Legea nr. 7/1996. Notarea in Cartea funciara a sechestrului asigurator dispus prin ordonanta procurorului asupra unui imobil, proprietatea invinuitului. Limitele competentelor registratorului de carte funciara.

Competentele registratorului de carte funciara sunt limitate in procedura Legii nr. 7/1996, modificata, numai la verificarea conditiilor de forma impuse de lege pentru actul juridic ce constituie izvorul dreptului supus intabularii sau notarii, neavand competenta de a cenzura legalitatea masurii sechestrului asigurator, dispusa de organul de cercetare penala printr-o ordonanta.

Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr. 95/327/2007  petentul D.A. a solicitat anularea incheierii de carte funciara nr. 18375 din 11.12.2006 prin care s-a notat, la solicitarea Inspectoratului de Politie al Judetului Tulcea - Serviciul de Cercetari Penale, sechestrul asigurator nr. 2543/P/2005 asupra imobilului proprietatea petentului, situat in Tulcea.
In motivarea cererii, petentul a aratat ca s-a adresat Parchetului de pe langa Judecatoria Tulcea cu plangere inregistrata sub nr. 773/VIII/1 impotriva Ordonantei pentru instituirea sechestrului asigurator nr. 2543/P/2005 din 29.11.2006 asupra imobilului proprietatea sa si a sotiei, dar pana in prezent nu a primit nici un raspuns.
Se mai arata ca a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile pentru a dovedi ca nu se face vinovat de producerea vreunei pagube si ca a formulat plangere la corpul profesoral al expertilor CECCAR - Filiala Tulcea impotriva expertului A.F.
Prin sentinta civila nr. 1011 din 11 aprilie 2007, Judecatoria Tulcea a respins plangerea formulata de reclamant ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca prin Ordonanta nr. 2543/P/2005 din 29.11.2006 s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului - apartament aflat in proprietatea invinuitului D.A. din Tulcea, strada 1848, in vederea garantarii repararii prejudiciului creat.
In cuprinsul ordonantei s-a retinut ca la data de 2 iulie 2006 a fost inceputa urmarirea penala fata de D.A. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 2151, art. 246 si art. 290 Cod penal si art.6 din Legea nr. 241/2005.a
S-a mai retinut ca din expertiza financiar-contabila efectuata in cauza se constata faptul ca, in calitate de administrator al Asociatiei de proprietari nr. 39 a creat un minus in incasari de 14.857,335 RON pe care nu i-a putut justifica pe cheltuieli si ca a intocmit eronat fise de locuinte pentru 44 de apartamente ale caror locatari nu au fost trecuti la datorie fata de furnizorii de servicii, creand un prejudiciu de 164444,367 RON.
Totodata, s-a retinut ca invinuitul D.A. a inscris la capitolul plati, fara documente justificative suma totala de 6.656,660 RON si ca a retinut, dar nu a virat la bugetul de stat suma de 4.336,8 RON din salarii pentru aceeasi perioada.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel petentul D.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 108 din 13 iunie 2007 Tribunalul Tulcea a respins apelul ca nefundat.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta  de apel a retinut, in esenta, ca masura de indisponibilizare a imobilului proprietatea reclamantului D.A. a fost instituita prin Ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Tulcea, inregistrata sub nr. 2543 din 29.11.2006 in vederea garantarii prejudiciului creat de petent in dauna Asociatiei de proprietari nr. 39 Tulcea, iar notarea masurii s-a realizat conform art. 50 din Legea nr. 7/1996, instanta neavand competenta sa analizeze in procedura Legii nr. 7/1996, legalitatea masurii asiguratorii.
Impotriva acestei decizii, in termen legal a declarat recurs petentul D.A., care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct.9 Cod procedura civila, sub urmatoarele aspecte:
1. Instanta de apel nu a valorificat concluziile documentelor depuse la dosar de petent si prin care acesta a facut dovada ca s-a adresat organelor de cercetare penala pentru ridicarea sechestrului, dar nu a primit nici un raspuns.
2. Faptul ca cercetarea penala in dosarul nr. 2543/P/2005 a fost realizata superficial este dovedit si de remiterea acestui dosar in vederea completarii lui cu probele solicitate de petent, catre I.P.J. Tulcea, la data de 21 iunie 2007.
3. Ordonanta nr. 2543/P/2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria Tulcea a fost atacata indirect prin formularea plangerii impotriva incheierii nr. 18375 din 18.12.2006 a O.C.P.I. Tulcea.
4. Instantele de fond si de apel nu au tinut seama de faptul ca raportul de expertiza intocmit de expertul A.F. este necorespunzator si nu putea sta la baza hotararilor Parchetului Tulcea.
Analizand legalitatea hotararii recurate, in raport cu criticile petentului D.A., se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin Ordonanta nr. 2543/P/2005 din 29.11.2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Tulcea s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatii invinuitului D.A., din Tulcea, in vederea garantarii repararii prejudiciului creat Asociatiei de Proprietari nr. 39 Tulcea, iar prin Incheierea nr. 18375 din 01.12.2006 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tulcea s-a dispus natura sechestrului asigurator.
Notarea are ca obiect inscrierea actelor, faptelor sau a altor raporturi juridice in legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara, in cazurile ordonate sau permise de lege.
Conform dispozitiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996, modificate prin Legea nr. 247/2005 pentru efectuarea intabularii sau inscrierii provizorii, cererea de inscriere trebuie insotita de inscrisul original prin care se constata actul sau faptul juridic a carui inscriere se cere, iar inscrisul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: este incheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indica numele partilor, individualizeaza imobilul printr-un identificator unic.
Competentele registratorului de carte funciara sunt limitate in procedura Legii nr. 7/1996, modificata, numai la verificarea conditiilor de forma impuse de lege pentru actul juridic ce constituie izvorul dreptului supus intabularii sau notarii.
In cauza, se retine ca incheierea nr. 18375 din 11.12.2006 emisa de O.C.P.I. Tulcea a fost intocmita cu respectarea cerintelor art. 50 din Legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciara neavand competenta de a analiza legalitatea masurii sechestrului asigurator dispusa de organul de cercetare penala prin Ordonanta nr. 2543/P/2005.
La randul lor, instantele de fond si de apel, investite cu solutionarea plangerii petentului formulata impotriva incheierii nr. 18375 din 11.12.2006 emisa in procedura necontencioasa a Legii nr. 7/1996 s-au pronuntat, conform art. 129 Cod procedura civila, in limitele investirii cu privire la legalitatea si temeinicia acestei incheieri, instantele neavand competenta, in aceasta procedura, sa analizeze legalitatea masurii de indisponibilizare dispusa de parchet in cadrul cercetarii penale a invinuitului D.A.
Codul de procedura penala reglementeaza o procedura speciala pentru contestarea masurii asiguratorii, art. 169 Cod procedura penala, prevazand ca in contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acestuia, invinuitul sau inculpatul, precum si orice alta persoana interesata se pot plange procurorului sau instantei de judecata in orice faza a procesului penal.
Instantele de fond si de apel, au solutionat judicios plangerea formulata de petent, realizand ca ordonanta pentru instituirea sechestrului asigurator nr. 2543/P/2005, pronuntata la 29.11.2006 nu a fost anulata in procedura reglementata de Codul de procedura penala, iar demersurile efectuate de petent pentru refacerea raportului de expertiza nu echivaleaza cu anularea ordonantei prin care s-a dispus masura indisponibilizarii imobilului.
Mai mult, in urma plangerii formulate la Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea, cu referatul nr. 779/VIII/1/2007, procurorul S.D. a retinut ca instituirea masurii sechestrului asigurator a fost dispusa la solicitarea partii vatamate, Asociatia de proprietari nr. 39 Tulcea, iar ridicarea sechestrului se va putea face numai dupa ce se va constata ca au incetat temeiurile care au impus luarea unei astfel de masuri sau, dupa caz, dupa recuperarea eventualului prejudiciu ce ar putea fi constatat prin raportul de expertiza.
Fata de considerentele mai sus expuse, retinandu-se ca in urma valorificarii intregului material probator administrat in cauza de petent, instantele de fond si de apel au pronuntat solutii legale si temeinice, in baza art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul ca nefondat.