Judecata conform procedurii simplificate prevazuta de art. 3201 din Codul de procedura penala. Aplicabilitatea procedurii.

Judecata conform procedurii simplificate prevazuta de art. 3201 din Codul de procedura penala. Aplicabilitatea procedurii.

In conditiile in care instanta nu a respectat prevederile art. 322 din Codul de procedura penala, referitoare la inceperea cercetarii judecatoresti, in sensul ca nu a dat citire actului de sesizare, chiar in lipsa inculpatului legal citat, trecand direct la administrarea probelor, inculpatul este in drept a beneficia de prevederile de favoare ale art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala chiar daca a solicitat aplicarea procedurii la un termen ulterior celui la care instanta ar fi trebuit sa dea citire actului de sesizare.

Sectia  penala - Decizia nr. 825/11 septembrie 2013


Prin sentinta penala nr.143/1.04.2013 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr.8248/176/2012, in baza art. 345 alin.1 si 2 Cod procedura penala a fost condamnat inculpatul P.A.M., la pedeapsa de 3 ani si 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata prevazuta la art. 208 alin. 1 C.pen. coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a, g si i C.pen. in conditiile art. 41 alin. 2 C.pen.
In baza art. 71 C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza II si lit. b C.pen.
In baza art. 861 – 862 C.pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe durata unui termen de incercare de 5 ani si 3 luni. In baza art. 359 C.p.pen. pune in vedere inculpatului prevederile art. 864 C.pen.
In baza art. 863 alin. 1 C.pen.  pe durata termenului de incercare, s-a dispus ca inculpatul trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Alba;
b) sa anunte, in prealabil, serviciului de probatiune, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) sa comunice si sa justifice serviciului de probatiune schimbarea locului de munca;
d) sa comunice serviciului de probatiune informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. a fost suspendata executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale.
In baza art. 191 alin. 1 C.p.pen. a fost obligat inculpatul la plata catre stat a sumei de 700 lei reprezentand cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarea  stare de fapt:
In perioada 13-15.02.2011, in jurul orelor 22,00, inculpatii O.A.T., F.G.M. si P.A.M., s-au hotarat sa sustraga bunuri din cabanele de pe V.G. motiv pentru care s-au deplasat cu autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare XX-27 XXX, in locul numit L.L. situat pe raza comunei G.J. Oprindu-se in fata unei cabane apartinand partii vatamate J.G.S., au sarit gardul viu ce inconjura cabana, si cu mainile acoperite cu sosete au fortat usa de acces cu un levier, au patruns in cabana de unde au sustras un cutit de vanatoare. Dupa ce au iesit din cabana s-au deplasat la o anexa unde au incercat sa patrunda in interior prin fortarea usii, dar nereusind au rupt cateva placi de azbociment de pe acoperis, au patruns in interior si au sustras un generator electric pe care l-au incarcat in portbagajul masinii.
S-au deplasat la o alta cabana apartinand partii vatamate Z.R.J., unde inculpatul F.G. a sarit gardul de plasa de sarma, a spart un geam de la parter, a patruns in interior si a sustras un generator de curent electric si doua boxe audio mari pe care impreuna cu cei doi le-au incarcat in portbagajul masinii.
Ulterior s-au deplasat la o a treia cabana apartinand partii vatamate D.L., unde toti trei, au fortat cu acelasi levier oblonul, au spart un geam, au patruns in interior, dar nu au sustras nimic dupa care au mers in spatele cabanei unde au rupt lacatul de la o usa dar nu au deschis-o. De asemenea, au mai incercat sa patrunda si intr-o anexa prin fortarea usii, dar nu au reusit, motiv pentru care au plecat spre Alba  Iulia. Ajunsi in partea de la Mall din municipiul Alba Iulia l-au sunat pe numitul B.A. si cu ajutorul acestuia au vandut toate bunurile sustrase cu suma de 100 Euro si 300 lei unui cetatean de etnie roma cu numele D. iar banii i-au impartit intre ei.
In drept, s-a retinut ca infractiunea de furt calificat prevazuta la art. 208 alin. 1 C.pen. coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a, g si i C.pen. consta in luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept daca fapta este savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna, in timpul noptii, prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase.
Potrivit art. 41 alin. 2 C.pen. infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.
Avand in vedere starea de fapt retinuta si chestiunile de drept incidente in cauza, instanta a constatat ca faptele inculpatului care, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, intr-o noapte din perioada 13-19.02.2011 a patruns prin efractie, impreuna cu alte doua persoane, in cabanele apartinand partilor vatamate de unde a sustras mai multe bunuri,  exista si constituie infractiunea de furt calificat in forma continuata prevazuta la art. 208 alin. 1 C.pen. coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. a, g si i C.pen. in conditiile art. 41 alin. 2 C.pen. motiv pentru care, vazand dispozitiile art. 345 alin. 1 si 2 C.p.pen. a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de  3 ani si 3 luni inchisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanta a tinut seama de dispozitiile partii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea dedusa judecatii, de gradul de pericol social al faptelor savarsite si de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.
La individualizarea pedepsei, instanta a considerat ca procesul penal in sine, caruia inculpatul a trebuit sa ii faca fata, pronuntarea hotararii si condamnarea sunt suficiente pentru indreptarea acestuia. De aceea, a apreciat ca scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fara executarea acesteia si, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 81 C.pen. a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii pe durata unui termen de incercare de 5 ani si 3 luni. Potrivit art. 83 C.pen. instanta a pus in vedere inculpatului ca, daca in termenul de incercare va savarsi o noua infractiune, suspendarea conditionata va fi revocata iar pedeapsa aplicata prin prezenta hotarare se va executa in intregime.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termenul legal  inculpatul P.A.M., solicitand, prin aparator ales,  in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedura penala raportat la art. 3859 pct. 172 Cod procedura penala, admiterea recursului, casarea hotararii si in rejudecare, sa se aiba in vedere ca inculpatul a recunoscut faptele si a dorit sa se prevaleze de dispozitiile art. 3201 Cod procedura penala.
In sustinerea recursului s-a aratat ca la primul termen, din 14 mai 2012, procedura de citare nu a fost indeplinita iar cauza s-a amanat pentru data de 25 iunie, cand inculpatul a fost citat prin afisare, dar acesta a fost in sesiune si nu s-a putut prezenta, astfel ca pentru termenul din 17 septembrie s-a dispus citarea lui, dar nu exista procedura de citare cu inculpatul si cu toate acestea s-au incuviintat probele propuse de procuror, iar la termenul din 12 noiembrie, cand inculpatul a fost prezent in instanta si a dat declaratie a solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedura penala, dar instanta i-a respins cererea.
 In subsidiar, s-a aratat ca, daca se considera indeplinita procedura de citare la fond, solicita reducerea pedepsei prin coborarea sub limita minima, avand in vedere ca inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptelor in faza de urmarire penala si este student la drept.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor existente la dosar, precum si din  oficiu, conform dispozitiilor art. 385 ind.6 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel a constatat ca recursul declarat de inculpatul P.A.M. este fondat, avand in vedere urmatoarele:
Din coroborarea mijloacelor de proba administrate in cursul urmaririi penale si al judecatii rezulta ca starea de fapt retinuta  prin hotararea atacata este corecta, probatoriul fiind bine coroborat si interpretat.
 In acord cu prima instanta, Curtea a retinut ca din probele administrate rezulta, in esenta, ca inculpatul P.A.M., intr-o noapte din perioada  13-19.02.2011,  in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a patruns prin efractie, impreuna cu inculpatii O.A.T. si  F.G.M. , in cabanele apartinand partilor vatamate D.L., Z.R. si J.G., situate pe V.G., de unde a sustras mai multe bunuri. 
Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat in cauza, Curtea de Apel a constatat ca in mod corect prima instanta a retinut vinovatia inculpatului, incadrarea in drept a faptelor savarsite de inculpat fiind  de asemenea corecta, insa prin respingerea cererii inculpatului de judecare  in baza dispozitiilor privind procedura simplificata prevazute art.320 ind.1 Cod procedura penala, s-a facut o gresita aplicare a legii, date fiind urmatoarele aspecte:
Inculpatii O.A.T., F.G.M., O.E.G., S.G.S.  si P.A.M. au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat  in forma continuata,prin rechizitoriul procurorului din 4 aprilie 2012  dat in dosarul nr.618/P/2011 inregistrat pe rolul Judecatoriei Alba Iulia sub nr.2602/176/2012  .
La termenul din data de 17 septembrie 2012 s-au prezentat inculpatii O.A.T., O.E.G. si  S.G.S., care au solicitat sa fie judecati conform procedurii simplificate prevazute de dispozitiile art.320 ind.1 din Codul de procedura penala. De asemenea, pentru inculpatul  F.G.M., s-a depus o declaratie autentificata  prin care acesta a solicitat instantei aplicarea dispozitiilor art.320 ind.1 din Codul de procedura penala.
Instanta a dispus amanarea cauzei la data de 12.11.2012, in vederea administrarii probatoriului testimonial incuviintat. Conform mentiunilor din incheierea de sedinta, instanta a acordat cuvantul in probatiune in ceea ce priveste actiunea penala pusa in miscare fata de inculpatul P.A.M. si a incuviintat  audierea martorilor  solicitati de acuzare, fara a dispune citirea actului de sesizare, conform dispozitiilor art.322 din  Codul de procedura penala.
La termenul din 12.11.2012, inculpatul P.A.M.  s-a prezentat pentru prima data in fata instantei si a solicitat aplicarea dispozitiilor art.320 ind.1 din Codul de procedura penala, cererea acestuia fiind respinsa cu motivarea ca s-a dat citire actului de sesizare a instantei si a fost incuviintata administrarea  probatoriului.
Potrivit dispozitiilor art.320 ind.1 alin.1 din  Codul procedura penala: „Pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.”
Prin urmare, pentru aplicarea procedurii simplificate a recunoasterii vinovatiei, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
- inculpatul sa declare personal sau prin inscris autentic ca a recunoscut in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei;
- declaratia personala sau prin inscris autentic de recunoastere in totalitate a faptelor retinute in actul de sesizare a instantei sa fi fost facuta pana la inceperea cercetarii judecatoresti;
- inculpatul sa solicite ca judecata sa se fi facut in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, probe pe care le-a cunoscut si le-a insusit si sa declare ca nu a solicitat administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le-a putut administra la acest termen de judecata;
- instanta sa constate ca din probele administrate in cursul urmaririi penale a rezultat ca fapta exista, a constituit infractiune si a fost savarsita de inculpat si;
- infractiunile pentru care inculpatul a fost trimis in judecata a vizat o infractiune care s-a pedepsit cu detentiunea pe viata.
Deci, doua dintre conditiile prevazute de lege pentru a se aplica procedura simplificata a recunoasterii vinovatiei au fost acelea ca inculpatul sa declare personal sau prin inscris autentic ca a recunoscut in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si ca aceasta declaratie sa fi fost facuta pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
In conformitate cu dispozitiile art. 322 din  Codul procedura penala, care are denumirea marginala tocmai „Inceperea cercetarii judecatoresti”: „Presedintele dispune ca grefierul sa dea citire sau sa faca o prezentare succinta a actului de sesizare dupa care explica inculpatului in ce consta invinuirea care i se aduce. Totodata, instiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste ca este necesar.”
Analizand incheierile de sedinta de la termenele din 17 septembrie 2012 si 12 noiembrie 2012, Curtea a constatat ca acestea nu contin nicio mentiune cu privire la citirea actului de sesizare a instantei, dispunandu-se doar amanarea cauzei in vederea administrarii probatoriului testimonial incuviintat.
In adevar, institutia ce reglementeaza judecata in cazul recunoasterii vinovatiei, introdusa prin dispozitiile art. 320 ind.1 din  Codul procedura penala, in peisajul procesual penal, statueaza cu exactitate cu privire la momentul in care inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, sens in care legiuitorul a statuat ca aceasta manifestare procesuala se poate produce pana la inceputul cercetarii judecatoresti.
La fel de adevarat este ca inculpatul nu s-a prezentat in fata instantei la termenul din 17 septembrie, cand ceilalti inculpati au solicitat aplicarea procedurii simplificate.
Insa, semnificativ in cauza, din perspectiva incidentei art. 320 ind.1 din  Codul procedura penala, este faptul ca, ulterior momentului procesual al audierii inculpatilor, prima instanta nu a procedat la inceperea cercetarii judecatoresti, astfel cum dispozitiile art. 322 impuneau, prin citirea actului de sesizare, context in care, la termenul din 12 noiembrie, inculpatul avea posibilitatea legala de a se prevala de dispozitiile art.320 ind.1 din  Codul procedura penala, indiferent de dispozitia de citare a martorilor propusi de acuzare.
 Curtea a considerat  ca instanta de judecata, fara a avea vreo obligatie imperativa in a amana cauza pana la prezentarea inculpatului in fata sa, avea insa atributii exprese in a dispune citirea actului de sesizare a instantei, indiferent de lipsa  inculpatului de la termenul fixat, pentru a marca inceperea cercetarii judecatoresti
Prin urmare, retinerea instantei  potrivit careia, in acord cu prevederile art. 320 ind.1 din  Codul procedura penala,  inculpatul ar fi trebuit sa declare personal sau prin inscris autentic ca a recunoscut in totalitate faptele retinute in actul de sesizare si sa solicite judecata, conform acestor dispozitii, anterior cercetarii judecatoresti s-ar fi impus, in conditiile in care insasi instanta fondului ar fi indeplinit cerintele procedurale referitoare la debutul cercetarii judecatoresti, respectiv cele prevazute de art. 322  din Codul de procedura penala
In virtutea considerentelor ce preced si constatand ca omisiunea citirii actului de sesizare a instantei echivaleaza cu lipsa inceperii cercetarii judecatoresti pana la termenul din data de 12 noiembrie 2012, cand inculpatul s-a prezentat in fata instantei si a solicitat aplicarea art.320 ind.1 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel a  constatat ca in mod nelegal instanta a respins cererea inculpatului, fiind incident cazul de casare reglementat in art. 3859 pct. 17 din Codul de procedura penala.
Referitor la criticile inculpatului in sensul ca pana la termenul din 17 septembrie  nu a fost indeplinita procedura cu acesta, Curtea a constatat ca este neintemeiata, deoarece din actele dosarului rezulta ca citarea inculpatului pentru termenului din 17 septembrie s-a efectuat cu respectarea dispozitiilor art.177 si art.179 alin.4 din Codul de procedura penala, prin afisarea citatiei pe usa locuintei inculpatului.
Examinand din oficiu hotararea atacata, Curtea a constatat, de asemenea, ca prima instanta a individualizat gresit pedeapsa aplicata inculpatului, atat in raport cu persoana acestuia, cat si in raport cu pedepsele aplicate coinculpatilor O.A.T., F.G.M., O.E.G. si S.G.S., in cauza fiind justificata retinerea circumstantei atenuante judiciare prevazute de art.74 alin.1 lit.a din  Codul penal.
Astfel, s-a constatat ca prin sentinta penala nr. 457/2012 pronuntata in dosarul nr. 2602/176/2012 instanta a dispus condamnarea inculpatului O.E.G.  la pedeapsa de 8 luni inchisoare, cu retinerea dispozitiilor art.74 lit.a  din Codul penal pentru savarsirea  unui numar de 3 acte materiale, a inculpatului O.A.T.  la pedeapsa de 2 ani si 6  luni inchisoare pentru savarsirea  unui numar de 10 acte materiale, a inculpatului F.G.M. la pedeapsa de 2 ani si 6  luni inchisoare pentru savarsirea  unui numar de 10 acte materiale si a inculpatului S.G.S. la pedeapsa de 1 an  inchisoare, cu retinerea dispozitiilor art.74 lit.a  din Codul penal pentru savarsirea unui numar de 7 acte materiale. In ceea ce priveste retinerea in favoarea inculpatilor  O.E.G. si S.G.S.  a circumstantei atenuante prevazute de art.74 lit.a, instanta a mentionat ca a tinut cont de inscrisurile depuse in circumstantiere.
Aceeasi instanta, in cauza disjunsa,  a aplicat inculpatului P.A.M. o pedeapsa de 3 ani si 3 luni inchisoare, fara ca din cele doua hotarari sa rezulte situatia personala retinuta ca  diferita si care sa justifice o pedeapsa in cuantum dublu aplicat,  daca s-ar lua in considerare reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa.
Este adevarat ca, raportat la criteriile generale de individualizare judiciara a pedepselor, nimic nu impune aplicarea de pedepse in  acelasi cuantum tuturor participantilor la savarsirea faptei, insa in cauza de fata, Curtea a considerat ca pedeapsa aplicata inculpatului P.A.M. este disproportionata si nejustificata, in contextul intregii activitati infractionale desfasurate de toti participantii sa comiterea faptelor.
Imprejurarile referitoare la lipsa antecedentelor penale (la dosar neexistand probe sau indicii care sa sugereze ca, pana la data faptelor, ar mai fi fost cercetat pentru alte fapte prevazute de legea penala), la faptul ca inculpatul se afla in continuarea studiilor, fiind student in anul I la Universitatea 1 Decembrie 1918 sunt circumstante personale favorabile acestuia, pe care  instanta de recurs le va retine distinct, conform dispozitiilor art.74 lit.a Cod penal.
Curtea a mai avut  in vedere si scopul pedepsei, astfel cum acesta este prevazut in art. 52 alin. 1 si 2 din Codul penal, apreciind ca reducerea pedepsei aplicate  sub minimul special al textului incriminator ( redus cu o treime conform dispozitiilor art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedura penala ), in contextul datelor personale ale  inculpatului, nu ar fi de natura sa contravina realizarii cerintelor legale privind scopul pedepsei penale - constrangerea, reeducarea, prevenirea savarsirii de noi infractiuni si, nu in ultimul rand, formarea unei atitudini corecte fata de activitatea profesionala, ordinea de drept si regulile de convietuire sociala.
Pentru toate aceste motive, instanta de recurs a apreciat ca aplicarea unei pedepse in cuantum de 1 an inchisoare, corespunde scopului prevazut de art.52 Cod penal, fiind  apta sa asigure reeducarea inculpatului, prevenirea savarsirii de noi infractiuni, dar si o constrangere corespunzatoare incalcarii legii penale.
Din aceleasi considerente, Curtea a considerat ca, desi  in mod corect prima instanta a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia in regim de penitenciar a dispus in mod nejustificat  suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, in conditiile art. 86 ind.1 si urmatoarele din Codul penal,  intrucat prin aplicarea dispozitiilor art.81 din Codul penal inculpatului  i  se va atrage atentia asupra gravitatii si a consecintelor nefaste ale faptei, rolul condamnarii fiind si acela de a atrage atentia asupra importantei respectarii relatiilor in societate, de a determina o reflectare mai profunda a inculpatului asupra faptei savarsite si a urmarilor acesteia si schimbarea atitudinii fata de normele si valorile ocrotite de legea penala, pentru ca, pe viitor, acesta sa nu mai comita infractiuni si, prin urmare impunerea unei forme speciale de consiliere si a unor obligatii nu este necesara in cauza de fata.
Totodata, s-a constatat ca exista contradictie intre considerentele hotararii, in care se mentioneaza dispozitiile art.81, art.82 Cod penal si dispozitivul acesteia, in care s-a facut aplicarea art. 86 ind.1 si urmatoarele din Codul penal,  contradictie care nu poate fi valorificata decat in favoarea inculpatului-recurent.
 Constatand astfel ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art.81, art.82 Cod penal instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an inchisoare.
Consecinta a stabilirii unei pedepse de 1 an  inchisoare, se impune reducerea termenul de incercare al suspendarii conditionate a executarii pedepsei la 3 ani conform dispozitiilor  art. 82 Cod penal
Pentru toate considerentele ce preced, vazand si dispozitiile art.385 ind.9 pct.17 ind.2 si art.  385 ind. 15 pct. 2 lit. d din Codul de procedura penala, Curtea de apel  a admis  recursul formulat de inculpatul  P.A.M. impotriva sentintei penale nr. 143/1.04.2013 pronuntata de Judecatoria  Alba Iulia in dosarul nr. 8248/176/2012, a casat sentinta penala atacata  sub aspectul neaplicarii fata de inculpatul P.A.M. a dispozitiilor art.320 ind.1 din Codul procedura penala si al individualizarii judiciare a pedepsei aplicate acestuia si, procedand la rejudecare in aceste limite:
A retinut in favoarea inculpatului P.A.M. dispozitiile art.320 ind.1alin.7 din Codul procedura penala si ale art.74 alin.1 lit.a, art.76 lit.d din  Codul penal cu privire la infractiunea de furt calificat prevazuta si pedepsita de art.208 alin.1 coroborat cu  art.209 alin.1 lit.a, g si i Cod penal, in conditiile art.41 alin.2 Cod penal si a redus  pedeapsa aplicata inculpatului de la 3 ani si 3 luni inchisoare la 1 an inchisoare.
In baza art.81, art.82  si art.71 alin. ultim Cod penal a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor principale si accesorii pe durata  unui termen de incercare de 3 ani.
 A pus  in vedere inculpatului dispozitiile art.83 Cod penal privind cauzele de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale atacate, in masura in care nu contravin prezentei decizii.