Acordarea despagubirilor pentru pagube produse de unele specii de animale. Persoana responsabila.

Acordarea despagubirilor pentru pagube produse de unele specii de animale. Persoana responsabila.


  In conformitate cu dispozi?iile art. 13 din Legea nr. 407/2006, privind vanatoarea si protectia faunei cinegetice, se  constata ca legiuitorul a reglementat diferit raspunderea civila in forma despagubirilor acordate pentru pagubele produse, in functie de speciile de animale din fauna de interes cinegetic, care sunt identificate distinct in Anexa nr. 1 si respectiv Anexa nr. 2 din lege.
Astfel, daca pentru speciile de animale identificate in Anexa 1 a legii, despagubirile pentru pagube se suporta de catre gestionarul faunei cinegetice, in conditiile neindeplinirii obligatiilor pentru prevenirea pagubelor, pentru pagubele produse de catre speciile de animale cuprinse in Anexa 2, despagubirile se suporta de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, din bugetul aprobat cu aceasta destinatie.


Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia r. 1187/16 septembrie  2016.  

prin sentin?a nr…/CAF/2016, pronun?ata de TRIBUNALUL ALBA - SECTIA A II-A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, FISCAL SI DE INSOLVENTA in dosar nr…/…/2015, a fost respinsa actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta ASOCIATIA VANATORILOR SI PESCARILOR SPORTIVI-A.V.P.S B., in contradictoriu cu paratul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR si PADURILOR - Comisariatul de Regim Silvic si Cinegetic C.N., prin care s-a solicitat instan?ei ca prin hotararea ce se va pronun?a in cauza sa se dispuna anularea deciziei nr. …/09.02.2015 ?i a procesului verbal de constatare si evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic, animalelor domestice nr… din 15.12.2014, inregistrat la Primaria orasului Z., precum si a hotararii nr…/…/17.04.2015 de respingere a plangerii prealabile ?i implicit exonerarea de la plata despagubirilor in cuantum de 2.250 lei.
Pentru a pronun?a aceasta solu?ie, tribunalul a re?inut, in esen?a, ca dispozitiile legale con?inute de H.G. nr.1679/2008 au fost respectate de catre parat intrucat procedura de constatare a pagubei s-a derulat in forma art. 4 alin 1, 2, 3 si 4 din actul normativ men?ionat, respectiv cererea de sesizare scrisa s-a realizat la data de 05.12.2013, inregistrata sub nr… la Primaria orasului Z., la sesizarea numitului T.C.I., iar Comisia de constatare a pagubei s-a intrunit la fata locului, in aceeasi zi, la 05.12.2013, procesul verbal de constatare fiind incheiat in termen de 48 de ore de la data convocarii, respectiv in 05.12.2013 si inregistrat sub nr….
Tribunalul a mai aratat ca procesul verbal de evaluare a pagubei produse a fost instrumentat si inregistrat sub nr…  la data de 15.12.2014, in baza art.6 din H.G.  nr.1679/2008, constatand de asemenea ca termenul de 48 de ore pe care il invoca reclamanta ca fiind nerespectat priveste doar termenul de intrunire a Comisiei pentru constatarea faptei, si nicidecum termenul pentru instrumentarea procesului verbal de evaluare a pagubei, re?inand totodata ca obiect al prezentei actiuni in anulare il constituie procesul verbal de evaluare a pagubelor nr…/15.12.2014 si nicidecum procesul verbal de constatare la fata locului care.
Conchizand ca nu exista identitate intre cele doua acte, respectiv procesul verbal de constatare la fata locului si procesul verbal de evaluare a pagubelor, fiecare fiind reglementat prin norme legale distincte si expres stipulate in H.G.  nr.1679/2008, tribunalul a men?ionat ca in mod eronat se invoca de catre reclamanta nulitatea actului administrativ pentru emiterea lui tardiva, probele din dosar confirmand ca derularea procedurii de sesizare si convocare a Comisie de constatare la fata locului, urmata de procedura ulterioara a evaluarii pagubei s-a realizat in conditiile de respectare a legii.
Pe fondul actiunii, tribunalul a constat ca aceasta este neintemeiata justificat de imprejurarea ca reclamanta nu si-a indeplinit principala obligatie ce-i revenea pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic, obliga?ie prevazuta de art. 1 lit a) din H.G. nr.1679/2008, respectiv recoltarea integrala a numarului de exemplare de lup intrucat insasi reclamanta este cea care a instiintat Agentia de Mediu A.  la data de 14.05.2013, prin adresa nr…/14.05.2013  ca, in calitatea sa de gestionar al F. C. nr. 33 – V.- F., judetul A., in sezonul de vanatoare 2012-2013, nu a recoltat exemplarele aprobate din speciile lup (canis luppus) si pisica salbatica (felis silvestris), motiv pentru care a returnat crotaliile cu seriile RO 00000XX canis luppus si RO 00000XX  felis silvestris.
Tribunalul a aratat ca nu se confirma sustinerea reclamantei ca in speta sunt incidente art. 13 din Legea nr.407/2006 care prevad ca despagubirile se suporta de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, din  bugetul aprobat cu aceasta destinatie, considerand ca raspunderea autoritatii publice centrale in forma art. 13 din Legea nr.407/2006 intervine numai in subsidiar, respectiv daca reclamanta si-ar fi executat integral obligatiile prevazute din art. 1 Anexa 4 la H.G.  nr.1679/2008.
Cum in cauza s-a facut dovada atat a existentei pagubei prin procesul verbal de constatare a acesteia, precum si neindeplinirea integrala a obligatiilor legale in forma art. 1 din Anexa 4 la H.G.  nr.1679/2008 de catre reclamanta, tribunalul a concluzionat ca, in mod legal, paratii, raportandu-se la procesul verbal de evaluare a pagubei, prin Decizia nr…/2015 au aprobat acest proces verbal de constatare si au stabilit raspunderea materiala in sarcina reclamantei.
Asa fiind, s-a retinut ca actele administrative obiect al prezentei actiuni au fost emise cu respectarea cerintelor legale de fond si forma, astfel ca se dovedeste a fi neintemeiata actiunea reclamantei, motiv pentru care ac?iunea a fost respinsa.
Reclamanta a declarat recurs impotriva sentin?ei pronun?ata de tribunal, criticand-o pentru nelegalitate, motiv pentru care, invocand inciden?a in spe?a a motivelor de casare prevazute de art.488 alin.1 pct.5 ?i 8 C.pr.civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii atacate ?i admiterea ac?iunii.
In motivarea recursului s-a aratat, in esen?a, ca hotarare tribunalului a fost data cu incalcarea sau aplicarea gre?ita a normelor de drept material con?inute de art.13 din Legea nr.407/2006, respectiv de alin.4 al normei legale men?ionate care prevede ca despagubirile pentru pagubele produse de catre exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic cuprinse in anexa 2 se suporta de autoritatea publica centrala pentru protec?ia mediului, din  bugetul aprobat cu aceasta destina?ie, fara indeplinirea niciunei alte condi?ii, iar nu de catre gestionarul faunei cinegetice respective, cum se prevede in alin.2, daca acesta din urma nu ?i-a indeplinit obliga?iile pentru prevenirea pagubelor.
In subsidiar, recurenta a men?ionat ca se impune admiterea recursului ?i casarea hotararii atacate ?i a incheierii din data de 02.02.2016, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instan?a de fond, pentru faptul ca instan?a de fond a incalcat prevederile art.255 alin.1 ?i art.250  C.pr.civ., care prevad ca dovada uni fapt se poate face prin inscrisuri sau martori. Or in spe?a, a men?ionat recurenta, in mod gre?it a fost respinsa proba testimoniala solicitata de aceasta pentru a dovedi indeplinirea obliga?iei de recoltare a unui exemplar de lup.
Intimatul parat a depus intampinare, prin intermediul careia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizand hotararea pronuntata de instanta de fond, prin raportare la dispozitiile legale incidente spetei dedusa judecatii, precum si prin prisma criticilor formulate de catre recurenta, Curtea a constatat ca recursul declarat de catre aceasta este fondat, pentru considerentele in continuare expuse:
Recurentul a criticat gresita aplicare a dispozitiilor art.13  Legea nr.407/2006 fata de care instanta de fond trebuia sa admita actiunea si sa retina nelegalitatea deciziei nr…/09.02.2015.
Potrivit art.13 din Legea nr.407/2006 privind vanatoarea si protectia faunei cinegetice:
„(1)Pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice si animalelor domestice, de catre exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic, cuprinse in Anexele 1 si 2, se acorda despagubiri.
(2) Despagubirile pentru pagubele produse de catre exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic cuprinse in anexa nr. 1 se suporta dupa cum urmeaza:
a) pentru pagubele produse in fondurile cinegetice si in intravilan - de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice in cauza, daca acesta nu si-a indeplinit obligatiile pentru prevenirea pagubelor;
b) pentru pagubele produse in ariile naturale protejate, neincluse in fonduri cinegetice sau in care vanatoarea nu este admisa - de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, din bugetul aprobat cu aceasta destinatie.
(3) Pentru situatiile in care atat gestionarul, cat si proprietarii de culturi agricole, silvice si de animale domestice si-au indeplinit toate obligatiile pentru prevenirea pagubelor, despagubirile se suporta de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, din bugetul aprobat cu aceasta destinatie.
(4) Despagubirile pentru pagubele produse de catre exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic cuprinse in anexa nr.2 se suporta de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, din bugetul aprobat cu aceasta destinatie.”
Raportat la aceste dispozitii, instanta de recurs constata ca legiuitorul a reglementat diferit raspunderea civila in forma despagubirilor acordate pentru pagubele produse, in functie de speciile de animale din fauna de interes cinegetic, care sunt identificate distinct in Anexa nr. 1 si respectiv Anexa nr. 2 din lege.
Daca pentru speciile de animale identificate in Anexa 1 a legii, despagubirile pentru pagube se suporta de catre gestionarul faunei cinegetice, in conditiile neindeplinirii obligatiilor pentru prevenirea pagubelor, pentru pagubele produse de catre speciile de animale cuprinse in Anexa 2, despagubirile se suporta de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, din bugetul aprobat cu aceasta destinatie.
Aceasta prevedere este intarita si de dispozitiile art. 8 din H.G.  nr.1679/2008, care trimite la prevederile art. 13 Legea nr.407/2006: „Despagubirile pentru pagubele produse de catre exemplare din speciile de fauna de interes cinegetic, prevazute in anexele la Legea nr. 407/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se suporta potrivit prevederilor art. 13 din aceeasi lege".
In cauza pagubele au fost produse de catre specia de fauna – lup (lupus, canis lupus), la care face trimitere pct.4 din Anexa nr. 2 a Legii nr.407/2006 asa incat sunt incidente prevederile art.13 al.4  potrivit carora despagubirile se suporta de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, din bugetul aprobat cu aceasta destinatie.
Reclamanta are calitatea de gestionar al fondului cinegetic, fiind raspunzatoare, in conditiile legii, de prejudiciile cauzate de fauna cuprinsa in anexa 1.
Asa fiind, Curtea de Apel constata ca se confirma sustinerea recurentei ca nu se identifica cu entitatea prevazuta de lege, obligata sa suporte despagubirile produse de catre exemplarele din speciile de fauna din Anexa 2 a legii.
In aceste imprejurari este lipsita de relevanta trimiterea la dispozitiile art. 1 lit. a anexa 4 H.G. nr.1679/2008 dispozitii care vin sa expliciteze prevederea cuprinsa in aliniatul 3 al art. 13 Legea   nr.407/2006.
Culpa reclamantei prin nerespectarea obligatiei de a recolta integral numarul de exemplare aprobat pentru specia/speciile care au produs pagube pe sezonul de vanatoare anterior producerii acestora nu modifica dispozitia legala care obliga autoritatea publica centrala pentru protectia mediului la plata despagubirilor pentru pagubele produse de catre exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic cuprinse in anexa nr.2 .
In consecinta, instanta de recurs constata ca prezumtia relativa de legalitate a deciziei …/09.02.2015 a fost rasturnata, ca potrivit art.13 alin.1 si 4 din Legea nr.407/2006  despagubirile pentru pagubele cauzate de specia de animal lup se suporta de catre autoritatea publica centrala si nu de catre administratorii de fond cinegetic.
Avand in vedere cele anterior expuse, Curtea, constatand ca actul administrativ fiscal contestat este nelegal, fiind incident motivul de casare prevazut de art.488 al.1 cpt.8  Noul Cod de procedura civila, in temeiul art.496  C.pr.civ.,  cu aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, a admis recursul ?i a casat in parte hotararea instantei de fond si rejudecand procesul in limitele casarii,  a admis in parte actiunea  si a anulat decizia …/09.02.2015, care stabileste nelegal obligatia reclamantei recurente la plata despagubirilor in suma totala de 2.250 lei, precum si Hotararea nr…/…/17.07.2015 prin care a fost respinsa plangerea prealabila formulata impotriva actului administrativ anterior mentionat.
Au fost  respinse pretentiile referitoare la anularea procesului verbal de constatare si evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic animalelor domestice nr…/15.12.2014, intrucat acesta nu stabileste obligatii in sarcina reclamantei ci simple constatari privind existenta pagubei si intinderea acesteia, procesul verbal nefiind un act premergator deciziei prin care s-a stabilit obligatia de plata a despagubirilor ci are o existenta autonoma care nu prejudiciaza partea aratata, subsidiar  Curtea retinand ca procesul verbal  nu indeplineste elementele constitutive ale unui veritabil act administrativ emis in regim de putere publica.