Principiul legalitatii cailor de atac. Motiv de recurs de ordine publica, invocat din oficiu de instanta, in temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedura civila. Calificarea unei actiuni ca fiind evaluabila in bani, si stabilirea caii de atac in functie de v

Principiul legalitatii cailor de atac. Motiv de recurs de ordine publica, invocat din oficiu de instanta, in temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedura  civila.  Calificarea unei actiuni  ca fiind evaluabila in bani, si stabilirea caii de atac in functie de valoarea obiectului litigiului.


O actiune avand ca obiect o obligatie de a face  vizand refacerea unui gard, repararea  peretelui, a scocurilor si a burlanelor distruse in timpul lucrarilor de  constructie, sunt obligatii de a face care pot fi si trebuie evaluate in bani intrucat nu sunt actiuni care vizeaza un drept cu  caracter personal, fara continut economic, strict legat de persoana si, prin urmare, neevaluabil in bani. 

Sectia  I civila - Decizia civila nr.620/19 septembrie 2013

Prin actiunea  inregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 14138/306/2010 reclamantii MD, MI si MP au solicitat, in contradictoriu cu paratii SC si SM pronuntarea unei sentinte prin care sa se dispuna obligarea acestora sa refaca zidul de caramida de la strada pe o portiune de 3 mp pe care l-au demolat in urma cu 3 ani, sa repare tencuiala de pe peretele care se invecineaza cu casa paratilor precum si scocurile si burlanele distruse in timpul lucrarilor de constructie, sa izoleze zidul casei reclamantilor pe partea acre se invecineaza cu paratii deoarece acesta este umed si favorizeaza igrasia si condensul, tot din cauza nerespectarii distantei, sa indeparteze molozul si gunoaiele depozitate langa zidul casei si sa desfiinteze terasa si usa de acces in cladirea noua si care nu respecta servitutea de vedere legala.
Actiunea a fost intemeiata in drept pe art. 998 – 1003 cod civil.
Prin sentinta civila nr. 5084/2012 a Judecatoriei Sibiu s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune precum si actiunea reclamantilor, retinand in considerente urmatoarele:
   Cu privire la  obligarea paratilor  sa refaca zidul de caramida de la strada pe o portiune de 3 m pe care l-au demolat in urma cu 3 ani instanta a retinut ca imobilul proprietatea paratilor era delimitat de portiunea de strada de un gard de caramida si ca acest gard era   edificat in fata unui imobil invecinat imobilului reclamantilor, de la nr. 21,  imobil care fusese demolat cu mult timp in urma.
           Cu privire la obligarea paratilor de a repara scocurile si burlanele distruse in timpul lucrarilor de constructie si de a  izola  zidul casei reclamantilor pe partea care se invecineaza cu paratii deoarece acesta este umed si favorizeaza igrasia si condensul, tot din cauza nerespectarii distantei dintre constructii,  instanta a retinut in primul rand ca din probele administrate in cauza nu rezulta deteriorarea scocurilor si burlanelor imobilului in care se afla apartamentul reclamantilor in timpul executarii lucrarilor de constructii.
Instanta a respins si solicitarea reclamantilor de obligare a paratilor de a repara tencuiala de pe peretele care se invecineaza cu casa paratilor deoarece  nu s-a facut dovada ca tencuiala de pe casa a fost deteriorata in timpul lucrarilor executate de parati si nu s-a facut deci  dovada existentei faptei ilicite a acestora. 
         Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii M.P., M.D.Z. si M.I.G., care au solicitat schimbarea acesteia in sensul admiterii in intregime a actiunii asa cum a fost formulata.
Prin decizia civila nr. 15/2013 Tribunalul Sibiu  a respins apelul  reclamantilor, retinand in esenta ca sentinta pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii M.P., M.D.Z. si M.I.G., care au solicitat modificarea acesteia, admiterea apelului si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive recurentii au aratat ca  hotararile pronuntate de instantele de fond sunt nelegale si netemeinice, ambele  instante neaga constatarile obiective ale expertului, negatia pornind de la  constatarile  facute cu ocazia cercetarilor locale dar si de la sustinerile martorului Mandru, care este persoana direct interesata in cauza. Durata nepermisa a procesului  a dus la denaturarea concluziilor si a consecintelor legate de actiunea  ilicita si prejudiciabila a paratilor intimati.
Recursul a fost intemeiat in drept pe art. 304 pct. 8 si 9 cod pr. civila.
Prin decizia 620/2013 Curtea de Apel a admis recursul reclamantilor, a casta decizia Tribunalului si a trimis cauza aceleiasi instante pentru judeca recursul declarat de acestia impotriva sentintei instantei de fond, retinand in considerente urmatoarele:
Potrivit art. 112 alin. 1 pct. 3 cod por. Civila, cererea de chemare in judecata formulata de reclamant trebuie sa cuprinda obiectul cererii si valoarea lui dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta. Aceasta determinare a valorii facuta chiar de reclamant este importanta nu numai pentru stabilirea taxelor judiciare de timbru, dar ea este importanta, din punct de vedere procesual, in primul rand pentru determinarea instantei competente dupa criteriul valoric.  O astfel de determinare are si o alta consecinta,  pe langa  aceea a determinarii primei instante competente si anume aceea a determinarii cailor de atac la care este supusa hotararea pronuntata, evident in functie de legea aplicabila la momentul pronuntarii ei.
S-a  constatat  ca obiectul cauzei este o obligatie de a face, respectiv de a reface zidul de caramida de la strada pe o portiune de 3 m,  de a repara  tencuiala de pe perete si scocurile si burlanele distruse in timpul lucrarilor de constructie, de a  izola zidul casei reclamantilor pe partea care se invecineaza cu paratii, de a indeparta molozul si gunoaiele depozitate langa zidul casei si de a  desfiinta terasa si usa de acces in cladirea noua.
In mod cert aceste  obligatii sunt  evaluabile in bani, reclamantii indicand  in precizarea de actiune de la fila 23 (dosar fond) ca   lucrarile   care constituie obiectul litigiului sunt in valoare de 4.500 lei. Valoarea lucrarilor a fost majorata  la suma de 9.000 lei, iar dupa efectuarea raportului de expertiza, reclamantii si-au majorat din nou pretentiile la suma de 22.382 lei, prin incheierea de sedinta de la data de 12 aprilie 2012, valoare in functie de care a fost calculata si taxa de timbru datorata pentru cererea de chemare in judecata.
 Avand in vedere aceste precizari facute chiar de reclamanti in fata instantei de fond, precum si prevederile art. 18/1 cod pr. civila,  Curtea a constatat ca obiectul actiunii este evaluabil in bani si are o valoare de pana la 100.000 lei. De aceea, sentinta pronuntata de judecatorie,  in conditiile art. 2821 alin. 1 cod procedura civila,  nu este supusa apelului, ci doar recursului,  caile de atac fiind prevazute de lege, si nu de judecator.
La calificarea actiunii ca fiind evaluabila in bani,  Curtea a avut in vedere decizia 32/2008 pronuntata de ICCJ Bucuresti, in cadrul unui recurs in interesul legii, decizie obligatorie potrivit art. 330/7 alin. 4  Cod pr. civila.
In aceasta decizie s-a aratat ca un drept are caracter personal, fara continut economic si, prin urmare, neevaluabil in bani, atunci cand este strans legat de persoana, servind la individualizarea acesteia in cadrul societatii sau al familiei: dreptul la viata, la sanatate si integritate fizica si morala, la libertate, la onoare, cinste, reputatie, dreptul la nume, al domiciliu, etc.
Or, dreptul a carui valorificare se urmareste prin actiunea de fata (refacerea unui zid,  repararea tencuielii,  izolarea zidului, indepartarea gunoaielor) nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale mentionate anterior. A sustine ca exista actiuni patrimoniale neevaluabile in bani inseamna a sustine o contradictie juridica, a spune ca defapt exista drepturi  patrimoniale neevaluabile in bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebeste de drepturile personale nepatrimoniale.
Este adevarat ca decizia 32/2008  se refera la actiuni avand ca obiect constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice  (ceea ce nu este cazul in speta), dar Inalta Curte nu se putea pronunta in mod expres si cu privire la alte actiuni decat cu privire la acelea cu care a fost sesizata, insa in considerente arata in mod clar care sunt  actiunile cu caracter personal, fara continut economic (dreptul la viata, sanatate, libertate, onoare, etc.), iar
 prezenta actiune nu poate fi incadrata in nici un caz intre acestea. Pe de alta parte,  textul art. 2821 alin. 1 cod pr. civila se refera expres la litigii a caror valoare nu depaseste 100.000 lei, iar nu la acte juridice.
Avand in vedere aspectele aratate mai sus, in temeiul art. 306 alin. 2 rap. la art. 304 pct. 3 cod pr. civila, Curtea a admis recursul declarat de declarat de reclamanti impotriva deciziei civile 15/2013 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia I civila, a  casat decizia atacata si a  trimis cauza Tribunalului Sibiu pentru judecarea recursului impotriva sentintei civile nr. 5084/2012  pronuntata de Judecatoria Sibiu, ca unica cale de atac ce se poate exercita in cauza.