Anularea unui proces verbal de cercetare intocmit de ITM. Lipsa culpei societatii angajatoare in producerea accidentului.

Anularea unui proces verbal de cercetare intocmit de ITM. Lipsa culpei societatii angajatoare in producerea accidentului.

         In calificarea incidentului ce a avut loc  si in stabilirea culpei, trebuie avute in vedere si destinatia autovehiculului, scopul pe care acestea il deservea, cat si calificarea conducatorului auto in privinta activitatii desfasurate la locul de munca, iar din aceasta perspectiva cei doi lucratori au culpa exclusiva in producerea evenimentului .
         In cauza,  sunt aplicabile dispozitiile art.12 din Directiva 89/391/CEE din 12.06.1989 care stabilesc obligatia angajatorului sa se asigure ca fiecare angajat al sau a primit o pregatire suficienta privind protectia securitatii si sanatati , in special sub forma informatiilor si instructiunilor specifice locului de munca si postului, iar sub acest aspect se apreciaza ca nu se justifica calificarea accidentului ca fiind accident de  munca.

Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 1987/12 martie 2014

Reclamanta S.C. U.T.S. S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Teritorial de Munca T. ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea in tot a procesului verbal de cercetare nr. 5430  emis de parata la data de 18.08.2012 si a Deciziei de solutionare nr.488/SLCA/8839/13.09.2012 a Inspectiei Muncii si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta nr.3700/2013, Tribunalul Sibiu a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. U.T.S. S.R.L. in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Teritorial de Munca T.
Instanta a retinut prin considerentele expuse ca din probele administrate in cauza reiese ca reclamanta nu a luat masurile necesare pentru asigurarea conduitei corespunzatoare a lucratorilor sai, ceea ce a dus la vatamarea celor trei angajati, astfel ca evenimentul urmeaza sa fie calificat ca fiind accident de munca , in sensul dispozitiilor art.5 lit.g , art.30 al.1 din Legea nr. 319/2006, art. 135,136,137 din HG nr.1425/2006 , constand in nerespectarea de catre transportator si prepusul sau care desfasura activitatea la locul producerii evenimentului, a regulilor de protectie si siguranta a muncii , culpa celorlalti participanti la eveniment fiind concurenta.
Instanta a aratat ca in acelasi sens este si jurisprudenta CJUE referitoare la interpretarea Directivei 89/391/CEE a Consiliului privind promovarea si imbunatatirea conditiilor la locul de munca si a Directivei nr. 92/57/CEE a Consiliului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta U.T.S. SRL, solicitand modificarea sentintei si respingerea actiunii in contencios administrativ. Prin motivele de recurs se arata ca in mod gresit a apreciat instanta de fond ca angajatul reclamantei se face vinovat de producerea accidentului, deoarece muncitorii M. si T. au urcat in semiremorca fara incuviintarea  soferului.
Se arata ca instanta de fond nu a constatat ca cei doi muncitori au urcat in semiremorca fara ca soferul sa aiba cunostinta despre acest fapt si fara aprobarea acestuia. Reclamanta nu poate sa fie incadrata in categoria angajatorului  la care s-a produs accidentul de munca ; intre reclamanta si GSP S. SRL nu exista o conventie privind protectia muncii ; cei doi muncitori nu erau specializati in incarcari de mase pe santiere ; cei doi muncitori nu aveau instructajul in domeniul  securitatii muncii.
In drept,  s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 8,9, 304 indice 1 din Codul de procedura civila .
ITM T. a depus intampinare prin care solicita respingerea recursului, cu motivarea ca sentinta tribunalului este temeinica si legala, cele consemnate in procesul-verbal de constatare fiind veridice.
Curtea, analizand sentinta atacata sub aspectul recursului declarat de reclamanta a constatat ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin procesul verbal de cercetare incheiat la data de 18.05.2012, sub nr.5430, se retine ca,  urmare a evenimentului produs la data de 19.05.2011, ora 16:50, in cadrul Santierului W.F.B. II, judetul Tulcea, organizat de S.C. M.E. RO S.R.L. Bucuresti, pe drumul de acces dintre eolienele nr.19 si 17, in timpul transportului unor piese de macara tip LG 1550, autotractorul cu numar de inmatriculare XX-17-XXX, respectiv semiremorca XX-36-XXX, proprietatea S.C. U.T.S. S.R.L. Sibiu s-a rasturnat, iar victimele au fost M.A. ?i T.C.G., angajati ai S.C. G.S.P.S.P.S. S.R.L. Constanta, angajator care a efectuat initial cercetarea.
 Paratul, invalidand dosarul de cercetare efectuat de S.C. G.S.P.S.P.S. S.R.L. Constanta, prin raportul de cercetare efectuat a stabilit drept cauza a producerii accidentului neasigurarea cu sistem de fixare a incarcaturii la punerea in miscare a autotractorului cu numar de inmatriculare XX-17-XXX, respectiv semiremorca XX-36-XXX, proprietatea S.C. U.T.S. S.R.L. Sibiu, condusa de soferul S.I. S-a retinut ca au fost incalcate prevederile art.134 lit. k) si art.135 lit. g) din Anexa la Ordinul nr.980/2011, pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activitatilor conexe  acestora stabilite prin O.G. nr.27/2011, coroborat cu art.22 si art.13 lit.f) din Legea nr.319/2006, a securitatii si sanatatii in munca.
S-a retinut drept cauza a producerii evenimentului si urcarea celor trei lucratori pe elementele  transportate cu acest autotractor, apreciindu-se ca au fost incalcate prevederile art.22 si art.13 lit. f) din Legea nr.319/2006 si art.10 lit. a) din H.G. nr.1146/2006.
In ceea ce priveste persoanele raspunzatoare de incalcarea prevederilor legale s-a retinut la lit. n) din procesul verbal ca:
- societatea reclamanta se face raspunzatoare de faptul ca nu a controlat daca soferul S.I. a respectat regulile privind asigurarea si fixarea marfurilor transportate, fiind incalcate prevederile art.134 lit. k) din Anexa la Ordinul nr.980/2011 si art.13 lit. f) din Legea nr.319/2006;
-  S.C. G.S.P.S.P.S. S.R.L. Constanta, pentru neverificarea respectarii de catre lucratori a prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca referitoare la siguranta in timpul transportului materialelor, fiind incalcate prevederile art. 10 lit. a) din H.G.nr.1146/2006 si art.13 lit. f) din Legea nr.319/ 2006, pentru neasigurarea si neverificarea consemnarii corecte in fisele de instruire individuala a efectuarii si verificarii instruirii introductiv generale si la locul de munca, fiind incalcate prevederile art.81 alin.(3) din H.G. nr.1425/2006, modificat prin H.G. nr.955/2006 si art.20 alin.(1) lit. a) din Legea nr.319/2006;
- soferul S.I., pentru ca anterior punerii in miscare a vehiculului nu a asigurat si fixat marfurile transportate, fiind incalcate prevederile art.135 lit. g) din Anexa la Ordinul nr.980/2011 si art.22 din Legea nr.319/2006;
- T.C.G. si M.A., pentru ca s-au expus la pericolul de accidentare, urcandu-se pe reperele de macara transportate in semiremorca, fiind incalcate prevederile art.22 din Legea nr.319/2006.
Prin procesul verbal de cercetare s-a retinut la litera q) caracterul de accident de munca al evenimentului soldat cu vatamarea violenta a lucratorilor T.C.G. si M.A., iar la litera r) s-a aratat ca angajatorul obligat la inregistrarea accidentului de munca este  S.C. U.T.S. S.R.L. Sibiu.
In urma intocmirii dosarului de cercetare si a incheierii procesului verbal de cercetare nr.5430/18.05.2012, paratul, conform adresei nr.5595/23.05.2012, a inaintat dosarul spre avizare Inspectiei Muncii Bucuresti, care a emis avizul favorabil inregistrat sub nr.390/SST/8300/29.06.2012, apreciind ca sunt intrunite conditiile legale pentru a fi inregistrat si evidentiat ca accident de munca care a produs invaliditate.
Prin cererea inregistrata la Inspectia Muncii, sub nr. R/8839/2012, reclamanta a solicitat anularea procesului verbal de cercetare sub aspectul retinerii ca persoana vinovata a societatii transportatoare obligata la inregistrarea accidentului de munca.  Prin raspunsul comunicat la data de 13.09.2012, cu adresa nr.488/SLCA/ 8839, Inspectia Muncii a aratat faptul ca, argumentele reclamantei cu privire la invalidarea concluziilor comisiei de cercetare a evenimentului efectuate de Inspectoratul Teritorial de Munca T. nu pot fi retinute intrucat, cercetarile efectuate confirma starea de fapt retinuta in cuprinsul procesului verbal si concluziile privind intrunirea conditiilor legale pentru calificarea evenimentului ca fiind accident de munca supus procedurii de inregistrare si evidentiere ca accident de munca care a produs invaliditate de catre angajatorul mijlocului de transport, in concret reclamanta.
 Autoritatea centrala investita cu solutionarea plangerii prealabile formulate de reclamanta a apreciat ca retinerea de catre organul de cercetare ca fiind incidente prevederile art.134 lit.k) din Ordinul nr.980/2011, in vigoare de la 02.12.2011, poate fi calificata ca fiind o eroare materiala, avand in vedere ca dispozitia Ordinului nr.1892/2006, in vigoare la  data producerii evenimentului are un text similar celui mentionat cu privire la obligatia intreprinderilor sau operatorilor de transport de a respecta regulile privind incarcarea, repartizarea incarcaturii, asigurarea si fixarea marfurilor transportate.
Dosarul de cercetare a evenimentului cuprinde, procesul verbal de cercetare intocmit de parat, proces verbal de constatare la fata locului si de parat, schite si fotografii referitoare la eveniment, declaratiile persoanelor implicate si martorilor, copia certificatului constatator al angajatorului reclamant, al prestatorului de servicii, regulamentul intern al angajatorului de securitate a muncii al prestatorului de servicii, copia contractului individual de munca a soferului si victimelor, copia fisei de instruire individuala a in domeniul securitatii si sanatatii in munca a victimelor, comanda de transport nr.1611/20.04.2011, incheiata de S.C. D.M. S.R.L. cu reclamanta, contractul de prestari servicii nr.616/30.04.2011 incheiat de S.C. G.S.P.S.P.S. S.R.L. Constanta in calitate de prestator de servicii cu S.C. D.M. S.R.L., in calitate de beneficiar, conventia cadru de securitate si sanatate in munca, situatii urgenta, protectia mediului incheiata de S.C. G.S.P.S.P.S. S.R.L. Constanta cu S.C. D.M. S.R.L., precum si documentele mentionate in opisul depus la filele X, vol. II si inscrisuri depuse la filele X, vol. II.
Este adevarat ca norma legala prevazuta de Ordinul nr.1892/2006, art.38 lit.z) si art.39 lit.b), identica sub aspectul continutului cu cea mentionata in procesul verbal de cercetare, respectiv art.134 lit. k) din Ordinul nr.980/2011,  impune obligatia operatorilor de transport care efectueaza operatiuni de transport rutier, efectuarea acestuia asigurand un sistem de fixare a incarcaturii astfel incat acesta sa reziste la fortele exercitate atunci cand vehiculul este supus acceleratiilor indicate in dispozitia normativa, asigurandu-se ca forta exercitata asupra unui element component al sistemului de fixare sa nu depaseasca sarcina nominala pentru care acesta a fost construit, dar in interpretarea si aplicarea normei legale trebuie sa se tina cont de imprejurarile producerii evenimentului , a traseului pe care s-a deplasat autovehiculul , cat si a distantei parcurse .
  Paratul considera ca fata de dispozitia legala , conducatorul auto , S.I., avea obligatia legala de a se verifica daca piesele macaralei LGD 1550 de la eoliana 19, demontate si incarcate de angajatii S.C. G.S.P.S.P.S. S.R.L. Constanta, M.A., T.C.G., B.I., O.I., M.D. si B.M. au fost asigurate, prin fixarea incarcaturii, inainte de a porni autotractorul XX-17-XXX cu semiremorca XX-36-XXX ?i a incepe deplasarea catre eoliana nr.17, obligatii impuse de dispozitiile art.22 din Legea nr.319/2006.
Din punctul de vedere al angajatului S.I. , se constata ca acesta a indeplinit obligatiile de serviciu, in calitate de conducator auto, potrivit  fisei postului, a fi?ei de instruire individuala, a actelor de delegatie si a actelor de parcurs intern.
Din probele administrate in cauza, respectiv probele testimoniale administrate in procedura administrativa de catre parata, nu s-a facut dovada ca in cauza, conducatorul autovehiculului , S.I. , a avut cunostinta despre faptul ca cei doi lucratori accidentati, M. si T. , se aflau in semiremorca, ci doar rezulta imprejurarea ca singura discutie dintre cele doua persoane si conducatorul auto se refera la solicitarea acestora de a le lua in cabina, doar in conditiile in care isi  dadeau jos incaltamintea pentru a nu murdari cabina. Aceasta stare de fapt reiese din declaratiile martorilor audiati si aflate la filele X –dosarul tribunalului , respectiv M.A., T.C., S.I., M.O., B.I., O.I., M.D., G.G., G.A., O.C.
In privinta celor trei lucratori, dintre care doar doi au fost accidentati,  sunt aplicabile dispozitiile art.22 din  Legea  nr. 319 din 14 iulie 2006 a securitatii si sanatatii in munca, care stabilesc ca  fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca. In mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prevazute la art.22, lucratorii au obligatia sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora-art. 23 lit.h din lege.
Din aceasta perspectiva, nu se contureaza vreo culpa in sarcina conducatorului auto si implicit a angajatorului in accidentarea celor doua persoane, nefiind indeplinite cerintele art.5 lit. g , art. 30 din Legea nr. 319/2006, art. 135,136,137 din HG nr. 1425/2006 .
Chiar si in situatia in care se constata ca  intr-adevar conducatorul auto nu a ancorat in mod corespunzator utilajele pe care le transporta, daca cei doi lucratori ar fi manifestat o atitudine diligenta si nu s-ar fi urcat in semiremorca pentru a fi transportati , in conditiile in care ar fi avut reprezentarea ca se supun unui anumit risc, ci ar fi solicitat sefului de echipa sa fie transportati cu un mijloc de transport adecvat pentru transportul de persoane, nu s-ar fi intamplat incidentul  supus cercetarii administrative din punctul de vedere al respectarii normelor de protectie a muncii. Din perspectiva conducatorului auto se apreciaza ca acesta a respectat atat obligatiile din fisa postului , cat si cele privind protectia muncii, incarcatura sa fiind asigurata din punctul de vedere al destinatiei autovehiculului cu care efectua transportul, acesta neavand obligatia de a respecta normele de protectia muncii din perspectiva transportului de persoane , deoarece din punctul de vedere al obligatiilor de serviciu nu era prevazuta in fisa postului o astfel de obligatie. Din actele depuse in dosarul de cercetare, respectiv declaratiile angajatului reclamantei si a celor implicati in eveniment se retine ca, soferul nu a considerat ca este necesar sa verifice modalitatea de repartizare a elementelor macaralei dezasamblate de angajati ai S.C. D.M. S.R.L. si stivuite in mijlocul de transport de catre angajati ai  S.C. G.S.P.S.P.S. S.R.L. Constanta si sa ia masuri pentru fixare, apreciind ca nu exista pericol in acest sens.
  In calificarea incidentului ce a avut loc  si in stabilirea culpei , trebuie avute in vedere si destinatia autovehiculului , scopul pe care acestea il deservea , cat si calificarea conducatorului auto in privinta activitatii desfasurate la locul de munca, iar din aceasta perspectiva cei doi lucratori au culpa exclusiva in producerea evenimentului .
Din probele administrate in fata paratului Inspectoratul Teritorial de Munca T., urmare a cercetarii efectuate,  s-a facut dovada indeplinirii obligatiilor prevazute in sarcina reclamantei cu privire la asigurarea conduitei profesionale a angajatului sau. Astfel, sub aspectul cauzelor care au dus la vatamarea a doi dintre cei trei muncitori implicati in eveniment se apreciaza ca nu se justifica calificarea accidentului ca fiind accident de  munca, in sensul definit prin art.5  lit.g) raportat la prevederile art.30 alin.(1) din Legea nr.319/2006 si ale art.135, art.136 si art.137 din H.G. nr.1425/2006, respectiv factorul determinant nu l-a constituit nerespectarea de catre transportatorul operator si prepusul sau, care desfasura activitatea la locul producerii evenimentului, definit prin art.5 lit. k) din acelasi act normativ ca fiind loc de munca al angajatorului si lucratorului sofer, a regulilor de protectie si siguranta a muncii, astfel cum gresit a retinut prima instanta de fond ,  culpa apartinand exclusiv celorlalti participanti la eveniment , din perspectiva art.22 din Legea nr. 319/2006.
In cauza s-a facut dovada  indeplinirii de catre angajator a obligatiei de informare si instruire a lucratorului sau prin depunerea fisei de protectie a muncii, cu instructajul la zi, potrivit dispozitiilor din  Legea nr.319/2006.
In  cauza nu sunt aplicabile dispozitiile dreptului comunitar si jurisprudentei comunitare privind culpa angajatorului, din perspectiva normelor mentionate de instanta de fond, respectiv art.13 din Directiva 89/391/CEE din 12.06.1989 , deoarece in cauza s-a conturat o alta stare de fapt . In acest sens sunt aplicabile dispozitiile art.12 din Directiva ce stabilesc obligatia angajatorului sa se asigure ca fiecare angajat al sau a primit o pregatire suficienta privind protectia securitatii si sanatatii, in special sub forma informatiilor si instructiunilor specifice locului de munca si postului.
In consecinta , fata de dispozitiile art. 304 pct.9, 304 indice 1 din Codul de procedura civila, a fost recursul declarat de reclamanta U.T.S. SRL impotriva sentintei nr. 3700/2013 pronuntata de Sectia a II-a Civila,de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Sibiu. 0
A fost modificata sentinta atacata in sensul ca s-a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta  U.T.S. SRL in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Teritorial de Munca T., a fost anulata  Decizia nr. 488/13 09 2012 . A fost anulat  in parte procesul-verbal de cercetare nr. 5430/18 05 2012 numai in privinta  constatarilor de la  punctul r.
In temeiul dispozitiilor art.274 din Codul de procedura civila, a fost obligat intimatul parat sa plateasca reclamantei suma de 4370 lei cheltuieli de judecata la fond  si suma de 5532 lei cheltuieli de judecata in recurs, potrivit actelor justificative depuse in cauza .