Actiunea avand ca obiect solicitarea unor ajutoare sociale de care beneficiaza cadrele militare, politistii si functionarii publici cu statut special, la trecerea in rezerva sau direct in retragere. Inaplicabilitatea dispozitiilor art.109 din Legea nr.188

Actiunea avand ca obiect solicitarea unor ajutoare sociale de care beneficiaza cadrele militare, politistii si functionarii publici cu statut special, la trecerea in rezerva sau direct in retragere. Inaplicabilitatea dispozitiilor art.109 din Legea nr.188/1999. Necompetenta instantei de contencios administrativ.



  Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 1038/12  februarie 2014(in acelasi sens, este si decizia nr.932/10  februarie2014)


Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul S.I. a solicitat in contradictoriu cu paratii Ministerul Afacerilor Interne si Inspectoratul de Politie al Judetului S.:
- obligarea acestor autoritati publice la plata sumei de 29.160 lei, reprezentand contravaloarea a 27 de salarii de baza, conform art. 20 pct. 1 si 2 din Legea nr. 284/2010.
In fapt, reclamantul a motivat ca a avut calitatea de politist, iar prin dispozitia nr. 817/25.07.2011, i-a incetat raportul de serviciu cu IPJ S., avand de pensie pentru limita de varsta, fiind emisa dispozitia nr. 161635/23.04.2012. Conform art. 20 pct. 1 din anexa VII la Legea nr. 284/2010, fata de vechimea in functie, avea dreptul la 15 solde stabilite in raport de salariul functiei de baza. De asemenea, fata de dispozitiile art.20 pct.2 din anexa, beneficia de un ajutor egal cu 2 solde pentru fiecare an de activitate ramas pana la pensionare, respectiv 12 solde.
Prin cererea nr. 67054 JS/26.10.2012, a solicitat plata sumelor de bani, insa prin adresa nr. 62335 F/2012, I.P.J. jud. S., i-a comunicat refuzul de plati, invocand dispozitiile art. 13 din Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 284/2010 nu a fost abrogata, iar prin neplata salariilor se incalca art. 16 din Constitutia Romaniei si ale Protocolului nr. 12 la Comisia Europeana a Drepturilor Omului.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 20 alin. 1 si 2 din Legea nr. 284/2010, art. 16 alin.1 din Constitutia Romaniei si art. 14 din CEDO.
Paratul I.P.J. S. a formulat intampinare si a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, sustinand ca, fata de dispozitiile art. 13 din Legea nr. 285/2010 si ale art. 9 din Legea nr. 283/2011, ulterior anului 2010, dispozitiile referitoare la acordarea ajutoarelor sau indemnizatiilor la incetarea raporturilor de serviciu nu se aplica. Reclamantul a fost pensionat pentru limita de varsta si nu a fost clasat medical.
De asemenea, paratul MAI a formulat intampinare si a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, sustinand ca reclamantul a avut raport de serviciu, cu I.P.J. S., care i-a stabilit si drepturile cu ocazia trecerii in rezerva.
Prin sentinta nr. 4319/CA/2013 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia a II-a Civila si de Contencios Administrativ a fost respinsa actiunea reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut in esenta ca incetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului s-a produs la data de 25.07.2011, atunci cand a fost emisa dispozitia nr. 817/25.07.2011 a Sefului I.P.J. S.
La acea data, dispozitiile art. 20 pct. 1 si 2 din anexa nr.VII din Legea nr. 284/2010, nu mai produceau efecte.
Prin prevederile art.13 din Legea nr. 285/2010, care reglementeaza salarizarea personalului bugetar pentru anul 2011, se arata expres ca „in anul 2011, dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, dupa caz, indemnizatiilor la incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in  rezerva, nu se aplica”.
Aceste dispozitii au fost preluate de art. 9 din Legea nr. 283/2011 si art. 2 din OUG nr. 84/2012, in ceea ce priveste salarizarea personalului din fondurile publice, pentru anii 2012 si 2013.
Fata de aceste dispozitii s-a considerat ca nici la data incetarii raportului de serviciu si nici ulterior nu exista posibilitatea legala ca acesta sa beneficieze de ajutor sau indemnizatie speciala.
Starea de discriminare invocata de reclamant nu a fost retinuta, in conditiile in care incetarea acordarii ajutoarelor s-a efectuat pentru tot personalul salarizat din fonduri bugetare, incepand cu anul 2011.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In expunerea motivelor se arata ca  in speta sunt incidente dispozitiile art. 312 alin. 5 atat din perspectiva neindeplinirii in mod efectiv a procedurii de citare cu reclamantul cat si din perspectiva  necercetarii fondului de catre prima instanta.
Cu privire la fondul cauzei a inteles sa invoce prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila intrucat in lipsa unei prevederi exprese de abrogare a dispozitiilor art. 20 din Legea 284/2010 instanta trebuia sa analizeze temeinicia pretentiei prin prisma tuturor actelor normative care fac referire la aceste drepturi.
Instanta a pus in discutie, ca motiv de ordine publica, motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 1 din Codul de procedura civila fata de obiectul actiunii.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea a constatat  urmatoarele:
In cauza, este necontestat ca obiectul cererii cu care reclamantul a investit instanta de judecata il formeaza solicitarea de obligare la paratului la plata drepturilor cuvenite in temeiul art. 20 pct. 1 si 2 din anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
            Intr-adevar, potrivit dispozitiilor de la art. 20 pct. 1 si 2 din anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010, in vigoare la data respectiva, „La trecerea in rezerva sau direct in retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare pentru activitatea depusa, in functie de vechimea efectiva ca militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personal civil in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala beneficiaza de un ajutor stabilit in raport cu solda lunara neta, respectiv salariul de baza de incadrare net avut in luna schimbarii pozitiei de activitate astfel…” respectiv in cazul in care „raporturile de serviciu au incetat, cu drept la pensie de serviciu, inainte de implinirea limitei de varsta de pensionare prevazute de lege, mai beneficiaza, pentru fiecare an intreg ramas pana la limita de varsta de pensionare sau, in situatia in care pot desfasura activitate peste aceasta limita, pana la limitele de varsta in grad la care pot fi mentinute in activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu doua solde ale functiei de baza, respectiv cu doua salarii ale functiei de baza.”.
            Or, din interpretarea textului legal citat mai sus, rezulta ca sumele cuvenite au natura juridica a unor ajutoare sociale de care beneficiaza cadrele militare, politistii si functionarii publici cu statut special, la trecerea in rezerva sau direct in retragere, iar nu a unor drepturi salariale cuvenite unor functionari publici in activitate, pentru a fi incidente dispozitiile art.109 din Legea nr.188/1999.
            Astfel fiind, in atare situatie nu sunt incidente dispozitiile art. 10 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 2 si art. 2 alin. 1 lit. i din Legea 554/2004 coroborate cu art.109 din Legea nr.188/1999 prin atacarea unui act administrativ asimilat - refuzul nejustificat ci in ipoteza descrisa de art.2 lit.c) din Codul de procedura civila – 1865 si art.153 lit.f) din Legea nr.263/2010, litigiul fiind supus jurisdictiei asigurarilor sociale iar competenta apartinand tribunalului, ca instanta de litigii de munca si asigurari sociale.
  De altfel, in acelasi sens a decis si Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin Decizia 2965/2013 in solutionarea unui conflict negativ de competenta.
In acest caz compunerea completului de judecata este cea prevazuta de art. 156  din Legea nr.263/2010 raportat la art. 55 alin. 1 din Legea 304/2004, respectiv un judecator si 2 asistenti judiciari.
Cum in cauza, fiind calificat eronat obiectul actiunii, completul de judecata nu a fost compus potrivit prevederilor legale imperative, curtea a retinut  ca prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala imprejurare fata de care, in temeiul art. 312 alin. 6 raportat la art. 304 pct. 1 din Codul de procedura civila a casat hotararea si a trimis cauza Tribunalului Sibiu – Sectia civila – completul specializat in litigii de munca si asigurari sociale, spre competenta solutionare.