Refuzul organelor fiscale de a o inregistra pe reclamanta in scopuri de TVA. Inciden?a cauzei CJUE C-527/11 – Ablessio privind existen?a unor indicii serioase din care sa rezulte utilizarea numarului de identificare in scop fraudulos.

Refuzul organelor fiscale de a o inregistra pe reclamanta  in scopuri de TVA. Inciden?a cauzei  CJUE  C-527/11 –  Ablessio privind existen?a unor indicii serioase din care sa rezulte utilizarea numarului de identificare in scop fraudulos.


            Instanta de recurs retine ca, in mod corect, pentru rezolvarea spetei instanta de fond a avut in vedere jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (cauza C-527/11 – Ablessio) referitoare la refuzul autoritatilor fiscale de a atribui un numar de identificare in scopuri de TVA.
Curtea a aratat ca un stat nu poate refuza atribuirea unui numar de identificare in scopuri de TVA unui solicitant pentru simplul motiv ca acesta nu este in masura sa demonstreze ca dispune de mijloacele materiale, tehnice si financiare pentru a exercita activitatea economica declarata la momentul formularii cererii sale de inscriere in registrul persoanelor impozabile.
Pentru a fi considerat proportional cu obiectivul prevenirii evaziunii, acest refuz trebuie sa se bazeze pe indicii serioase care permit in mod obiectiv sa se considere ca este probabil ca numarul de identificare in scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile sa fie utilizat in mod fraudulos. O astfel de decizie trebuie sa se intemeieze pe o apreciere globala a tuturor imprejurarilor spetei si a probelor care au fost stranse in cadrul verificarii informatiilor furnizate de intreprinderea in cauza.


Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 548/04 aprilie 2016

         Prin sentinta administrativa nr…/CAF/2015 a Tribunalului Alba – sectia de contencios administrativ, fiscal si de insolventa a fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC W.M.  SRL in contradictoriu cu paratele: DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE B. si ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE A.
A fost anulata Decizia nr…/08.09.2015, emisa de AJFP A.
A fost anulata Decizia nr…/06.08.2015, emisa de AJFP A.
S-a dispus admiterea cererii reclamantei de inregistrare in scop de TVA si obligarea paratelor sa procedeze la inscrierea reclamantei in acest sens.
Impotriva hotararii instantei de fond a declarat recurs DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE B. solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate si respingerea actiunii.
In motivarea recursului s-a aratat ca textele de lege invocate de Tribunal in motivarea solutiei se refera la cu totul alte situatii decat cea avuta in vedere de organele fiscale atunci cand au refuzat inregistrarea societatii reclamante in scopuri de TVA.
Astfel, Directiva Europeana se refera la faptul ca administratia fiscala trebuie sa aiba in vedere criterii obiective atunci cand respinge o solicitare de inregistrare in scopuri de TVA si nu simple presupuneri, ori suspiciuni, adica, la baza respectivului refuz trebuie sa stea elemente obiective si serioase care sa permita ori sa determine o anumita suspiciune din partea organelor fiscale ca numarul de identificare atribuit in scopuri de TVA va fi utilizat in mod fraudulos.
Instanta de fond a considerat ca argumentele aduse de paratele din acest dosar in sprijinul refuzului de a atribui reclamantei numar de identificare in scopuri de TVA sunt simple prezumtii, care chiar daca justifica o rezerva in ceea ce priveste performantele economice ale acesteia, nu pot justifica existenta unui risc de evaziune in ceea ce o priveste pe aceasta. Or, aceasta a facut o gresita interpretare si a Ordinului nr.17/2015 referitoare la procedura ce trebuie urmata de catre organele fiscale la solicitarile contribuabililor de inregistrare in scopuri de TVA.
Potrivit acestei proceduri, organele fiscale trebuie sa tina seama de anumite criterii de evaluare, stabilite de lege, in functie de care este conditionata inregistrarea in scopuri de TVA.
Considera ca administratia fiscala a furnizat indicii serioase cu privire la existenta unui risc de evaziune in cauza principala, iar aceste indicii constau in constatari concrete efectuate de catre inspectorii antifrauda in urma unui control operativ la societatea reclamanta, constatari materializate  in Procesul-verbal incheiat in prezenta administratorului firmei verificate la data de 31.07.2015, care a semnat respectivul act.
In baza acestor constatari s-a luat decizia ca societatea verificata nu indeplineste criteriile prevazute expres in OANAF nr. 17/2015, in functie de care este conditionata inregistrarea in scopuri de TVA a persoanelor impozabile prevazute la art. 1 din acest ordin. Or, tocmai acest lucru a fost omis de catre instanta fondului, dandu-se astfel o gresita interpretare legii, fiindca, daca nu sunt indeplinite criteriile prevazute de respectivul ordin in baza unor constatari obiective, verificate, probate, nu se poate sustine ca respectiva persoana impozabila nu prezinta un grad de risc evazionist.
Se mai arata ca prudenta administratiei fiscale in a nu acorda societatii cod de identificare in scopuri de TVA este pe deplin justificata avand in vedere comportamentul fiscal al administratorilor si asociatilor societatii in intreaga activitate desfasurata anterior de catre acestia la societatile la care au activat in calitate de administratori si/sau asociati unici.
In opinia recurentei interpretarea gresita a legii de catre instanta fondului rezida in faptul ca aceasta impune administratiei fiscale inregistrarea in scopuri de TVA a unui contribuabil in toate situatiile in care acesta nu poate demonstra si/sau garanta pentru viitor un comportament fiscal contrar legii.
Directiva Europeana impune doar justificarea concreta a suspiciunii, aspect ce a fost demonstrat de catre autoritatea fiscala in cauza principala, astfel ca hotararea instantei de fond este nelegala.
In drept, se invoca dispozitiile art. 488, pct. 8 C.pr.civ..
Intimata SC  W.M.  SRL a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
S-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei in ceea ce priveste solicitarea de anulare a Deciziei privind inregistrarea in scopuri de TVA nr. …/06.08.2015, care a fost emisa de AJFP A.
In ceea ce priveste fondul cauzei, se arata ca instanta de fond a facut o corecta aplicare, atat a dreptului intern, cat si a dreptului comunitar si nu exista absolut nici un temei legal care sa justifice reformarea acestei sentinte, in sensul celor cerute de recurenta.
Se mai arata ca potrivit unei interpretari corecte, conforma cu Directiva TVA,  a Ordinului nr.17/2015, reclamanta indeplinea toate cerintele pentru admiterea cererii de inregistrare in scopuri de TVA.
 Organele fiscale sunt cele care au dat o interpretare gresita acestor dispozitii si au adaugat la lege, contravenind in acest fel in mod flagrant dispozitiilor Directivei 2006/112/CE.
In ceea ce priveste intentia si capacitatea de a desfasura activitati economice, pe langa faptul ca o asemenea motivare contravine dispozitiilor Directivei TVA, neputand fi luata in considerare, aceasta este si nejustificata deoarece societatea dispune de toate conditiile pentru a desfasura activitatea, aspect care de altfel rezulta din chiar inscrisurile depuse la dosar de catre parate. Desi nu prezinta importanta in cauza, au fost atasate la dosarul instantei de fond dovezi cu privire la sumele pe care platite pana acum la bugetul de stat, aferente activitatii desfasurate.
Ambii asociatii ai societatii au curat atat cazierul fiscal cat si cel judiciar, neexistand deci, cu raportare la persoana acestora, absolut nici un motiv de respingere a cererii, aspect de care de asemenea instanta de fond nu putea sa faca abstractie.
In drept, se invoca dispozitiile legale la care s-a facut referire in motivarea intampinarii.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
In ceea ce priveste exceptia invocata prin intampinare:
Exceptia invocata de reclamanta prin intampinare este neintemeiata avand in vedere ca obiectul actiunii in contencios administrativ in situatia actelor administrative fiscale il constituie decizia emisa in solutionarea contestatiei, iar aceasta decizie a fost emisa de recurenta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice B.
Mai trebuie retinut ca prin decizia de solutionare a contestatiei a fost respinsa contestatia formulata de reclamanta impotriva Deciziei nr…/06.08.2015 prin care s-a respins cererea reclamantei de inregistrare in scopuri de TVA, ceea ce inseamna o validare, atat a solutiei, cat si a motivelor cuprinse in decizia contestata, astfel ca nu se poate sustine ca organul de solutionare a contestatiei nu poate declara recurs impotriva sentintei prin care au fost anulate ambele decizii.
Recursul paratei a fost  respins datorita urmatoarelor considerente:
Prin Decizia nr…/06.08.2015 s-a dispus respingerea cererii reclamantei de inregistrare in scopuri de TVA.
In motivarea deciziei s-a aratat ca reclamanta nu a furnizat corect si complet datele si informatiile solicitate si nu a clarificat intentia si capacitatea de a desfasura activitati economice.
Decizia nr…/08.09.2015 prin care a fost respinsa contestatia societatii reclamante nu dezvolta motivele inserate in cuprinsul deciziei atacate si nici nu cuprinde motive suplimentare care sa justifice respingerea cererii de inregistrare in scopuri de TVA.
Motivele care au determinat respingerea cererii reclamantei au fost dezvoltate in intampinarea depusa la instanta de fond. De asemenea, la acelasi moment procesual au fost depuse si referatul cu propunerea de respingere a inregistrarii in scopuri de TVA si procesul-verbal de constatare incheiat la data de 31.07.2015.
Analizand aceste inscrisuri rezulta ca motivele care au determinat organul fiscal sa refuze atribuirea unui numar de identificare in scopuri de TVA reclamantei sunt, in esenta, urmatoarele: societatea are sediul intr-un imobil in care isi mai au sediul inca 15 societati, societatea nu are un plan de afaceri, singurele resurse alocate afacerii sunt economiile asociatilor si productia in curs, unul dintre asociati are/a avut calitatea de asociat in alte societati care inregistreaza datorii la buget, iar unei societati i-a fost anulat codul de TVA intrucat a depus decont de TVA fara a declara venituri in perioada respectiva
S-a apreciat, astfel, de catre organul fiscala ca societatea nu indeplineste criteriile in functie de care se conditioneaza inregistrarea in scopuri de TVA a persoanelor impozabile prevazute la art. 3 din Ordinul nr.17/2015.
Instanta de recurs retine ca, in mod corect, pentru rezolvarea spetei instanta de fond a avut in vedere jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (cauza C-527/11 – Ablessio) referitoare la refuzul autoritatilor fiscale de a atribui un numar de identificare in scopuri de TVA.
Astfel, in considerentele deciziei mentionate anterior Curtea a statuat ca statele membre dispun de o anumita marja de apreciere atunci cand adopta masuri pentru a asigura identificarea persoanelor impozabile in scopuri de TVA.
Aceasta a mai adaugat, insa, ca aceasta marja nu poate fi nelimitata si ca dreptul statului de a refuza sa atribuie unei persoane impozabile un numar individual nu poate fi exercitat fara motiv legitim.
Curtea a mai aratat ca notiunii de „persoana impozabila” trebuie sa i se confere o interpretare larga. Astfel, orice persoana care are intentia, confirmata de elemente obiective, sa inceapa in mod independent o activitate economica si care efectueaza primele cheltuieli de investitii in acest scop trebuie considerata o persoana impozabila (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 iunie 2000, Breitsohl, C 400/98, Rec., p. I 4321, punctul 34, ?i Hotararea din 1 martie 2012, Polski Trawertyn, C 280/10, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 30).
Curtea a aratat ca un stat nu poate refuza atribuirea unui numar de identificare in scopuri de TVA unui solicitant pentru simplul motiv ca acesta nu este in masura sa demonstreze ca dispune de mijloacele materiale, tehnice si financiare pentru a exercita activitatea economica declarata la momentul formularii cererii sale de inscriere in registrul persoanelor impozabile.
Aceasta a reiterat, insa, dreptul statelor membre de a prevedea masuri apte sa impiedice utilizarea abuziva a numerelor de identificare, in special de catre intreprinderi a caror activitate si, in consecinta, a caror calitate de persoana impozabila ar fi pur fictiva.
Pentru a fi considerat proportional cu obiectivul prevenirii evaziunii, acest refuz trebuie sa se bazeze pe indicii serioase care permit in mod obiectiv sa se considere ca este probabil ca numarul de identificare in scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile sa fie utilizat in mod fraudulos. O astfel de decizie trebuie sa se intemeieze pe o apreciere globala a tuturor imprejurarilor spetei si a probelor care au fost stranse in cadrul verificarii informatiilor furnizate de intreprinderea in cauza.
De asemenea, Curtea a mai aratat ca  Directiva 2006/112 nu prevede nicio limitare a numarului de cereri de atribuire a unor numere de identificare individuale in scopuri de TVA care pot fi formulate de aceeasi persoana care actioneaza pe seama diferitor persoane juridice. Directiva nu permite nici sa se considere ca incetarea controlului respectivelor persoane juridice ca urmare a identificarii in scopuri de TVA a acestora din urma constituie o activitate nelegala. Cu toate acestea, asemenea imprejurari pot fi luate in considerare de asemenea in cadrul unei aprecieri globale a riscului de evaziune.
In speta, in acord cu instanta de fond, Curtea constata ca motivele invocate de organul fiscal (redate anterior) nu constituie indicii serioase care permit sa se considere ca cererea de inscriere in registrul persoanelor impozabile in scopuri de TVA formulata de societatea reclamanta risca sa dea nastere unei utilizari abuzive a numarului de identificare sau a altor fraude ale TVA-ului. De asemenea, acestea nu pot constitui motive serioase cu privire la existenta unui risc de evaziune.
In aceste conditii corect a procedat Tribunalul atunci cand a dat intaietate prevederilor comunitare, lasand inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislatia comunitara, principiu statuat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu prilejul solutionarii cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr. C- 106/77.
In consecinta, motivul de recurs prevazut de art. 488, pct. 8 NCPC nefiind intemeiat, in temeiul art. 496, alin.1 C.pr.civ., Curtea a respins recursul declarat de parata.
Avand in vedere ca recursul a fost respins, in temeiul art. 453, alin. 1 NCPC a fost obligata  recurenta sa plateasca intimatei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.