Decizie revizuire pensie. Invocarea incalcarii dreptului de proprietate si a principiului neretroactivitatii legii.

  Decizie revizuire pensie. Invocarea incalcarii dreptului de proprietate si a principiului neretroactivitatii legii.

Legea 119/2010: art.1,
OUG nr.1/2011: art.1;
Constitutia Romaniei: art.15, 53,
Protocolul nr.1 la CEDO: art1.

Curtea Europeana, sesizata cu analizarea incalcarii art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventie si art. 14 din Conventie, a statuat ca nu se poate retine o incalcare a dreptului la proprietate, motivele care au dus la diminuarea cuantumului pensiei de serviciu fiind rezonabile si proportionale, astfel ca  nu se poate retine ruperea unui just echilibru.
Mai mult, Curtea a retinut ca reforma sistemul de pensii nu a avut efect retroactiv, aceasta afectand numai partea din pensie suportata integral de la bugetul de stat cu privire la care Statele nationale beneficiaza de o larga marja de apreciere.

   Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 208/24 februarie 2014.

  Prin contestatia inregistrata la Tribunalul Sibiu sub dosar nr.2579/85/2012, contestatorul F.G.  a chemat in judecata intimata Casa de Pensii Sectoriala a MAI Bucuresti, solicitand  revocarea deciziei de revizuire a pensiei, in subsidiar, contesta cuantumul pensiei revizuite.
In motivarea actiunii sale reclamantul arata, in esenta, ca decizia de revizuire este netemeinica  si nelegala  fiind  emisa  cu incalcarea art.53 din Constitutia Romaniei si art.1 din Protocolul l la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Se  incalca dreptul de proprietate asupra pensiei detinute in mod legal in baza legii anterioare aparitiei Legii nr.119/2010, astfel cum acesta este protejat de jurisprudenta CEDO, principiul neretroactivitatii legii si al drepturilor castigate.
Invoca in acest  sens  practica CEDO si decizii ale  Curtii Constitutionale.
Cu privire la cuantumul pensiei arata ca acesta este incorect stabilit si ca prin diminuarea pensiei se incalca dispozitiile constitutionale si legale mentionate, fapt pentru care contesta noul cuantum si solicita sa i se pastreze in plata cuantumul legal castigat si aflat in plata la 31.12.2010.
Prin intampinarea depusa in cauza, Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I. solicita respingerea contestatiei  motivand in esenta,  ca s-a procedat in conformitate  cu dispozitiile legale in materie, respectiv Legii nr.119/2010 si OUG nr.1/2011, pe baza principiului contributivitatii si a probelor privind perioadele de activitate. Invoca practica CEDO, decizii ale Curtii Constitutionale si Decizia nr.29/2011 a I.C.C.J pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii.
           Tribunalul Sibiu-sectia I Civila prin sentinta civila nr.1441 din data de 07.11.2012 pronuntata in cauza  a respins actiunea.
Pentru a hotari, astfel,  instanta  retine urmatoarele: Contestatorul a fost beneficiarul unei pensii speciale de serviciu stabilita in conditiile Legii nr. 164/2001. Odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 119/2010 pensiile de serviciu devin „pensii” in sensul Legii nr.19/2000. In temeiul acestei legi si a OUG 1/2011 pensia contestatorului a fost revizuita, fiind emisa decizia de revizuire a pensiei, care face obiectul litigiului de fata. Aceasta decizie a fost contestata la Comisia de contestatii din cadrul MAN. Analizand motivele invocate de contestator, instanta constata ca nu subzista nici un motiv de anulare sau revocare a deciziei pentru urmatoarele considerente :
Incalcarea principiului  neretroactivitatii nu are nici un suport legal intrucat Legea nr. 119/2010 si OUG 1/2011 in baza carora s-a emis decizia contestata produc efecte numai pentru viitor si numai cu privire la cuantumul drepturilor banesti cuvenite, nefiind afectate sumele obtinute cu titlu de pensie speciala  anterior intrarii lor in vigoare.
Sustinerea contestatorului motivata de incalcarea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la CEDO si art. 14 CEDO nu poate fi retinuta in cazul de fata, dat fiind faptul ca jurisprudenta CEDO in materie accepta reduceri substantiale ale cuantumului pensiei si ale altor beneficii de asigurari sociale fara a se ajunge la concluzia incalcarii Protocolului 1 si anume – 43% T. c. Suediei, reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane, 38%  Jankovic c. Croatia s.a.m.d. recunoscandu-se asadar statului o mare marja de manevra, astfel ca numai in circumstante cu adevarat exceptionale s-ar incalca  dispozitiile Conventiei.
Mai mult de atat, chiar contestatorul arata ca  legea nr. 119/2010, in baza careia pensiile de serviciu devin pensii si se recalculeaza conform L. 19/2000, a fost supusa controlului constitutionalitatii, Curtea pronuntandu-se in sensul ca dispozitiile acestei legi sunt constitutionale, iar O.U.G. nr.1/2011 reglementeaza doar metodologia de calcul.
Principiul incalcarii drepturilor castigate invocat de asemenea de contestator nu are nici un fundament legal curtea retinand ca in conceptul de „drepturi castigate”, pot intra doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari, astfel ca  daca interventia legiuitorului ar fi fost  asupra prestatiilor deja incasate am fi fost in situatia incalcarii prevederilor art. 15 din Constitutie ceea ce nu este incident cazului de fata.
Incalcarea principiului nediscriminarii, de asemenea este lipsit de suport legal intrucat recalcularea si revizuirea pensiei impusa de Legea 119/2010 si OUG 1/2011 priveste toate categoriile de persoane aflate in situatii similare, iar pastrarea in plata a cuantumului mai avantajos prevazut de art. 180(7) din Legea 19/2000 este aplicabil doar pentru pensiile stabilite in sistemul public de pensii, potrivit acestei legi si nicidecum prin raportare la pensiile stabilite in baza legilor speciale.
Prin urmare, instanta constata ca motivele invocate de contestator nu pot fi retinute, fiind lipsite de orice suport legal.
       Pe de alta parte, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 241/2013 s-a reglementat cuantumul pensiilor recalculate ori revizuite prin legile anterioare.
        Fata de  considerentele  expuse, contestatia, a fost respinsa.
        Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive, recurentul reclamant sustine ca prima instanta a pronuntat solutia de respingere a contestatiei fara a lua in considerare argumentele invocate in contestatie si mai ales fara a tine seama ca legislatia interna pe care s-a bazat decizia de pensie pe care a contestat-o este in flagranta contradictie cu practica CEDO, Curtea de Justitie a Comunitatii Europene si Curtea Constitutionala a Romaniei.
Cu privire la anularea deciziei de recalculare a pensiei intelege sa invoce: incalcarea dreptului de proprietate astfel cum el este protejat de jurisprudenta CEDO (cauza Stec si altii contra RU al Marii Britanii), incalcarea principiilor neretroactivitatii legii prev.de art.15 din Constitutia Romaniei, a egalitatii de drepturi si nediscriminarii.
        Cu privire la cuantumul pensiei, recurentul sustine ca datorita lipsei carnetelor de munca, in perioada sa activa a cunoscut doar veniturile din ultimele 6 luni. Celelalte date nu sunt in posesia sa, dar este evident si notoriu faptul ca, fiind cadru militar activ nu a avut perioade fara venituri, pentru a se lua in calcul o suma ipotetica sau pentru a exista perioade fara venituri. Mai arata ca adeverinta privind veniturile realizate a fost emisa fara date complete.
        In concluzie, recurentul sustine ca schimbarea temeiului juridic in care i-a fost acordata initial pensia, respectiv Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, prin decizia de pensionare atacata si diminuarea cuantumului pensiei este contrara dispozitiilor constitutionale, comunitare si principiilor cuprinse in Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In drept, invoca: art.304 punct.7, 8, 9 si art.304 indice 1 cod procedura civila.
CURTEA, analizand sentinta atacata, in raport de criticile formulate, cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 cod procedura civila in limitele statuate de art. 306 alin.(2) cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Instanta de fond a facut analiza o corecta a cauzei prin prisma atat a normei interne cat si normelor europene si a jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, atat actul normativ care a stat la baza recalcularii pensiei de serviciu a recurentului - Legea nr.119/2010, cat si Ordonanta de urgenta nr.1/2011 care a stat la baza revizuirii drepturilor la pensie au facut obiectul controlului a priori de constitutionalitate, exercitat in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutionala pronuntand deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 si, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, respectiv Deciziile 704, 601, 533, 486, 214, 215/2012.  
Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, ale carei considerente de principiu sunt considerate valabile si in analiza de constitutionalitate a OUG. nr.1/2011, Curtea a statuat  in esenta, ca "pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala". Acordarea acestui supliment, neavand ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, "tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia".  
 Prin urmare, dobandirea dreptului la pensie speciala "nu poate fi considerata ca instituind o obligatie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept castigat reprezentand doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari si asupra carora legiuitorul nu ar putea interveni decat prin incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. [... ] Conformandu-se dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, textele de lege criticate afecteaza pensiile speciale doar pe viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte conditii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate in acea profesie si varsta eligibila, nu sunt afectate de noile reglementari.
De asemenea, Legea privind instituirea unor masuri in domeniul pensiilor nu se rasfrange asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii sale in vigoare, care constituie facta praeterita".   
Cu acelasi prilej, Curtea a statuat ca "partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi incadrata, potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in notiunea de „bun”, ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pana la data intrarii in vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii".   
Analizand conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispozitiile art. 53 din Constitutie raportate la dreptul la pensie si dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, ca "aceste dispozitii constitutionale sunt lipsite de relevanta, intrucat dreptul la pensie vizeaza pensia obtinuta in sistemul general de pensionare, neexistand un drept constitutional la pensie speciala, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
 Observam, asadar, ca, pe calea unei jurisprudente constante, instanta de contencios constitutional a efectuat un examen de compatibilitate a dispozitiilor Legii nr.119/2010, respectiv OUG. nr.1/2011 cu normele constitutionale si, implicit, un examen de proportionalitate a masurii instituite cu scopul urmarit, concluzionand in sensul existentei unui asemenea  raport si a conformitatii sale cu garantiile art. 6, art. 14 din Conventie si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor.
Or, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii de la data publicarii lor si nu pot fi ignorate, pe considerentele expuse de recurent, instanta fiind tinuta de cele stabilite de instanta de contencios constitutional, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie. Asa cum a retinut constat in jurisprudenta sa Inalta Curte de Casatie si Justitie, se are in vedere faptul ca atat dispozitivul, cat si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept, deopotriva, in cazul deciziilor prin care se constata neconstitutionalitatea unor norme, dar si in ipoteza celor prin care se resping obiectii sau exceptii de neconstitutionalitate (dec. 3/2011, 12/2011).
Toate aceste aspecte sunt retinute de Inalta Curte de Casatie si Justitie si in DECIZIA nr.29/12.12.2011 publicata in Monitorul Oficial nr. 925 din 27 decembrie 2011 prin care s-a respins recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa I.C.C.J. privind aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constitutie, art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului si art. 14 din Conventie, referitoare la recalcularea pensiilor prevazute de art. 1 din lege, decizie de asemenea obligatorie pentru instantele inferioare potrivit art.330 indice 7 alin. (4) cod procedura civila.
Posibilitatea instantelor judecatoresti de drept comun de a efectua o analiza nemijlocita, directa, de conventionalitate raportata la situatia particulara din fiecare speta in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, ca obiect al incalcarii reclamate in fiecare litigiu, nu poate conduce la o alta concluzie in cauza, deoarece in jurisprudenta CEDO s-a retinut constant ca „intrucat drepturile pecuniare ale reclamantilor ce decurgeau din contributiile platite la sistemul de asigurari sociale (partea contributiva a pensiei) au ramas neatinse, nu a existat o incalcare a art.1 din Primul Protocol aditional la conventie (cauza Rasmunssen vr. Polonia).
De altfel, un argument suplimentar in sensul conventionalitatii masurii de diminuare a pensiilor de serviciu il constituie si Decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronuntata in cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 si nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar si Lucia Ghetu impotriva Romaniei, prin care s-a constatat ca masura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti in pensii contributive, in temeiul Legii nr. 119/2010, este conforma prevederilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeasi conventie, chiar daca acest lucru a insemnat o scadere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia mentionata, Curtea de la Strasbourg a statuat ca masura de reducere a pensiilor de serviciu este prevazuta de lege (paragrafele 18 si 42) si constituie o modalitate de a echilibra bugetul si de a corecta diferentele existente intre sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate (paragraful 44).
De asemenea, Curtea Europeana s-a pronuntat in cauza Constantin Abaluta si altii c. Romaniei, cauza in care instanta europeana a fost sesizata cu incalcarea art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventie coroborat cu art. 14 din Conventie si in care a respins ca inadmisibile plangerile reclamantilor.
Cu aceasta ocazie Curtea Europeana a Drepturilor Omului a concluzionat ca „reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv si nu a dus atingere drepturilor la prestatii sociale, dobandite in temeiul contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, achitate in timpul anilor de serviciu, ci numai unei parti din pensie, care era sustinuta integral de la bugetul de stat si care reprezenta un avantaj de care reclamantii beneficiasera multumita naturii profesiei lor.
In ceea ce priveste diferenta de tratament, in raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat ca o diferenta este discriminatorie, in sensul art. 14 din Conventie, in cazul in care nu are nici o justificare obiectiva si rezonabila. In speta, Curtea a apreciat ca imprejurarea ca alte categorii sociale se bucura in continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor tine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Masurile criticate de reclamanti nu i-au determinat pe acestia sa suporte o sarcina disproportionala si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate si nu au fost in mod nejustificat discriminati in raport cu alti pensionari”.
Reclamantul sustine ca introducerea noului sistem a condus la reducerea cuantumului pensiei sale, de o maniera a aduce atingere dreptului la proprietate.
Sub acest aspect Curtea Europeana a retinut in aceeasi decizie ca desi art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la CEDO garanteaza plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au achitat contributii la bugetul asigurarilor de stat, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii intr-un cuantum determinat. Statele parti la Conventie dispun de o larga marja de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit ca autoritatile nationale sunt, in principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate in atingerea scopului stabilirii unui echilibru intre cheltuielile si veniturile publice, iar Curtea respecta alegerea lor.
Curtea a mai subliniat ca reforma sistemelor de pensii a fost fundamentata pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr.119/2010 si anume contextul economic actual si corectarea inegalitatilor existente intre diferitele sisteme de pensii, ca diminuarea pensiilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii in sistemul general prevazut de Legea nr. 263/2010, iar motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate.
In consecinta, Curtea Europeana, sesizata cu analizarea incalcarii art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventie si art. 14 din Conventie, a statuat ca nu se poate retine o incalcare a dreptului la proprietate, motivele care au dus la diminuarea cuantumului pensiei de serviciu fiind rezonabile si proportionale, astfel ca  nu se poate retine ruperea unui just echilibru.
Mai mult, Curtea a retinut ca reforma sistemul de pensii nu a avut efect retroactiv, aceasta afectand numai partea din pensie suportata integral de la bugetul de stat cu privire la care Statele nationale beneficiaza de o larga marja de apreciere.
Cum toate aspectele critice invocate de catre recurentul reclamant au fost analizate de catre Curtea Europeana insasi, instanta nationala nu mai este nevoita sa faca examenul de conformitate a masurilor legislative cu Conventia, prevederile Curtii Europene fiind obligatorii pentru instante, in baza art. 20 din Constitutia Romaniei.
Criticile vizand cuantumul pensiei se vizeaza a fi de asemenea nefondate, deoarece calculul acesteia s-a bazat pe datele reiesite din adeverintele emise de catre institutia angajatoare, care poarta intreaga raspundere de exactitatea acestora si a avut in vedere metodologia de calcul prevazuta de Ordonanta de Urgenta nr.1/2011.
Totodata, este de mentionat ca odata cu aparitia Legii nr.241/17.07.2013 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala „Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, aprobata prin Legea nr. 165/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se platesc in cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”. Art. 1 - (1)    (2) Plata drepturilor banesti prevazute la alin. (1) se efectueaza incepand cu data de 1 octombrie 2013.
Fata de cele ce preced, Curtea, in temeiul art.312 alin.(1) Cod procedura civila a respins ca nefondat, recursul promovat de reclamant.