001 sa beneficieze de masuri reparatorii prevazute de legea speciala, intrucat contractul de vanzare-cumparare cu privire la acest teren a fost perfectat in modalitatea expusa in considerentele prezentei hotarari, prin suplinirea consimtamantului mostenitorilor fostului proprietar promitent, abia in anul 1996, an ce nu intra sub incidenta Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, fara a se nega modalitatea de preluare abuziva a terenului de catre stat de la fostul proprietar [...], in anul 1950, prin hotarare judecatoreasca s-a statuat ca reclamantii nu sunt indreptatiti sa beneficieze de masurile reparatorii ale acestei legi pentru terenul sus-mentionat, intrucat nu intra in categoria persoanelor deposedate de teren conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.
In raport de considerentele expuse, Curtea constata ca titlul opus de reclamanti Municipiului Constanta prin Consiliul Local Constanta este mai putin caracterizat decat titlul exhibat de autoritatea publica locala, situatie in care in mod judicios Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantilor ca nefondata.
Imprejurarea conform careia dupa pronuntarea sentintei civile nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta reclamantii si-au inregistrat acest teren in Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni al Municipiului Constanta si au platit impozit pentru acest teren nu este de natura sa ofere preferabilitate titlului reclamantilor, intrucat inscrierea in registrul de transcriptiuni are caracter de informare, respectiv de publicitate a drepturilor fata de terti, si nu este constitutiva de drepturi. Tertii vatamati prin inscriere sau cei care invoca drepturi reale proprii asupra bunurilor inscrise, pot sa isi valorifice aceste drepturi in justitie prin actiuni in revendicare sau alte actiuni reale, invocand inopozabilitatea hotararii judecatoresti in temeiul carora s-a facut inscrierea acestor drepturi in registrul de publicitate, cum este cazul in speta.
In ceea ce priveste raporturile dintre partile din litigiul solutionat prin sentinta civila nr. 4532/1996 a Judecatoriei Constanta, Curtea retine ca aceasta hotarare judecatoreasca se impune partilor cu autoritate de lucru judecat, iar acestea sunt tinute sa isi indeplineasca obligatiile asumate prin contractul de vanzare-cumparare, act incheiat printr-un mecanism specific, prin suplinirea consimtamantului promitentului vanzator, aspect ce nu afecteaza insa esenta contractului de vanzare-cumparare. Prin urmare, parata vanzatoare [...], in calitate de succesoare a promitentului vanzator [...], semnatarul antecontractului de vanzare-cumparare din anul 1949 incheiat cu autorii reclamantilor [...], [...] si [...], este obligata sa transmita reclamantilor proprietatea asupra terenului vandut in suprafata de 2,5 ha si respectiv sa predea bunul vandut, iar in masura in care executarea obligatiilor nu mai este posibila, este obligata sa il garanteze pe cumparator pentru evictiunea totala.
La randul lor reclamantii cumparatori sunt indreptatiti sa solicite vanzatoarei [...] sa ii garanteze pentru evictiune sau sa solicite reducerea pretului vanzarii ori rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare pentru neexecutarea obligatiei de predare a bunului vandut, suplinirea consimtamantului la vanzare prin hotarare judecatoreasca neaducand nicio atingere drepturilor si obligatiilor specifice contractului de vanzare-cumparare.
In ceea ce priveste criticile apelantilor reclamanti referitoare la modalitatea de solutionare a cererii de obligare a paratilor la plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului revendicat calculata conform expertizei [...], Curtea constata ca si aceste critici sunt nefondate, si urmeaza a fi respinse ca nefondate. In conditiile in care s-a aratat ca titlul exhibat de catre reclamanti nu este opozabil paratilor si intervenientului Consiliul Local Constanta, acesta din urma detinand un titlu de proprietate preferabil celui exhibat de reclamanti, se constata ca reclamantii nu sunt indreptatiti sa obtina nici despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 296 Cod procedura civila se va respinge apelul reclamantilor ca nefondat.
In baza art. 274 Cod procedura civila obliga apelantii reclamanti la plata cheltuielilor de judecata catre intimatii parati astfel: 3000 lei catre intimata S.C. [...] S.A. si la 372 lei catre intimatii intervenienti Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de S.C. [...] S.A., ca nefondata.
Curtea constata ca desi aceasta intimata a solicitat obligarea apelantilor reclamanti la plata cheltuielilor de judecata in apel, la dosarul cauzei nu s-a depus nici un inscris care sa ateste efectuarea unor cheltuieli de catre aceasta parata in apel, respectiv nu s-a depus dovada onorariului de avocat, situatie in care cererea a fost respinsa.
Decizia civila nr. 109/C/12.12.2013, irevocabila prin respingerea
recursului la ICCJ, prin decizia nr. 2841/23.10.2014
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Revendicare (actiuni, bunuri, drepturi)
Revendicare imobiliara - Decizie nr. 583 din data de 13.09.2017Calificare actiune. Actiune in constatare sau actiune in realizare. Admisibilitatea actiunii in constatare in situatia in care partile au posibilitatea de a formula actiune realizarea dreptului - Sentinta civila nr. 272 din data de 16.03.2016
Revendicare imobiliara. Folosirea unui teren agricol fara titlu. Despagubiri - Sentinta civila nr. 296 din data de 08.04.2015
Revendicare unui imobil trecut in proprietatea statului. Actiune in revendicare inadmisibila - Decizie nr. 497 din data de 17.05.2012
Actiune in revendicare. Obligatia proprietarului de a permite traversarea terenului pentru cauza de utilitate publica. - Decizie nr. 466 din data de 14.05.2012
Revendicare imobiliara. Folosirea unui imobil fara titlu - Decizie nr. 539 din data de 14.11.2011
Restituire imobil preluat abuziv de catre stat - Decizie nr. 384 din data de 01.09.2011
Cerere de restituire a imobilelor trecute in proprietatea statului prin expropriere. - Decizie nr. 386 din data de 02.09.2011
Revendicare - Sentinta civila nr. 335 din data de 29.03.2011
Revendicare - Decizie nr. 6798 din data de 28.01.2011
Revendicare - Decizie nr. 4979 din data de 10.02.2011
Revendicare imobil in baza legii 10/2001 - Decizie nr. 401 din data de 28.10.2010
Revendicare - Decizie nr. 220 din data de 25.03.2010
Revendicare.Nulitatea absoluta a actelor juridice si operatiunilor de cf. - Decizie nr. 67 din data de 04.03.2010
Revendicare mobiliara - Sentinta civila nr. 307 din data de 26.01.2011
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 1311 din data de 19.10.2011
Revendicare - Sentinta civila nr. 115 din data de 17.02.2010
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 129 din data de 24.02.2010
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 129 din data de 24.02.2010
Legalitatea dispozitiei de recuperare a sumelor incasate necuvenit cu titlu de ajutor pentru combustibili solizi sau petrolieri, ca urmare a nedeclararii corecte a numarului membrilor de familie, veniturilor ori bunurilor detinute. - Decizie nr. 103/F din data de 16.01.2014