Drept procesual civil. Potrivit art. 564 NCC proprietarul poate intenta actiunea negatorie contra oricarei persoane care pretinde ca este titularul unui drept real, altul decat cel de proprietate asupra bunului sau.

Drept  procesual civil. Potrivit art. 564 NCC proprietarul poate intenta  actiunea negatorie contra oricarei persoane care pretinde ca este titularul unui drept real, altul decat cel de proprietate asupra bunului sau.

Nu sunt indeplinite conditiile admiterii unei actiuni negatorii, prevazute de art. 564 NCC  nefiind facuta nicio dovada din care sa rezulte ca paratul pretinde sau poate sa pretinda un drept real , altul decat cel de proprietate, asupra bunului reclamantei. Aceasta, deoarece, un drept de proprietate in favoarea paratului nu exista, iar dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate privata invocat de reclamanta in apel , sau dreptul de folosinta invocat de reclamanta in recurs nu sunt drepturi reale, dezmembraminte ale dreptului de proprietate privata, asa cum sunt ele reglementate de art. 551 pct. 2-7 si art. 639 si urm. NCC.


Sectia I civila – Decizia civila  nr. 122/ 13 martie 2014


Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu sub nr. 10113/306/2012 reclamanta SS a chemat in judecata pe  paratii P.C., Comisia Locala si Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Sibiu, solicitand  instantei pronuntarea unei sentinte prin care:
- sa constate ca paratul P.C. nu detine nici un drept real asupra imobilului teren arabil in suprafata de 0,43  ha identificat cadastral  sub nr. 2329 si inscris in CF 112039 Sibiu, CF 112027 Sibiu  si CF 4032/2 Sibiu
- sa se constate ca aceste imobile nu pot face obiectul  reconstituirii dreptului de proprietate in temeiul Legii 18/1991.
Actiunea a fost intemeiata in drept pe art. 564 Cod Civil, Legea 18/1991 si art. 274 Cod pr. civila.
  Prin sentinta  civila nr. 2664/2013 a Judecatoriei Sibiu actiunea reclamantei a fost respinsa, instanta de fond retinand ca in doctrina actiunea negatorie a fost definita ca acea actiune reala, petitorie prin care titularul dreptului de proprietate asupra unui bun solicita instantei de judecata sa stabileasca prin hotarare judecatoreasca ca paratul nu este titularul unui drept real, dezmembramant al proprietatii (uzufruct, uz, abitatie, servitute, superficie) asupra bunului sau si sa-l oblige la incetarea exercitiului nelegitim al unuia din aceste drepturi.
Din considerentele sentintei  civile nr.  1616/2010 a Judecatoriei Sibiu, instanta a retinut  ca paratului P.C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului identificat cu parcela cu nr. cad 2329, punctul C., parcela care se suprapune cu parte din nr. top 4032/2 si 4032/4 din CF 3631 Sibiu, unde reclamanta are o cota de proprietate de 1872/19200 parti din teren. Astfel,  dreptul pe care il are paratul este un drept de proprietate. Dreptul consacrat paratului a produs efecte juridice, motiv pentru care prin dispozitivul sentintei  mai sus mentionate  Comisia Judeteana de LFF S.  a fost obligata la emiterea TP pe numele paratului asupra acestui teren, iar aceste efecte juridice nu pot fi inlaturate decat printr-o actiune in realizare, in constatarea nulitatii actului juridic sau anularea actului juridic. Pentru intrarea in posesie efectiva asupra terenului, reclamanta are la indemana o actiune in revendicare in cadrul careia s-ar putea analiza si dreptul de proprietate al paratului. A fost apreciata inadmisibila  cererea negatorie in constatarea inexistentei unui drept real in conditiile in care paratul opune un drept de proprietate.
In consecinta, raportat la caracterul subsidiar al cererii in constatare fata de cererea in realizare, avand in vedere dispozitiile imperative ale art. 111 C. pr. civ., instanta a constatat inadmisibila actiunea negatorie atat in ceea ce priveste constatarea inexistentei vreunui drept real al paratului asupra imobilului din litigiu, cat si asupra constatarii ca acest imobil nu face obiectul Legii nr. 18/1991, avand in vedere inscrierile din CF, cat si adresa nr. 96186/2002 a Primariei Sibiu, fiind considerat lipsit de obiect acest din urma petit.
          Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, care a solicitat schimbarea ei in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, cu motivarea ca instanta de fond a retinut o stare de fapt gresita, in sensul ca,  contrar celor retinute de instanta, ea are posesia terenului dar paratul incearca sa ii tulbure folosinta motivat de faptul ca este beneficiarul dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate privata in temeiul L. 18/1991 si a fost pus in posesie pe acest teren.
Prin decizia civila nr.  353/2013 Tribunalul Sibiu a  respins apelul reclamantei, retinand in considerente urmatoarele:
         Din actele dosarului rezulta ca reclamanta este coproprietara asupra terenului ce face obiectul prezentei actiuni. Paratului i s-a recunoscut prin sentinta  civila nr. 1616/2010 a Judecatoriei Sibiu dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral 2329, conform expertizei din dosar, in baza L. 18/1991, insa nu i s-a emis titlu de proprietate. Comisia locala de fond funciar nu l-a pus in posesie pe parat asupra terenului in litigiu. Expertiza efectuata in dosarul in care s-a pronuntat s.c. 1616/2010 a stabilit ca nr. cadastral 2329 se suprapune partial pe nr. top 4032/2 si 4034/2. Aceeasi expertiza a stabilit la acel moment ca terenul este liber.
        Faptul ca instanta de fond a retinut in considerente ca reclamanta are posibilitatea formularii unei actiuni in revendicare pentru a intra in posesia terenului nu constituie in sine un motiv de respingere a actiunii, iar faptul posesiei nici nu are relevanta in cauza, de aceea instanta de fond in mod corect a respins cererile in probatiune cu martori si expertiza.
         Niciuna dintre parti nu a invocat la instanta de fond un drept de folosinta asupra terenului, nici reclamanta si nici paratul, nu au sustinut ca s-ar afla in posesia terenului in litigiu, reclamanta invocand doar dreptul de proprietate, iar paratul nu a formulat nicio aparare. Doar in apel reclamanta sustine ca are posesia terenului, ceea ce  nu are nicio relevanta pentru a se constata ca paratul nu detine un drept real, asa cum s-a cerut prin actiune.
Faptul ca paratul a refuzat nejustificat sa se prezinte la interogatoriu nu constituie un argument suficient pentru admiterea actiunii reclamantei, cata vreme conditiile legale de admitere a acesteia nu sunt indeplinite.
Instanta de fond a retinut corect ca potrivit art. 564 cod civil actiunea negatorie poate fi formulata de proprietar impotriva unei persoane care pretinde un alt drept real decat cel de proprietate, asupra bunului sau, ori in cauza reclamanta sustine ca paratul pretinde un drept la reconstituirea dreptului de proprietate, ori acesta nu este un drept real, asa cum sunt acestea enumerate in art. 551 cod civil.
Petitul de constatare a faptului ca imobilul in litigiu nu face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in temeiul L. 18/1991 a fost apreciat  inadmisibil in cadrul actiunii negatorii, nefiindu-i aplicabile disp. art. 564 cod civil.
          Fata de aceste imprejurari instanta a respins apelul reclamantei ca nefondat, in temeiul art. 296 cod pr. civila.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea acesteia  si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In  expunerea  de motive, recurenta a aratat ca interpretarea data disp. art. 551 NCC de catre instanta de apel este gresita,  intrucat paratul C.P. pretinde un drept de folosinta rezultat din dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate  asupra imobilului in litigiu, in temeiul Legii 18/1991. Dreptul de folosinta este un drept real conform art. 551 pct. 9 NCC  si este pretins de intimat ca efect al punerii in posesie afirmate.  Reclamanta are interes in promovarea acestei actiuni deoarece paratul  incearca sa foloseasca acest teren in temeiul sentintei civile 1616/2010 prin care i se recunoaste dreptul la reconstituirea dreptului de  proprietate privata. Petitul subsecvent  de constatare a faptului ca imobilul in litigiu nu poate  face obiectul reconstituirii  dreptului de proprietate in temeiul Legii 18/1991 este admisibil, atata timp cat reclamanta detine proprietatea si posesia imobilului, iar Comisia Locala  poate dispune doar asupra imobilelor  aflate in patrimoniul cooperativelor agricole de productie, iar imobilul in litigiu nu a fost inscris niciodata  la CAP.
Recursul a fost intemeiat in drept pe art. 304 pct. 7, 9 cod pr. civila.
Intimatele  Comisia Locala si Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate  au depus la dosar intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat  si mentinerea deciziei Tribunalului ca fiind temeinica si legala.
  Intimatul C.P. nu a depus la dosar intampinare.
Prin decizia civila nr.122/13.03.2014  pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respins recursul reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Reclamanta  este proprietara a imobilelor  inscrise in CF 112039,  cu o cota de 1284/12800 inscrisa sub B 12,  in CF 112027, cu o cota  de 1284/12800 inscrisa sub B 12 si 112034, cu o cota de  1284/12800  Sibiu, inscrisa sub B 12, in suprafata totala de  35.012 mp, dovada dreptului de proprietate fiind facuta cu extrasele de carte funciara depuse la dosarul instantei de fond la filele X. 
Potrivit art. 564 NCC, proprietarul  poate intenta actiunea negatorie contra oricarei persoane care pretinde ca este titularul vreunui drept real, altul decat cel de proprietate, asupra bunului sau.
Facand dovada  dreptului sau de proprietate reclamanta si-a  justificat calitatea procesuala activa, insa nu a dovedit indeplinirea celorlalte conditii ale unei actiuni negatorii. Astfel, nu exista nicio dovada la dosar din care sa rezulte ca paratul  pretinde a fi titularul vreunui drept real, dintre cele enumerate la art.551 pct. 2-11 NCC. Dimpotriva, paratul nu formuleaza nicio aparare in cauza, iar din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta ca acesta ar avea  posesia sau  folosinta terenului asupra caruia este proprietara reclamanta.
Sustinerea recurentei reclamante ca paratul  pretinde a fi titularul unui drept de folosinta este lipsita de suport probator,  cu atat mai mult cu cat  din actele emise de Comisiile pentru aplicarea legii fondului funciar rezulta ca  nu s-a efectuat punerea in posesie asupra  terenului  identificat in CF 3631  si 3632 Sibiu, motivat de faptul ca exista proprietari tabulari, conform extraselor de carte funciara depuse la Comisia Locala ( dosar fond).
Retinerea instantei de fond ca paratului P.C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentinta  civila 1616/2010 a Judecatoriei Sibiu si ca acesta opune un drept de proprietate este esentialmente  eronata, atata timp cat  prin sentinta 1616/2010 a fost instituita doar o obligatie de a face in sarcina paratei Comisia Judeteana  pentru Stabilirea dreptului de proprietate privata  asupra terenurilor, aceasta fiind obligata  sa emita Titlul de Proprietate asupra terenului  identificat cadastral sub nr. 2329, titlu pe care nu l-a emis.
Paratul nu detine niciun drept de proprietate in baza acestei sentinte, atata timp cat  nu s-a emis niciun titlu de proprietate in favoarea sa, in sistemul de carti funciare aplicabil  in Transilvania dovada dreptului de proprietate neputandu-se face decat cu extrasul de carte funciara. Or,  o astfel de dovada a dreptului de proprietate nu a fost in masura sa faca decat reclamanta, conform  inscrisurilor depuse la dosar.
Paratul este in posesia unei hotarari judecatoresti  care a fost pusa in executare doar pana la  faza de emitere  a Hotararii  nr. 971/2011 prin care  s-a dispus ca „se va emite titlu de proprietate in favoarea numitului P.C. conform sentintei 1616/2010  a Judecatoriei Sibiu” (dosar apel), fara insa ca acest titlu sa fie emis. Or, dreptul de proprietate nu s-a reconstituit nici in baza sentintei civile 1616/2010 a Judecatoriei Sibiu si nici in baza  Hotararii Comisiei Judetene nr. 971/12.07.2011, ci pentru aceasta era necesara eliberarea efectiva a titlului de proprietate, care sa fie ulterior intabulat in cartea funciara.
S-a apreciat ca nu pot fi primite nici  sustinerile reclamantei  cu privire la dreptul real pe care il pretinde paratul, in apel reclamanta aratand ca paratul pretinde  ca este titularul unui drept la reconstituirea  dreptului de proprietate  privata in temeiul Legii 18/1991, iar in recurs,  reclamanta aratand ca paratul pretinde un drept de folosinta rezultat din dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, care s-ar putea incadra in prevederile art. 551 pct. 9 NCC.
Reclamanta are prin urmare o pozitie oscilanta cu privire la dreptul pe care il pretinde paratul, nereusind sa dovedeasca in fata instantei care este dreptul real, altul decat cel de proprietate pe care il pretinde paratul, in sensul art. 564 NCC. Dimpotriva, din actele depuse la dosar rezulta ca paratul nu pretinde niciun drept real dintre cele prevazute la art. 551 pct. 2-11 NCC, si mai mult,  nici nu poate pretinde un astfel de drept, fiind exclus a putea pretinde un drept de proprietate in baza sentintei 1616/2010, cum gresit a apreciat instanta de fond.
Desigur,  dreptul la reconstituirea  dreptului de proprietate  privata in temeiul Legii 18/1991, invocat de reclamanta in apel nu este un dezmembramant al dreptului de proprietate privata  si nu poate fi incadrat in niciunul din punctele 2-11 de la art. 551 NCC, astfel ca sub acest aspect sunt corecte considerentele deciziei Tribunalului Sibiu, care a aratat ca  dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate  nu este un drept real, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile unei actiuni negatorii.
Pe de alta parte nici dreptul  de folosinta  pe care reclamanta il invoca  in fata instantei de recurs, drept pe care l-ar pretinde  paratul, in temeiul art. 551 pct. 9 NCC,   nu este un dezmembramant al dreptul de proprietate privata, ci un  dezmembramant al dreptului de proprietate publica, alaturi de dreptul de administrare si dreptul de concesiune, prevazute de art. 551 pct. 7 si 8 NCC.
 Dispozitiile art.  866 NCC prevad expres ca  drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit, acesta din urma avand drept titulari  institutiile de utilitate publica, conform art. 874 alin. 1 NCC.
Prin urmare, paratul persoana fizica PC nu poate pretinde cu succes   un drept de folosinta in temeiul art. 551 pct. 9 NCC, ca drept real dezmembramant al dreptului de proprietate publica, deoarece terenul este proprietatea privata a reclamantei, iar dezmembramintele  dreptului de proprietate privata sunt cele prevazute de art. 551 pct. 2 – 7 NCC  asa cum sunt analizate de art.693 si urmatoarele NCC.
Fata de cele aratate mai sus, s-a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile admiterii unei actiuni negatorii, prevazute de art.564 NCC, la dosar nefiind facuta nicio dovada din care sa rezulte ca paratul pretinde sau poate sa pretinda un drept real, altul decat cel de proprietate, asupra bunului reclamantei. Aceasta deoarece, asa cum s-a aratat,  un drept de proprietate  in favoarea paratului nu exista, sentinta 1616/2010 nedand nastere unui astfel de drept, iar  dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate privata invocat de reclamanta in apel, sau dreptul de folosinta invocat de reclamanta in recurs, nu sunt drepturi reale, dezmembraminte ale dreptului de proprietate privata, asa cum sunt ele reglementate de art. 551 pct. 2-7  si art. 693 si urm. NCC.
In ceea ce priveste petitul subsidiar al actiunii reclamantei prin care aceasta solicita  instantei sa constate ca imobilul  nu face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate  in temeiul Legii 18/1991, s-a apreciat ca acesta  nu poate fi admis avand in vedere sentinta civila nr. 1616/2010 pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosar nr. 2923/306/2009, ramasa irevocabila. A statua in cadrul acestui litigiu ca  terenul  proprietatea reclamantei  nu poate face obiectul Legii 18/1991 inseamna a  stabili aspecte contrare  a ceea ce a stabilit Judecatoria Sibiu in dosar nr. 2923/306/2009, cu putere de lucru judecat. In acest dosar instanta a analizat adeverinta nr. 125/73/8.11.1991 emisa de Comisia Locala R.  si Hotararea nr. 123/1.11.1991 emisa de  Comisia Judeteana  S.  si a retinut ca aceste acte atesta dreptul reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei   de 0,43 ha. Aceste aspecte au intrat in puterea lucrului judecat  si nu  pot fi dezbatute in cadrul  unei simple actiuni in constatarea inexistentei dreptului, intemeiate pe art. 111 cod pr. civila si,  cu atat mai putin  in cadrul unei actiuni negatorii intemeiate pe art. 564 NCC, asa cum a precizat reclamanta prin mandatar la termenul de judecata din 22.02.2013.
Pentru motivele mai sus expuse, Curtea a constatat ca actiunea reclamantei nu poate fi admisa, pentru argumentele mai sus aratate, astfel ca in temeiul art. 312 alin. 1  raportat la art. 304 pct. 7 si 9 cod pr. civila, recursul reclamantei a fost respins ca nefondat.