Calitate procesuala activa. Dreptul la despagubiri pentru terenul expropriat nu se poate naste decat daca reclamanta face dovada neechivoca a identitatii dintre persoana sa si cea a proprietarului inscris in cartea funciara la momentul preluarii terenului

Calitate procesuala activa. Dreptul la despagubiri pentru terenul expropriat nu se poate naste decat daca reclamanta face dovada neechivoca a identitatii dintre persoana sa si cea a proprietarului inscris in cartea funciara la momentul preluarii terenului.

Desi reclamanta pretinde ca este continuatoarea fostei  forme asociative  „F.I.S.” care a fost infiintata ulterior  anului 1940, acest lucru nu rezulta nici macar din  Statutul reclamantei ACSO unde nu exista  nicio mentiune in acest sens; mai mult,  in cartea funciara sunt intabulati „agricultorii din comuna S.”, astfel ca nu se poate crea nicio legatura  intre proprietarii de carte  funciara si formele asociative, cea actuala (ACSO)  si cea pe care reclamanta pretinde ca o continua„F.I.S.”.

Sectia I Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale -  Decizia civila nr.16 /05  februarie 2015

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 3442/97/09.04.2013, reclamanta A.C.S.O. a chemat in judecata pe paratul SR – prin SC H.B. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca paratul a preluat, prin expropriere, terenul proprietatea sa in suprafata de 76.000 mp, pentru realizarea obiectivului de interes national „Amenajarea Hidroenergetica a raului S. pe sectorul S.-S.”, declarata ca atare prin H.G. nr. 392/2002; sa fie obligat paratul sa le achite suma de 2.340.000 lei, reprezentand contravaloarea terenului expropriat si suma de 450.000 lei echivalentul lipsei de folosinta pe perioada 2010-2014.
In motivarea actiunii astfel precizate, reclamanta a aratat, in esenta, ca prin H.G. nr. 392/2002 Guvernul Romaniei a declarat utilitatea publica de interes national a lucrarii „Amenajarea Hidroenergetica a raului S. pe sectorul S.-S.”, fiind desemnat ca expropriator S.R. prin SC H.B., iar  anterior acestei hotarari de guvern, paratul a preluat faptic terenurile proprietatea sa – inscrise in CF 32 S., fara sa-i achite contravaloarea acestora si fara sa sesizeze instanta de judecata pentru solutionarea cererii de expropriere, conform art. 21 din Legea nr.33/1994. A mai aratat ca potrivit art. 26 din Legea nr.33/1994, despagubirea ce i se cuvine se compune din valoarea reala a imobilelor si din prejudiciul cauzat prin efectul exproprierii.
In drept s-au invocat dispozitiile art.21 si urmatoarele din Legea nr. 33/1994, Constitutia Romaniei si HG nr.392/2002.
Prin sentinta civila nr.77/2014 Tribunalul Hunedoara a respins exceptiile invocate de parata si a admis in parte actiunea civila formulata  de reclamanta, a constatat ca paratul a preluat, prin expropriere, pentru cauza de utilitate publica de interes national „Amenajarea Hidroenergetica a raului S. pe sectorul S.-S.”, declarata prin H.G. nr. 392/2002, terenurile in suprafata de 65.696 mp, din care 31.178 mp teren agricol, situate pe raza localitatii S.O.,  fiind obligat paratul sa plateasca reclamantei cu titlu de despagubiri suma de 732.683 lei, reprezentand valoarea terenurilor agricole expropriate in suprafata de 31.178 mp si suma de 127.418 lei, reprezentand prejudiciul creat pe perioada 2010-2014, pentru lipsa folosului agricol, nerealizat, pe suprafata respectiva.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut in esenta ca terenul reclamantei a fost expropriat in fapt, fara ca aceasta sa primeasca despagubirile legale, care conform art.26 din Legea nr.33/1994, trebuie sa includa valoarea imobilului expropriat stabilita la pretul de piata, plus valoarea prejudiciului creat, care reprezinta folosul agricol nerealizat, si nici teren in echivalent. Pentru stabilirea valorii terenului si a folosului de tras  au fost efectuate rapoarte de expertiza de evaluare.
In ceea ce priveste calitatea procesuala activa a reclamantei, instanta de fond a stabilit ca A.C.S.O. si-a dovedit calitatea de persoana cu vocatie la despagubiri pentru terenurile in litigiu, expropriate de parat  intrucat aceasta s-a constituit ca persoana juridica, in conditiile art. 28 (1 si 4) din Legea nr.1/2000, ca forma asociativa de administrare si exploatare a terenurilor cu vegetatie forestiera, a pasunilor si fanetelor de tipul celor in litigiu, prin reorganizarea formei asociative initiale, constituite in acelasi scop, redobandind, potrivit legii, in patrimoniul ei, proprietatile imobiliare ale acestei persoane juridice de la care se revendica.
Prin apelul declarat impotriva sentintei, reclamanta A.C.S.O. a solicitat modificarea acesteia  in sensul admiterii in intregime a cererii si a obligarii paratei la plata despagubirilor si a folosului de tras pentru toate terenurile preluate in suprafata de 65.696 mp.
In motivarea apelului de sustine, in esenta, ca in mod gresit prima instanta a facut o diferentiere intre terenurile din intravilan si cele din extravilan, stabilind pentru acestea din urma o alta cale de retrocedare, in conditiile in care cele doua categorii de terenuri au o situatie juridica identica, fiind preluate in vederea exproprierii, iar legea aplicabila este Legea nr.33/194.
Prin apelul declarat de parata SC H.B.  pentru paratul S.R. s-a solicitat ca instanta de apel „sa tina cont de temeiurile de drept invocate de parata la fond si sa verifice situatia de fapt cu aplicarea legii in contradictoriu cu reclamanta”. Sentinta a fost criticata in principal sub aspectul gresitei solutionari a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, care  nu a dovedit preluarea terenului din proprietatea presupusilor sai antecesori, in conditiile in care este o persoana juridica de drept privat.
In dezvoltarea motivelor de apel, cu privire la aceasta  critica, se sustine ca reclamanta ca persoana juridica recunoscuta prin sentinta civila nr.564/2000 nu si-a probat continuitatea si nici calitatea de expropriat, respectiv nu a probat preluarea terenului din proprietatea presupusilor sai antecesori la nivelul anului 1989, antecesori care nu se regasesc in lista celor notificati, astfel ca prin sentinta pronuntata nu s-a clarificat calitatea succesorala a reclamantei in raport de inscrierile din cartea funciara.
Reclamanta a sustinut in aparare ca are calitate procesuala activa in cauza, aspect ce rezulta din sentinta civila nr.564/2000 a Judecatoriei Hateg, Statutul asociatiei de unde rezulta ca in patrimoniul acesteia intra mai multe terenuri, inclusiv terenurile inscrise in CF nr. 32 S., tabelul cu membrii composesoratului, actul constitutiv al fostei asociatii de pasunat „F.I.” S., in patrimoniul careia intrau si terenurile inscrise in CF 32 S., adeverinta eliberata de sectia mixta de carte funciara a Judecatoriei Hateg din anul 1929, adeverinta nr. 637/2000 a Primariei Santamarie O., actele de reconstituire a dreptului de proprietate in favoarea asociatiei.
Prin decizia 16/5.02.2015 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul paratei, a schimbat sentinta Tribunalului si a respins actiunea reclamantei ca urmare a lipsei   calitatii procesuale active a acesteia.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii sale procesuale active, reclamanta a sustinut ca si-a dovedit calitatea procesuala activa prin sentinta civila nr. 564/11.09.2000 a Judecatoriei Hateg prin care s-a acordat personalitate juridica A.C.S.O., prin statutul Asociatiei unde la art. 7 „Patrimoniul asociatiei” se mentioneaza „suprafetele indivize de teren care au fost solicitate in baza Legii nr. 1/2000….inscrise in CF nr. …..32,… certificate de comisia locala a comunei S.O.” si prin actul constitutiv si statutul fostei asociatii de pasunat „F.I.S.”, in patrimoniul careia intrau si terenurile in litigiu.
Prin urmare, reclamanta sustine, in esenta, ca A.C.S.O. este continuatoarea fostei asociatii „F.I.S.”, in patrimoniul careia sunt mentionate terenurile inscrise in CF nr. 32 S.
Analizand Actul constitutiv al asociatiei „F.I.S.” s-a constatat ca acest document nu cuprinde nicio data cu privire la momentul constituirii asociatiei. Avand in vedere faptul ca Asociatia s-a constituit in baza Legii pentru organizarea, administrarea si exploatarea pasunilor (art. 1 din Statut), iar aceasta lege (Legea nr. 165/1943) a fost publicata in Monitorul Oficial nr.66/19 martie 1943, este evident ca asociatia a dobandit personalitate juridica doar ulterior acestei date.
Insa formele asociative infiintate ulterior anului 1940 nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in temeiul art. 26 din Legea nr.1/2000.
Astfel, la art.26 din Legea nr.1/2000 se mentioneaza ca fostilor membri ai formelor asociative de tipul  composesoratelor, obstilor de mosneni, obstilor razesesti, paduri graniceresti si alte forme asimilate acestora si mostenitorilor acestora, li se elibereaza titlu de proprietate pe o suprafata ce nu poate depasi suprafata rezultata din aplicarea reformei agrare din anul 1921.
Prin urmare, legea are in vedere formele asociative ce existau la acel moment  (1921) si ale caror terenuri au facut obiectul reformei agrare.
Mai mult, la art. 27 din Legea nr.1/2000 se mentioneaza ca „exploatarea terenurilor forestiere prevazute la art.26 din prezenta lege se face in conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislatia statului roman in perioada anilor 1921 – 1940”.
Din modalitatea de redactare a acestui articol rezulta ca terenurile cu vegetatie forestiera ce puteau fi reconstituite fostelor forme asociative, conform art. 26, urmau a fi exploatate in conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislatie existenta in perioada 1921-1940.
Daca legiuitorul nu ar fi avut in vedere exclusiv formele asociative existente in perioada 1921-1940, atunci noilor forme asociative, reinfiintate in baza Legii nr.1/2000, nu li s-ar fi putut impune exploatarea terenurilor in baza statutelor formelor asociative anterioare, deoarece aceste statute nu le-ar fi opozabile si nici nu ar avea cunostinta de continutul lor daca nu ar fi ale formelor asociative initiale, pe care le succed.
Insa legiuitorul a avut in vedere formele asociative ce existau in perioada 1921-1940 (chiar si cele infiintate anterior acestei perioade, dar care au continuat sa existe dupa aplicarea reformei agrare din 1921) si care s-au reinfiintat in baza Legii nr.1/2000, astfel ca fiind vorba de continuarea aceleiasi persoane juridice exploatarea urma sa se faca in conditiile statutelor de la momentul infiintarii asociatiilor initiale.
De altfel, in acest sens sunt si dispozitiile art. 28 din Legea nr.1/2000, care la alin. 1 mentioneaza ca persoanele indreptatite se vor constitui in formele asociative initiale.
Mai mult, in A.C.S.O. se mentioneaza, la art.26, ca membrii asociatiei sunt proprietarii si urmasii celor ce au detinut cote indivize de terenuri cu vegetatie forestiera ale fostului composesorat al satului S. Insa la dosar nu exista niciun document cu privire la acest composesorat si nici nu s-a sustinut ca intre acesta si Asociatia „F.I.S.” ar exista vreo legatura, de altfel nedovedita.
Chiar daca s-ar pleca de la premisa ca reclamanta este continuatoarea proprietarilor tabulari, respectiv a „agricultorilor din comuna S.”, astfel cum este intabulat dreptul de proprietate in cartea funciara, instanta a retinut  ca in Cartea funciara nr.32 S. sunt inscrise mai multe nr. topografice, iar la categoria de folosinta a terenurilor se regaseste si categoria „paduri”.
Este adevarat ca pe aceste terenuri ar fi putut sa existe si vegetatie forestiera, insa aceasta ipoteza nu a fost dovedita in speta, martorul audiat in cauza  declarand ca sub lacul de acumulare erau terenurile cele mai fertile, de pe care se obtineau recolte insemnate, mai putin in cazul recoltelor de grau, care nu se pretau la conditiile regiunii.
Mai mult, in cartea funciara sunt intabulati „agricultorii din comuna S.”, or din titulatura acestora se deduce ca acestia se ocupau de practicarea agriculturii si nu de exploatarea padurilor.
Or, pentru reinfiintarea unei forme asociative in baza Legii nr.1/2000 este necesar sa se faca dovada calitatii de continuatoare a unor proprietari de suprafete impadurite/cu vegetatie forestiera, terenuri care prin natura lor nu sunt pretabile practicarii agriculturii, pentru a se putea sustine cu temei ca reclamanta – ca forma asociativa infiintata pentru exploatarea terenurilor cu vegetatie forestiera (art.5 din Statut) – ar fi continuatoarea agricultorilor din comuna.
Tinand cont de faptul ca asociatia „F.I.S.” a fost infiintata ulterior perioadei de referinta mentionata in lege (1921-1940), ca in Statutul ACSO  nu exista nicio mentiune ca este continuatoarea acestei forme asociative, iar in cartea funciara nu este intabulat dreptul de proprietate al unei forme asociative si nici nu figureaza categoria de folosinta „padure”, instanta a retinut ca reclamanta nu si-a justificat calitatea procesuala activa ( nici in raport de proprietarii de carte funciara – agricultorii din comuna S.) pentru a solicita contravaloarea terenului expropriat inscris in CF nr.32 S., astfel ca exceptia invocata de parata a fost considerata  intemeiata si a fost  admisa, cu consecinta respingerii actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.