Spor conditii deosebite.
(Decizie nr. 1237 din data de 21.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Spor conditii deosebite.
Legea nr.435/2006: art.14;
Legea nr.283/ 2011: art.1.
Potrivit art.1 alin.(2) din legea nr. 283/2011 „In anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 1237/21 octombrie 2013.
Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr.423/107/2013 reclamantul S.V.A. in numele si pentru membrul de sindicat... a chemat in judecata parata D.S.V.P.S.A.A. solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna:
1.-modificarea deciziei nr. (…)/2012 sub aspectul obligarii paratei la acordarea sporului de conditii deosebite de 50%, cu consecinta emiterii unei noi decizii;
2.-plata drepturilor salariale lunare cuvenite reclamantului potrivit capatului 1 de cerere, incepand cu 01.12.2012;
3.-plata diferentei drepturilor salariale dintre sporul detinut anterior si cel stabilit potrivit capatului 1 de cerere pentru perioada 14.01.2010-14.01.2013, sume actualizate cu indicele de inflatie pana la plata efectiva;
In motivarea actiunii reclamantul arata ca prin decizia mai sus aratata parata i-a comunicat drepturile salariale lunare de care beneficiaza, evidentiind si un spor pentru conditii deosebite, spor prevazut de Legea 435/2006 precum si de Legea 284/2010.
Avand in vedere prevederile art.14 din Legea nr.435/2006, presedintele A.N.S.V.S.A a emis Ordinul nr.56232/11.06.2007, modificat prin Ord.56507/2007, prin care a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de baza, regulament care a fost vizat de catre M.M.F.E.S., cu nr. 1060/PP/19.06.2007 si de M.S.P., cu nr. EN 6340/15.06.2007.
Mentioneaza faptul ca pe intreg parcursul actului normativ, respectiv Ordinul Presedintelui ANSVSA nr. 56232/2007, cu modificari, este subliniat faptul ca beneficiar al sporurilor prevazute in regulament este personalul care isi desfasoara activitatea in sistemul sanitar veterinar, fara a exista vreo distinctie intre functionari publici si personal contractual, sporul avand acelasi procent, conditionat fiind doar de activitatea pe care o desfasoara persoana indreptatita.
Aceleasi prevederi se regasesc si in Legea 284/2010, lit. K, alin II, lit a), pct. 2.
Intrucat nu exista vreo conditie in stabilirea sporului, decat cea a existentei buletinului de determinare prin expertizare a locului de munca, considera ca in mod nelegal s-a stabilit un procent diferentiat la functionarii publici in detrimentul personalului contractual, fiind incalcat principiul egalitatii de tratament si creandu-se o stare de discriminare intre personalul care isi desfasoara activitatea in acelasi loc de munca.
Invoca jurisprudenta Curtii Europeana a Drepturilor Omului, cu privire la art.14 din Conventie, prin care s-a statuat ca o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci cand nu este justificata in mod obiectiv si rezonabil, aceasta insemnand ca nu urmareste un scop legitim sau nu pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere (Marckx impotriva Belgiei, 1979, Rasmussen impotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz impotriva Austriei, 1996, Larkos impotriva Cipru, 1999, Bocancea si altii impotriva Moldovei, 2004)”.
Cum, personalul care isi desfasoara activitatea in cadrul laboratorului DSVSA A. sunt atat functionarii publici cat si contractual, lucreaza in aceleasi conditii deosebit de periculoase, au aceleasi atributii, totusi sporul de care ar trebui sa beneficieze, in acelasi procent, este diferit, fara vreo justificare legala, ceea ce ii indreptateste sa considere existenta unei diferente de tratament.
In drept: Legea 284/2010, art.16 Constitutie, Ord. ANSVSA 56232/2007.
Prin precizarea de actiune depusa la dosar, reclamantul arata ca intelege sa solicite la primul capat de cerere, acordarea sporului de conditii deosebite in procent de 75% si ca nu mai sustine capatul 3 de cerere.
Prin intampinarea depusa la dosar parata solicita respingerea contestatiei ca neintemeiata, motivand ca incepand cu data de 17 decembrie 2011 a intrat in vigoare Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea OUG 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar si conform acestui act normativ, pentru anul 2012, salariile lunare ale personalului din cadrul ANSVSA - respectiv si al DSVSA A., valabile pentru luna decembrie 2011, se mentin si pentru anul 2012, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
Prin dispozitiile Ordonantei de Urgenta nr.19/2012 in vederea recuperarii reducerilor salariale din iunie 2010 s-au dispus doua etape de majorari salariale pentru personalul bugetar. Prima etapa de majorare a fost in iunie, cand salariile bugetarilor au crescut cu 8% fata de nivelul din mai, a doua etapa cu luna decembrie cand salariile bugetarilor au fost majorate cu 7,4 % fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012. Fata de aceste precizari, apreciaza ca decizia criticata este legal intocmita.
In drept:art.115 si urm. Cod de procedura civila, Legea nr. 283/14.12.2011, O.U.G. 19/2012.
Tribunalul Alba, prin sentinta civila nr.1237/26.04.2013 pronuntata in cauza a respins actiunea.
Pentru a hotari, astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Membrul de sindicat pentru care reclamantul a formulat actiunea, este angajat al paratei, conform contractului individual de munca depus la dosar.
Legea nr.435/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului care isi desfasoara activitatea in sistemul sanitar veterinar s-a abrogat la data de 01.01.2010 data intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009.
Ulterior Legea nr.330/2009 a fost abrogata prin art. 39 din Legea nr. 284/2010.
La data de 01.01.2011 a intrat in vigoare Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice care in art. 1 prevede:
„Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%.
Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.
Potrivit deciziei emisa in baza Legii nr. 330/2009, membrul de sindicat – reprezentat, a fost reincadrat in functie, beneficiind de un spor pentru conditii deosebite de 30%.
Potrivit deciziei emisa in baza Legii nr. 284/2010 si nr. 285/2010 acestuia i s-a aplicat reducerea de 25% prevazuta de Legea nr. 118/2010 iar apoi suma compensatorie cu caracter tranzitoriu a fost majorata conform art. 1 din Legea nr. 285/2010 cu 15%.
Aceste decizii nu au fost contestate de reclamant.
Ulterior parata a emis decizia-care face obiectul prezentului litigiu, in care se mentioneaza un spor pentru conditii deosebite de 30%, in conditiile majorarii salariului lunar brut cu 7,4% fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, pentru anul 2012 se aproba instituirea unor masuri financiare din domeniul bugetar, dintre care cele care urmeaza sunt aplicabile Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si unitatilor din subordinea acesteia .
Art. 1 prevede ca: „In anul 2012, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functie de baza /salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel se acorda personalului din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
In anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariu lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii..
Prin urmare stabilirea cuantumului sporurilor personalului din cadrul paratei, valabile pentru luna decembrie 2011, se mentin si pentru anul 2012, conform prevederilor legale mentionate, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, decizia contestata de reclamant fiind, astfel, emisa cu respectarea dispozitiilor legale incidente in materie de salarizare a personalului platit din fonduri publice, categorie din care face parte si membrul de sindicat in cauza.
In ceea ce priveste pretinsa stare de discriminare fata de functionarii publici din cadrul paratei, invocata de catre sindicatul reclamant in motivarea actiunii, instanta retine urmatoarele:
Constitutia Romaniei, prin art. 16 alin. (1), articol invocat de reclamant, garanteaza dreptul la egalitate: „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. Potrivit Constitutiei Romaniei, art. 20 alin (1) „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte”.
Astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminarii, diferenta de tratament devine discriminare, in sensul articolului 14 din Conventie, atunci cand autoritatile statale induc distinctii intre situatii analoage si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.
Instanta europeana a decis in mod constant ca pentru ca o asemenea incalcare sa se produca „trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva sau rezonabila” (cazul Fredin contra Suediei, Hoffmann contra Austriei, Spadea si Scalabrino contra Italiei).
Potrivit art. 2 alin. 1 din OG 137/2000 „prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice”.
Potrivit art. 27 - (1) din ordonanta, persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Chiar considerand ca acordarea sporului de conditii deosebite priveste acordarea unui drept social in raportul de munca, se observa ca art. 6 din OG 137/2000 conditioneaza constatarea discriminarii de existenta unor motive expres si limitativ enumerate, respectiv: apartenenta la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.
In speta, pretinsa deosebire de tratament intre personalul contractual si functionarii publici nu este realizata pentru vreunul dintre criteriile prevazute strict de ordonanta.
Oricum, reclamantul sindicat nu a inteles sa investeasca instanta cu o cerere in constatarea starii de discriminare, intemeiata pe prevederile art.27 din OG 137/2000, fapt pentru care instanta nu este tinuta a se pronunta asupra acestui fapt.
Obiectul actiunii deduse judecatii il constituie, dupa cum reclamantul a solicitat, potrivit principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, modificarea deciziei prin care, sub aspectul drepturilor salariale ale membrului de sindicat reprezentat, in sensul acordarii sporului de conditii deosebite intr-un cuantum mai mare decat cel stabilit prin actul mentionat, precum si plata drepturilor salariale in functie de cuantumul solicitat al sporului mentionat.
Practic se contesta dispozitiile unui act modificator al contractului de munca incheiat de catre parti, astfel ca instanta are menirea de a se pronunta asupra legalitatii acestuia prin raportare la normele de drept incidente raporturilor juridice dintre parti, analizate in cele anterior expuse.
In plus, observand ca reclamantul a facut trimitere, in motivarea cererii, la incidenta dispozitiilor Legii nr.435/2006, respectiv la art.14, care se refera la posibilitatea acordarii personalului din sistemul sanitar veterinar, a sporului pentru conditii deosebit de periculoase, tribunalul constata ca aceste prevederi exced raporturilor dintre parti, prin cererea de chemare in judecata solicitandu-se obligarea paratei la acordarea sporului de conditii deosebite, intr-un alt cuantum decat cel stabilit prin decizia atacata.
Or, acest din urma spor, a fost initial acordat, si mentinut ulterior in acelasi cuantum cu respectarea Ordinului nr.56232/2007 al Presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare prin care a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de baza ale personalului din sistemul sanitar veterinar.
Fata de aceste considerentele de fapt si de drept, tribunalul a respins actiunea, ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul
solicitand, admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive, recurentul sustine ca prima instanta a aplicat si interpretat gresit textele de lege incidente. Arata ca exista cadru legal al acordarii sporurilor solicitate in cuantumul cuvenit si ca intrucat nu exista vreo conditie in stabilirea sporului, decat cea a existentei buletinului de determinare prin expertizare a locului de munca, considera ca in mod nelegal s-a stabilit un procent diferentiat la functionarii publici si personalul contractual, fiind incalcat principiul egalitatii de tratament si creandu-se o stare de discriminare intre personalul care isi desfasoara activitatea in acelasi loc de munca.
Arata ca nu a invocat dispozitiile OG. nr.137/2000, cum eronat motiveaza instanta de fond pe acest text de lege, starea de discriminare este creata de interpretarea textelor de lege, fiind atributul exclusiv al instantei de judecata.
Cum personalul care isi desfasoara activitatea in cadrul institutiei intimate sunt atat functionari publici cat si personal contractual, lucreaza in aceleasi conditii deosebit de periculoase, au aceleasi atributii, totusi sporul de care ar trebui sa beneficieze, in acelasi procent, este diferit, fara ca intimata sa faca dovada criteriilor in baza carora au fost acordate acele sporuri. Se face referire la adresa ANSVSA nr. 20649/14.12.2012, care arata recurentul, intareste aceasta sustinere.
Precizeaza, de asemenea, faptul ca aceste sporuri nu fac obiectul dispozitiilor art.1 din Legea nr. 283/2011, intrucat nu sunt platite din fonduri publice, sursa de plata fiind extrabugetara respectiv fonduri proprii, care in cazul DSVSA A. sunt considerabile.
In drept invoca: art.304 punct 9 cod procedura civila.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 punct 9 cod procedura civila in limitele statuate deart.306 alin.(2) cod procedura civila, retine urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 din Legea nr.283/14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar ”In anul 2012, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2) In anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
In speta, decizia atacata face o aplicare corecta a acestui text de lege, mentinandu-i recurentului sporul de conditii deosebite in cuantumul acordat in luna decembrie a anului 2011, asa cum reiese din deciziile de reincadrare emise de catre institutia intimata cu referire la recurent in anul 2010, respectiv 2011; decizii care nu au fost contestate de salariatul in cauza.
Stabilirea unui alt cuantum al sporului in discutie, acordat in limitele legale si in urma negocierii partilor conform actelor aditionale la contractul individual de munca, doar invocand discriminarea in raport cu alta categorie profesionala distincta, cu un stat propriu (functionari publici) este lipsita de suport legal.
Sub acest aspect, instanta de fond face o analiza corecta a sustinerilor reclamantului vizand pretinsa discriminare intre personalul contractual si functionarii publici, angajati ai aceleasi institutii, in ceea ce priveste cuantumului diferit al sporului acordat, nu numai din prisma criteriilor stabilite de art. 2 din OUG. nr.137/2000, cat si din prisma art.16 din Constitutie invocat in actiune ca temei juridic al pretentiilor de fata, respectiv art. 14 CEDO si practica judiciara a Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie.
In fine, in litigiu de fata, avand ca obiect analiza legalitatii si temeiniciei deciziei de reincadrare cu privire la sporul in discutie, nu are relevanta, din ce fonduri se platesc aceste drepturi salariale.
Fata de cele ce preced, Curtea, in temeiul art. 312 alin.(1) Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul reclamantului.
Legea nr.435/2006: art.14;
Legea nr.283/ 2011: art.1.
Potrivit art.1 alin.(2) din legea nr. 283/2011 „In anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 1237/21 octombrie 2013.
Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr.423/107/2013 reclamantul S.V.A. in numele si pentru membrul de sindicat... a chemat in judecata parata D.S.V.P.S.A.A. solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna:
1.-modificarea deciziei nr. (…)/2012 sub aspectul obligarii paratei la acordarea sporului de conditii deosebite de 50%, cu consecinta emiterii unei noi decizii;
2.-plata drepturilor salariale lunare cuvenite reclamantului potrivit capatului 1 de cerere, incepand cu 01.12.2012;
3.-plata diferentei drepturilor salariale dintre sporul detinut anterior si cel stabilit potrivit capatului 1 de cerere pentru perioada 14.01.2010-14.01.2013, sume actualizate cu indicele de inflatie pana la plata efectiva;
In motivarea actiunii reclamantul arata ca prin decizia mai sus aratata parata i-a comunicat drepturile salariale lunare de care beneficiaza, evidentiind si un spor pentru conditii deosebite, spor prevazut de Legea 435/2006 precum si de Legea 284/2010.
Avand in vedere prevederile art.14 din Legea nr.435/2006, presedintele A.N.S.V.S.A a emis Ordinul nr.56232/11.06.2007, modificat prin Ord.56507/2007, prin care a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de baza, regulament care a fost vizat de catre M.M.F.E.S., cu nr. 1060/PP/19.06.2007 si de M.S.P., cu nr. EN 6340/15.06.2007.
Mentioneaza faptul ca pe intreg parcursul actului normativ, respectiv Ordinul Presedintelui ANSVSA nr. 56232/2007, cu modificari, este subliniat faptul ca beneficiar al sporurilor prevazute in regulament este personalul care isi desfasoara activitatea in sistemul sanitar veterinar, fara a exista vreo distinctie intre functionari publici si personal contractual, sporul avand acelasi procent, conditionat fiind doar de activitatea pe care o desfasoara persoana indreptatita.
Aceleasi prevederi se regasesc si in Legea 284/2010, lit. K, alin II, lit a), pct. 2.
Intrucat nu exista vreo conditie in stabilirea sporului, decat cea a existentei buletinului de determinare prin expertizare a locului de munca, considera ca in mod nelegal s-a stabilit un procent diferentiat la functionarii publici in detrimentul personalului contractual, fiind incalcat principiul egalitatii de tratament si creandu-se o stare de discriminare intre personalul care isi desfasoara activitatea in acelasi loc de munca.
Invoca jurisprudenta Curtii Europeana a Drepturilor Omului, cu privire la art.14 din Conventie, prin care s-a statuat ca o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci cand nu este justificata in mod obiectiv si rezonabil, aceasta insemnand ca nu urmareste un scop legitim sau nu pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere (Marckx impotriva Belgiei, 1979, Rasmussen impotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz impotriva Austriei, 1996, Larkos impotriva Cipru, 1999, Bocancea si altii impotriva Moldovei, 2004)”.
Cum, personalul care isi desfasoara activitatea in cadrul laboratorului DSVSA A. sunt atat functionarii publici cat si contractual, lucreaza in aceleasi conditii deosebit de periculoase, au aceleasi atributii, totusi sporul de care ar trebui sa beneficieze, in acelasi procent, este diferit, fara vreo justificare legala, ceea ce ii indreptateste sa considere existenta unei diferente de tratament.
In drept: Legea 284/2010, art.16 Constitutie, Ord. ANSVSA 56232/2007.
Prin precizarea de actiune depusa la dosar, reclamantul arata ca intelege sa solicite la primul capat de cerere, acordarea sporului de conditii deosebite in procent de 75% si ca nu mai sustine capatul 3 de cerere.
Prin intampinarea depusa la dosar parata solicita respingerea contestatiei ca neintemeiata, motivand ca incepand cu data de 17 decembrie 2011 a intrat in vigoare Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea OUG 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar si conform acestui act normativ, pentru anul 2012, salariile lunare ale personalului din cadrul ANSVSA - respectiv si al DSVSA A., valabile pentru luna decembrie 2011, se mentin si pentru anul 2012, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
Prin dispozitiile Ordonantei de Urgenta nr.19/2012 in vederea recuperarii reducerilor salariale din iunie 2010 s-au dispus doua etape de majorari salariale pentru personalul bugetar. Prima etapa de majorare a fost in iunie, cand salariile bugetarilor au crescut cu 8% fata de nivelul din mai, a doua etapa cu luna decembrie cand salariile bugetarilor au fost majorate cu 7,4 % fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012. Fata de aceste precizari, apreciaza ca decizia criticata este legal intocmita.
In drept:art.115 si urm. Cod de procedura civila, Legea nr. 283/14.12.2011, O.U.G. 19/2012.
Tribunalul Alba, prin sentinta civila nr.1237/26.04.2013 pronuntata in cauza a respins actiunea.
Pentru a hotari, astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Membrul de sindicat pentru care reclamantul a formulat actiunea, este angajat al paratei, conform contractului individual de munca depus la dosar.
Legea nr.435/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului care isi desfasoara activitatea in sistemul sanitar veterinar s-a abrogat la data de 01.01.2010 data intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009.
Ulterior Legea nr.330/2009 a fost abrogata prin art. 39 din Legea nr. 284/2010.
La data de 01.01.2011 a intrat in vigoare Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice care in art. 1 prevede:
„Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%.
Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.
Potrivit deciziei emisa in baza Legii nr. 330/2009, membrul de sindicat – reprezentat, a fost reincadrat in functie, beneficiind de un spor pentru conditii deosebite de 30%.
Potrivit deciziei emisa in baza Legii nr. 284/2010 si nr. 285/2010 acestuia i s-a aplicat reducerea de 25% prevazuta de Legea nr. 118/2010 iar apoi suma compensatorie cu caracter tranzitoriu a fost majorata conform art. 1 din Legea nr. 285/2010 cu 15%.
Aceste decizii nu au fost contestate de reclamant.
Ulterior parata a emis decizia-care face obiectul prezentului litigiu, in care se mentioneaza un spor pentru conditii deosebite de 30%, in conditiile majorarii salariului lunar brut cu 7,4% fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, pentru anul 2012 se aproba instituirea unor masuri financiare din domeniul bugetar, dintre care cele care urmeaza sunt aplicabile Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si unitatilor din subordinea acesteia .
Art. 1 prevede ca: „In anul 2012, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functie de baza /salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel se acorda personalului din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
In anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariu lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii..
Prin urmare stabilirea cuantumului sporurilor personalului din cadrul paratei, valabile pentru luna decembrie 2011, se mentin si pentru anul 2012, conform prevederilor legale mentionate, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, decizia contestata de reclamant fiind, astfel, emisa cu respectarea dispozitiilor legale incidente in materie de salarizare a personalului platit din fonduri publice, categorie din care face parte si membrul de sindicat in cauza.
In ceea ce priveste pretinsa stare de discriminare fata de functionarii publici din cadrul paratei, invocata de catre sindicatul reclamant in motivarea actiunii, instanta retine urmatoarele:
Constitutia Romaniei, prin art. 16 alin. (1), articol invocat de reclamant, garanteaza dreptul la egalitate: „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. Potrivit Constitutiei Romaniei, art. 20 alin (1) „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte”.
Astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminarii, diferenta de tratament devine discriminare, in sensul articolului 14 din Conventie, atunci cand autoritatile statale induc distinctii intre situatii analoage si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.
Instanta europeana a decis in mod constant ca pentru ca o asemenea incalcare sa se produca „trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva sau rezonabila” (cazul Fredin contra Suediei, Hoffmann contra Austriei, Spadea si Scalabrino contra Italiei).
Potrivit art. 2 alin. 1 din OG 137/2000 „prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice”.
Potrivit art. 27 - (1) din ordonanta, persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Chiar considerand ca acordarea sporului de conditii deosebite priveste acordarea unui drept social in raportul de munca, se observa ca art. 6 din OG 137/2000 conditioneaza constatarea discriminarii de existenta unor motive expres si limitativ enumerate, respectiv: apartenenta la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.
In speta, pretinsa deosebire de tratament intre personalul contractual si functionarii publici nu este realizata pentru vreunul dintre criteriile prevazute strict de ordonanta.
Oricum, reclamantul sindicat nu a inteles sa investeasca instanta cu o cerere in constatarea starii de discriminare, intemeiata pe prevederile art.27 din OG 137/2000, fapt pentru care instanta nu este tinuta a se pronunta asupra acestui fapt.
Obiectul actiunii deduse judecatii il constituie, dupa cum reclamantul a solicitat, potrivit principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, modificarea deciziei prin care, sub aspectul drepturilor salariale ale membrului de sindicat reprezentat, in sensul acordarii sporului de conditii deosebite intr-un cuantum mai mare decat cel stabilit prin actul mentionat, precum si plata drepturilor salariale in functie de cuantumul solicitat al sporului mentionat.
Practic se contesta dispozitiile unui act modificator al contractului de munca incheiat de catre parti, astfel ca instanta are menirea de a se pronunta asupra legalitatii acestuia prin raportare la normele de drept incidente raporturilor juridice dintre parti, analizate in cele anterior expuse.
In plus, observand ca reclamantul a facut trimitere, in motivarea cererii, la incidenta dispozitiilor Legii nr.435/2006, respectiv la art.14, care se refera la posibilitatea acordarii personalului din sistemul sanitar veterinar, a sporului pentru conditii deosebit de periculoase, tribunalul constata ca aceste prevederi exced raporturilor dintre parti, prin cererea de chemare in judecata solicitandu-se obligarea paratei la acordarea sporului de conditii deosebite, intr-un alt cuantum decat cel stabilit prin decizia atacata.
Or, acest din urma spor, a fost initial acordat, si mentinut ulterior in acelasi cuantum cu respectarea Ordinului nr.56232/2007 al Presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare prin care a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de baza ale personalului din sistemul sanitar veterinar.
Fata de aceste considerentele de fapt si de drept, tribunalul a respins actiunea, ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul
solicitand, admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive, recurentul sustine ca prima instanta a aplicat si interpretat gresit textele de lege incidente. Arata ca exista cadru legal al acordarii sporurilor solicitate in cuantumul cuvenit si ca intrucat nu exista vreo conditie in stabilirea sporului, decat cea a existentei buletinului de determinare prin expertizare a locului de munca, considera ca in mod nelegal s-a stabilit un procent diferentiat la functionarii publici si personalul contractual, fiind incalcat principiul egalitatii de tratament si creandu-se o stare de discriminare intre personalul care isi desfasoara activitatea in acelasi loc de munca.
Arata ca nu a invocat dispozitiile OG. nr.137/2000, cum eronat motiveaza instanta de fond pe acest text de lege, starea de discriminare este creata de interpretarea textelor de lege, fiind atributul exclusiv al instantei de judecata.
Cum personalul care isi desfasoara activitatea in cadrul institutiei intimate sunt atat functionari publici cat si personal contractual, lucreaza in aceleasi conditii deosebit de periculoase, au aceleasi atributii, totusi sporul de care ar trebui sa beneficieze, in acelasi procent, este diferit, fara ca intimata sa faca dovada criteriilor in baza carora au fost acordate acele sporuri. Se face referire la adresa ANSVSA nr. 20649/14.12.2012, care arata recurentul, intareste aceasta sustinere.
Precizeaza, de asemenea, faptul ca aceste sporuri nu fac obiectul dispozitiilor art.1 din Legea nr. 283/2011, intrucat nu sunt platite din fonduri publice, sursa de plata fiind extrabugetara respectiv fonduri proprii, care in cazul DSVSA A. sunt considerabile.
In drept invoca: art.304 punct 9 cod procedura civila.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 punct 9 cod procedura civila in limitele statuate deart.306 alin.(2) cod procedura civila, retine urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 din Legea nr.283/14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar ”In anul 2012, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2) In anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
In speta, decizia atacata face o aplicare corecta a acestui text de lege, mentinandu-i recurentului sporul de conditii deosebite in cuantumul acordat in luna decembrie a anului 2011, asa cum reiese din deciziile de reincadrare emise de catre institutia intimata cu referire la recurent in anul 2010, respectiv 2011; decizii care nu au fost contestate de salariatul in cauza.
Stabilirea unui alt cuantum al sporului in discutie, acordat in limitele legale si in urma negocierii partilor conform actelor aditionale la contractul individual de munca, doar invocand discriminarea in raport cu alta categorie profesionala distincta, cu un stat propriu (functionari publici) este lipsita de suport legal.
Sub acest aspect, instanta de fond face o analiza corecta a sustinerilor reclamantului vizand pretinsa discriminare intre personalul contractual si functionarii publici, angajati ai aceleasi institutii, in ceea ce priveste cuantumului diferit al sporului acordat, nu numai din prisma criteriilor stabilite de art. 2 din OUG. nr.137/2000, cat si din prisma art.16 din Constitutie invocat in actiune ca temei juridic al pretentiilor de fata, respectiv art. 14 CEDO si practica judiciara a Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie.
In fine, in litigiu de fata, avand ca obiect analiza legalitatii si temeiniciei deciziei de reincadrare cu privire la sporul in discutie, nu are relevanta, din ce fonduri se platesc aceste drepturi salariale.
Fata de cele ce preced, Curtea, in temeiul art. 312 alin.(1) Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul reclamantului.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Salarizare
Salarizare in sistemul de invatamant. Acordare spor raportat la salariul de baza din ianuarie 2017 - Sentinta civila nr. 533 din data de 26.09.2018Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018
Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017