Drept procesual civil. Constituie motiv de nelegalitate care se incadreaza in prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila nerespectarea prevederilor art. 673 9Cod procedura civila referitoare la criteriile ce trebuie avute in vedere la formarea s

Drept procesual  civil. Constituie motiv de nelegalitate  care se incadreaza  in prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila nerespectarea prevederilor art. 673 9Cod procedura  civila referitoare la criteriile ce trebuie avute in vedere la formarea si atribuirea loturilor, de catre instantele de fond sesizate cu actiuni de partaj. Este inadmisibila calea de atac prin care se critica  nepronuntarea instantei de fond asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu.

In actuala reglementare a art. 304 C. pr. civ, modul in care instantele de fond au interpretat probele administrate si au stabilit pe baza acestora o anumita situatie de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs deoarece, pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea in recurs a modului de apreciere a probelor in faza procesuala anterioara a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000. Curtea a retinut insa a fi fondat motivul de recurs prin care se invoca indeplinirea criteriilor prevazute de dispozitiile art. 6739-67310 C. pr. civ, in favoarea paratului, retinand ca acestea au fost gresit aplicate de Tribunal.
 Motivul de recurs vizand nepronuntarea instantei de fond si a celei de apel asupra capetelor de cerere referitoare la intabularea in CF si la radierea sechestrului asigurator din CF nr. 102872 Sibiu este inadmisibil. Prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, a fost introdus in Codul de procedura civila, dupa art. 2812, un nou articol, 2812a, in conformitate cu care, completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului ci numai in conditiile art. 2812 C. pr. civ.

Sectia I civila - Decizia nr.707/04  octombrie  2013

Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Sibiu sub dosar nr. 871/306/2012, reclamanta ASP  a solicitat in contradictoriu cu paratii L.M.  si L.D.  urmatoarele:
1.-sa se constate calitatea de bun comun aflat in codevalmasie al imobilului situat in Sibiu,
2.-sa se dispuna sistarea starii de devalmasie asupra imobilului mentionat prin partajarea acestuia in modalitatea atribuirii intregului imobil paratei LM  si in temeiul art. 676 al. 2 lit. a Noul Cod civil sa se dispuna obligarea acesteia la plata sultei corespunzatoare cotei de proprietate catre paratul LD;
In motivarea actiunii s-a aratat, in esenta, ca reclamanta este creditoarea personala a paratei debitoare aceasta fiind condamnata in baza sentintei penale 103/2009 a Judecatoriei Sibiu pentru delapidare, si obligata la plata sumei reprezentand  valoarea prejudiciului cauzat reclamantei.
S-a pornit executarea silita a paratei si executorul judecatoresc a constatat ca imobilul in cauza este bun comun al sotilor L. si nu poate fi executat silit.
Pentru a putea continua executarea silita este necesara iesirea din indiviziune, asa cum prevede art. 493 al. 1 Cod de procedura civila.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 33 codul familiei, art. 358, 669, 671,676, 678, 686 Noul Cod civil, art. 274, art. 376 ind. 9 Cod de procedura civila.
Paratul L.D.  a fost de acord  cu sistarea  starii de devalmasie, insa a solicitat sa se constate  ca a avut o contributie majoritara  la dobandirea apartamentului bun comun, sa-i fie atribuit apartamentul cu obligarea sa la plata sultei in favoarea sotiei sale, sa fie inscris dreptul sau in cartea funciara  si sa fie radiat sechestrul.
Prin sentinta civila nr. 7020/2012 a Judecatoriei Sibiu a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamanta A.P.S.  in contradictoriu cu paratii L.M. si L.D., a fost admisa in parte actiunea reconventionala formulata de paratul – L.D.  in contradictoriu cu parata L.M. si reclamanta - parata reconventionala A.P.S., s-a constatat ca cei doi soti au dobandit in timpul casatoriei ca bun comun in cote egale de contributie de ½ parti fiecare, imobilul apartament situat in Sibiu,  s-a dispus  sistarea starii de codevalmasie asupra imobilului de mai sus prin atribuirea definitiva a acestuia catre paratul L.D. si a fost obligat acesta  sa plateasca paratei L.M. contravaloarea cotei sale de proprietate in echivalent in lei la data platii, in termen de o luna de la data ramanerii definitive a acestei hotarari.
Pentru a pronunta aceasta sentinta,  instanta de fond a retinut ca prin sentinta penala 103/04.03.2009 a Judecatoriei Sibiu parata L.M. a fost condamnata  pentru comiterea infractiunii de delapidare la o pedeapsa de 10 ani inchisoare si a fost obligata la plata unei sume de bani catre reclamanta A.P.S.
In cadrul executarii silite a acestui titlu s-a constatat ca singurul bun al debitoarei este imobilul din Sibiu, dar ca acesta este bun comun al paratilor, fiind dobandit in timpul casatoriei.
In temeiul art. 673 ind. 9, 673 ind. 10 cod de procedura civila  instanta a dispus sistarea starii de codevalmasie a paratilor si a atribuit definitiv imobilul paratului L.D.  care a locuit in ultima perioada in apartament. Instanta l-a obligat pe parat la plata catre parata L.M.  a sumei de bani reprezentand contravaloarea cotei sale de proprietate, in termen de o luna de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari. Instanta a avut in vedere ca paratul a folosit locuinta si a subliniat ca nu este tinuta sa atribuie bunul debitoarei, creditoarea putand urmari cota de proprietate astfel stabilita si atribuita acesteia.
Prin decizia civila nr. 119/2013 pronuntata de Tribunalul Sibiu in acelasi dosar, a fost respins apelul declarat de parat impotriva sentintei primei instante, apelul sau vizand contributia majoritara la dobandirea apartamentului. A fost admisa cererea de aderare la apel formulata de reclamanta,  iar sentinta primei instante a fost schimbata in parte in sensul atribuirii imobilului in litigiu paratei L.M. si  al obligarii acesteia la plata catre parat a contravalorii cotei sale parti. In considerentele deciziei s-a retinut ca apelul paratului este neintemeiat, prima instanta apreciind in mod corect contributia sotilor la dobandirea imobilului comun.
In ceea ce priveste cererea de aderare la apel s-a retinut ca desi in principiu partajul se face dupa criteriile prevazute de art. 6739 Cod procedura civila, atunci cand criteriile de atribuire a bunului partajat nu sunt decisive in favoarea unuia sau altuia dintre soti, se poate tine seama la atribuirea bunului si de interesul creditorilor in realizarea creantei lor.
In speta s-a constatat ca nici unul dintre soti nu are alta locuinta, ambii au avut contributie egala la dobandirea imobilului, ambii sunt lipsiti de venituri sau bunuri suficiente pentru plata sultei catre celalalt sot. Singura imprejurare in sensul ca paratul ar fi cel care a folosit imobilul in litigiu nu justifica prin el insusi atribuirea bunului catre el. In aceste conditii, asa cum s-a stabilit in practica judiciara, trebuie sa se tina seama ca ne aflam intr-o procedura avand ca finalitate executarea silita a debitoarei, in raport de care solutia optima si echitabila este cea de atribuire a imobilului catre sotia debitoare si obligarea acesteia la plata la plata unei sulte. Posibilitatea creditorului de a cere partajul bunurilor comune ale sotului debitor in vederea realizarii creantei sale a fost recunoscuta tocmai in ideea protejarii interesului creditorului si acest interes impune ca in situatii in care criteriile de atribuire a bunului nu sunt in mod indiscutabil in favoarea celuilalt sot, bunul sa fie atribuit sotului debitor. Altfel,  creditorul sotului debitor  ar fi prejudiciat prin reducerea drastica a sanselor sale de recuperare a creantei.   
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul L.D.  solicitand admiterea acestuia, modificarea deciziei si admiterea in totalitate a cererii reconventionale, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia 707/4.10.2013 Curtea de Apel a admis recursul paratului, a modificat decizia si a respins  cererea de aderare la apel formulata de reclamanta impotriva sentintei civile nr. 7020/2012 a Judecatoriei Sibiu pe care a mentinut-o.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut ca in actuala reglementare a art. 304 Cod procedura  civila, modul in care instantele de fond au interpretat probele administrate si au stabilit pe baza acestora o anumita situatie de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs deoarece, pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea in recurs a modului de apreciere a probelor in faza procesuala anterioara a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000. In acest context, criticile paratului recurent vizand modul in care instanta de apel a interpretat probele testimoniale, proba cu inscrisuri si interogatoriul paratei si a retinut o cota de contributie egala a celor doi soti la dobandirea bunurilor comune, nu au fost  supuse analizei instantei de recurs, fiind sustineri ce vizeaza situatia de fapt. In consecinta, instanta de recurs a procedat doar la verificarea legalitatii deciziei recurate, pornind de la starea de fapt definitiv stabilita in etapa procesuala anterioara, respectiv de la constatarea unei cote de contributie egale, de 50% a celor doi soti la dobandirea imobilului in discutie.
Motivul de recurs vizand nepronuntarea instantei de fond si a celei de apel asupra capetelor de cerere referitoare la intabularea in CF si la radierea sechestrului asigurator din CF nr. 102872 Sibiu este inadmisibil. Prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, a fost introdus in Codul de procedura civila, dupa art. 2812, un nou articol, 2812a, in conformitate cu care, completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului ci numai in conditiile art. 2812 Cod  procedura  civila.
Fata de aceste dispozitii legale, Curtea a constatat ca in speta, paratul poate invoca nepronuntarea instantelor asupra celor doua petite ale cererii reconventionale doar in procedura prevazuta de art. 2812 Cod procedura civila, iar analizarea sustinerilor paratului sub acest aspect, a fost apreciata ca inadmisibila.
Curtea a retinut insa a fi fondat motivul de recurs prin care se invoca indeplinirea criteriilor prevazute de dispozitiile art. 6739-67310 Cod procedura civila, in favoarea paratului.
Actiunea promovata de reclamanta isi are temeiul juridic in dispozitiile art. 678 alin. 1 din noul Cod civil, conform caruia creditorii unui coproprietar pot urmari silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instantei imparteala bunului, caz in care urmarirea se va face asupra partii de bun sau, dupa caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.
Actiunea reclamantei este o actiune oblica, asa cum aceasta este definita de dispozitiile art. 1560 din Noul Cod civil. Ea este exercitata de reclamanta in numele paratei debitoare L.M., insa duce la acelasi rezultat ca si cum ar fi fost exercitata de catre debitoare.
Deasemenea,  s-a  retinut ca alin. 3 al art. 1560 permite paratului sa opuna reclamantei creditoare toate mijloacele de aparare pe care le-ar putea opune debitoarei.
Rezulta din interpretarea si aplicarea in speta a prevederilor legale mentionate ca reclamanta are dreptul de a se subroga in drepturile debitoarei pentru promovarea actiunii si pentru a obtine sistarea starii de indiviziune, insa partajul se impune a fi facut conform criteriilor si regulilor instituite de art. 6739 – 67310 Cod procedura civila, fara ca drepturile creditoarei conferite de textul de lege mentionat ( si care se limiteaza la posibilitatea formularii si sustinerii actiunii conform dispozitiilor legale incidente), sa se poata constitui intr-un criteriu preferential de natura sa justifice atribuirea imobilului in lotul debitoarei, cu excluderea drepturilor si criteriilor legale de care se prevaleaza celalalt coproprietar.
Tribunalul a retinut ca ambii soti au avut o contributie egala la dobandirea imobilului, ca ambii sunt lipsiti de venituri sau bunuri suficiente pentru plata sultei catre celalalt sot si ca paratul este cel care a folosit imobilul in litigiu.
Plecand de la starea de fapt constatata de tribunal, Curtea a retinut ca paratul este coproprietar asupra cotei de ½ din imobil, a folosit si foloseste efectiv locuinta si indeplineste si criteriul satisfacerii nevoii de locuinta, acesta neavand un alt imobil care sa-i foloseasca in acest scop.
Toate aceste imprejurari se circumscriu prevederilor art. 6739 Cod  procedura  civila, constituindu-se in criterii legale de natura sa justifice atribuirea catre acesta a imobilului in litigiu,  iar Tribunalul in mod nelegal le-a inlaturat in baza unei prezumtii in sensul ca si paratul a profitat de banii delapidati de sotia sa pe parcursul unui interval mare de timp. De asemenea, gresit tribunalul a considerat ca actiunea de fata are ca finalitate executarea silita a debitoarei, in conditiile in care reclamanta a investit instanta doar cu o actiune de partaj, care trebuie analizata doar prin prisma criteriilor prevazute de art. 6739 Cod  procedura  civila, text de lege ce nu acorda nicio preferinta creditorului la atribuirea bunului in patrimoniul debitorului sau in detrimentul drepturilor celuilalt coproprietar.
Atribuirea imobilului in lotul paratului nu reduce drastic sansele de recuperare a creantei astfel cum a apreciat Tribunalul deoarece, pe de o parte cele doua loturi au valori egale iar pe de alta parte, in masura in care paratul nu achita sulta, reclamanta poate solicita in numele debitoarei sale executarea silita a paratului pentru recuperarea sumei datorate cu titlu de sulta paratei debitoare.
Fata de cele ce preced, s-a constatat ca instanta de apel a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 6739 Cod  procedura civila si, in consecinta solutia de admitere a cererii de aderare la apel  a fost considerata nelegala, recursul fiind admis in temeiul  art. 304 pct. 9 Cod  procedura  civila.