Art. 336 alin. 1 din noul Cod penal. Dezlegarea data prin decizia nr. 3/2014 a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept in materie penala.

Art. 336 alin. 1 din noul Cod penal. Dezlegarea data prin decizia nr. 3/2014 a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept in materie penala.

Prin decizia nr. 3/2014 a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept in materie penala, s-a stabilit ca, in aplicarea art. 336 alin. 1 din noul Cod penal, in ipoteza unei duble prelevari, relevant este rezultatul primei prelevari.

Sec?ia  penala  ?i pentru cauze  cu minori - Decizia penala nr. 426/A/ 02 iunie 2014

Prin sentinta penala nr. 127/26.06.2013, pronuntata de Judecatoria Medias in dosarul nr. 4638/257/2012, s-au hotarat urmatoarele:
In baza art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 republicata cu aplicarea art. 37 lit. b si 39 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P.T.N. la pedeapsa de cate 1 an si 2 luni inchisoare pentru savarsirea a doua infractiuni de conducere a autoturismului pe drumul public fara a poseda permis de conducere .
In baza art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 republicata cu aplicarea art. 37 lit. b si 39 alin.1 Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa  inchisorii de 1 an pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul avand o imbibatie alcoolica peste limita legala.
I s-au aplicat inculpatului dispozitiile art. 71,64, lit. b teza II Cod penal.
In baza art.33 lit. b Cod penal, art.34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul va executa pedeapsa inchisorii de 1 an si 2 luni.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecata catre stat in suma de 400 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Medias din data de 11.12.2012 a fost trimis in judecata inculpatul P.T.N. pentru savarsirea a doua infractiuni de conducere a autoturismului pe drumul public fara a poseda permis de conducere prevazute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b si art. 39 cp si o infractiune de conducere a unui autoturism avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala prevazuta de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b art. 39 Cod penal.
S-a retinut in sarcina inculpatului faptul ca in noaptea de 17/18.01.2012 a condus un autovehicul pe drumul public fara a poseda permis de conducere si avand in sange o imbibatie alcoolica mai mare de 0,80 g/l alcool pur in sange iar in ziua de 23.04.2012 a fost din nou depistat in trafic conducand autovehiculul fara a poseda permis de conducere.
Legal citat inculpatul prezent la judecata nu a recunoscut faptele savarsite si a sustinut ca detine permis de conducere eliberat de autoritatile maghiare.
Analizand actele si probele dosarului respectiv:
- Procesul verbal de constatare a infractiunilor savarsite de inculpat in noaptea de 17/18.01.2012 si in data de 23.04.2012
- Fisa alcooltest din care rezulta ca in noaptea de 17/18.01.2012 inculpatul avea o alcoolemie de 0,47 mg/l alcool pur in aerul expirat
- Buletinul de analiza toxicologica a alcoolemiei nr. IX/a/72 din 19.01.2012 al SML S.
- Adresa nr. 1458332/2012 din 06.09.2012 a SPCRPCIV S. din care rezulta ca inculpatul nu poseda permis de conducere
- Adresa nr. 30119156/31.01.2012 a punctului comun de contact A.  din care rezulta ca inculpatul nu poseda permis de conducere eliberat de autoritatile din Ungaria si ca acesta nu a depus la data de 04.01.2012 la Biroul de Eliberari a Documentelor Szeged nici o cerere cu nr. 2012/3043778 privind eliberarea permisului de conducere
- Declaratiile martorilor
- Declaratiile inculpatului
- Inscrisurile depuse de inculpat la dosar, prima instanta a retinut urmatoarele:
In noaptea de 17/18.01.2012, inculpatul care conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. XX 31 XXX  pe strada N.F. din directia strazii A.I., a fost oprit in trafic de agentii rutieri si pentru ca emana halena alcoolica a fost testat cu paratul marca Drager seria ARUB 0611, care a inregistrat si afisat o concentratie de 0,47 mg/l alcool pur in aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Compartimentul Primiri Urgente din cadrul Spitalului Municipal M. unde i-au fost prelevate 2 probe biologice de sange la un interval de 1 ora iar buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr. IX/a /72 din 19.01.2012 a stabilit o imbibatie alcoolica de 0,90 g/l pentru prima proba si 0,70 g/l pentru cea de-a doua proba.
Pentru ca inculpatul nu a putut prezenta un permis de conducere si a sustinut ca poseda permis de conducere eliberat de statul suedez dar nu este asupra sa, organele de politie au verificat in evidentele IPJ S. si au constat ca acesta nu figureaza in baza de date ca posesor de permis de conducere.
In data de 23.04.2012 in jurul orelor 11,30 inculpatul conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. XX 31 XXX pe DN 14 din directia Copsa Mica in directia Sighisoara iar cand a patruns pe Soseaua Sibiului a fost oprit de un echipaj de politie si inculpatul nu a putut prezenta permisul de conducere.
Din nou inculpatul a sustinut in fata martorului asistent S.C. ca detine permis de conducere eliberat de autoritatile suedeze iar in urma controlului efectuat de organele de politie s-a stabilit ca inculpatul nu detine permis de conducere national.
Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor la solicitarea organelor de urmarire penala au comunicat prin adresa nr. 2062924/05.05.2012 ca inculpatul nu poseda permis de conducere suedez.
Cu ocazia declaratiilor date in cursul urmaririi penale, inculpatul a mentionat ca in Suedia nu a urmat cursurile de legislatie rutiera insa a platit unei cunostinte suma de 2000 euro si aceasta i-a  inmanat un permis de conducere suedez categoria ,,B,, .
Sustine inculpatul ca in anul 2011 oprit in trafic de politia suedeza i s-ar fi retinut permisul de conducere si ca tot in anul 2011 inculpatul si-a mutat resedinta in Szeged Ungaria pentru a obtine permis de conducere in aceasta tara.
Inculpatul a sustinut pe parcursul derularii procesului ca ar fi urmat cursurile teoretice si practice de legislatie rutiera in localitatea Szeged si ca a obtinut permis de conducere pentru categoria ,,B,,  la sfarsitul anului 2011.
I.G.P.F prin punctul de contact A. a comunicat prin adresa nr.3119156/2012 ca autoritatile ungare nu au eliberat permis de conducere pentru inculpat verificarea fiind efectuata la data de 31.01.2012.
In urma traducerii documentului intitulat ,,Formular cerere pentru obtinerea permisului de conducere,, cu nr. 3043778/2012 din 04.01.2012, si comunicarii acestuia catre punctul de contact A., care l-a transmis autoritatilor maghiare, s-a raspuns  prin adresa nr. 3120128 din 16.10.2012 ca aceasta cerere nu a fost depusa de inculpat si ca nu s-a eliberat permis de conducere acestuia.
La cererea inculpatului instanta a solicitat Punctului Comun de Contact A. fila X dosar, date cu referire la sustinerile inculpatului in sensul depunerii la data de 04.01.2012 a unei cereri de eliberare a permisului de conducere catre autoritatile din localitatea Szeged.
S-a raspuns ca pe numele inculpatului autoritatile ungare nu au eliberat permis de conducere in anul 2012 iar in data 04.01.2012 la Biroul de Eliberare a Documentelor Szeged din Ungaria nu a fost inregistrata cerere de eliberare permis de conducere cu nr. 3043778/2012.
Inculpatul pe parcursul procesului prin avocat ales, s-a aparat mentionand ca ar fi condus cu convingerea ca detine permis de conducere eliberat de autoritatile maghiare pozitie considerata de instanta nesincera, atata timp cat in prima declaratie data in fata organelor de politie inculpatul a mentionat tot din convingere ca detine permis eliberat de autoritatile suedeze, ca nu il are asupra sa, apoi si-a amintit ca i-a fost suspendat acest permis ca ar avea permis eliberat de autoritatile maghiare dar nu-l poate prezenta pentru ca in final sa declare ca a condus convins fiind ca detine permis de conducere eliberat de autoritatile maghiare.
In drept, prima instanta a retinut ca faptele inculpatului care in  noaptea de 17/18.01.2012 a condus un autovehicul pe drumul public fara a poseda permis de conducere si avand in sange o imbibatie alcoolica mai mare de 0,80 g/l alcool pur in sange iar in ziua de 23.04.2012 a fost din nou depistat in trafic conducand autovehiculul fara a poseda permis de conducere intrunesc elementele constitutive  a doua infractiuni prevazute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 si o infractiune prevazuta de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Pentru savarsirea celor doua infractiuni de conducere fara permis prevazute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b si art. 39 alin. 1 cod penal prima instanta l-a condamnat pe inculpat la pedepsele de cate 1 an si 2 luni inchisoare.
Pentru infractiunea de conducere a unui autoturism pe drumul public avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala prevazuta de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b si 39 cod penal, prima instanta l-a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa inchisorii de 1 an.
La stabilirea si dozarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanta a avut in vedere:
- dispozitiile art. 72 Cod penal
- recunoasterea faptelor savarsite si dovedite
- perseveren?a inculpatului in savarsirea de infractiuni  la legea circulatiei in special de natura celor  pentru care va fi  condamnat
- starea de recidiva a inculpatului prev. de art. 37 lit. b Cod penal;
- imprejurarea ca acesta este cercetat pentru infractiunea de conducere fara permis de conducere de catre Judecatoria Sibiu.
Dat fiind faptul ca inculpatul a savarsit mai multe infrac?iuni fara a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele, in temeiul art. 33 lit. a, b Cod penal prima instanta a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa inchisorii cea mai mare de 1 an si 2 luni.
Pe durata executarii pedepsei inculpatului, in temeiul  art. 71 Cod penal, prima instanta i-a interzis exercitarea  dreptului prevazut de art. 64 lit. a Teza II, b Cod penal fiind considerat  nedemn a exercita aceste drepturi.
In final, prima instanta a facut aplicarea art. 191 Cod procedura.
Impotriva acestei sentinte a declarat, in termen, recurs inculpatul.
La data de 01.02.2014 s-a produs intrarea in vigoare a noului Cod de procedura penala, astfel ca, potrivit art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013 de punere in aplicare a noului Cod de procedura penala, recursul a fost analizat potrivit dispozitiilor din legea noua privitoare la apel.
Prin apelul sau inculpatul a solicitat:
- in principal, a fi achitat
o pentru infractiunea de conducere fara permis pe temeiul art. 16 lit. a din noul Cod de procedura penala (fapta nu exista), cu motivarea ca, la momentul opririlor in trafic, avea dreptul de a conduce, obtinut in Ungaria;
o pentru infractiunea de conducere cu alcool, deoarece fapta a fost dezincriminata;
- in subsidiar, a se pronunta o solutie de amanare a aplicarii pedepsei, cu motivarea ca inculpatul nu a savarsit faptele in stare de recidiva, termenul de reabilitare fiind implinit.
Reprezentantul parchetului si-a exprimat pozitia procesuala in sensul admiterii apelului pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica de peste 0,80‰, cu motivarea ca legea noua a dezincriminat faptele savarsite anterior intrarii ei in vigoare.
Analizand sentinta primei instante prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, in acord cu dispozitiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedura penala, curtea a retinut urmatoarele:
Cu privire la starea de fapt
Prima instanta a dat o corecta apreciere probelor administrate in cauza, in acord cu art. 63 si urm. din Codul de procedura penala din 1968, retinand in mod just ca inculpatul a condus, in datele de 18.01.2012 si 19.01.2012, un autoturism pe drumurile publice, fara a detine permis de conducere, in data de 18.01.2012 avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala de 0,80‰.
Aceasta stare de fapt este confirmata si de probele administrate in faza de judecata in apel.
Mai exact, din raspunsul pe care autoritatile maghiare l-au dat, prin intermediul punctului comun de contact A., aflat la fila X, a fost confirmat faptul ca inculpatul nu avea permis de conducere eliberate de autoritatile maghiare la datele celor doua fapte, inscrisul depus de inculpat in copie, atat la prima instanta cat si la instanta de apel, constand intr-o fisa de inscriere la examenul pentru permis de conducere, cu nr. 2012/3043778, nefiind inregistrat la autoritatile maghiare competente.
De altfel, prima instanta a apreciat in mod temeinic ca aparare inculpatului nu este reala deoarece el a incercat, initial, sa se apere in sensul ca ar avea permis de conducere obtinut in Suedia, mai apoi afirmand ca a obtinut permisul de conducere in Ungaria. Curtea a observat si ea ca in declaratiile de la urmarire penala inculpatul a declarat conditiile in care a obtinut un permis de conducere prin cumpararea lui de la un individ pe care-l cunostea, permis care nu a avut la baza sustinerea vreunui examen in conditii legale. Cu toate acestea, in fata instantei de apel inculpatul a reiterat apararea cu permisul suedez de conducere dar nu a produs vreo dovada in sprijinul ei.
Cu privire la permisul de conducere pretins obtinut in luna ianuarie 2012 in Ungaria, inculpatul nu a putu face proba obtinerii lui in conditii legale, ba chiar, in dosarul nr. 14694/306/2012, in care inculpatul a fost judecat definitiv de Judecatoria Sibiu pentru o fapta de conducere fara permis, comisa in perioada dintre cele doua fapte din prezenta cauza, acesta a aratat conditiile in care ar fi obtinut pretinsul permis de conducere, similare celor referitoare la permisul din Suedia, in sensul ca a dat 1.500 de euro unui anumit F., care l-a insotit in Ungaria si i-a facilitat accesul intr-o institutie publica unde i-a lasat impresia ca il inscrie la o scoala de soferi, iar dupa 3-4 saptamani s-a deplasat si a raspuns, pe calculator, la 56 de intrebari, dupa care acelasi F. l-a incredintat ca va rezolva totul. Aceste sustineri ale inculpatului releva, inca o data, ca era constient ca nu a urmat cursurile unei scoli de soferi in Ungaria si ca nu a sustinut un examen in conditii normale (proba teoretica si proba practica), conditii in care nu putea obtine dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Cu privire la fapta de conducere cu alcool, prima instanta corect a retinu si existenta acesteia. In faza de judecata in apel curtea a incuviintat si proba cu expertiza de recalculare a alcoolemiei, rezultatul fiind acela ca inculpatul a avut, la momentul opririi in trafic, o imbibatie alcoolica in sange de aproximativ 1,00‰.
Cu privire la succesiunea de legi penale in timp
De la comiterea faptelor de catre inculpat si pana la judecare lor definitiva a intervenit intrarea in vigoarea noii legislatii penale, constand in noul cod penal si in modificarile, aduse de legea de punere in aplicare a acestui cod, legilor penale speciale sau legilor nepenale continand dispozitii penale.
In demersul de analiza a celor doua legi succesive, cu scopul de a descoperi legea penala mai favorabila inculpatului, curtea va avea in vedere regula de principiu trasata prin decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei, potrivit careia nu este posibila combinarea institutiilor mai favorabile din cele doua legi succesive, aprecierea legii penale ca fiind mai favorabile facandu-se doar prin compararea celor doua legii in ansamblul lor.
Faptele comise de inculpat si incadrate anterior in dispozitiile art. 86 alin. 1 si art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 nu au fost dezincriminate, regasindu-se incriminate in art. 335 alin. 1 si art. 336 alin. 1 din noul Cod penal.
Daca in legatura cu fapta de conducere fara permis nu au fost ridicate obiectiuni referitoare la incriminarea ei in dispozitiile art. 335 alin. 1 din noul Cod penal, cu referire la incriminarea faptei de conducere cu alcool curtea observa ca atat inculpatul cat si reprezentantul parchetului in apel au sustinut ca aceasta nu se mai regaseste incriminata in dispozitiile noului Cod penal.
Curtea nu poate fi de acord cu aceasta aparare si considera ca intentia legiuitorului de a pastra incriminarea faptelor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana cu imbibatie alcoolica in sange peste limita legala este evidenta si ea transpare din insasi denumirea marginala a art. 336 din noul Cod penal, care este „Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante”.
Este adevarat ca legiuitorul nu a preluat intocmai continutul vechiului text incriminator al respectivei fapte din art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 si ca l-a modificat in sensul ca a precizat ca momentul relevant pentru realizarea elementului material al infractiunii este cel al prelevarii mostrelor biologice insa aceasta modificare nu releva intentia legiuitorului de a dezincrimina faptele de conducere cu alcool nici in abstracto si nici in concreto.
Daca in ceea ce priveste dezincriminarea in abstracto nu exista nici un fel de indoiala, dezincriminarea in concreto, admisa de prevederile art. 3 alin. 1 din Legea de punere in aplicare a noului Cod penal, se preteaza unei analize mai aprofundate.
Aceasta dezincriminare in concreto poate opera, in acceptiunea art. 3 alin. 1 din Legea de punere in aplicare a noului Cod penal, atunci cand legiuitorul a inteles sa modifice elementele constitutive ale infractiunii astfel incat fapta comisa sub imperiul legii vechi nu mai constituie infractiune potrivit legii noi.
Elementul constitutiv despre care este vorba in prezenta speta este elementul material constand in actiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o imbibatie alcoolica peste limita de 0,80 g/l alcool pur in sange.
Elementul material ramane, sub aspectul sau esential, acelasi in noua reglementare ca si in vechea reglementare.
Schimbarea adusa de noua lege este doar una de nuanta si ea se refera la una dintre conditiile asociate elementul material, anume cea legata de momentul la care se cere existenta in sange a imbibatiei alcoolice: in vechea reglementare acest moment era cel al depistarii conducatorului in trafic, adica al conducerii efective, pe cand in noua reglementare este cel al prelevarii mostrelor biologice.
Aceasta modificare de nuanta nu este total lipsita de relevanta in contextul intervenirii noii reglementari insa ea nu poate echivala cu dezincriminarea nici macar in concreto ci va putea fi determinanta sub aspectul aplicabilitatii legii penale mai favorabile din perspectiva art. 5 din noul Cod penal.
Avand in vedere ca legiuitorul nu a preluat pur si simplu textul din vechea reglementare ci a modificat, sub aspect de nuanta, conditiile de incriminare in ceea ce priveste momentul la care este necesara existenta imbibatiei alcoolice in sangele conducatorului auto, in sensul ca, daca din reglementarea anterioara se desprindea concluzia ca imbibatia alcoolica peste limita prevazuta de lege trebuie sa se gaseasca in sangele conducatorului auto la momentul conducerii autovehiculului, noua reglementare prevede ca momentul relevant este cel al prelevarii mostrelor biologice, curtea a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu  dezlegarea problemei de drept care se pune in legatura cu aceasta modificare a legiuitorului in sensul de a sti care este rezultatul alcoolemiei cu relevanta penala in ipoteza unei duble prelevari, ipoteza ce se regaseste in prezenta speta.
Prin decizia nr. 3/2014 a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept in materie penala, s-a stabilit ca, in aplicarea art. 336 alin. 1 din noul Cod penal, in ipoteza unei duble prelevari, relevant este rezultatul primei prelevari.
Avand, asadar, raspuns la aceasta intrebare, curtea observa ca fapta de conducere cu alcool savarsita de inculpat intruneste conditia legata de valoarea imbibatiei alcoolice atat prin prisma vechii legi (la momentul opririi in trafic inculpatul avand o alcoolemie apropiata de 1,00‰, cum rezulta din expertiza de recalculare intocmita in apel), cat si prin prisma noii legii (la momentul primei prelevari inculpatul a avut o alcoolemie de 0,90‰, cum rezulta din buletinul de analiza a probelor de sange).
Inainte de a trece la compararea rezultatelor aplicarii globale a celor doua legi penale succesive la situatia din speta curtea mai tine sa arate ca a verificat demersul de individualizare judiciara a aplicarii pedepselor de catre prima instanta si a concluzionat ca acesta este conform aplicarii legale a criteriilor prev. de art. 72 din Codul penal din 1969, cu o usoara tenta de netemeinicie favorabila inculpatului (cunoscut cu antecedente penale, perseverent in savarsirea aceluiasi gen de fapte, profund nesincer), concretizata prin aplicarea unor pedepse prea reduse pentru fiecare infractiune in parte dar si prin contopirea fara aplicarea vreunui spor, netemeinicie pe care curtea nu o poate indrepta in calea de atac a inculpatului.
Stabilind ca prima instanta a realizat o legala individualizare a pedepselor, curtea a respins si aparare inculpatului in sensul ca i s-a retinut in mod gresit starea de recidiva post executorie.
Din fisa de cazier a inculpatului rezulta ca acesta a fost condamnat anterior la mai multe pedepse pentru infractiuni intentionate, intre care cea mai grea a fost o pedeapsa de 3 ani inchisoare (curtea a avut in vedere doar condamnarile pronuntate in Romania, cea pronuntata in Austria nefiind recunoscuta de autoritatile judiciare romane).
Termenul de reabilitare, care se calculeaza in conformitate cu art. 135 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969 si, potrivit deciziei nr. 3/2009 a Inaltei Curti de Casati si Justitie – Sectiile unite, in functie de condamnarea cea mai grea de 3 ani inchisoare, si care este de 5 ani si 6 luni, a inceput ca curga, potrivit art. 136 alin. 2 din Codul penal din 1969, de la data de 05.05.2007. Acest termen de reabilitare s-ar fi implinit la data de 05.11.2012, iar inculpatul a savarsit ambele fapte anterior acestui moment, astfel ca nu devin incidente dispozitiile art. 38 alin. 2 din Codul penal din 1969.
Curtea a observat ca prin decizia nr. 111/A/2014, pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosarul nr. 14694/306/2012, in care inculpatul a fost judecat pentru o fapta concurenta cu cele doua din prezenta cauza, comisa la data de 15.03.2012, s-a retinut ca s-a implinit termenul de reabilitare judecatoreasca in ceea ce priveste condamnarile anterioare ale inculpatului insa acea concluzie a avut la baza o aplicare combinativa a dispozitiilor celor doua coduri penale care s-au succedat in timp, aplicare permisa anterior amintitei decizii nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei, insa nepermisa in prezenta speta, in care decizia este pronuntata dupa data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei forului constitutional.
Curtea mai tine sa arate, in legatura cu procesul de individualizare a pedepselor, ca, data fiind perseverenta infractionala a inculpatului in acelasi gen de fapte si atitudinea lui profund nesincera, incercand sa induca in eroare organele judiciare prin aparari false, producand, prin aceasta, tergiversari si cheltuieli insemnate ale procedurii, o amanare a aplicarii pedepsei nu se poate pronunta, nefiind indeplinita conditia prev. de art. 83 alin. 1 lit. a din noul Cod penal, cum nici reducerea pedepselor pentru fiecare infractiune in parte nu se justifica.
Concluzionand in sensul ca individualizarea judiciara efectuata de prima instanta conform legii vechi este legala si ca, potrivit legii noi, inculpatului nu i se pot aplica pedepse mai reduse pentru fiecare infractiune in parte si nici modalitati de suspendare a executarii lor, curtea, comparand efectul aplicarii dispozitiilor art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969 de catre prima instanta (pedeapsa rezultanta de 1 an si 2 luni inchisoare) cu efectul care s-ar putea obtine prin aplicarea dispozitiilor corespondente art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal (pedeapsa rezultanta de 1 an 10 luni si 20 de zile inchisoare),  a retinut  ca noul Cod penal nu reprezinta legea mai favorabila pentru inculpat.
Cercetand sentinta primei instante si sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt si de drept, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedura penala, curtea nu a descoperit nici alte fine de nelegalitate sau de netemeinicie.
Pentru toate aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedura penala, curtea  a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.T.N. impotriva sentintei penale nr. 127/26.06.2013, pronuntata de Judecatoria Medias in dosarul nr. 4638/257/2012.