Concurs de infractiuni. Condamnare potrivit legii vechi si condamnare potrivit legii noi. Situatie neacoperita de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutional a Romaniei.

Concurs de infractiuni. Condamnare potrivit legii vechi si condamnare potrivit legii noi. Situatie neacoperita de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei.

In situatia in care a aplicat o pedeapsa potrivit noului Cod penal si a constatat concursul intre infractiunea din cauza si o alta infractiune pentru care inculpatul a fost definitiv condamnat potrivit vechiului Cod penal, situatie neacoperita de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutional a Romaniei, trebuie sa se aplice inculpatului acel regim sanctionator al concursului de infractiuni care este, in concret, mai favorabil acestuia. Daca ar fi aplicat regimul sanctionator al concursului de infractiuni din legea veche, care, desi nu prevedea aplicarea obligatorie a unui spor de contopire, nu limita acest spor la o treime din totalul pedepselor care nu se executa ci doar la totalul acestora, cum inculpatul este o persoana care a dat dovada de o perseverenta infractionala deosebita si in acelasi gen de infractiuni, s-ar fi impus aplicare unui spor mai mare decat o treime din pedeapsa care nu se executa, astfel ca, in concret, intr-o astfel de speta, regimul sanctionator al concursului de infractiuni din noul Cod penal este mai favorabil inculpatului.

Sec?ia  penala ?i pentru cauze  cu minori - Decizia penala nr. 185/A/ 17 februarie 2015


Prin sentinta penala nr. 299/28.05.2014, pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosarul nr. 20123/306/2013, s-au hotarat urmatoarele:
In baza art.386 C.p.p. cu art.5 NCP a fost schimbata incadrarea juridica din infractiunea prevazuta de art.208 alin1 rap la art.209 alin.1 lit.i vechiul CP in infractiunea prevazuta de art.228 alin 1 rap la art.229 alin.1 lit. d NCP.
In baza art.396 alin.1, 5 raportat la art.16 alin.1 lit.c C.p.p. a fost achitat inculpatul H.C. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, fapta  prev. de  art.228 alin 1 rap la art.229 alin. 1 lit. d NCP.
S-a luat act ca persoana vatamata Cabinet Medical Stomatologic Dr. L.M. nu s-a constituit parte civila.
In temeiul art. 275 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus a ramane in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu nr 4421/P/2011 din data de 10.12.2013 s-a dispus punerea in miscare a  actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului H.C. sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat, fapta prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin 1 lit. i din C.p.
In actul de sesizare s-a retinut ca in perioada 12 - 15 august 2011, inculpatul a patruns prin fortarea unui geam termopan de la parterul blocului nr. 3 urmata de escaladarea acestuia, in incinta Cabinetului Stomatologic "Dr. L.M." situat pe strada H.., blocul …, ap… din municipiul S., iar apoi dintr-o camera dotata cu aparatura medicala, a sustras un laptop marca "Toshiba" si un monitor LCD marca "Samsung" apartinand partii vatamate L.I.M. (aspect confirmat prin procesul verbal de cercetare la fata locului si plansa aferenta intocmite de poli?i?ti din cadrul I.P.J. Sibiu). 
L.I.M., reprezentantul partii vatamate Cabinetul Stomatologic "Dr. L.M." a apreciat valoarea totala a prejudiciului la suma de 2.000 lei, reprezentand contravaloarea bunurilor sustrase, dar a precizat ca nu se constituie parte civila in procesul penal.
Cu ocazia cercetarii locului faptei a fost descoperita, fixata si ridicata o urma palmara de pe pervazul exterior al ferestrei, iar in urma examinarii dactiloscopice comparative cu impresiunile papilare ale  inculpatului H.C., s-a stabilit ca urma papilara palmara in litigiu a fost creata de relieful papilar al palmei de la mana stanga a inculpatului H.C.
S-a aratat ca fata de pozitia procesuala a inculpatului si pentru lamurirea modului in care a actionat inculpatului H.C., atunci cand a creat urma palmara ridicata de pe pervazul exterior al ferestrei, s-a constatat ca aceasta este orientata spre interior, deci, putea fi creata de o persoana in dinamica procesului de escaladare a ferestrei dinspre exterior spre interior .
Mijloacele de proba administrate la urmarirea penala si retinute in rechizitoriul Parchetului de pe langa Sibiu sunt urmatoarele: plangerea formulata de L.I.D. reprezentanta Cabinetului Medical Stomatologic "Dr. L.M." impotriva persoanelor necunoscute pentru infractiunea de furt; procesul verbal de cercetare la fata locului; plansa fotografica cu aspecte de la cercetarea la fata locului; declaratiile de constituire de parte civila date de reprezentantii legali ai Cabinetului Medical Stomatologic "Dr. L.M."; raportul de constatare tehnico stiintifica dactiloscopica; declaratiile inculpatului H.C., prin care acesta nu recunoaste fapta comisa, declaratii ce se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate in cauza; sentinta penala nr.161 din 21.02.2013 de condamnare a inculpatului H.C. data de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti; prezentarea materialului de urmarire penal, inculpatului H. C.
Dupa sesizarea instantei, urmare a dispozitiilor instantei, la dosarul cauzei s-a atasat copie de pe cazierul judiciar al inculpatului actualizata.
In cursul cercetarii judecatoresti inculpatul a refuzat sa dea vreo declaratie in fata instantei, intelegand sa uzeze de dreptul la tacere.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prima instanta a retinut urmatoarele:
Inculpatul H.C. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, retinandu-se ca in perioada 12 - 15 august 2011, prin fortarea unui geam termopan de la parterul blocului nr…  si apoi prin escaladare a patruns in interiorul Cabinetului Stomatologic "Dr. L.M." situat pe strada H…, blocul…, ap… din municipiul S., de unde a sustras bunuri in valoare de 2.000 lei: un laptop marca "Toshiba" si un monitor LCD marca "Samsung".
Din declaratia reprezentantilor persoanei vatamate Cabinetului Stomatologic "Dr. L.M.", L.I.M. si L.I.D., instanta retine ca acestia isi desfasoara activitatea in calitate de medici stomatologi la acest cabinet medical. In perioada 12.08.2011-15.08.2011 au aratat ca o persoana necunoscuta a fortat un geam al cabinetului situat la parterul blocului iar din interior au sustras un laptop marca "Toshiba" si un monitor LCD marca "Samsung", in valoare de 2.000 lei.
Cu ocazia cercetarii la fata locului a fost descoperita o urma palmara pe pervazul exterior al ferestrei astfel ca in cauza s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica nr.38249 C din data de 14.05.2013, in care s-a aratat ca examinand dactiloscopic, comparativ, urma papilara palmara in litigiu cu impresiunile palmare prezente pe fisa dactiloscopica pusa la dispozitie ca model de comparatie, s-a constatat ca acestea prezinta numeroase detalii dactiloscopice caracteristice si coincide cu impresiunea zonei hipotenare a palmei de la mana stanga de pe fisa dactiloscopica ce contine impresiunile digitale si palmare prelevate de la numitul H.C. Intre urma papilara in litigiu si impresiunea de pe fisa dactiloscopica, model de comparatie, nefiind constata prezenta unor elemente dactiloscopice de neasemanare.
In concluzie, in raport de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica  s-a mentionat ca urma papilara palmara in litigiu a fost creata de relieful papilar al palmei de la mana stanga a numitului H.C.
Referitor la urma papilara palmara instanta retine ca din plansele foto depuse la dosar  reiese aceasta a fost gasita pe pervazul exterior al geamului de la  Cabinetului Stomatologic "Dr. L.M.".
In cursul urmaririi penale dar si in cursul cercetarii judecatoresti inculpatul a refuzat sa dea declaratii.
Cu privire la aplicarea legii penale in timp, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila”.
Se poate observa ca vechiul Cod penal prevedea pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. i din C.p. pedeapsa inchisorii de la 3 la 15 ani, iar Noul Cod penal prevede pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani.
Astfel, analizand comparativ cele doua reglementari, prima instanta a constatat ca legea noua e mai favorabila, motiv pentru care in baza art.386 C.p.p. cu art.5 NCP a schimbat incadrarea juridica din infractiunea prevazuta de art.208 alin1 rap la art.209 alin.1 lit.i vechiul CP in infractiunea prevazuta de art.228 alin.1 rap la art. 229 alin 1 lit.d  NCP.
In Noul Codul de procedura penala, prezumtia de nevinovatie este inscrisa intre regulile de baza ale procesului penal, in art.4 statuandu-se ca orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.
Prin adoptarea prezumtiei de nevinovatie ca principiu de baza, distinct de celelalte drepturi care garanteaza si ele libertatea persoanei - dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane - s-au produs o serie de restructurari ale procesului penal si a conceptiei organelor judiciare, care trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:
- vinovatia se stabileste in cadrul unui proces, cu respectarea garantiilor procesuale, deoarece simpla invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapa a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru urmatoarea faza a procesului;
- la adoptarea unei hotarari de condamnare, pana la ramanerea definitiva, inculpatul are statutul de persoana nevinovata;
- la adoptarea unei hotarari de condamnare definitive prezumtia de nevinovatie este rasturnata cu efecte erga omnes ";
- hotararea de condamnare trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie, iar in caz de indoiala, ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare.
Toate aceste cerinte sunt argumente pentru transformarea conceptiei asupra prezumtiei de nevinovatie, dintr-o simpla regula, garantie a unor drepturi fundamentale, intr-un drept distinct al fiecarei persoane, de a fi tratata ca nevinovata pana la stabilirea vinovatiei printr-o hotarare penala definitiva.
In prezenta cauza singura proba relevanta este raportul de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica nr 38249 C din data de 14.05.2013 , in care s-a mentionat ca urma papilara palmara in litigiu a fost creata de relieful papilar al palmei de la mana stanga a numitului H.C. Insa, pe de o parte, instanta constata ca aceasta urma a fost gasita pe pervazul exterior al geamului de la  Cabinetului Stomatologic  "Dr. L.M."  si nu in interiorul cabinetului stomatologic, iar pe de alta parte, aceasta proba nu se coroboreaza cu nici un mijloc de proba. Totodata, trebuie avut in vedere si faptul ca nu s-a stabilit cu certitudine data la care s-a savarsit infractiunea precum si faptul ca inculpatul a fost prezent in acea zi la cabinetul persoanei vatamate, a retinut prima instanta.
Astfel, prima instanta a concluzionat ca probele existente la dosar nu duc la concluzia certa ca inculpatul a savarsit infractiunea de furt calificat pentru care s-a dispus trimiterea in judecata in conditiile in care raportul de constatare tehnico-stiintifica nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba administrat in cauza.
Avand in vedere ca, la pronuntarea unei condamnari, instanta trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe si intrucat in cauza probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatului, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia orice indoiala este in favoarea inculpatului" (in dubio pro reo), a conchis prima instanta.
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art.4 Cod procedura penala, se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si, de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-1 achite, a mai precizat prima instanta.
Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).
Impotriva acestei sentinte a declarat, in termen, apel PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA S., solicitand desfiintarea ei si, in rejudecare, a se pronunta condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de furt sub aspectul careia a fost trimis in judecata.
In motivare, parchetul apelant a aratat, in esenta, ca urma palmara gasita la locul faptei si apartinand inculpatului, chiar daca a fost descoperita pe pervazul exterior al geamului, este o urma dinamica, produsa in procesul de parasire a locuintei, chiar in locul efractionat, inaltimea pervazului necesitand un sprijin din partea celui care paraseste incinta pe geam. A mai aratat parchetul ca data exacta a savarsirii faptei nu are relevanta asupra concluziei referitoare la autorul ei si ca prima instanta nu a oferit o explicatie pertinenta a inlaturarii concluziilor raportului de constatare dactiloscopica, cum, de altfel, nici inculpatul nu a oferit vreo explicatie a existentei urmei create de palma sa la locul faptei.
Inculpatul, personal si prin aparator desemnat din oficiu, si-a exprimat pozitia procesuala in sensul respingerii apelului, insusindu-si motivarea primei instante.
Persoana vatamata, legal citata, nu s-a prezentat in fata instantei de apel si nu si-a facut cunoscuta in vreun alt fel pozitia procesuala.
Avand in vedere ca prin prezentul apel se solicita condamnarea inculpatului pentru prima data in apel, dupa ce a fost achitat in prima instanta, curtea, pentru a se pune in acord cu practica pertinenta a CEDO, a facut demersuri pentru ca inculpatul sa fie prezent in persoana, spre a-si formula apararea si a discuta in contradictoriu probele administrate in cauza dar si spre a fi audiat, lucru pe care acesta l-a refuzat. Curtea l-a reaudiat pe singurul martor din cauza.
Prima instanta a dat o Analizand sentinta primei instante prin prisma motivelor invocate dar si, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept, curtea retine urmatoarele: apreciere gresita probelor administrate in cauza, preocupandu-se, mai ales, sa explic insemnatatea si modul de functionare a regulii conform careia dubiul profita inculpatului, fara a se preocupa indeajuns a arata de unde a extras respectivul dubiu.
Este adevarat ca probele care creeaza instantei cel mai usor certitudinea savarsirii faptei de catre un anumit faptuitor sunt probele directe, care demonstreaza, intr-o maniera nemijlocita, chiar acuzatia ce face obiectul trimiterii in judecata.
Astfel de probe rezulta, mai ales, din declaratiile faptuitorului insusi, din declaratiile martorilor oculari, din inregistrarile audio sau video ale evenimentului.
In spete precum cea de fata, in care inculpatul nu a dat nici o declaratie, in care nu exista inregistrari sau declaratii de martori oculari, deci, in care nu exista probe directe, probele indirecte pot servi si ele la formarea convingerii instantei daca, pe baza lor si prin intermediul unor rationamente logice, se poate trage o prezumtie cu putere de certitudine in sensul ca inculpatul a savarsit fapta de care este acuzat.
In categoria probelor indirecte se inscriu si urmele create de faptuitor in campul infractional, cunoscute in limbajul criminalistic de specialitate si sub denumirea de „martori muti”, pe baza carora se poate ajunge la identificarea faptuitorului, urmele papilare fiind o specie de urme cu un potential deosebit de identificare, dat de unicitatea urmelor papilare ale fiecarui individ.
Realizand, in concordanta cu dispozitiile art. 103 alin 1 si 2 din noul Cod de procedura penala, o proprie analiza a probelor administrate in cauza, curtea ajunge la o alta concluzie decat prima instanta, explicand mai jos mecanismul care a dus la respectiva concluzie.
Este cert faptul ca in cabinetul stomatologic al doctorului L.M., situat la parterul blocului nr. 3 de pe strada H… din S., a avut loc, in perioada 12-15 august 2011 (perioada de sfarsit de saptamana, urmata de sarbatoarea de Sf. Maria, cand, ca regula, cabinetele medicale stomatologice nu sunt deschise), o spargere, adica un furt prin efractia unuia dintre geamurile cabinetului. Aceasta certitudine rezulta din plangerea persoanei vatamate si din aspectele relevate de cercetarea locului faptei de catre organele de politie.
O alta certitudine in speta o reprezinta descoperirea, cu ocazia aceleiasi cercetari la fata locului, a unei urme palmare, create de mana stanga a inculpatului, pe pervazul exterior al geamului efractionat. Aceasta din urma certitudine rezulta,
- pe de o parte, din procesul verbal de cercetare a locului faptei, care contine toate elementele prev. de art. 131 cu raportare la art. 91 din Codul de procedura penala din 1968 si care, impreuna cu declaratia martorului asistent C.L., atesta ca cercetarea locului faptei s-a efectuat dupa toate regulile trasate de art. 129 din acelasi cod si,
- pe de alta parte, din concluziile Raportului de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica, intocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ S.; in legatura cu acest raport de constare tehnico-stiintifica, curtea tine sa precizeze ca, atata vreme cat el a fost intocmit in deplina concordanta cu dispozitiile art. 112, art. 113 si art. 115 alin. 1 din Codul de procedura penala din 1968, de catre functionari ai statului competenti sa efectueze astfel de constatari, nu exista nici un motiv a se indoi de veridicitatea concluziilor lui.
In prezenta acestor fapte stabilite cu grad de certitudine, curtea, ca si procurorul care a dispus trimiterea in judecata, poate trage, pe baza unei prezumtii judiciare, cu acelasi grad de certitudine, concluzia ca inculpatul a savarsit fapta de furt de care este acuzat.
La baza acestei concluzii, pe langa cele mai sus aratate, au stat si imprejurarile legate de
- lipsa oricarei legaturi dintre inculpat si respectivul cabinet stomatologic, legatura care sa poata explica intr-un mod plauzibil prezenta urmei papilare a inculpatului pe pervazul acelui cabinet (cu alte cuvinte, inculpatul nu este nici vecin cu respectivul cabinet, nu a fost nici pacient al acestuia, nu a fost nici angajat spre a face curatenie, spre exemplu, la acel cabinet, situatii in care s-ar putea explica prezenta urmei sale papilare),
- lipsa oricarei explicatii din partea inculpatului in legatura cu prezenta urmei sale papilare la locul faptei dar si
- „specializarea” infractionala a inculpatului, din al caruia cazier rezulta ca a mai fost, in trecut, condamnat de patru ori pentru fapte de furt.    
La acest punct al considerentelor curtea tine sa explice ca situarea urmei papilare in discutie pe pervazul exterior al geamului nu este in natura sa induca vreun dubiu in legatura cu savarsirea faptei de catre inculpat, mai ales ca din studiul planselor foto de la fila … din dosarul de urmarire penala rezulta faptul ca ea a fost creata in momentul in care inculpatul a parasit incinta cabinetului stomatologic, fiind situata pe marginea exterioara a pervazului si reprezentand desenul palmei pe care inculpatul s-a sprijinit pentru a putea sari in exterior.
De asemenea, nici localizarea in timp a faptei cu o precizie mai mare de trei zile nu este de natura sa induca vreun dubiu, existand numeroase situatii in practica judiciara cand data exacta a unei fapte nu se poate cunoaste cu o precizie mai mare decat cateva zile, dat fiind specificul activitatii infractionale de a se desfasura, ca regula, pe ascuns, in mod clandestin. Aceasta clandestinitate, acest ocultism al activitatilor infractionale, face ca, uneori (mai ales in cazul in care faptele sunt comise in perioade de sfarsit de saptamana sau de sarbatoare legala si in locuri care nu sunt frecventate in astfel de perioade) aceasta sa fie cu greutate fixata in timp cu o precizie mai mare de cateva zile.
Avand in vedere cele mai sus retinute, curtea retine ca fiind pe deplin dovedita comiterea faptei de sustragere de catre inculpat a unui laptop si a unui monitor LCD, dupa ce a patruns, prin fortarea geamului termopan a cabinetului stomatologic al doctorului L.M., situat la parterul blocului nr… de pe strada H… din S., in perioada 12-15 august 2011, fapta care intruneste toate elementele constitutive ale infractiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 si art. 229 alin. 1 lit. d din noul Cod penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 din noul Cod penal.
Retinand incadrarea juridica de mai sus, curtea a fost, implicit, de a cord cu rationamentul primei instante referitor la legea penala mai favorabila, care, prin limitele de pedeapsa mult reduse, este reprezentata de noul Cod penal.
Pentru toate aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedura penala, curtea va admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA S.  impotriva sentintei penale nr. 299/28.05.2014, pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosarul nr. 20123/306/2013, pe care o va desfiinta doar sub aspectul solutiei de achitare a inculpatului H.C.  si sub aspectul dispozitiei referitoare la ramanerea in sarcina statului a cheltuielilor judiciare si, rejudecand in aceste limite:
Constatand, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, il va condamna pe inculpatul H.C. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 si art. 229 alin. 1 lit. d din noul Cod penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 din noul Cod penal (fapta comisa in perioada 12-15.08.2011). La stabilirea duratei pedepsei curtea a avut in vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 din noul Cod penal, intre care, in special, cele referitoare la inrairea infractionala a inculpatului, care continua sa persevereze in comiterea aceluiasi gen de infractiuni si care a impus orientarea spre o pedeapsa peste minimul special.
Curtea va constata, din analiza cazierului judiciar al inculpatului si din cea a sentintei penale nr. 161/21.02.2013 a Judecatoriei Sectorului 6 – Bucuresti (aflata la filele X  din dosarul de apel), ca infractiunea pentru care inculpatul a fost condamnat in prezenta cauza este concurenta cu cea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare prin sentinta penala nr. 161/21.02.2013 a Judecatoriei Sectorului 6 – Bucuresti, definitiva prin nerecurare la data de 12.03.2013.
In baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b si art. 40 alin. 1 din noul Cod penal, curtea va contopi pedepsele de 1 an si 6 luni inchisoare si 2 ani inchisoare si va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare, la care va adauga un spor de 6 luni inchisoare, inculpatul H.C. urmand sa execute, in final, o pedeapsa rezultanta principala de 2 ani si 6 luni inchisoare.
In situatia in care a aplicat o pedeapsa potrivit noului Cod penal si a constatat concursul intre infractiunea din cauza si o alta infractiune pentru care inculpatul a fost definitiv condamnat potrivit vechiului Cod penal, situatie neacoperita de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei, curtea a considerat ca trebuie sa aplice inculpatului acel regim sanctionator al concursului de infractiuni care este, in concret, mai favorabil acestuia. Curtea a considerat ca, daca ar fi aplicat regimul sanctionator al concursului de infractiuni din legea veche, care, desi nu prevedea aplicarea obligatorie a unui spor de contopire, nu limita acest spor la o treime din totalul pedepselor care nu se executa ci doar la totalul acestora, cum inculpatul este o persoana care a dat dovada de o perseverenta infractionala deosebita si in acelasi gen de infractiuni, s-ar fi impus aplicare unui spor mai mare decat o treime din pedeapsa care nu se executa, astfel ca a ajuns la concluzia ca, in concret, in aceasta speta, regimul sanctionator al concursului de infractiuni din noul Cod penal este mai favorabil inculpatului.
  In baza art.45 alin. 3 din noul Cod penal, curtea a aplicat, alaturi de pedeapsa principala rezultanta, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 teza a II-a si lit. b din Codul penal din 1969 (pedeapsa accesorie aplicata prin sentinta penala nr. 161/21.02.2013 a Judecatoriei Sectorului 6 – Bucuresti). 
In temeiul art. 40 alin. 3 din noul Cod penal, curtea a scazut din durata pedepsei rezultante principale de 2 ani si 6 luni inchisoare perioada deja executata din pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 161/21.02.2013 a Judecatoriei Sectorului 6 – Bucuresti, respectiv perioada 05.11.2012-26.08.2014 (astfel cum aceasta rezulta din nota telefonica efectuata cu Penitenciarul Aiud  si din fisa de cazier actualizat al inculpatului).
In temeiul art. 274 alin. 1 din noul Cod de procedura penala, inculpatul H.C.  a fost obligat sa plateasca statului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat in faza de urmarire penala si in faza de judecata in prima instanta, suma in care nu sunt incluse onorariile aparatorilor din oficiu din cele doua faze procesuale.
Curtea a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate, in masura in care nu contravin prezentei decizii.
Nestiindu-se valoarea exacta a laptopului si a monitorului sustrase, nefiind de ajuns simpla declaratie a persoanei vatamate in acest sens, curtea nu a putut proceda la confiscarea de la inculpat a contravalorii acestor bunuri.
In baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat in apel au  ramas  in sarcina acestuia.
In temeiul art. 272 si art. 273 alin. 1 si 5 din noul Cod de procedura penala, serviciul Contabilitate din cadrul Curtii de Apel Alba Iulia a platit, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat, martorului C.L., suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de transport la instanta (pe ruta Sibiu – Alba Iulia si retur, la doua termene de judecata, cel din 24.11.2014, cand nu a putu fi audiat din cauza lipsei inculpatului arestat in alta cauza si cel din 16.02.2015, cand martorul a fost audiat).
In baza art. 5 lit. a din Protocolul privind onorariile aparatorilor din oficiu, curtea a stabilit pentru doamna avocat B.M., aparator desemnat din oficiu pentru inculpat in apel, onorariul in suma de 200 lei, care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedura penala, s-a avansat din fondul special destinat al Ministerului Justitiei.