Legea procedurii insolventei - contestatie impotriva masurii de inscriere in tabelul preliminar al creditorului debitoarei.

Art.65 din Legea nr.85/2006
Art.968 Cod civil, art.967 Cod civil

          Prin cererea din data de 23.06.2009, creditoarea C.F.S.P. a formulat contestatie impotriva masurii de inscriere de catre administratorul judiciar in tabelul preliminar al creditorilor debitoarei SC V.B.A. a creantei depuse de catre creditoarea SC A.I. SRL in cuantum de 9.080.005,72 lei solicitand radierea creantei din tabloul obligational al societatii debitoare.
A sustinut contestatoarea ca toate societatile intre care au fost incheiate contractele de cesiune (SC A.I. SRL, SC V. SRL, V.I. SRL si SC R.T. SRL) sunt contractate direct sau indirect de catre aceleasi persoane fizice, avand ca drept scop exclusiv fraudarea intereselor creditorilor inscrisi la masa credala a debitoarei SC V.B.A. SRL.
Asadar, motivul determinat al incheierii contractelor de cesiune de creante a vizat crearea unei pozitii favorabile a pretinsului creditor SC A.I. SRL in detrimentul celorlalti creditori inscrisi la masa credala, tocmai prin ponderea creantei admise. Totodata, s-a mai aratat ca perfectarea actelor juridice contestate s-a efectuat cu cateva zile anterior deschiderii procedurii, activitatea SC V.C. SRL si SC R.T. SRL fiind coordonata de acelasi administrator judiciar.
In opinia contestatoarei se impune a se constata nulitatea contractelor de cesiune de creanta invocate de catre creditoarea SC A.I. SRL intrucat lipseste atat scopul imediat cat si cel mediat al cauzei actului juridic.
Astfel, sub un prim aspect se constata existenta unei disproportii vadite intre prestatiile stabilite in sarcina cedentului si cele la care s-a obligat cesionarul, atat prin raportare la modalitatea de plata a pretului cat si la termenul in care urmeaza a fi platit.
Astfel, plata pretului urmeaza a se efectua "in compensatie cu obligatii existente sau viitoare". Cu alte cuvinte, desi cesionarul din cadrul contractelor de cesiune a dobandit creanta, cedentul nu a incasat pretul. Or, fata de aspectele mai sus prezentate este vadita disproportia de valoare intre dreptul de creanta transmis si pretul cesiunii.
Sub un al doilea aspect, anularea contractelor de cesiune de creanta se impune si din perspectiva motivului determinant avut in vedere de parti la incheierea contractelor, respectiv fraudarea intereselor celorlalti creditori inscrisi la masa credala a debitoarei VBA.
A mai aratat contestatoarea ca nu au fost respectate dispozitiile legale imperative privind conditiile de valabilitate. In acest sens, scopul partilor la momentul incheierii contractelor nu a fost cel urmarit in mod obisnuit prin incheierea unui contract sinalagmatic, respectiv obtinerea de catre fiecare dintre cele doua parti, a unei contraprestatii, ci exclusiv fraudarea intereselor  creditorilor inscrisi la masa credala a debitoarei.
            S-a sustinut, de asemenea, ca in cauza au fost incalcate disp. art. 65 din Legea nr. 85/2006. Astfel, singurele inscrisuri justificative depuse de catre creditoarea SC A.I. SRL sunt doar contractele de cesiune de creanta, fara ca acestea sa fie insotite de dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile.
In drept, au fost invocate  disp. art.73 din Legea nr.85/2006.
Administratorul judiciar, prin intampinare, a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata aratand, in ceea ce priveste suma de 275.402,58 lei  reprezentand debit restant rezultat din marfuri livrate de SC A.I. SRL catre SC V.B.A. SRL, ca intre SC A.I. SRL - in calitate de vanzator si SC V.B.A. SRL - in calitate de cumparator s-au derulat relatii comerciale de vanzare-cumparare, in baza carora au fost emise mai multe facturi fiscale, o parte ramase neachitate.
Valoarea totala a acestor facturi fiscale este de 275.402,58 lei, reprezentand marfa livrata de catre SC A.I. SRL care a ramas neachitata in intregime, ea fiind o creanta pe care creditoarea o are de incasat in nume propriu de la SC V.B.A. SRL.
Suma de 275.402,58 lei reprezentand debit restant a fost admisa integral, fiind dovedita prin inscrisurile depuse.
In ceea ce priveste suma de 6.435.098,86 lei rezultand din contractul de cesiune de creanta din 16.02.2009, s-a aratat ca la data de 16.02.2009 intre SC V.C. SRL - in calitate de cedent si SC A.I. SRL - in calitate de cesionar s-a incheiat un contract de cesiune de creanta cu titlu oneros, prin intermediul caruia SC A.I. SRL a preluat de la SC V.C. SRL dreptul de creanta asupra debitorului cedat SC V.B.A. SRL.
Odata cu incheierea contractului de cesiune  de creanta SC V.C. SRL a predat catre SC A.I. SRL documentele care atesta creanta cesionata.
Creanta cesionata in suma de 6.435.098,86 lei este compusa din:
- suma de 6.201.046,76 lei achitata cu titlu de avans de SC V.C. SRL catre SC V.B.A. SRL pentru care au fost emise mai multe facturi fiscale de avans. Facturile fiscale de avans urmau sa fie stornate la data livrarii marfii sau prestarii serviciilor, dupa care erau emise facturile definitive. Marfurile ce urma a fi livrate nu s-au mai livrat, iar serviciile ce trebuia prestate nu au mai fost prestate, astfel ca SC V.C. SRL a ramas cu sumele achitate si nerecuperate, avand astfel dreptul la restituirea lor. Suma cesionata a fost scoasa din evidenta contabila din Contul 419 (unde sunt inregistrate avansurile).
De asemenea, facturile fiscale emise pentru avansurile achitate de SC V.C. SRL sunt purtatoare de TVA, dar suma reala care s-a achitat catre SC V.B.A. SRL este suma inscrisa pe factura fara TVA. Dovada achitarii avansurilor de SC V.C. SRL catre SC V.B.A. SRL reiese si din extrasele de cont, ordinele de plata si instructionarile de plata depuse in dovedire de cesionarul SC A.I. SRL si care constituie anexa nr.4 la prezenta intampinare.
- suma de 234.052,10 lei reprezentand contravaloare marfuri livrate si servicii prestate de SC V.C. SRL catre SC VBA SRL. Valoarea neachitata din aceste facturi fiscale a fost cesionata de SC V.C. SRL catre SC A.I. SRL.
          In urma analizarii acestui contract de cesiune de creanta, precum si a inscrisurilor depuse in sustinerea creantei, administratorul judiciar a constatat ca SC VBA SRL datoreaza catre SC V.C. SRL suma totala de 6.435.098,86 lei, suma care de altfel a fost cesionata de aceasta creditoare catre SC A.I. SRL, care a devenit prin efectul cesiunii creditoare in locul sau contra averii debitoarei SC VBA SRL.
Astfel, suma de 6.435.098,86 lei, ce rezulta prin adunarea sumei de 6.201.046,76 lei reprezentand avansuri achitate cu suma de 234.052,10 lei reprezentand contravaloare marfuri livrate si servicii prestate a fost admisa integral, reiesind cu claritate din inscrisurile depuse.
In ceea ce priveste suma de 100.386,63 lei rezultand din contractul de cesiune de creanta din 17.02.2009, s-a sustinut ca la data de 17.02.2009 intre SC V.I. SRL, in calitate de cedent si SC A.I. SRL, in calitate de cesionar s-a incheiat un contract de cesiune de creanta cu titlu oneros, prin intermediul caruia SC A.I. SRL a preluat de la SC V.I. SRL dreptul de creanta asupra debitorului cedat SC VBA SRL.
In dovedirea creantei au fost preluate facturile fiscale nr.510 din 30.10.2009 in valoare de 98.354,19 lei si nr.509 din 30.10.2009 in valoare de 31.753,68 lei.
Analizand inscrisurile depuse administratorul judiciar a constatat ca aceasta creanta a fost rezultatul unor inregistrari gresite in evidenta contabila a creditoarei SC V.I. SRL, deoarece din evidenta contabila a SC VBA SRL nu reiese ca ar datora aceste sume.
In concluzie, administratorul judiciar a procedat la respingerea acestei sume, integral, astfel ca ea nu va fi trecuta in tabelul de creante.
In ceea ce priveste suma de 2.047.692,59 lei rezultand din Contractul de cesiune de creanta din 23.02.2009, s-a aratat ca intre SC R.T. SRL, in calitate de cedent, si SC A.I. SRL, in calitate de cesionar, s-a incheiat la data de 23.02.2009 un contract de cesiune de creanta cu titlu oneros, prin care SC A.I. SRL a preluat de la SC R.T. SRL dreptul de creanta asupra debitorului cedat SC VBA SRL. Si intre aceste doua societati, respectiv SC R.T. SRL si SC VBA SRL s-au derulat relatii comerciale complexe (ex. de vanzare-cumparare, de locatiune, de prestari servicii).
Avand in vedere faptul ca suma de 2.047.692,59 lei, reprezentand contravaloare servicii prestate si marfuri livrate, este datorata catre SC R.T. SRL, suma care este de altfel si valoarea cesiunii, administratorul judiciar a procedat la admiterea acesteia.
Analizand in profunzime componenta creantei declarate de creditoarea SC A.I. SRL, administratorul judiciar a procedat la admiterea ei in parte, astfel ca aceasta creditoare a fost trecuta in tabelul preliminar al debitoarei SC VBA SRL potrivit addendumului nr.3 la tabel (anexa nr.7) cu o creanta in suma totala de 8.758.194,03 lei.
Din oficiu, in sedinta de judecata din 09.11.2009 a fost pusa in discutia partilor necesitatea extinderii cadrului procesual pasiv, in sensul judecarii in contradictoriu si cu paratele SC V.C. SRL, SC V.I. SRL si SC R.T. SRL, astfel ca reclamanta, in raport de acest aspect, in temeiul disp. art.132 Cod procedura civila  si-a extins cadrul procesual intelegand sa se judece si cu aceste parate.
Prin sentinta civila nr.7837/COM/2009, judecatorul sindic a respins contestatia ca nefondata retinand ca nulitatea contractelor de cesiune de creanta, potrivit carora creditoarea-intimata SC A.I. SRL devine cesionara a unor creante cedate de catre intimatele SC V.C., SC V.I. SRL, SC R.T. SRL nu opereaza numai circumscris imprejurarii ca aceleasi persoane fizice au calitatea de asociati in cele patru societati, ci trebuie dovedit si concernul fraudulos dintre parti.
Din analiza declaratiei de creanta apartinand creditoarei SC A.I. SRL rezulta ca aceasta are doua componente - astfel o creanta proprie impotriva societatii debitoare SC VAB si o creanta rezultata din trei contracte de cesiune.
  S-a considerat ca asa-zisa disproportie de valoare intre dreptul de creanta transmis si pretul cesiunii nu poate fi valorificata, aspect care sa determine invalidarea actelor juridice, intrucat prestatiile au fost efectuate catre societatea debitoare de catre cedenti, aceasta incumbandu-i obligatia de plata a contraprestatiei. Faptul ca modalitatea de plata urmeaza a se face prin livrari de marfa in contrapartida si compensari nu echivaleaza cu lipsa contraprestatiei, ci reprezinta o modalitate de stingere a obligatiei reglementata de normele interne si agreate de partile cocontractante (cedent si cesionar).
Cu privire la aceasta modalitate de stingere a obligatiei, instanta apreciaza ca aceasta ar putea fi pusa in discutie doar de catre cedenti (SC V.C. SRL, SC V.I. SRL si SC R.T. SRL) nu si de catre debitorul cedat, intrucat plata pretului nu se rasfrange asupra lui, fiind suficienta doar calitatea sa de debitor fata de cedenti, asa cum rezulta din datele spetei.
Asadar, nu se poate afirma ca actelor juridice contestate le este afectata validitatea pentru absenta scopului imediat, intrucat, asa cum s-a mai aratat mai sus, exista prefigurarea mentala a contraprestatiei. Se mai sustine de catre contestatoare ca pretinsa creanta invocata de catre intimata SC A.I. SRL nu are caracter real, sustinere insa fara fundament probator, intrucat inscrisurile anexate prezentei contestatii dovedesc contrarul (anexa 2, 3, 4, 5, 6, 7).
A mai motivat judecatorul sindic ca pretinsa fraudare a intereselor celorlalti creditori inscrisi la masa credala nu subzista, intrucat, in absenta contractelor de cesiune, la masa credala ar figura inca patru creditori, asa incat motivul determinat avut in vedere de parti la incheierea contractelor corespunde atat scopului imediat cat si mediat al actului juridic obligational.
Ponderea creantei apartinand creditoarei SC A.I. SRL nu-i creeaza automat acesteia o pozitie privilegiata in procedura, fiind necesara a fi probate si alte elemente care sa prezume fraudarea creditorilor (cu titlu exemplificativ abuzul de majoritate).
          Cat priveste teza a doua a contestatiei, asa cum rezulta fara echivoc din piesele dosarului, s-a retinut ca creanta intimatei creditoare SC A.I. SRL se justifica prin inscrisuri, fiind depuse pe de o parte inscrisuri care dovedesc relatia contractuala intre creditoarea a carei creante este contestata si debitoarea in insolventa si contractele de cesiune, astfel ca pretinsa incalcare a disp. art.65 din Legea nr. 85/2006 nu subzista.
            Impotriva sentintei mentionate a declarat recurs contestatoarea SC C.F.S.P. - sucursala ROMANIA IFN care a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica, invocand disp. art.304/1 si art.304 punctele 7 si 9 Cod procedura civila.
           Recurenta a solicitat admiterea recursului si, in principal, sa se dispuna casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea sentintei recurate in sensul admiterii contestatiei formulate si radierii creantei SC A.I. SRL din tabelul preliminar al creantelor.
           In fapt, recurenta a aratat ca toate societatile intre care au fost incheiate contractele, respectiv SC A.I. SRL, SC V.C. SRL, V.I. SRL si SC R.T. SRL, sunt controlate direct sau indirect de catre aceleasi persoane fizice (membri ai aceleiasi familii), acestea avand ca scop exclusiv fraudarea intereselor creditorilor inscrisi la masa credala a debitoarei SC VBA SRL.
           S-a mai sustinut ca, in realitate, motivul determinant al incheierii contractelor de cesiune de creanta a vizat crearea unei pozitii favorabile a pretinsului creditor SC A.I. SRL in detrimentul celorlalti creditori inscrisi la masa credala a debitoarei VBA, prin ponderea creantei admise de catre administratorul judiciar putand fi controlate deciziile ce urmeaza a fi adoptate in cadrul adunarii creditorilor.
           De asemenea, s-a aratat ca doua dintre societatile care au avut calitatea de cedent in cadrul contractelor de cesiune de creanta (SC V.C. SRL si SC R.T. SRL) se afla in procedura prevazuta de Legea nr.85/2006, acestea procedand la perfectarea actelor juridice doar cu cateva zile inainte de pronuntarea de catre judecatorul sindic a sentintei de deschidere a procedurii insolventei, activitatea acestora fiind in prezent coordonata de acelasi administrator judiciar, respectiv G.I. SPLR.
           Recurenta a invocat urmatoarele critici la adresa hotararii atacate:
          1. Hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, solutia pronuntata de Tribunalul Constanta fiind nemotivata in ceea ce priveste respingerea contestatiei, motiv de recurs prevazut de art.304 pct.7 Cod procedura civila.
           Sustine recurenta ca solutia pronuntata de catre instanta de fond este una strict formala, fiind intemeiata pe imprejurarea ca "nu se poate afirma ca actelor juridice contestate le este afectata validitatea pentru absenta scopului imediat, intrucat exista prefigurarea mentala a contraprestatiei", fara a se arata care au fost motivele care au condus la inlaturarea sustinerilor reclamantei sau care au format convingerea instantei in ceea ce priveste respingerea contestatiei.
           In acest sens, se arata, in practica judiciara si doctrina de specialitate s-a apreciat in mod unitar ca nemotivarea unei solutii luate de instanta de judecata echivaleaza cu situatia in care instanta nu si-a spus parerea in problema litigioasa cu care a fost sesizata, neintrand in cercetarea fondului. Prin urmare, nemotivarea hotararii, desi nu este prevazuta distinct in Codul de procedura civila ca o cauza de casare sau desfiintare, fata de caracterul imperativ al dispozitiilor art.261 pct.5 Cod procedura civila, precum si avand in vedere ca o astfel de situatie se integreaza in contextul de nelegalitate, echivaleaza cu o nepronuntare asupra fondului pricinii, fiind pe deplin aplicabile dispozitiile art.312 alin.3 Cod procedura civila.
            2. Hotararea recurata cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii, motiv de recurs prevazut de art.304 pct.7 Cod procedura civila.
          Arata recurenta ca prima instanta era obligata sa analizeze temeinicia contestatiei formulate din perspectiva stabilirii valorii reale a creantelor contestate si a veridicitatii acestora. Astfel, instanta ar fi trebuit sa permita administrarea probei cu expertiza si chiar sa o solicite in temeiul art.129 pct.5 pentru "a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza".
           Ori, instanta de fond a pronuntat o hotarare luand in considerare documente contabile si extrase bancare asupra carora nu se putea pronunta, singurul in masura a clarifica veridicitatea si valoarea inscrisa in documente fiind un expert contabil.
           3. Hotararea atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii - motiv de recurs prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
           Sustine recurenta ca sentinta atacata a fost pronuntata cu interpretarea gresita a dispozitiilor art.948 Cod civil intrucat la incheierea contractelor de cesiune de creanta invocate de catre SC A.I. SRL ca temei al cererii de inscriere la masa credala a debitoarei VBA pentru suma de 9.080.005,72 RON nu au fost respectate cerintele legale enuntate, motiv pentru care se impune constatarea nulitatii acestora.
           Astfel, in cazul contractelor de cesiune de creanta contestate lipseste atat scopul imediat cat si cel mediat al cauzei actului juridic, si anume contraprestatia efectiva datorata celeilalte parti contractante, precum si caracterul fals al motivului determinant pentru incheierea contractelor. Se poate observa cu usurinta existenta unei disproportii vadite intre prestatiile stabilite in sarcina cedentului si cele la care s-a obligat cesionarul din cadrul contractelor incheiate, atat prin raportare la modalitatea de plata a pretului, cat si la termenul in care acesta urmeaza a fi platit.
          Recurenta sustine ca, desi prin contractele incheiate, cesionarul dobandeste drepturi depline in temeiul pretinselor creante ale cedentilor impotriva debitoarei VBA, totusi plata pretului urmeaza a se efectua "in compensatie cu obligatii existente sau viitoare" pana la data de 30.09.2009 si respectiv 31.12.2009. In aceasta situatie, desi cesionarul din cadrul contractelor de cesiune de creanta a dobandit dreptul de creanta ce face obiectul contractelor, in temeiul caruia a procedat la inscrierea la masa credala a debitoarei VBA, cedentul nu a incasat pretul, dobandirea acestuia fiind oricum incerta in raport de starea de insolvabilitate a societatilor cu care au fost incheiate contractele.
          Ori, aceasta vadita disproportie de valoare intre dreptul de creanta transmis si pretul cesiunii conduce la chiar la lipsa contraprestatiei efective asumate, ce are ca si consecinta lipsa scopului imediat al cauzei actului juridic civil contestat.
           De asemenea, sustine recurenta, anularea contractelor de cesiune de creanta se impune si din perspectiva motivului determinant avut in vedere de parti la incheierea contractelor, respectiv fraudarea intereselor celorlalti creditori inscrisi la masa credala a debitoarei VBA. Scopul partilor la momentul incheierii contractelor nu a fost cel urmarit in mod obisnuit prin incheierea unui contract sinalagmatic, respectiv obtinerea de catre fiecare dintre cele doua parti a unei contraprestatii, ci exclusiv fraudarea intereselor creditorilor inscrisi la masa credala a debitoarei VBA, respectiv directionarea procedurii de insolventa in sensul sustragerii in mod fraudulos de la masa credala a debitoarei VBA a unei sume de peste 9.000.000 RON in mod nelegal.
          Mai arata recurenta ca, in realitate, toate actele juridice contestate au fost incheiate exclusiv pentru a crea o pozitie privilegiata in cadrul procedurii insolventei a SC A.I. SRL, societate controlata de aceeasi persoana care detine participatiile majoritare in cadrul debitoarei VBA.
           Intimata SC VBA SRL, prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea solutiei instantei de fond ca temeinica si legala.
           A sustinut intimata, in esenta, ca intreaga contestatie a creditoarei se rezuma la urmatoarele aspecte: invocarea nulitatii contractelor de cesiune prin prisma absentei scopului mediat si imediat al cauzei actelor juridice; existenta unei disproportii vadite de valoare intre prestatiile cedentului si ale cesionarului, neincasarea pretului cesiunii, si motivul determinant al incheierii contractelor - fraudarea drepturilor creditorilor; incalcarea prevederilor art.65 din Legea nr.85/2006 - SC A.I. SRL nu a depus in sustinerea cererii sale de admitere a creantei documentele justificative ale creantei.
          A aratat intimata ca fiecare dintre aspectele invocate a fost analizat de catre judecatorul sindic, acesta inlaturand motivat si cu trimitere la institutiile legislatiei civile fiecare dintre sustinerile contestatoarei. Mai mult, recurenta invedereaza instantei de recurs o falsa problema si anume administrarea unei expertize tehnice contabile, proba pe care de altfel nu a considerat-o necesara in timpul judecarii fondului contestatiei deoarece nu a fost contestata in fond valoarea creantei ci s-a solicitat constatarea nulitatii contractelor de cesiune sub alte aspecte.
           In ceea ce priveste scopul incheierii contractelor, intimata a aratat ca, in mod clar, contraprestatia fiind mentionata in contractele de cesiune, se poate considera ca prefigurarea mentala a acesteia a existat. Mai mult, in urma incheierii acestor cesiuni de creanta SC V.C. SRL, V.I. SRL si SC R.T. SRL vor primi din partea SC A.I. SRL valoarea creantei cesionate, iar in absenta acestor contracte, cele 3 societati comerciale ar avea doar creante de recuperat de la o alta firma in insolventa, astfel ca nu se poate vorbi in niciun caz de o incercare de fraudare a creditorilor.
           Analizand cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.
           Astfel, in ceea ce priveste primul motiv de recurs invocat referitor la nemotivarea solutiei pronuntate de catre instanta de fond, Curtea  constata ca hotararea cuprinde o analiza a tuturor aspectelor puse in discutie de catre contestatoare, iar imprejurarea ca aceasta se considera nemultumita de concluziile la care a ajuns judecatorul sindic nu se incadreaza in disp. art.304 pct.7 Cod procedura civila.
          De asemenea, asertiunea recurentei potrivit careia hotararea recurata cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii este neintemeiata. Instanta s-a limitat la examinarea contestatiei in raport cu motivele invocate si dispozitiile legale incidente, iar solutia pronuntata reflecta o analiza pertinenta si concludenta a cauzei.
          Faptul ca instanta s-a considerat lamurita doar prin administrarea probei cu inscrisuri, fara a proceda la administrarea probei cu expertiza contabila, nu poate constitui un motiv de critica in conditiile in care reclamanta nu a solicitat o astfel de proba si nici nu a contestat existenta sau intinderea creantelor ci a invocat incalcarea disp. art.65 din Legea nr.85/2006, respectiv lipsa documentelor justificative. Ori, aspectul ridicat de contestatoare a fost lamurit prin depunerea documentelor justificative la dosarul cauzei, instanta pronuntandu-se din acest punct de vedere in limitele in care a fost investita.
           Referitor la motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, respectiv pronuntarea hotararii cu aplicarea gresita a legii, Curtea retine ca, in esenta, contestatoarea a invocat nulitatea contractelor de cesiune de creanta incheiate intre SC A.I. SRL, in calitate de cesionar, si SC V.C., SC V.I. SRL si SC R.T. SRL, in calitate de cedenti, pe motiv ca nu au fost respectate dispozitiile imperative ale art.948 pct.4 Cod civil cu privire la cauza licita.
           Astfel, contestatoarea a invocat lipsa cauzei, respectiv a scopului imediat si a celui mediat, la incheierea actelor juridice.
           In ceea ce priveste lipsa scopului imediat, respectiv existenta unei disproportii vadite intre prestatiile la care s-au obligat partile, in mod just a apreciat judecatorul sindic ca modalitatea de plata stabilita prin livrari de marfa in contrapartida si compensari cu obligatii viitoare nu echivaleaza cu lipsa contraprestatiei, iar incertitudinea incasarii pretului ar putea fi pusa in discutie doar de catre cedenti nu si de catre debitorul cedat.
           Se poate vorbi de nulitatea absoluta a conventiei doar in situatia in care lipsa cauzei se datoreaza lipsei contraprestatiei nu si atunci cand exista o disproportie de valoare intre prestatii, situatie invocata in cauza de recurenta. Ori, fata de clauzele conventiilor incheiate intre cedentii SC V.C., SC V.I. SRL si SC R.T. SRL, pe de o parte, si cesionarul SC A.I. SRL, pe de alta parte, nu se poate retine o lipsa a contraprestatiei de natura a afecta valabilitatea contractelor de cesiune de creanta.
            De asemenea, o alta conditie de validitate a cauzei este aceea de a fi licita si morala, respectiv de a nu fi prohibita de legi si de a nu fi contrara bunelor moravuri si ordinii publice, potrivit art.968 Cod civil.
           Recurenta invoca in speta caracterul nelicit al scopului mediat, respectiv intentia de fraudare a intereselor celorlalti creditori inscrisi la masa credala a debitoarei VBA, fara a arata in mod concret care ar fi modalitatea in care s-ar putea produce o astfel de fraudare.
            Ori, potrivit art.967 alin.2 Cod civil, "Cauza este prezumata pana la dovada contrarie", ceea ce inseamna ca cel ce invoca nevalabilitatea cauzei trebuie sa o dovedeasca.
            Simplul fapt ca, urmare a cesiunilor de creanta, creditoarea SC A.I. SRL are o creanta superioara ca valoare nu demonstreaza intentia acesteia  de fraudare a celorlalti creditori, in conditiile in care o pozitie comuna a creditorilor cedenti in cadrul dosarului de insolventa ar fi avut aceeasi finalitate.
           Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, urmeaza a respinge recursul ca atare, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila.