Aplicabilitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr.269/2014 privind art.4 din Legea nr.165/2013.

Aplicabilitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr.269/2014 privind art.4 din Legea nr.165/2013.

Prin Decizia nr.269 /2014 Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.
            Dand eficienta acestei decizii,  instanta de recurs constata ca interpretarea data de prima instanta articolului 34 alin.1 si a art. 4 teza a doua din Legea 165/2013  in sensul admiterii exceptia prematuritatii actiunii,  fara a se mai analiza  daca   refuzul paratei este justificat sau nu prin prisma prevederilor art.2 alin2 din Legea 554/2004, este in dezacord cu ipoteza retinuta de Curtea Constitutionala in constatarea constitutionalitatii acestor texte de lege,  astfel ca hotararea pronuntata este nelegala .

Sectia de contencios administrativ si fiscal  – Decizia nr. 5702/02 septembrie 2014

Prin actiunea in contencios administrativ inregistrata la Tribunalul Hunedoara  sub nr. 45/57/2013, dupa ce a fost scos de pe rolul Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia de Contencios  Administrativ si Fiscal in conformitate cu prevederile art. XXIII(4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, reclamanta P.R. a chemat in judecata paratul  Statul Roman prin Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor B., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta  sa se dispuna:
- obligarea paratei la atestarea raportului de evaluare intocmit in dosarul nr.22508/FFCC/2010 si la emiterea deciziei  Comisiei centrale pentru stabilirea despagubirilor reprezentand titlu de despagubire in acest dosar,dupa data de 15.05.2013,data la care expira  termenul de suspendare instituit de art. unic al O.U.G.  nr. 4/2012;
- obligarea paratei la emiterea titlului de plata  si la efectuarea platii sumei de 338.648 RON, dupa aceeasi data mentionata la capatul 1 al cererii;
- obligarea  paratei la plata cheltuielilor  de judecata efectuate cu ocazia prezentei cauze.
In motivarea actiunii reclamanta arata , in esenta, ca la data de 2.05.2011 i s-a intocmit raportul de evaluare a proprietatilor imobiliare tip teren liber de catre un expert evaluator, membru ANEVAR, fiind stabilita suma de 338.648 RON,ca a depus nenumarate diligente catre parata Autoritatea Nationala  pentru restituirea Proprietatilor respectiv Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor (CCSD) in vederea aprobarii lui si despagubirilor la care este indreptatita, fara nici un rezultat.
Se mai arata ca parata in mod nejustificat  tergiverseaza solutionarea cererii sale, in conditiile in care inca din anul 2011, de la intocmirea raportului de evaluare si pana in prezent nu s-a emis decizia CCSD.
Ulterior, reclamanta si-a precizat actiunea aratand ca intelege sa cheme in judecata, in calitate de parata si Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, avand in vedere capatul de cerere privind obligarea la emiterea Deciziei Comisiei  Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, reprezentand titlu de despagubire.
In subsidiar, reclamanta a solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Autoritatii nationale pentru restituirea Proprietatilor, avand in vedere ca s-a adresat Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor deoarece, cum insasi aceasta institutie afirma si astfel cum reiese din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor asigura Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
Parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, legal citata, a formulat intampinare invocand:
- exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ANRP, cu privire la emiterea titlului de despagubire;
- exceptia prematuritatii emiterii titlului de plata;
- exceptia inadmisibilitatii stabilirii cuantumului despagubirilor de catre instanta;
Parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor B., legal citata, a formulat intampinare, invocand exceptia prematuritatii cererii introductive de instanta.
Prin Sentinta nr.5208/CA/2013Tribunalul Hunedoara Sectia a II a Civila si de Contencios Administrativ a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Autoritatii Nationale  pentru Restituirea Proprietatilor. A admis exceptia prematuritatii cererii introductive invocata atat de Autoritatea Nationala pentru restituirea Proprietatilor cat si de Comisia centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si a respins  actiunea in contencios administrativ  formulata si precizata de reclamanta P.R. in contradictoriu cu paratele Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor avand ca obiect despagubiri.
Pentru a pronunta aceasta solutie tribunalul a retinut ca  in anul 2010, reclamanta a inregistrat la ANRP – Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor o cerere de acordare a despagubirilor rezultate din aplicarea Legii nr.247/2005.
La data de 2.05.2011 reclamantei i s-a intocmit raportul de evaluare a proprietatilor imobiliare tip teren liber de catre  SC  I.C.  SRL, expert evaluator, membru ANEVAR, fiind stabilita suma de 338.648 lei .
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ANRSP privind emiterea titlului de despagubire, instanta  a retinut  ca in procedura administrativa de acordare a despagubirilor prevazuta de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, asa cum a fost modificata si completata prin Legea nr.165/2013,  ANRSP asigura secretariatul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor.
Astfel, ANRSP nu are competenta in emiterea titlului de despagubire, decizia de acordare a despagubirilor se emite  de catre Comisia Nationala in urma parcurgerii procedurii administrative prevazute de Titlul  VII din Legea nr. 247/2005, asa cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 165/2013.
Privitor la exceptia prematuritatii cererii introductive invocate atat de ANRSP cat si de CCSD, instanta  a retinut ca Legea nr.247/2005-privind reforma in domeniul proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente (cuprinzand Titlul VII - privind Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate  in mod abuziv ) a fost modificata si completata prin Legea nr.165/2013- privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura si echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist din Romania, lege ce a fost publicata in Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013.
Potrivit noii legiferari intervenita in materia restituirii proprietatii, dispozitiile cuprinse in aceasta lege sunt aplicabile si cauzelor ce au ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor.
Asadar, se impune respectarea noii proceduri de compensare a imobilelor, in conditiile prevazute de noua Lege nr.165/2013, conditii stabilite prin normele de aplicare.
Pentru toate acestea,s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor  si exceptia prematuritatii cererii introductive invocata atat de ANRSP cat si de CCSD si s-a respins actiunea in contencios administrativ formulata si precizata de reclamanta Papuc Rodica in contradictoriu cu paratele ANRSP si CCSD, avand ca obiect despagubiri.
Impotriva hotararii a declarat recurs reclamanta P.R. solicitand modificarea acesteia in sensul admiterii actiunii sale  in ce priveste obligarea Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor  sa emita decizia  reprezentand titlu de despagubire.
In motivarea recursului sustine ca pe tot parcursul procesului nu a fost informata de cursul acestuia de catre avocatul sau ,nu a fost citata si nu i s-a comunicat hotararea  ,motiv pentru care a reziliat contractul de asistenta judiciara .Sustine ca instanta de fond  a retinut gresit exceptia prematuritatii actiunii ,intrucat rezolvarea cererii sale de finalizare a procedurii in fata Comisiei Centrale de stabilire a despagubirilor  a fost amanata nejustificat de 11  ani ,reclamanta  a fost in 7 audiente  solicitand emiterea deciziei.
In cauza a fost introdusa Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor ca succesoare in drepturi si obligatii a paratei Comisia Centrala de stabilire a despagubirilor care a depus intampinare solicitand respingerea recursului.
Recursul reclamantei este fondat si a fost admis pentru urmatoarele considerente:
Motivul privind nelegala citare a reclamantei nu este fondat, avand in vedere ca rezilierea contractului de asistenta judiciara a avut loc dupa pronuntarea hotararii, acesta constituind doar temei pentru legala comunicare a hotararii si a termenului de declarare a caii de atac, insa nu si in ce priveste incidenta art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 al. 2 Cod procedura civila. 
Reclamanta a inregistrat actiunea din prezentul dosar la 24.01.2013, hotararea instantei de fond s-a pronuntat la 17.10.2013 fundamentat pe prevederile art. 4 teza a doua  si art.34 din Legea nr.165/2013.
Prin Decizia nr.269/2014 Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile  art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii. Curtea Constitutionala a retinut ca art. 34 alin. (1) din Legea nr.165/2013 este de natura sa incalce egalitatea armelor, ca garantie a dreptului la un proces echitabil, in ipoteza in care se interpreteaza ca termenele prevazute de acesta sunt aplicabile si proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata la data intrarii in vigoare a legii. Astfel, Curtea a retinut ca ipoteza in care se pune in discutie constitutionalitatea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este cea in care instanta de contencios administrativ este sesizata in conditiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.247/2005 de persoana indreptatita, nemultumita de nesolutionarea de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a dosarului transmis de entitatea detinatoare (in lipsa unui termen prevazut de lege in care aceasta sa fie obligata sa emita o decizie), nesolutionare asimilata - potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - unui refuz nejustificat, susceptibil de a fi contestat in fata instantei de contencios administrativ competente. Curtea  a constatat ca, prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit in beneficiul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor un termen pentru solutionarea dosarelor inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, termen cu o durata semnificativa, de 5 ani, care se adauga la intervalul de timp deja scurs de la momentul inregistrarii dosarelor pana la introducerea cererii de chemare in judecata, in care autoritatea administrativa a trenat solutionarea acestora. Aplicarea in cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti a termenelor instituite prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr.165/2013 are ca efect, in interpretarea data acestora de instantele chemate sa le aplice, respingerea ca "devenite premature" a actiunilor introduse de persoanele indreptatite la obtinerea de despagubiri, fiind anihilate, practic, demersurile judiciare intreprinse de acestea in scopul reconstituirii dreptului de proprietate, consecutiv cu obligarea acestora la parcurgerea procedurii administrative, reglementata in prezent prin dispozitiile aceluiasi text de lege. In acest context, Curtea  a retinut ca desi desfasurarea si finalizarea procesului fusesera prefigurate si anticipate de reclamant, intr-un anumit cadru normativ, existent la momentul initierii acestuia, cursul procesului este alterat ca urmare a intervenirii unei norme noi, care modifica regulile pe care ar fi trebuit sa le aiba in vedere instanta in solutionarea acestuia. Or, interpretarea prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 in sensul ca ar fi aplicabile si cauzelor pendinte le confera caracter neconstitutional, intrucat determina modificarea cursului procesului chiar in timpul judecarii sale, creand doar pentru una dintre partile aflate in proces o situatie mai favorabila. Mai mult decat atat,  Curtea observa ca regimul mai avantajos, apt sa conduca la o solutie favorabila, profita unei institutii a statului, care este parata intr-un proces. Cu privire la influentarea cursului procesului prin edictarea de noi reguli procesuale, inexistente la data declansarii acestuia, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotararea din 7 iunie 2011, pronuntata in Cauza Agrati si altii impotriva Italiei (paragraful 58), ca "principiul preeminentei dreptului si notiunea de proces echitabil consacrate prin art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale  se opun - cu exceptia situatiilor cand exista motive imperioase de interes general - ingerintei puterii legislative in administrarea justitiei cu scopul de a influenta deznodamantul judiciar al unui litigiu".
Dand eficienta acestei decizii instanta de recurs constata ca interpretarea data de prima instanta articolului 34 alin.1 si a art. 4 teza a doua din Legea nr.165/2013 este in dezacord cu ipoteza retinuta de Curtea Constitutionala in constatarea constitutionalitatii acestor texte de lege astfel ca hotararea pronuntata este nelegala .
Cum instanta de fond admitand exceptia prematuritatii actiunii nu a mai analizat daca   refuzul paratei este justificat sau nu prin prisma prevederilor art.2 alin2 din Legea nr.554/2004 a fost admis recursul reclamantei, a fost casata hotararea,  cu trimiterea cauzei spre rejudecare conform art.312 alin.5 si 304 pct. 9 Cod procedura  civila.