Procedura insolventei. Antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei conform dispozitiilor art.138 alin.1, lit. "a", "b", "c", "d", "e", din Legea nr.85/2006. Conditii de admisibilitate a antrenarii raspunderii delic...

Cod civil, art.998, art.1169
Legea nr.85/2006, art.138  lit. "a", "b", "c", "d", "e"
Legea nr.64/1995 republicata, art.137 lit. "d"

In derularea normala a activitatii desfasurate pentru scopul in care exista, comerciantul persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale de conducere.
Vointa sociala formata in adunarea generala a membrilor care compun persoana juridica, este pusa in practica si adusa la indeplinire de catre organele de conducere administrative ale acesteia, administratorilor revenindu-le in acest sens obligatii stabilite, atat prin mandatul primit, cat si in conformitate cu dispozitiile legale ce le sunt aplicabile.
Legea nr.85/2006 a preluat structura si continutul de baza din Legea nr.64/1995, inclusiv in ceea ce priveste raspunderea membrilor organelor de conducere, faptul ca aceasta porneste de la izvorul/sursa obligatiei incalcate sau indeplinite defectuos prin fapta prevazuta la art.138.
Stabilirea naturii juridice a raspunderii prezinta interes practic, indeosebi sub aspectul probarii si intinderii acesteia.
Ca notiune, raspunderea prevazuta de art.138 din lege consta in obligatia de a suporta o parte din pasivul debitorului ca urmare a cauzarii starii de insolventa a acestuia prin savarsirea unor fapte de natura a antrena aceasta raspundere, ce are urmatoarele caractere:
- caracter legal, in sensul ca este prevazuta de lege si anume, de legea speciala care reglementeaza domeniul insolventei;
- caracter special, fiind specifica si intervenind doar in materia insolventei, in contextul in care este prevazuta de legea speciala reglementand acest domeniu;
caracter procedural intrinsec, in sensul ca actiunea in atragerea raspunderii constituie un mijloc procedural, derulat doar in contextul procedurii insolventei, in vederea atingerii scopului acesteia;
- caracter patrimonial, reparatoriu, in sensul ca, in final, are ca scop plata unor sume de bani in limita pasivului debitorului stabilit in conditiile procedurii insolventei, in vederea repararii unui prejudiciu specific.
Textul art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 repeta enumerarea limitativa a art.137 al Legii nr.64/1995, cu mentiunea ca, caracterul limitativ al enumerarii exclude posibilitatea extinderii prin interpretarea analogica la alte fapte neprevazute in acest text de lege.
In genere, se accepta ca, raspunderea civila in temeiul art.138 presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:
- savarsirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege;
- existenta prejudiciului;
- existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
- vinovatia (culpa) persoanei care raspunde.
Uneori, vinovatia si fapta ilicita sunt concentrate intr-o singura conditie, vorbindu-se despre fapta culpabila, iar alteori sunt mentionate doua conditii, respectiv culpa persoanei in ajungerea debitorului in incetare de plati si existenta unei fapte dintre cele enumerate de lege.
Este de retinut ca, cele patru conditii ale raspunderii civile trebuie indeplinite, indiferent de natura raspunderii, anume daca este raspundere delictuala sau contractuala, singura diferenta intre cele doua forme de raspundere neaparand in materia conditiilor, ci a probatiunii.
Astfel, deoarece in timp ce in cazul raspunderii delictuale toate cele patru conditii trebuie dovedite, conform art.1169 Cod civil, in cazul raspunderii contractuale culpa este prezumata relativ daca in prealabil se face dovada ca, persoana in cauza a incalcat o obligatie contractuala.
In caz de pluralitate, raspunderea persoanelor prevazute la alin.(1) al art.138 din lege este solidara, cu conditia ca aparitia starii de insolventa sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori in care au detinut pozitia, care ar fi putut cauza insolventa.
In aceste conditii, se poate concluziona ca, sub aspectul naturii juridice a raspunderii administratorilor, aceasta raspundere este o raspundere speciala.

Prin cererile formulate in dosarul nr.15/118/2003, reclamantele SC A. SA, Municipiul Constanta prin Primar si Serviciul Public de Impozite, Taxe si alte Venituri ale Bugetului Local, in calitate de creditori ai societatii falite SC O.I.Ex. SRL au solicitat antrenarea raspunderii materiale a administratorilor statutari, respectiv a paratilor P.C. si M.D.
Creditoarea SC A. SA a aratat ca, potrivit raportului intocmit de lichidatorul judiciar, administratorii sociali nu au tinut contabilitatea societatii conform prevederilor legale. Tot din cuprinsul aceluiasi raport a rezultat ca imobilul a fost vandut sub valoarea inregistrata in contabilitate, iar pretul obtinut sub pretul de circulatie la data vanzarii. Ori aceasta conduita se circumscrie ipotezei lit.c a art.137 din Legea nr.85/2006.
Referitor la retragerea din societate a coparatei M.D. si din functia de administrator s-a relevat ca actul aditional nr.58/2003 care atesta aceasta imprejurare nu-i poate fi opozabil atat timp cat nu a fost supus procedurilor de inregistrare la O.R.C.
Totodata, aceeasi reclamanta a promovat si o cerere de instituire a sechestrului judiciar, cerere respinsa prin incheierea interlocutorie din data de 06.06.2005.
Coreclamantele Municipiul Constanta prin Primar si Serviciul Public de Impozite, Taxe si alte Venituri ale Bugetului Local au solicitat de asemenea, antrenarea raspunderii administratorilor statutari aratand ca premisele antrenarii sunt asigurate de concluziile raportului final, invocand in drept dispozitiile art.137 lit. "d" din Legea nr.64/1995 republicata.
In probatiune s-au folosit de proba cu inscrisuri, interogatoriul paratilor si expertiza tehnica de specialitate.
Paratul P.C. in sedinta publica a comunicat instantei ca nu intelege sa formuleze intampinare si nici probatorii in combaterea cererilor , insa in raspunsul la interogatoriu a contestat faptele imputate sustinand ca a tinut contabilitatea in acord cu prevederile legale.
Parata M.D. a aratat ca nu a savarsit nici o fapta de natura a crea prejudicii societatii reclamante.
Prin sentinta civila nr.532/03.03.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta - judecatorul sindic au fost respinse cererile formulate de reclamantii creditori - SC A. SA Pitesti, Municipiul Constanta prin Primar, Serviciul Public de Impozite, Taxe si alte Venituri ale Bugetului Local Constanta ca nefondate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare judecatorul sindic a apreciat ca nu poate fi retinuta in sarcina coparatilor nici o fapta delictuala  in raport de dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Incontestabil premisa actiunii in raspundere civila delictuala este asigurata in raportul intocmit de practicianul in reorganizare care analizeaza cauzele si imprejurarile care au determinat starea de insolventa si identificarea persoanelor carora le este imputabila aceasta stare a patrimoniului.
Ori, concluziile raportului au fost rasturnate din punct de vedere al probatoriului de rapoartele de expertiza care au concluzionat unanim ca paratii nu au desfasurat acte de comert in interes personal, ca organizarea contabilitatii a respectat prescriptiile legale, iar operatiunea de instrainare a imobilului situat in Constanta, a fost inregistrata in contabilitate.
Faptul ca pretul vanzarii a fost sub pretul de circulatie poate reprezenta o chestiune de oportunitate manageriala, nefiind dovedit interesul personal al paratului P.C. prejudiciant pentru societate.
Nici ipoteza reglementata de punctul d al art.138 din legea in materie nu este indeplinita, nefiind intrunite elementele constitutive ale faptei civile delictuale.
Nici in sarcina paratei M.D. nu poate fi retinuta vreo fapta delictuala; de altfel in cadrul raportului intocmit de practicianul in reorganizare se statueaza ca atat timp cat actul de retragere a acesteia din societate nu a fost supus procedurilor de inregistrare se prezuma ca aceasta raspundere coexista in regim de solidaritate, aspect neinsusit de catre judecatorul sindic atat timp cat din intregul ansamblu probator nu rezulta savarsirea vreunei fapte delictuale.
Ca atare, judecatorul sindic a retinut ca atat timp cat nu s-a putut proba in mod concret si legal intrunirea conditiilor raspunderii delictuale cererile creditoarelor sunt nefondate.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditoarea SC A. SA Pitesti care a criticat-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Recurenta a aratat ca hotararea este intemeiata numai pe unul din rapoartele de expertiza efectuate in cauza, raport care a avut la baza numai actele contabile puse la dispozitia expertului de catre paratul P.C., conform proceselor verbale din 10.10.2005 si 19.10.2005, din care rezulta ca la dispozitia expertului au fost puse numai o parte din actele contabile ale firmei. Instanta nu a tinut cont si de raportul lichidatorului judiciar caruia conform prevederilor legale trebuiau sa-i fie predate toate actele contabile ale societatii, de asemenea instanta nu a tinut cont nici de parerile celorlalti experti desemnati in cauza care de multe ori au avut puncte de vedere contradictorii.
Se mai arata ca in ce priveste creditele contractate de societate, astfel cum rezulta si din rapoartele de expertiza contabila efectuate acestea au fost folosite pentru plata marfurilor livrate de societatea creditoare de unde rezulta faptul ca intimatul P.C. a dispus continuarea unei activitati care ducea in mod vadit la incetarea de plati.
Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7 si 9 si art.3041 din Codul de procedura civila.
Intimatii legal citati nu au depus intampinare la dosar.
Examinand recursul prin prisma criticilor aduse hotararii dar si potrivit art.3041 din Codul de procedura civila curtea constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Recurenta a formulat cerere pentru antrenarea raspunderii administratorilor sociali ai debitoarei SC O.I.E. SRL, cerere intemeiata pe dispozitiile art.137 lit.a, b, c, d si e din Legea nr. 64/1995 motivat de faptul ca nu au tinut contabilitatea societatii conform prevederilor legale  iar prin vanzarea sub pretul pietii a unui imobil au deturnat si ascuns o parte din activul persoanei juridice, folosind creditele societatii in interes personal.
Cauza a fost solutionata sub imperiul Legii nr.85/2006 care in art.138 prevede ca:
"La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
In caz de pluralitate, raspunderea persoanelor prevazute la alin. (1) este solidara, cu conditia ca aparitia starii de insolventa sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori in care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa.
Natura juridica a raspunderii administratorilor imprumuta de cele mai multe ori caracteristicile raspunderii delictuale fiind o raspundere speciala.
Fiind vorba de o raspundere delictuala, pentru a fi angajata este necesar a se indeplini conditiile generale ale raspunderii civile delictuale conform art.998 Cod civil: fapta ilicita, prejudiciu, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
Pe de alta parte, potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
In cauza, recurenta sustine in motivarea recursului ca a facut dovada indeplinirii elementelor constitutive ale raspunderii celor doi administratori - proba acestor sustineri fiind raportul preliminar al lichidatorului judiciar.
Ori, din probele administrate in fata judecatorului sindic rezulta ca au fost rasturnate din punct de vedere al probatoriului concluziile raportului intocmit de lichidator, de rapoartele de expertiza contabila care au concluzionat unanim ca paratii nu au desfasurat acte de comert in interes personal, ca organizarea contabilitatii a respectat prescriptiile legale, iar operatiunea de instrainare a imobilului situat in Constanta, a fost inregistrata in contabilitate.
Faptul ca pretul vanzarii a fost sub pretul de circulatie poate reprezenta o chestiune de oportunitate manageriala asa cum in mod corect a retinut judecatorul sindic, nefiind dovedit interesul personal al paratului P.C. prejudiciant pentru societate.
Relativ la instrainarea imobilului apartinand debitoarei s-a aratat ca sumele obtinute din vanzarea imobilului au fost evidentiate in contabilitate la data la care au avut loc operatiunile.
Imprejurarea ca platile catre creditoare au fost facute din credite bancare nu justifica antrenarea raspunderii administratorilor in conditiile in care legiuitorul conditioneaza existenta faptei delictuale de folosirea in interes personal a creditelor si nu in interesul societatii.
Prin urmare, cum din inscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezulta fapte culpabile ale administratorilor sociali care sa determine starea de insolventa a debitoarei, rezulta ca nu sunt indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale astfel cum reiese din art.998-999 Cod civil.
Concluzionand, curtea retine ca hotararea tribunalului este legala si temeinica, criticile aduse de recurenta nefiind de natura a atrage modificarea acesteia motiv pentru care, in temeiul art.312 din Codul de procedura civila, recursul este respins ca nefondat.