Recunoasterea unei hotarari judecatoresti definitive pronuntate de o instanta straina (Tribunalul Municipal din Oslo, Norvegia). Transferarea condamnatului in vederea executarii intr-un penitenciar din Romania a pedepsei aplicate de instanta norvegiana.

La data de 14.03.2014 a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr.181/36/2014 sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, prin care, in temeiul art.153-158 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata si completata prin Legea nr.300/2013, s-a solicitat transferul condamnatului [...] in vederea executarii intr-un penitenciar din Romania a pedepsei 6 ani si 6 luni inchisoare, aplicata prin Hotararea nr.13 - 067101 MED - OTIR/04 pronuntata la data de 30.08.2013 de Tribunalul Municipal din Oslo, Regatul Norvegiei, ramasa definitiva la 14.01.2014, pentru savarsirea infractiunilor de tentativa la omor, prevazuta de art.233 combinat cu art.49 din Codul penal norvegian si vatamare corporala grava, prevazuta de art.219 alin.1 lit.a din Codul penal norvegian.
Sub aspectul situatiei de fapt, s-a retinut ca in perioada decembrie 2011 - martie 2012, in Oslo, condamnatul [...] a amenintat-o si a exercitat violente impotriva numitei [...], maltratand-o, iar la data de 29.07.2012 acesta, in Oslo, a incercat sa o ucida pe numita [...], injunghiind-o de mai multe ori cu o foarfece, provocandu-i mai multe leziuni, precum fracturi adanci in scheletul facial, afectarea splinei si a rinichiului care, in lipsa asistentei medicale, ar fi putut sa conduca la moartea victimei.
In acest context, s-a solicitat a se luat act de faptul ca infractiunile comise de persoana condamnata sunt prevazute in art.193 alin.2 din Codul penal roman, sub denumirea de lovire sau alte violente, respectiv art.32 alin.1 combinat cu art.188 alin.1 din Codul penal roman, sub denumirea de tentativa la infractiunea de omor, fata de acestea fiind aplicabile dispozitiile art.38 alin.1 si art.5 alin.1 din Codul penal.
S-a aratat ca pedeapsa prevazuta de lege in aceste situatii este de pana la 10 ani inchisoare, maximul pedepsei putand fi sporit cu cel mult 1/3 din totalul pedepselor aplicate, astfel incat in cauza urmeaza a se face aplicarea dispozitiilor legale mai sus mentionate.
Din verificarile efectuate a rezultat ca persoana condamnata nu figureaza ca fiind cercetat in vreo cauza penala pe teritoriul Romaniei, si-a dat consimtamantul in vederea transferarii intr-un penitenciar din Romania, iar autoritatile judiciare norvegiene si-au exprimat acordul cu privire la transferarea acestuia.
In motivarea sesizarii, s-a aratat si faptul ca in prezent persoana condamnata se afla in Penitenciarul Ullersmo din Regatul Norvegiei, intre cele doua tari fiind aplicabile dispozitiile Tratatului privind transferarea persoanelor condamnate, semnat la Oslo la data de 20.09.2010, ratificat de Romania prin Legea nr.296/2011.
Sesizarii Ministerului Public i-au fost atasate adresa Ministerului Justitiei nr.16423/2014/13/c din 27.02.2014, copia certificata a Hotararii nr.13-067101MED-OTIR/04 pronuntata la data de 30.08.2013 de Tribunalul Municipal din Oslo, ramasa definitiva la data de 14.01.2014, certificatul emis la data de 31.01.2014 de catre Directia Generala a Penitenciarelor Norvegiene privind stadiul executarii pedepsei, consimtamantul persoanei condamnate in vederea transferarii, copia cartii de identitate a persoanei condamnate, fisa de evidenta pentru CNP - [...], fisa de pasaport pentru CNP - [...], copia dispozitiilor legale straine aplicabile in cauza, certificatul de legislatie roman, aplicabil in cauza, procesul-verbal privind verificarile referitoare la cercetarea persoanei condamnate pe teritoriul Romaniei si cazierul persoanei condamnate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art.150 din Legea nr.302/2004, modificata si completata prin Legea nr.300/2013, hotararile judecatoresti pronuntate de instantele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc si se executa pe teritoriul Romaniei in baza principiului increderii reciproce si in conformitate cu dispozitiile capitolului II din lege, daca sunt de natura sa produca juridice potrivit legii penale romane si nu contravin ordinii publice a statului roman.
Desi aceste dispozitii, alaturi cele cuprinse in art.151-152 si art.153-158 din lege se aplica in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene, in concretizarea Deciziei-cadru nr.2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana, ele se aplica si in relatia cu statele cu care Romania a incheiat un tratat ce contine dispozitii similare deciziei-cadru, Tratatul privind transferarea persoanelor condamnate, incheiat cu Regatul Norvegiei la data de 20.09.2010 si ratificat de Romania prin Legea nr.296/2011, putand fi considerat astfel, potrivit prevederilor art.141 alin.2 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.
Potrivit art.155 alin.1 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, "Instanta romana recunoaste si pune in executare hotararea judecatoreasca transmisa de statul emitent, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) hotararea este definitiva si executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, in cazul in care ar fi fost savarsita pe teritoriul Romaniei, o infractiune si autorul ar fi fost sanctionabil. In cazul in care pedeapsa a fost aplicata pentru mai multe infractiuni, verificarea conditiei se face pentru fiecare infractiune in parte;
c) persoana condamnata are cetatenie romana;
d) persoana condamnata este de acord sa execute pedeapsa in Romania. Consimtamantul nu este necesar atunci cand persoana condamnata este cetatean roman si traieste pe teritoriul Romaniei sau, desi nu traieste pe teritoriul Romaniei, va fi expulzata in Romania. Daca este necesar, in raport cu varsta ori cu starea fizica sau mintala a persoanei condamnate, consimtamantul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoastere si neexecutare prevazute la art.151".
In situatia analizata, ambele infractiuni pentru care s-a dispus condamnarea sunt prevazute de Codul penal roman, prin dispozitiile art.193 alin.2, sub denumirea de lovire sau alte violente, respectiv art.32 alin.1 combinat cu art.188 alin.1, sub denumirea de tentativa la infractiunea de omor, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal si art.5 alin.1 Cod penal.
De asemenea, pedepsele aplicate condamnatului corespund cu natura si durata pedepsei prevazute de legea romana, astfel incat ele nu impun o adaptare din partea instantei nationale, potrivit art.154 alin.6 lit.b si alin.8 din Legea nr.302/2004, infractiunea prevazuta de art.193 alin.2 Cod penal fiind pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, iar infractiunea prevazuta de art.32 raportat la art.188 alin.1 Cod penal cu inchisoare de la 5 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Drept urmare, pedepsele evaluate in mod separat in cuprinsul hotararii straine de condamnare, alaturi de pedeapsa globala 6 ani si 6 luni inchisoare, stabilita potrivit legislatiei norvegiene, corespund limitelor de pedeapsa prevazute de legea romana, determinate potrivit art.154 alin.8 lit.b din Legea nr.302/2004.
Totodata, instanta retine ca persoana condamnata are cetatenie romana si este de acord sa execute pedeapsa in Romania, in cauza nefiind incident nici unul dintre motivele de nerecunoastere si neexecutare prevazute de art.151 din lege, statul emitent fiind de acord cu transferarea condamnatului.
In lumina considerentelor mai sus aratate, instanta va admite sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, astfel ca, in baza art.154 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, urmeaza a recunoaste Hotararea nr.13 - 067101MED - OTIR/04 pronuntata la data de 30.08.2013 de Tribunalul Municipal din Oslo, Regatul Norvegiei, ramasa definitiva la data de 14.01.2014, privind pe condamnatul [...].
In baza art.154 alin.6 lit.a din Legea nr.302/2004, va dispune transferarea condamnatului in vederea executarii intr-un penitenciar din Romania a pedepsei de 6 ani si 6 luni inchisoare aplicata de instanta statului emitent, pentru savarsirea infractiunilor de tentativa de omor si vatamare corporala grava, prevazute de art.233 combinat cu art.49 si art.219 alin.1 lit.a din Codul penal norvegian, avand corespondent in dispozitiile art.32 raportat la art.188 alin.1 si art.193 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.38 alin.1 si art.5 alin.1 Cod penal.
Avand in vedere ca procedura de recunoastere implica luarea in considerare a numarului de zile considerate ca executate prin retinere si arest preventiv care, potrivit legislatiei norvegiene, este superior numarului de zile efectiv executate si care s-ar fi putut deduce potrivit legii romane, Curtea, in baza art.72 din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicata condamnatului a unui numar de 537 de zile executate prin retinere si arestare preventiva, incepand cu data de 29.07.2012 pana la data de 14.01.2014, cea a ramanerii definitive a hotararii de condamnare, precum si a perioadei executate cu incepere de la data de 15.01.2014 la zi. 
In baza art.154 alin.12 din Legea nr.302/2004, va dispune emiterea pe numele condamnatului a mandatului de executare a pedepsei de 6 ani si 6 luni inchisoare, la ramanerea definitiva a sentintei penale de recunoastere.   
Va dispune comunicarea hotararii definitive de recunoastere si a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei inchisorii autoritatilor prevazute art.154 alin.12 din Legea nr.302/2004.
In baza art.275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.