Revendicare imobiliara. Constatare calitate de coproprietari. Nerespectarea principiului unanimitatii.

Revendicare imobiliara. Constatare calitate de coproprietari. Nerespectarea principiului unanimitatii.



Prin cererea adresata acestei instante, reclamantii I. V. N. si N. K. K., prin mandatar I. V. N., au chemat in judecata pe paratii Municipiul Brasov, reprezentat legal de Primar, Statul Roman, reprezentat legal de  Ministerul Finantelor Publice, SC R. SRL, SC O. SRL si SC Met-Chim SA, solicitand instantei ca, in urma probelor ce se vor administra, sa pronunte o sentinta prin care sa constate calitatea lor de coproprietari asupra imobilului –spatiu cu alta destinatie –apartamentul nr. 18 situat in  Brasov, str.x nr. -, inscris in CF nr. - Brasov, sub numarul topografic -, constatand cu aceasta ocazie preluarea abuziva, respectiv nevalabilitatea titlului statului; sa se restabileasca situatia anterioara de carte funciara, radiind inscrierile de sub B+11, 12, 31, 33 si C+7 asupra imobilului revendicat, stabilind-prin compararea titlurilor-ca dreptul lor de proprietate si al antecesorilor lor, dobandit prin mostenire, este preferabil si anterior dreptului paratilor, dobandit cu nerespectarea legii, atat de Statul Roman, cat si de catre succesorii statului, fara ca statul sa fi avut vreun titlu de preluare,cu reinscrierea lor in CF, in calitate de coproprietari, in cote de 1/2 parte fiecare; sa ii oblige pe parati sa le predea imobilele in deplina proprietate si posesie si sa ii oblige pe acestia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
In motivarea cererii de chemare in judecata pe care au promovat-o, reclamantii au aratat ca se considera coproprietari ai imobilelor mai sus-identificate, potrivit prevederilor art. 1 alin (1), art. 2 alin (1) lit. e si i si art. 2 alin (2) din Legea nr. 10/2001.
Avand in vedere faptul ca instanta este chemata sa constate preluarea abuziva-nevalabilitatea titlului statului-sa restabileasca  situatia de carte funciara si sa se pronunte cu privire la cel mai caracterizat titlu, intre dreptul reclamantilor dobandit prin mostenire si dreptul paratilor, dobandit ulterior, intabulat in CF doar in 1997 in conditiile in care  reclamantii nu au primit nimic de la Statul Roman pentru imobilele preluate in mod abuziv, acestora li s-a incalcat grav dreptul de proprietate garantat de Constitutie, de art. 6 din CEDO si de art. 1 din Protocolul aditional la CEDO.
De asemenea, in motivarea cererii de chemare in judecata pe care au formulat-o, reclamantii au aratat ca considera ca au inca, calitatea de proprietari, care le este recunoscuta de insusi legiuitor,iar Statul Roman nu a avut niciodata vocatia de a transmite catre parati dreptul de proprietate, astfel ca, dreptul lor de proprietate este preferabil, fiind mai bine caracterizat fata de titlurile paratilor, care provin de la un neproprietar.
S-a  mai aratat ca Statul nu avut niciodata un titlu asupra imobilului in litigiu, neexistand un act de preluare cu privire la acest imobil care in perioada interbelica a avut destinatia de drogherie, neputand fi preluat in baza Decretului 92/1950 iar in acest context preluarea este una abuziva cu consecinta ca intabularile ulterioare ale paratilor in cartea funciara nu pot duce la dobandirea vreunui drept de proprietate de catre acestia.
In drept, reclamantii au fundamentat cererea de chemare in judecata pe care au formulat-o pe dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001, pe cele ale art. 480 Cod civil si pe dispozitiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, art.274 C. pr. civ. si Legea nr. 7/1996.
Paratul Statul Roman, reprezentat legal de Ministerul Economiei si Finantelor, reprezentat conventional de Directia Generala a Finantelor Publice Brasov, a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale de reprezentant pentru Statul Roman, raportat la prevederile art.12 pct.4 si 5 din Legea nr. 213/1998 si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman , motivat de faptul ca imobilul in litigiu se afla pe teritoriul administrativ al Municipiului Brasov, care justifica astfel, calitate procesuala pasiva.
Pe fond paratul a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata ce formeaza obiectul prezentului dosar, motivat de faptul ca reclamantii  nu au uzat de procedura speciala instituita de Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul in litigiu, astfel ca, ei nu pot promova o actiune in revendicarea acestuia intemeiata pe dispozitiile dreptului comun.
Parata SC R. SRL a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In motivarea exceptiilor parata a aratat ca imobilul din care face parte si spatiul cu alta destinatie, obiect al prezentului litigiu,  a trecut in proprietatea Statului Roman in baza Decretului  nr. 92/1950.
Prin decizia nr. 1052/05.12.1989 (emisa de Consiliul popular al Judetului Brasov) privind transmiterea unor bunuri proprietatea Statului, s-a decis transmiterea din administrarea ICRAL BRASOV in administrarea ICSM METALO-CHIMICE a o serie de spatii comerciale aflate la parterul unor imobile printre care si magazinul nr. 212 cosmetice „Crizantema” situat in Brasov, str. republicii nr. 14(actualul spatiu cu alta destinatie – obiect al prezentului litigiu (art. 1 pct. 1) .
La art. 7 din decizie s-a stabilit ca Directia Comerciala a Judetului Brasov si ICRAL BRASOV se vor ocupa de ducerea la indeplinire a deciziei .
Fata de aceasta situatie, la data de 11.12.1989, s-a incheiat Procesul verbal de predare – primire prin care s-a procedat la predarea – primirea efectiva a spatiului cu alta destinatie din Brasov, str. Republicii nr. 14 .
Urmare acestui transfer au fost facute modificari si in cartea funciara a imobilului astfel ca, din septembrie 1997, figureaza cu drept de administrare operativa asupra spatiului comercial (fost magazin nr. 212)SC Metchim SA Brasov .
Fata de momentul promovarii actiunii de catre reclamanti, respectiv anul 2007 si data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2001, parata a apreciat ca prezenta actiune este inadmisibila pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fara titlu valabil, inclusiv cele obtinute si prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul  unor legi speciale de reparatie .
Imobilul revendicat de reclamanti a facut obiectul unei astfel de legi de reparatie, anume Legea 10/2001 .
Legea 10/2001 a inlocuit, ca domeniu de aplicativitate, dispozitiile dreptului comun( Codul civil). Ca lege speciala aceasta cuprinde norme de drept substantiale, o procedura administrativa obligatorie, prealabila sesizarii instantei .
Cu alte cuvinte, legea nr. 10/2001 suprima practic actiunea dreptului comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare a imobilelor fara insa a se diminua accesul la justitie a fostilor proprietari, perfectionand sistemul reparator, iar prin norme speciale il subordoneaza instantelor judecatoresti .
Dupa aparitia Legii nr. 10/2001 deci, ulterior datei de 14.02.2001, actiunea in revendicare pe calea dreptului comun, nu mai este posibila iar o actiune fondata pe dispozitiile acestei legi este conditionata de parcurgerea procedurii administrative obligatorii si prealabila sesizarii instantei judecatoresti.
Se mai arata ca imobilul ce face obiectul acestui litigiu a facut obiectul legii speciale de reparatie, respectiv Legea 10/2001 .
Prin notificarile inregistrate la SC R. SRL sub nr. 103/44127/20.06.2001 si 103/45271/23.07.2001, reclamantul I. V. N. in nume propriu si in calitate de mostenitor testamentar al numitilor N. K.L. F.si N. H. a solicitat restituirea in mod integral a imobilului situat in Brasov, str. x nr. -, inscris in CF Brasov nr. -. nr. top - .
Prin decizia nr. 267/23.12.2003, SC R. SRL a admis in parte cererea notificatorului I. V. N., restituind in natura catre acesta cota parte de 5/12 din partea din imobilul in speta care nu a fost instrainata, a acordat acestuia masuri reparatorii in echivalent sub forma de despagubiri banesti pentru cota parte de 5/12 din apartamentele ce au fost vandute in conditiile Legii nr. 112/1995 si, totodata, a respins cererea lui N. K. K.in baza prevederilor art. 21 alin. 2 si 5 din legea nr. 10/2001 ca fiind tardiv formulata.
Cat priveste spatiul comercial din imobil aceasta nemaiaflandu-se in administrarea operativa a societatii SC R. SRL, aceasta nu putea sa se pronunte asupra a ceva ce nu detinea in fapt si in drept.
Aceasta decizie a fost contestata in instanta de notificatori astfel ca, prin sentinta civila nr. 293/S/23.04.2004 pronuntata in dosarul civil nr. 199/2004 Tribunalul Brasov in mod legal si temeinic a respins contestatia formulata si precizata de contestatorul Itoafa, contestatie impotriva  Deciziei nr. 267/2003, emisa de societatea parata in conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Aceasta sentinta a ramas definitiva si irevocabila urmare respingerii tuturor cailor de atac promovate de contestator impotriva ei (Decizia nr. 1248/Ap/2004 – Curtea de Apel Brasov), Decizia nr. 2311/2007 – ICCJ Bucuresti.
Pe de alta parte se arata ca reclamantii au promovat anterior, actiunii in instanta prin care au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a tuturor contractelor de vanzare – cumparare pe care SC R. SRL in calitate de mandatar legal al Statului Roman le-a incheiat cu chiriasii din imobil pentru spatiile de locuit detinute de acestia in baza unui titlu locativ valabil .
Toate aceste dosare au fost conexate la dosarul civil nr. 17215/2002.
Prin sentinta civila nr. 4573/2003 a Judecatoriei Brasov, dosarul civil nr. 17215/2002 s-a respins actiunea reclamantilor, instanta constatand valabilitatea contractelor de vanzare – cumparare incheiate pentru spatiile de locuit din imobilul situat in Brasov, str. x nr. - . Aceasta sentinta a ramas definitiva si irevocabila urmare a respingerii tuturor cailor de atac pe care reclamantii le-au promovat impotriva ei.
In conditiile in care instantele de judecata au solutionat deja in mod transant atat contestatia formulata de reclamanti impotriva Deciziei nr. 267/2003 emisa de SC R. SRL pe marginea notificarii depuse de acestia pentru imobilul in litigiu in baza Legii 10/2001 cat si problema valabilitatii contractelor de vanzare – cumparare incheiate pentru spatiile locative din imobil, o astfel de actiune ca cea care face obiectul acestui dosar, este inadmisibila.
O astfel de actiune  ar fi trebuit sa fie promovata anterior si anume inainte sa se emita decizia de restituire in baza Legii 10/2001 si nu acum dupa ce, instantele de judecata s-au pronuntat in mod irevocabil asupra aspectelor aratate mei sus.
Calificarea drept inadmisibila  a unei astfel de actiuni  nu incalca in nici un fel prevederile art. 6 din CEDO privind liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil .
In continuarea motivarii pozitiei sale procesuale, cu privire la fondul cauzei, parata SC R. SRL a aratat ca actiunea in revendicare ce formeaza obiectul prezentului dosar poate fi admisa numai daca reclamantii dovedesc ca sunt proprietari exclusivi ai bunului imobil revendicat, iar aceasta dovada trebuie sa fie facuta cu respectarea principiilor publicitatii imobiliare a cartilor funciare.
Or, in conditiile in care titlul pe care statul l-a detinut asupra imobilului in litigiu nu a fost desfiintat pe calea unei actiuni in justitie, acest imobil se considera ca fiind proprietatea Statului Roman, in speta fiind aplicabil art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, care este o exceptie de la principiul consacrat de art. 17-18 din acelasi act normativ.
In drept au fost invocate prevederile art.115-118 C.pr. civ.
Parata SC O. SRL a formulat intampinare  prin care a solicitat respingerea actiunii.
Parata a invocat o serie de exceptii, respectiv exceptia autoritatii de lucru judecat, exceptia netimbrarii actiunii, exceptia lipsei calitatii procesuale active, inadmisibilitatea actiunii si exceptia prescriptiei dreptului mateR. la actiunea in rectificare de carte funciara.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, parata a aratat ca intre parti    s-au mai purtat o serie de litigii, vizand in esenta dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.
Astfel, reclamantul I. V. N., in calitate de mostenitor al defunctului N. K. L., a formulat actiune civila ce a constituit obiectul Dosarului nr. 3/2002 al tribunalului Brasov, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa solutioneze urmatoarele petite :
- sa constate nulitatea absoluta a raspunsului la notificarea de restituire in natura a imobilului din Brasov, str. x nr. -, respectiv adresa nr. 2160/25.10.2001 emisa de SC Met Chim SA;
- sa constate ca imobilul a fost preluat in proprietatea statului fara titlu valabil ;
- sa oblige subscrisa Met Chim SA la restituirea in natura a spatiului comercial situat la adresa mai sus indicata;
- sa dispuna restabilirea situatiei de carte funciara .
Actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 480 Cod civil si ale Legii nr. 10/2001 .
In actiunea in revendicare care a facut obiectul dosarului mai sus mentionat, reclamantul I. V. N. a formulat o cerere de chemare in judecata a altor persoane, respectiv a numitului N. K. K., intemeiata pe dispozitiile art. 57 si urm. Cod procedura Civila .
Prin sentinta nr. 415/S/21.06.2004 Tribunalul Brasov a solutionat actiunea in revendicare promovata in dosarul 3/2002, in sensul respingerii acesteia .
Impotriva Sentintei pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul 3/2002 I. V. N. si N. K. K. au declarat cale de atac, cale de atac respinsa de Curtea de Apel Brasov prin Decizia nr. 71/Ap/2004 .
Hotararea pronuntata de Curtea de Apel Brasov a fost mentinuta in recurs (Decizia ICCS Bucuresti, nr. 7690/02.10.2007 )
Reclamantul I. V. N., in calitate de mostenitor al defunctului N. K. L. F. a mai formulat, in contradictoriu cu SC Met – Chim SA, SIF Transilvania si APAPS Bucuresti o actiune in constatarea nulitatii absolute a titlului SC Met – Chim SA, respectiv a contractului de vanzare – cumparare actiuni nr. 110/06.04.1995 si a contractului de schimb de actiuni contra certificate nr. CM 34/04.04.1995, ( contracte care au sta la baza privatizarii SC Met – Chim SA) actiune respinsa in toate ciclurile procesuale, finalizandu-se prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel Brasov, prin Decizia nr. 277/R/2003 .
Autorul reclamantului Itoafa, N. K. L.  a formulat la data de 17.07.1996, in contradictoriu cu SC Met – Chim SA, SC R. SRL si Consiliul Local al Municipiului Brasov o actiune in revendicare, intemeiata pe dispozitiile art. 480 Cod civil, prin care solicita instantei obligarea paratilor „sa-mi predea in deplina proprietate si posesie imobilul situat in Brasov, str. Republicii nr. 14” si sa dispuna inscrierea dreptului sau de proprietate in CF .
Cererea a constituit obiectul dosarului nr. 9990/1996 al Judecatoriei Brasov, dosarului nr. 6873/1998 al Tribunalului Brasov, fiind solutionata irevocabil, in sensul respingerii actiunii astfel cum a fost precizata (Sentinta nr. 1250/A/01.04.1999 a Tribunalului Brasov .
Se arata ca tripla identitate de parti, obiect si cauza prescrisa de art.1201 Cod civil este intrunita, partile fiind aceleasi, obiectul fiind identic, chiar daca aparent acesta difera, intrucat, indiferent de modalitatea in care au fost formulate petitele (desi uneori sunt identice) scopul si finalitatea urmarite de catre reclamanti sunt evident aceleasi: dobandirea in proprietate a spatiului comercial din imobilul situat in Brasov, str. X nr. x iar in ceea ce priveste cauza, definita ca temei juridic al actiunii identitatea acesteia rezulta din cuprinsul cererilor (art. 4810 Cod civil, Legea nr. 10/2001).
Se mai arata ca si restul conditiilor prefigurate in doctrina pentru ca o hotarare sa se bucure de autoritate de lucru judecat - ca aceasta sa fie pronuntata de o instanta romana, sa fie pronuntata in materie contencioasa si sa dezlege fondul cauzei-sunt indeplinite.
In ceea ce priveste exceptia de netimbrare se arata ca in conditiile in care reclamantii si-au intemeiat actiunea pe prevederile art.480 Cod civil, acestia datoreaza taxa de timbru la valoarea imobilului revendicat.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active se arata ca reclamantul Itoafa a depus la dosarul cauzei un certificat de mostenitor nr. 68/2001 emis de BNP Isbasoiu, certificat de mostenitor in care nu sunt cuprinse bunurile in discutie si care contine mentiunea ca mostenitorul are aceasta calitate sub conditia respectarii clauzelor din testamentul redactat in Germania, iar pentru a putea verifica calitatea procesuala activa este imperios necesar sa se puna reclamantului in vedere sa depuna la dosarul cauzei un exemplar al testamentului, insotit de o traducere legalizata .
Se mai mentioneaza in conformitate cu sentinta civila nr. 3998/C/26.11.2002 a Tribunalului Brasov, pronuntata in dosarul nr. 4335/2002 ramasa irevocabila prin respingerea recursului prin decizia prin decizia nr. 277/2003 a Curtii de Apel Brasov, pronuntata in dosarul 265/R/C/2003 s-a retinut ca reclamantul Itoafa nu are calitate procesuala activa privitor la imobilul in litigiu .
Privitor la reclamantul N. , se arata ca acesta nu a depus niciun fel de acte de stare civila pentru a face dovada legitimarii procesuale active, acte de stare civila care ar trebui sa insoteasca certificatul de mostenitor .
In continuare, se arata ca actiunea este inadmisibila prin prisma prevederilor art.111 C. Pr.civ, ca si actiune in constatare atat timp cat reclamantii aveau la indemana o actiune in realizare, de asemenea ca si actiunea de rectificare de carte funciara in conditiile in care actul in temeiul caruia s-a facut inscrierea in cartea funciara nu a fost anulat, raportat la prevederile art.36 alin.1 din legea nr. 7/1996 si ca actiune formulata in baza dreptului comun in conditiile existentei unei proceduri speciale reglementate pe prevederile Legii 10/2001.
Cu privire la aceasta ultima sustinere, parata arata ca actiunea este inadmisibila pentru ca, desi este intemeiata si pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, se incearca eludarea procedurii speciale instituite, reclamantii dorind sa obtina o rectificare a CF, astfel incat sa le fie recunoscut dreptul de proprietate pe o alta cale decat cea reglementata de actul normativ special.
In conditiile in care si notificarea formulata in baza Legii nr. 10/2001 are aceeasi finalitate, respectiv aceea ca, in masura in care restituirea in natura este posibila, sa readuca bunul in patrimoniul fostului proprietar, cererea ce face obiectul prezentei cauze este inadmisibila .
Dupa aparitia Legii nr. 10/2001, reclamantii nu mai pot obtine retrocedarea prin actiune de drept comun, in afara procedurii notificarii, dat fiind faptul ca se are in vedere principiul prioritatii legii celei noi.
Se mai invoca  exceptia prescriptiei dreptului mateR. la actiunea in rectificare de carte funciara in conditiile in care in conformitate cu prevederile art.38 din legea nr. 7/1996 actiunea in rectificare isi poate produce efectele si fata de subdobanditor doar daca este intentata intr-un termen  de trei ani de la data la care subdobanditoul va fi formulat cererea de inscriere in cartea funciara, ori dreptul de proprietate al paratei SC Metchim SA a fost intabulat in cartea funciara la data de 07.01.1998 iar cel al paratei SC O.SRL la data de 04.09.2003, termenul de 3 ani expirand in ambele cazuri.
Se arata ca parata SC O. SRL  este subdobanditor, cu titlu oneros,  de buna credinta, care s-a intemeiat pe cuprinsul cartii funciare astfel incat conditiile pentru prescriptibilitatea actiunii in rectificare sunt indeplinite.
Pe fondul cauzei se arata ca in ceea ce priveste cererea referitoare la constatarea faptului ca imobilul a fost preluat de stat fara titlu valabil, aceasta comporta o serie de discutii referitoare atat la dispozitiile Decretului nr. 92/1950 cat si la titlul prin care a fost dobandit imobilul de care subdobanditoarele parate din prezenta cauza.
Spatiul comercial situat in str. Republici nr. 14 a fost preluat o data cu intregul imobil in temeiul Decretului nr. 92/1950 prin urmare, transferul  dreptului de proprietate s-a facut cu respectarea unor dispozitii legale in contextul perioadei respective.
La art. 2.1, lit. A din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, apropriate prin HG nr. 498/2003 se arata ca imobilele preluate conform dispozitiilor Decretului nr. 92/1950 sunt considerate ca fiind preluate cu titlu in masura in care s-au respectat conditiile stabilite de acest act normativ .
Se mai arata ca art.1 al Decretului nr. 92/1950 prevede care sunt categoriile de imobile supuse nationalizarii, respectiv „Imobilele cladite care apartin fostilor industriasi, fostilor mosieri, fostilor bancheri, fostilor mari comercianti si celorlalte elemente ale marii burghezii” (1) precum si „Imobilele cladite care sunt detinute exploatarii de locuinte”(2).
Autorii reclamantului nu puteau fi incadrati in categoriile socio-profesionale exceptate de la nationalizare, conform sustinerilor reclamantului, potrivit art. 2 din acelasi act normativ , in categoriile cuprinse la pct. 1 si 2 ale Decretului nr. 92/1950, raportat la afacerea detinuta si la cele 15 apartamente care au fost nationalizate conform pct. 371 din anexa la Decretul nr. 92/1950 . Afirmatia  potrivit careia dispozitiile Decretului nr. 92/1950 nu sunt aplicabile imobilului revendicat deoarece prin acest act normativ au fost preluate numai cladirile de locuit este de chiar reglementarile din cuprinsul decretului.
Referitor la capatul de cerere privind restituirea in natura a spatiului comercial revendicat se arata ca acesta este in totalitate neintemeiat, deoarece in conformitate cu prevederile alin. 1 art. 27 din  Legea nr. 10/2001, acesta face parte din categoria acestor imobile „evidentiate in patrimoniul unei societatii comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale” situatie in care „persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, constand in bunuri ori servicii…”
In conformitate cu prevederile art. 27.1, lit. a si b din HG nr. 498/2003 privind Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 dispozitiile alin. 1 si 2 ale art. 27 sunt aplicabile imobilelor aflate in patrimoniul societatilor comerciale, care indeplinesc doua conditii: sunt privatizate integral si au facut obiectul unor proceduri de privatizare indeplinite cu respectarea legii ( Legea nr. 58/1991, Legea nr. 83/1997, OUG nr. 88/1997, Legea nr. 44/1998).
Dupa cum rezulta din contractul de vanzare – cumparare de actiuni nr. 110/1995 incheiat intre SC Met – Chim SA si FPS  Bucuresti, privatizarea societatii s-a efectuat conform dispozitiilor Legii nr. 58/1991, cu modificarile ulterioare, respectandu-se intocmai aceste prevederi legale in materie. Totodata, dupa cum rezulta din adresa APAPS nr. 644/21.02.2002 societatea Met Chim SA era integral privatizata la acea data, urmare achitarii integrale a contravalorii actiunilor .
Dupa cum rezulta din copia cartii funciare nr. 11653 spatiul comercial de la parterul imobilului din str. Republici nr. 14 a fost dobandit in baza  unei sentinte definitive si investita  cu formula executorie, cu titlu de drept cumparare prin FPS si respectiv schimb prin FPP III Transilvania, urmare contractelor incheiate cu aceste autoritati, iar in momentul de fata titlul de proprietate al SC Met Chim SA Brasov asupra spatiului comercial in litigiu se bucura de prezumtia lucrului judecata.
Paratul Municipiul Brasov a formulat intampinare prin care a invocat inadmisibilitatea actiunii raportat la prevederile art.6 din Legea nr. 213/1998 si la faptul ca Legea nr. 10/2001 reglementeaza regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 de catre stat, de organizatiile cooperatiste sau de catre orice alte persoane juridice, inclusiv cele preluate de stat in  baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, indiferent daca imobilele au fost preluate cu sau fara titlu  valabil .
Odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 pentru toate imobilele care intra sub incidenta acestei legi, persoanele indreptatite pot obtine repararea prejudiciului  cauzat numai in conditiile acestei legi, sub sanctiunea pierderii dreptului de a  solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, conform art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Intrucat reclamantul I. V. N. a uzat de calea deschisa de Legea speciala, Legea nr. 10/2001, parcurgand procedura prealabila prin depunerea notificarii in termenul prevazut  de lege, solutionata prin emiterea deciziei nr. 267/2003 de catre SC R. SRL si apoi faza judiciara prin constarea deciziei nr. 267/2003, contestatie solutionata in mod definitiv si irevocabil in sensul respingerii sale, se arata ca o noua actiune vizand in esenta aceleasi aspecte, intemeiata pe art. 480 Cod civil este inadmisibila.
Se mai arata ca nu se poate repune in discutie valabilitatea titlului statului Decretul nr. 92/1950, atata timp cat instanta a statuat in sensul valabilitatii sale prin sentinta civila nr. 6072/29.06.2007 pronuntata in dosarul  de instanta nr. 62/197/2003.
La data de 17.04.2008 reclamantii au formulat o cerere de chemare in judecata a altor persoane care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca reclamantul, prin care au solicitat introducerea in cauza a intervenientei in interes propriu SC P. SRL, pentru ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a contractului de inchiriere nr. 52/29.08.2005 incheiat intre parata SC O. si intervenienta, sa dispuna evacuarea intervenientei din spatiul aflat in Brasov str. x nr.- precum si obligarea intervenientei la plata catre reclamanti a chiriei convenite cu parata SC O. SRL incepand cu data incheierii contractului si pana la evacuare.
In motivarea cererii reclamantii au aratat ca ulterior introducerii actiunii au aflat ca parata SC O. SRL a inchiriat spatiul in litigiu intervenientei insa acest contract a fost incheiat  de catre o persoana care nu detine cu titlu legitim spatiul comercial respectiv drept pentru care este lovit de nulitate absoluta.
In drept au fost invocate prevederile art.56 C. pr. civ.
Intervenienta in interes propriu SC P. SRL a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale intrucat din continutul cererii formulate rezulta intentia reclamantilor ca pozitia intervenientei sa fie una de parata iar institutia chemarii in judecata a altei persoane confera celui introdus in cauza calitatea de reclamant insa in speta persoana chemata in judecata nu pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantii.
Se mai arata ca in cazul in care reclamantii si instanta vor stabili pozitia  sa procesuala de parata, pe langa faptul ca  cel chemat in judecata, in temeiul art. 57 Cod  procedura civila, nu poate dobandi calitatea de parat in cauza, sunt incidente dispozitiile art. 1428 Cod civil, potrivit carora, locatarul chemat in judecata” pentru a fi condamnat a pierde lucru, „daca vrea poate sa fie scutit de orice chemare in judecata, aratand insa pe locatorul in al carui nume poseda”.
S-a mai invocat lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor raportat la petitul 3 al cererii de chemare in judecata, dat fiind ca intre parti nu exista un raport contractual de locatiune care sa dea nastere la drepturi si obligatii corelative respectiv plata chiriei iar reclamantii nu au nici un titlu in temeiul caruia sa reclame vreun drept cu privire la spatiul in litigiu.
Pe de alta parte, s-a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata a altei persoane formulate de reclamanti intrucat conditia imperativa prevazuta de art.57 C. pr. civ. respectiv ca persoana chemata in judecata sa pretinda acelasi drepturi ca reclamantul,  nu este indeplinita in speta.
Din petitele cererii de chemare in judecata a SC Pieta SRL rezulta interesele contrare ale reclamantilor raportat la interesele chematei in judecata precum si intentia introducerii sale in cauza in calitate de parata si nu in calitate de reclamant cum prescrie textul legal mentionat.
Pe fondul cererii se arata ca actiunea  apare ca fiind formulata prematur dat fiind ca in prezent proprietar tabular al spatiului inchiriat este SC Oroles SRL iar contractul de locatiune a fost incheiat in conditii de legalitate, reclamantii neavand in prezent nici o calitate raportat la imobilul in litigiu, astfel cum rezulta din situatia juridica a imobilului si evidentele de carte funciara.
Totodata se invoca din nou incidenta prevederilor art.1428 Cod civil.
In probatiune partile au depus in copie la dosar inscrisuri.
Cauza a fost inregistrata initial in dosarul nr. 4756/62/2007 al Tribunalului Brasov. Prin sentinta civila 287/D/2008 a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat si a fost respinsa actiunea reclamantilor ca inadmisibila.
Impotriva acestei sentinta reclamantii au declarat apel.
Prin decizia civila 14/Ap/2009 a Curtii de Apel Brasov a fost admis apelul, desfiintata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Intimatii SC Oroles SRL, SC Mat Chim SA si Statul Roman au declarat recurs impotriva deciziei pronuntata de Curtea de Apel Brasov si prin decizia civila 3823/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie au fost respinse recursurile.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata in dosarul cu nr. 4127/62/2011, pe rolul Tribunalului Brasov.
Deoarece sentinta pronuntata in primul ciclu procesual a fost desfiintata in intregime, instanta a pus in discutia contradictorie a partilor toate exceptiile invocate inainte de desfiintare.
La termenul de judecata din 21 iunie 2011 au fost respinse exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman si exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Ministerului Finantelor Publice pentru Statul Roman si s-a dispus unirea cu fondul a exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC R. SRL, exceptia autoritatii de lucru judecat, exceptia prescriptiei actiunii pentru rectificarea de carte funciara si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC Pieta SRL.
Partile nu au mai sustinut exceptia de netimbrare a actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Paratii au reiterat exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatare si exceptia inadmisibilitatii actiunii in rectificare de carte funciara, precum si exceptia inadmisibilitatii actiunii de drept comun in conditiile existentei unei proceduri speciale.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii de drept comun fata de existenta unei proceduri speciale a fost admisa de instanta de fond in primul ciclu procesual, iar instanta de control judiciar a desfiintat aceasta solutie,  retinand ca in mod gresit a fost admisa exceptia, situatie fata de care aceasta nu va mai fi analizata in rejudecare.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriu.
Analizand cu prioritate exceptiile de procedura si cele de fond care fac de prisos cercetarea in fond a pricinii, instanta retine urmatoarele:
Intre parata SC R. SRL si celelalte parti ale prezentului litigiu nu exista nici un raport juridic in legatura cu imobilul revendicat de reclamanti.
Dreptul de administrare operativa asupra intregului imobil a apartinut initial ICRAL Brasov, dupa care, prin decizia 1052/5.12.1989 emisa de Consiliul Popular al Judetului Brasov, spatiul comercial a trecut in administrarea ICSM Metalo-Chimice. La data de 11.12.1989 s-a incheiat procesul verbal de predare primire a spatiului din str. Republicii nr. 14.
Fata de aceste considerente, instanta conchide ca parata SC R. SRL nu justifica legitimitate procesuala pasiva in cauza, astfel ca va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parti.
Pe cale de consecinta va fi respinsa actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu aceasta parte.
In ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta retine ca aceasta a fost invocata raportat la sentinta civila 415/S/2004 a Tribunalului Brasov, la sentinta civila 3998/C/2002 a Tribunalului Brasov si la decizia civila 1250/A/1999 a Tribunalului Brasov, toate devenite irevocabile.
Dispozitiile art. 1201 cod civil stabilesc ca este lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Parata SC O. SRL a invocat aceasta exceptie raportat la sentinta civila nr. 415/S/21.06.2004 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. 3/2002, ramasa definitiva si irevocabila, raportat la sentinta civila nr. 3998/C/26.11.2002 pronuntata de Tribunalul Brasov ramasa irevocabila si la decizia civila nr. 1250/A/01.04.1999 a Tribunalului Brasov pronuntata in dosarul nr.6873/1998.
In ceea ce priveste dosarul nr. 3/2001 al Tribunalului Brasov in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 415/S/2004 instanta constata ca acesta a avut ca obiect actiunea formulata de reclamantul Itoafa Virel Nistor in contradictoriu cu parata SC Metchim SA si ulterior si cu SC O. SRL prin care s-a solicitat instantei sa se constate  nulitatea absoluta a raspunsului la notificarea de restituire in natura a spatiului comercial situat in Brasov, str. Republici nr. 14, inscris in CF 11653 Brasov, nr. top 5434, comunicat reclamantului sub nr. 2160/25.10.2001, sa se constate ca imobilul a fost preluat in proprietatea statului fara titlu valabil, sa se dispuna obligarea paratei la restituirea in natura a spatiului comercial identificat mai sus si restabilirea situatiei anterioara de carte funciara, fara cheltuieli de judecata .
Prin sentinta mentionata, ramasa definitiva si irevocabila, actiunea reclamantului a fost respinsa, in ceea ce priveste petitul de constatare a nevalabilitatii titlului statului,  constatandu-se ca acesta nu poate fi cercetat nefiind promovat in contradictoriu cu persoana care a devenit titularul dreptului de proprietate ca efect al nationalizarii, respectiv Statul Roman, in aceeasi ordine de idei fiind respins si petitul de restabilire a situatiei anterioare de CF, retinandu-se ca rectificarea nu poate fi dispusa, avand in vedere ca, in primul rand, nu a fost chemat in judecata cel caruia i se contesta valabilitatea titlului – Statul Roman, iar in al doilea rand rectificarea CF nu poate avea loc per saltum, cu omiterea unuia sau unora dintre titularii succesivi ai dreptului de proprietate – in speta, Statul Roman, care  nu a fost chemat in judecata - ci numai in raport cu toti dobanditorii inscrisi succesiv, incepand cu titularul actual al dreptului de proprietate si pana la titularul in favoarea caruia rectificarea se cere a fi facuta .
In ceea ce priveste acest litigiu instanta constata ca tripla identitate de obiect, parti si cauza nu este intrunita.
Pe de o parte obiectul celor doua actiuni este diferit, prezenta actiune fiind o actiune de drept comun iar cea care a facut obiectul dosarului nr. 3/2001 al Tribunalului Brasov a fost in principal intemeiata pe prevederile Legii 10/2001.
In ceea ce priveste cele doua petite care se regasesc si in prezenta actiune, respectiv petitul de constatare a nevalabilitatii titlului statului si de rectificare carte funciara, se constata, asa cum s-a aratat anterior, ca instanta investita cu solutionarea dosarului civil nr. 3/2002 nu a procedat la analiza valabilitatii titlului statului pe motiv ca acesta nu a fost chemat in judecata, astfel incat conditia solutionarii fondului cererii, necesara pentru retinerea puterii de lucru judecat nu este indeplinita.
Referitor la petitul de rectificare de carte funciara, acesta este un petit subsecvent celui de constatare a nevalabilitatii titlului statului, ce depinde de modul de solutionare al acestuia, astfel incat pentru aceleasi considerente dar si lipsa identitatii de cauza intre cele doua petite, nici in ceea ce priveste acest petit nu se poate retine autoritatea de lucru judecat.
In ceea ce priveste decizia civila nr. 1250/A/01.04.1999 a Tribunalului Brasov ramasa irevocabila, pronuntata in dosarul nr.6873/1998, prin aceasta s-a admis apelul declarat de catre paratii S.C. Met Chim S.A. si S.C. R. S.R.L. impotriva sentintei civile nr. 10435/24.06.1998 a Judecatoriei Brasov pronuntata in dosarul nr. 9990/1996.
Acest litigiu a avut ca obiect cererea de revendicare formulata de reclamantul N. K.in contradictoriu cu paratii cu privire la imobilul inscris in C.F. nr. .x nr. top -. si CF nr. -. Brasov nr. top -. intrucat trecerea in proprietatea statului a acestor imobile s-ar fi facut fara titlu.
Dupa cum rezulta din considerentele deciziei amintite (fila 219-223), Tribunalul a admis apelurile declarate in cauza si a schimbat sentinta apelata in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamantul  N. K. si a anulat cererea de interventie in interes propriu formulata in cauza, motivat de faptul ca reclamantul nu justifica singur calitatea procesuala activa in conditiile in care actiunea nu a fost formulata de toti coproprietarii imobilului in litigiu iar in ceea ce priveste cererea de interventie s-a retinut ca nu s-a facut dovada calitatii de reprezentant  a numitului I. V. pentru intervenienti.
Prin urmare, conditia ca hotararea fata de care se invoca autoritatea de lucru judecat sa fi solutionat fondul nu este indeplinita in acest caz.
In ceea ce priveste cel de-al treilea litigiu cu privire la care s-a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, respectiv cel ce a facut obiectul dosarului civil nr. 4335/2002 al Tribunalului Brasov in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 3998/C/26.11.2002 ramasa irevocabila, acesta a vizat cererea formulata de reclamantul I.N., in contradictoriu cu paratii S.I.F. Transilvania, Autoritatea Pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului si SC Met - Chim SA prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb actiuni contra certificate de proprietate nr. CM 34/04.04.1995 si a contractului de vanzare - cumparare de actiuni nr. 110/06.04.1995.
Instanta constata ca nici in ceea ce priveste acest litigiu, tripla identitate de obiect, parti si cauza nu este indeplinita, singura parte care a figurat in ambele litigii fiind SC Met -Chim SA, iar atat obiectul cat si cauza celor doua litigii au fost diferite.
Constatand ca in speta nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1201 C.civ., instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata SC Oroles SRL.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatare a fost formulata fata de primul petit, acela prin care s-a solicitat a se constata calitatea de proprietari a reclamantilor asupra imobilului si preluarea abuziva a imobilului revendicat. S-a invocat aceasta exceptie cu motivarea ca actiunea reclamantilor incalca principiul unanimitatii.
Motivele invocate se circumscriu analizei temeiniciei acestor petite, nu inadmisibilitatii, astfel ca si aceasta exceptie va fi respinsa.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii de rectificare a cartii funciare s-a solicitat in conditiile in care nu a fost anulat actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea.
In conformitate cu prevederile art. 33 alin. 4 din Legea 7/1996 rectificarea inscrierilor in cartea funciara  se poate face fie pe cale amiabila, prin declaratie autentica, fie, in caz de litigiu, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. 
Rectificarea nu este conditionata de anularea sau d e constatarea nulitatii actului in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea, ci se impune daca nu sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris, iar prezenta actiune, asa cum a fost formulata, tinde la o constatare in acest sens.
Este permisa promovarea unei actiuni de constatare a existentei unui caz care sa permita rectificarea cu consecinta rectificarii cartii funciare, operatiunea de rectificare efectiva urmand a fi operata in evidentele de carte funciara la ramanerea irevocabila a hotararii.
Analiza valabilitatii titlurilor exhibate de parti tine de esenta actiunii in revendicare, nu de admisibilitatea sa, astfel ca si aceasta exceptie va fi respinsa.
Exceptia prescriptiei dreptului mateR. la actiunea in rectificarea de carte funciara a fost invocata raportat la prevederile art. 38 din Legea 7/1996 conform carora actiunea in rectificarea de carte funciara isi produce efectele fata de subdobanditor doar daca este intentata intr-un termen de 3 ani de la data la care subdobanditorul va fi formulat cererea de inscrierea in cartea funciara.
Cu privire la aceasta exceptie, instanta retine ca actiunea, in ansamblul ei, este o actiune in revendicare prin comparare de titluri, care este imprescriptibila. Rectificarea cartii funciare este solicitata ca o consecinta a stabilirii dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor, drept pe care reclamantii l-au invocat si in contradictoriu cu subdobanditorii.
Astfel fiind, instanta va respinge exceptia prescriptiei actiunii de rectificare a cartii funciare.
Prin cererea de chemare in judecata a altor persoane, intemeiata pe prevederile art. 57 cod procedura civila, reclamantii au chemat in judecata pe intervenienta SC P. SRL.
Aceasta, prin intampinarea formulata la aceasta cerere, a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, aratand ca nu poate pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantii.
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca intervenienta are calitatea de chirias in imobilul revendicat, fiind persoana care detine folosinta sa.
Prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat lasarea imobilului in deplina proprietate si posesie.
Pentru a se evita promovarea unei noi actiuni de catre reclamanti, in cazul in care in aceasta cauza li s-ar recunoaste dreptul de proprietate asupra imobilului, acestia au formulat cererea prin care solicita, in contradictoriu cu intervenienta fortata, anularea actului de inchirierea, evacuarea intervenientei din imobil si plata chiriei catre reclamanti.
Fata de pretentiile formulate, intervenienta are calitate procesuala, iar sub aspect procesual cererea de chemare in judecata a altor persoane este justificata prin evitarea promovarii unui noi proces cu privire la detentia imobilului.
In consecinta, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intervenientei va fi respinsa.
Cu privire la fondul litigiului dedus judecatii, instanta retine urmatoarele:
Spatiul comercial in litigiu a facut parte din imobilul inscris in CF  - Brasov, nr. top -, nedezmembrat. Intreg imobilul era descris in cartea funciara ca fiind compus din casa de piatra cu suprafata de 531 mp.
In anul 1934 figurau ca proprietari tabulari, inscrisi la B 5, 6, 7 si 8, ai acestui imobil, inscrisi la B5, 6, 7 si 8, F. V. cu cota de ½, N. K. cu cota de 1/6, N. H. cu cota de 1/6 si N. H. cu cota de 1/6.  
In anul 1959 asupra intregului imobilul s-a inscris dreptul de proprietate al Statului Roman, cu drept de nationalizare in baza decretului 92/1950.
Ulterior, in anul 1998, in baza sentintei civile 13191/1997 a Judecatoriei Brasov, s-a notat in cartea funciara dreptul de proprietate asupra spatiului comercial, nedezmembrat, in favoarea paratei SC Met Chim SA, cu titlu de drept cumparare si schimb. Dupa nationalizare si pana la inscrierea dreptului de proprietate, parata SC Mat Chim SA a avut drept de administrare operativa a spatiului comercial.
La data de 21.03.2002 imobilul este dezmembrat in 18 apartamente, spatiul comercial fiind individualizat ca fiind apartamentul nr. 18, cu nr. top 5434/18, dupa care, in anul 2003, asupra acestui spatiu se inscrie dreptul de proprietate al paratei SC O. SRL cu titlu de drept divizare.
Fosta proprietara N. H., nascuta F., despre care s-a afirmat ca este aceeasi persoana cu proprietara tabulara F. V., a decedat la data 3 aprilie 1948, mostenitorii sai fiind N. H. si N. H..
N. K. a decedat in anul 1999, mostenitorul sau testamentar fiind reclamantul I. V.si N. H. a decedat in anul 2000, mostenitorul sau fiind reclamantul N. K..
N. H. a detinut cota de ½ parte din imobil, astfel ca prin mostenire dupa aceasta N. K. ar fi obtinut cota de ¼ din imobil iar N. H.  ar fi obtinut cota de ¼ din imobil, daca imobilul nu ar fi fost nationalizat. Acestia detineau anterior nationalizarii cate o cota de 1/6 din imobil, ceea ce duce la concluzia ca fiecare dintre acestia ar fi detinut cota de 5/12 din imobil, cote care s-ar fi transmis reclamantilor, cota de 2/12 care a apartinut lui N.H. neputand fi obtinuta de nici unul din reclamantii din prezentul litigiu.
In cauza s-a dovedit ca N. H. a renuntat la mostenirea dupa mama sa, N. H., insa asupra cotei de 1/6 detinuta in proprietate anterior nationalizarii nu a efectuat nici un act de dispozitie.
Reclamantii nu au dovedit ca dobandit de la acesta dreptul de a face demersuri si de a obtine pentru ei dreptul de proprietare, in cota de 1/6, pe care l-a avut prin mostenire dupa tatal sau, anterior nationalizarii.
In aceste conditii, solicitarea reclamantilor de a se constata calitatea lor de coproprietari, in cote de ½ fiecare, asupra spatiului comercial in litigiu, nu este intemeiata.
Reclamantii au facut mai multe demersuri in instanta pentru obtinerea dreptului de proprietate asupra intregului imobil, insa acestea au fost respinse.
De asemenea, pentru intreg imobilul, reclamantii au formulat notificare in baza Legii 10/2001.
Prin decizia 267/2003 prin care a fost solutionata notificarea formulata de reclamanti s-a retinut ca acestia pot solicita acordarea de masuri reparatorii pentru cota de 5/12 fiecare.
In sustinerea cererii de constatare a nevalabilitatii titlului statului, reclamantii au sustinut ca nu a existat un act de preluare a imobilului deoarece acesta a avut destinatia de drogherie si nu putea fi preluat prin decretul 92/1950.
Aceasta sustinere nu este intemeiata deoarece a existat un act de preluare, act care viza intreg imobilul  identificat sub nr. top -. si care a stat la baza inscrierii in cartea funciara a dreptului statului.
Nevalabilitatea acestui act si neconcordanta sa cu legislatia in vigoare la data preluarii nu au fost invocate de reclamanti, iar prin concluziile scrise depuse la dosar s-a aratat ca prin prezenta actiune nu se urmareste desfiintarea titlurilor de proprietate ale paratilor ci compararea acestora cu titlurile dobandite de reclamanti prin mostenire.
Asa cum am aratat anterior, Statul Roman a instrainat imobilul in litigiu catre parata SC M. Chim SA care, la randul sau, l-a instrainat catre SC O. SRL.
Pentru a se reveni la situatia de carte funciara anterioara nationalizarii, este necesar sa se radieze succesiv toate drepturile inscrise asupra acestui imobil, iar in ceea ce priveste actele care au stat la baza inscrierii drepturilor de proprietate ale paratelor SC Met Chim SA si SC O. SRL nu s-a dovedit existenta vreunui motiv care sa determine radierea acestora.
Anterior formularii prezentei actiuni, reclamantul Itoafa Viorel a solicitat, in contradictoriu cu paratul SC Met Chim SA, SIF Transilvania si APPS, anularea contractelor de vanzare cumparare de actiuni si de schimb prin care parata SC Met Chim SA a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu. Aceasta actiune a fost respinsa prin sentinta civila 3998/C/2002 a Tribunalului Brasov.
Dreptul de proprietate al paratei SC Met Chim SA a fost constatat si prin sentinta civila 13191/1997 a Judecatoriei Brasov.
Reclamantii au invocat in sustinerea cererii lor incidenta prevederilor art. 1 alin. 1 din Protocolul 1 Aditional la CEDO si jurisprudenta CEDO, aratand ca principalul efect al actiunii in revendicare il constituie readucerea bunului in natura si liber de sarcini in patrimoniul proprietarului si numai in ipoteza in care acest lucru a devenit imposibil, ca urmare a exproprierii pentru caz de utilitate publica sau pentru situatia in care bunul a fost instrainat iar valabilitatea titlului subdobanditorului a fost confirmata prin hotarare irevocabila, restituirea se va face prin  echivalent.
Din insasi sustinerile reclamantilor rezulta ca readucerea imobilului in patrimoniul reclamantilor nu este posibila deoarece acesta a fost instrainat iar valabilitatea titlului subdobanbditorului a fost confirmata prin hotarare irevocabila.
Titlul paratei SC Met Chim SA a fost validat atat prin respingerea cererii reclamantului Itoafa Viorel de constatare a nulitatii contractelor de vanzare cumparare si de schimb, cat si prin constatarea calitatii de proprietar a acestei parate asupra imobilului in litigiu, prin hotarare judecatoreasca.
In cauza Raicu contra Romaniei s-a aratat de catre Curtea Europeana ca o privare de proprietate se poate justifica numai daca se demonstreaza in special ca ea a intervenit din motiv de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege. In plus, orice ingerinta in exercitarea dreptului de proprietate trebuie sa raspunda criteriului de proportionalitate. Curtea nu inceteaza sa reaminteasca urmatorul lucru: trebuie pastrat un echilibru just intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele protectiei drepturilor fundamentale ale omului. Echilibrul ce trebuie pastrat va fi distrus daca persoana in cauza suporta o sarcina speciala si exorbitanta. In acest sens, Curtea a statuat deja ca acest echilibru este atins, de obicei, atunci cand despagubirea platita persoanei private de proprietate este rezonabila in raport cu valoarea "venala" a bunului, asa cum este ea stabilita la data la care a intervenit privarea de proprietate ( cauzele B. si P.si P.).
 In aceeasi speta, presupunand chiar ca ingerinta litigioasa ar fi avut o "baza legala" si ar fi servit unei cauze de utilitate publica, Curtea a retinut ca trebuie sa analizeze daca ea corespundea criteriului proportionalitatii. In acest sens, ea ia nota de argumentele Guvernului, si anume ca fostii proprietari beneficiau, la randul lor, de o hotarare definitiva care le recunostea dreptul de proprietate si obliga autoritatile sa le restituie apartamentul in discutie si ca reclamanta ar fi putut introduce o actiune pentru rambursarea pretului actualizat si a cheltuielilor efectuate cu apartamentul. Totusi, Curtea reaminteste faptul ca a statuat ca atenuarea vechilor prejudicii nu trebuie sa creeze noi neajunsuri disproportionate. In acest scop, legislatia ar trebui sa permita sa se tina seama de circumstantele speciale ale fiecarei spete, pentru ca persoanele care si-au dobandit bunurile de buna-credinta sa nu fie puse in situatia de a suporta povara responsabilitatii statului care confiscase odinioara aceste bunuri.
In sensul aprecierii titlului subdobanditorului s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe calea recursului in interesul legii, prin Decizia 33/2008.
In considerentele acestei decizii s-a retinut ca instanta europeana a stabilit ca exigentele art. 1 din Protocolul nr. 1 si principiul securitatii raporturilor juridice trebuie respectate atat in cazul fostului proprietar, cat si in cel al cumparatorului de buna-credinta.
Ca urmare, oricare dintre acestia nu poate fi lipsit de proprietate decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Pe de alta parte, atat in Cauza Paduraru contra Romaniei, cat si in altele ce i-au urmat Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca statul si-a incalcat obligatia pozitiva de a reactiona in timp util si cu coerenta in ceea ce priveste chestiunea de interes general pe care o constituie restituirea sau vanzarea unor imobile intrate in posesia sa in baza decretelor de nationalizare.
Desi Conventia nu impune statelor obligatia de a restitui bunurile confiscate si cu atat mai putin de a dispune de ele, odata adoptata de stat o solutie de restituire a bunurilor confiscate, aceasta trebuie implementata cu claritate si coerenta rezonabile, pentru a evita pe cat posibil insecuritatea juridica pentru subiectii de drept la care se refera masurile de aplicare a acestei solutii. 
Restituirea in natura a bunului preluat abuziv de stat nu mai este posibila, indiferent daca preluarea s-a facut cu sau fara titlu valabil, daca titlul subdobanditorului nu a fost anulat.
Prin Decizia 33/2008 mai sus amintita s-a statuat ca:  in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Obiectivul general al  restituirii, acela de a atenua consecintele anumitor incalcari ale dreptului de proprietate cauzate de regimul comunist. Cu toate acestea, este necesar a se asigura ca aceasta atenuare a vechilor incalcari nu creeaza noi neajunsuri disproportionate. Persoanele care au dobandit bunuri cu buna-credinta nu trebuie sa fie puse in situatia de a suporta responsabilitatea, care apartine in mod corect statului, pentru faptul de a fi confiscat candva aceste bunuri.
De asemenea, nici consecinta insecuritatii raporturilor juridice nu poate fi ignorata.
Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care inseamna, intre altele, ca o solutie definitiva a oricarui litigiu nu trebuie rediscutata. In atare situatie, solutia ar avea efectul privarii uneia dintre parti de un bun in sensul Conventiei, ceea ce va insemna ca nu statul sa suporte consecintele adoptarii unor norme legale neconforme cu Conventia, ci un particular.
Revendicarea este o actiune reala, iar acest caracter se conserva atat timp cat exista si posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat in patrimoniul revendicantului.
Titlul subdobanditorului, fiind recunoscut de instantele de judecata ca valabil si inscris in cartea funciara, este preferabil fata de titlul invocat de reclamanti si care se refera la cota de 5/6 din imobil. De asemenea, titlul paratei SC O. SRL, care a dobandit dreptul de la parata SC Met C. SA si l-a inscris in cartea funciara, este preferabil titlului invocat de reclamanti.
In alta ordine de idei, instanta retine ca reclamantii nu pot introduce actiunea in revendicare imobiliara fara fostul proprietar al cotei de 1/6, N. H., sau mostenitorul acestuia, deoarece actiunea in revendicare este un act de dispozitie care trebuie sa respecte principiul unanimitatii.
In consecinta, fata de considerentele mai sus expuse, actiunea reclamantilor va fi respinsa.
In conditiile in care reclamantilor nu li s-a recunoscut dreptul de proprietate pretins, cererea de chemare in judecata a altor persoane prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere, evacuarea intervenientei din imobil si obligarea acesteia la plata chiriei nu este intemeiata deoarece in motivarea acestei cereri s-a sustinut ca titlul  locativ a fost emis de o persoana care nu detine un titlu legitim asupra spatiului. Legitimitatea titlului detinut de parata SC O. SRL este justificata de inscrierea sa in cartea funciara in calitate de proprietar si de respingerea actiunii in revendicare.
Astfel fiind, cererea de chemare in judecata a intervenientei SC P. SRL va fi respinsa