Judecata conform procedurii simplificate prevazuta de art. 3201 din Codul de procedura penala. Aplicabilitatea procedurii.

Judecata conform procedurii simplificate prevazuta de art. 3201 din Codul de procedura penala. Aplicabilitatea procedurii.

Judecata conform procedurii simplificate prev. de art. 3201 din Codul de procedura penala este perfect aplicabila atunci cand instanta a fost investita cu judecarea unei infractiuni ca urmare a unei disjungeri justificate dintr-o cauza al carei obiect il reprezinta si alte infractiuni, a caror savarsire inculpatul nu le recunoaste.

Sectia penala - Decizia nr. 828/11 septembrie 2013


Prin sentinta penala nr.736/28.05.2013 pronuntata de Judecatoria Deva in dosarul nr.2150/221/2012, a fost condamnat inculpatul M.M., la:
- 8 luni inchisoare pentru infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala, prev. si ped. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicata, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedura penala
A fost privat inculpatul de exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II si 64 lit. b C.p. in conditiile art. 71 C.p.
In baza disp. art. 81, 82 si 71 al. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicata inculpatului pentru un termen de incercare de 2 ani si 8 luni.
S-au pus in vedere inculpatului disp. art. 83 C.p.
In baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la  plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele :
 Prin incheierea nr. 7525/97/2012 pronuntata de Tribunalul Hunedoara la data de 13.03.2013, in dosar nr. 7525/97/2012 s-a dispus, in baza art. 42 alin. 1 C.p.p. declinarea competentei materiale  cu privire la infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o concentratie ce depaseste 0,80 g/l alcool pur in aerul expirat, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru a carei savarsire a fost trimis in judecata inculpatul M.M., inculpat care s-a prevalat de disp. art. 320/1 C.p.p. cu privire la aceasta infractiune.
Cauza a fost inregistrata la Judecatoria Deva sub nr. 2150/221/2013 si s-au retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia emis in dosar nr. 300/P/2010 inculpatul M.M. zis „C” a fost trimis in judecata pentru infractiunile de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, prev. de art. 323 C.p, fusr calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, c si alin. 3 C.p., cu aplic. art. 280/1 alin. 2 si art. 41 alin. 2 C.p., art. 10 si 13 C.p., spalare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a si c din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. si conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 gr./l alcool pur in sange, prev. de art. 87 alin. 1 din Oug nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 33 lit-. a C.p. Alaturi de acest inculpat au mai fost trimisi in judecata si inculpatii B.D.L., Z.F.S.  si  H.R.
Prin incheierea penala din data de 13.03.2013, Tribunalul Hunedoara a dispus declinarea competentei materiale  de solutionare a cauzei cu privire la infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o concentratie ce depaseste 0,80 g/l alcool pur in aerul expirat, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru a carei savarsire a fost trimis in judecata inculpatul M.M. si s-a atasat declaratia data de acest inculpat in dosar nr. 7525/97/2012 prin care inculpatul s-a prevalat de disp. art. 320/1 C.p.p. cu privire la aceasta infractiune.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia emis in dosar nr. 300/P/2010 s-a retinut ca inculpatul a condus pe drumurile publice in cursul lunii octombrie 2008, in mun. Deva un autovehicul avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80 gr./l alcool pur in sange, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., comitand in perioada 1998-2009 si alte infractiuni.
Prin declaratia data la data de 13.03.2013 in dosar nr. 7525/97/2012 inculpatul M.M. a aratat ca cunoaste faptele pentru care este trimis in judecata si ca recunoaste in totalitate, astfel cum este prezentata in rechizitoriu fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o concentratie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in aerul expirat, fapta pentru care solicita aplicarea prevederilor art. 320/1 alin. 7 C.p.p.
Constatand ca, din probele administrate in faza de urmarire penala, comiterea faptei este certa  si ca se retine fara nici un dubiu vinovatia, instanta a pronuntat o solutie de condamnare a inculpatului M.M. pentru comiterea infractiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala, prev. si ped. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., raportat la prevederile art. 320/1 alin. 7 C.p.p., referitoare la beneficiul reducerii limitelor de pedeapsa, in cazul recunoasterii depline de catre inculpat.
La individualizarea pedepsei instanta a avut in vedere prev. de art. 72 C.p., respectiv: prezenta antecedentelor penale, atitudinea sincera a inculpatului cu referire la aceasta fapta, precum si  gravitatea faptei comise de inculpat.
De asemenea, instanta a avut in vedere prezenta antecedentelor penale ale inculpatului, cat si comportarea sincera din cursul procesului penal si prezentarea in fata autoritatilor, astfel incat cauza a fost solutionata intr-un termen rezonabil.
Avand in vedere persoana inculpatului, astfel cum s-a motivat anterior, precum si prev. art. 52 C.p., referitoare la scopul pedepsei, raportat si la gravitatea faptelor s-a considerat ca scopul pedepsei poate fi atins si in situatia suspendarii conditionate a executarii acesteia, conform art. 81 C.p.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termenul legal Parchetul de pe langa Judecatoria Deva, solicitand in baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala, cu referire la art.385/6 al.3 din Codul de procedura penala, casarea sentintei penale atacate si, in rejudecare, inlaturarea dispozitiilor art.320 ind.1 din Codul de procedura penala si pronuntarea unei solutii de condamnare a inculpatului M.M. pentru infractiunea prev. si ped. de art. 87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 la o pedeapsa orientata spre maximul special cu executarea acesteia in regim de detentie.
In cadrul dezbaterilor, reprezentanta Ministerului Public a solicitat, in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond avand in vedere primul motiv de recurs, si anume, aplicarea in mod gresit a prevederilor art. 3201 Cod procedura penala, iar in subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind ca nu se impune aplicarea unei pedepse minime fata de atitudinea inculpatului si pericolul social deosebit al faptei comise.
In motivele scrise ale recursului Parchetului s-au aratat urmatoarele:
I. Potrivit dispozitiilor art.320/1 din Codul de procedura penala aliniatele 1 si 2 pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala. Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, doar atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecata.
Judecatoria Deva a fost sesizata cu judecarea cauzei privind pe inculpatul M.M..trimis in judecata prin rechizitoriul nr. 300/P/2010 din data de 24.09.2012 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba-Iulia pentru comiterea infractiunii prev. si ped. de art.87 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata si modificata precum si pentru alte infractiuni la data de 15.03.2013 prin incheierea pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosarul penal nr.7525/97/2012 prin care s-a dispus, in temeiul art.25 al.1 C.p.p., art.27, art.38 si art.42 al.1 din Codul de procedura penala , disjungerea cauzei sub acest aspect si declinarea competentei de solutionare a cauzei.
Fiind o cauza disjunsa, instanta de judecata investita cu solutionarea acesteia era obligata sa verifice indeplinirea conditiilor prevazute de art.320/1 al 1 si 2 respectiv, daca cauza se afla la momentul procesual de dinaintea inceperii cercetarii judecatoresti, daca inculpatul a procedat la recunoasterea in totalitate a faptelor retinute in actul de sesizare al instantei si daca acesta nu a solicitat administrarea de probe.
Or, instanta de judecata nu a procedat la efectuarea acestei verificari si la primul termen de judecata, respectiv, la data de 28.05.2013 dupa ce a acordat cuvantul in fond procurorului si aparatorului ales al inculpatului a solutionat, pe fond, cauza.
Pe de alta parte, inculpatul M.M. a recunoscut doar una din cele 4 infractiuni retinute in sarcina sa prin actul de sesizare al instantei or, prevederile art.320/1 conditioneaza, acordarea beneficiului reducerii limitelor de pedeapsa de recunoasterea in totalitate a faptelor retinute in rechizitoriu.
Potrivit interpretarii teleologice,finalitatea urmarita de legiuitor prin adoptarea acestei dispozitii legale a fost aceea a accelerarii judecarii unor cauze, finalitate care nu s-ar putea realiza in cazul unei recunoasteri partiale, care impune ca necesara efectuarea unei cercetari judecatoresti in ceea ce priveste celelalte fapte deduse judecatii.
In astfel de conditii, inculpatul nu ar mai putea beneficia de prevederile art.320/1 din Codul de procedura penala - dispozitie speciala care reglementeaza o procedura simplificata - ci, in urma efectuarii cercetarii judecatoresti, ar putea beneficia de o reducere a limitelor de pedeapsa obtinuta in urma aplicarii circumstantelor atenuante judiciare pentru fapta pe care a recunoscut-o .
In acest sens, s-au invocat prevederile aliniatului 8 al. art.320/1 care statueaza recurgerea la judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, in cazul in care nu sunt indeplinite cerintele prevazute de norma juridica derogatorie.
S-a mai adus si un argument gramatical de text, constand in aceea ca, legiuitorul foloseste pluralul de „fapte,, in cuprinsul art.320/1 aliniatele 1 si 2, conditii in care, intentia legiuitorului a fost de a conditiona, aplicarea beneficiului reducerii limitelor de pedeapsa de recunoasterea tuturor faptelor retinute in actul de sesizare.
II. Potrivit dispozitiilor art.52 din Codul penal, pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate in articolul 72 din Codul penal se refera la limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
S-a apreciat ca atitudinea sincera a inculpatului cu referire la infractiunea prev. de art.87 al 1 din O.U.G. nr.195/2002 republicata si modificata, gravitatea faptei, comportarea sincera in cursul procesului penal si prezentarea in fata autoritatilor au fost retinute de instanta de judecata doar formal fara a avea acoperire in probele de la dosar si doar pentru a justifica aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu suspendarea conditionata a executarii acesteia. Cuantumul redus al pedepsei aplicate si modalitatea de individualizare a acesteia nu sunt proportionale cu gravitatea faptei comise de catre inculpat si nu corespunde nevoii de restabilire a ordinii de drept incalcate cat si celei de reeducare a inculpatului
Aceasta deoarece inculpatul a actionat in mod vadit contrar prevederilor legale creand o stare iminenta de pericol intrucat a savarsit infractiunea retinuta in sarcina sa, pe un drum public intens circulat, situat in centrul mun. Deva avand in autovehicul alte trei persoane.
Inculpatul M.M. a adoptat o atitudine formala de recunoastere si regret al faptei comise si doar in fata instantei de judecata, concluzie ce se poate desprinde din examinarea actelor de la urmarire penala din care a rezultat faptul ca acesta a refuzat sa colaboreze cu organele de politie refuzand sa semneze actele procedurale intocmite.
Atitudinea inculpatului de incalcare vadita a normelor rutiere se grefeaza pe o atitudine incetatenita in ultimii ani de nerespectare a prevederilor legale privind circulatia pe drumurile publice ceea a determinat ca in perioada 2003-2012, infractionalitatea in acest domeniu sa inregistreze o crestere de peste 67%. (din datele statistice europene existente a rezultat ca, datorita incalcarilor frecvente ale legislatiei rutiere, in Romania s-au inregistrat un numar de 130 decese la 1 milion locuitori fata de Ungaria unde sunt 82 decese la acelasi numar de locuitori, sau de Marea Britanie unde s-au inregistrat doar 39 decese).
Infractiunea comisa, prin insasi natura ei si prin modul de savarsire in concret, denota un pericol social ridicat, care se rasfrange asupra inculpatului, iar riposta organelor judiciare trebuie sa fie directa si proportionala pentru restabilirea increderii in ordinea de drept si descurajarea climatului infractional.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor existente la dosar, precum si din  oficiu, conform dispozitiilor art. 385 ind.6 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel a constatat ca recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Deva nu este fondat, avand in vedere urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia din 24 septembrie 2012, dat in dosarul nr.300/P/2010, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor B.D.L., Z.F.S. si H.R. si  a inculpatului M.M. sub aspectul savarsirii infractiunilor de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, prev. de art. 323 Cod penal, furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, c si alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 280/1 alin. 2 si art. 41 alin. 2 Cod penal art. 10 si 13 Cod penal, spalare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a si c din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 gr./l alcool pur in sange, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
In fapt, s-au retinut in sarcina acestuia urmatoarele :
- in cursul anului 1998, inculpatul M.M. a initiat impreuna cu coinculpatul B.D.L. constituirea unei asocieri in vederea savarsirii de infractiuni la care au aderat ulterior, in perioada 1998-2009 S.T., C.V., N.I., H.R. si D. D.
- in luna august 1998, inculpatul M.M. impreuna cu B.D.L., S.T. si C.V. au sustras, prin detectii si sapaturi neautorizate din situl S.R.C., un tezaur antic alcatuit din 3.600 monede Lysimach si Pharnakes, din aur in valoare de 3.794,55 Eur;iar singur, in vara anului 2000, acelasi inculpat a sustras singur din punctul arheologic D.M., un tezaur compus din 35 denari romani din argint si o tetradrahma in valoare de 35.293.000 lei ROL; bunuri pe care le-a valorificat pe piata neagra internationala a antichitatilor la Viena, Munchen, cu consecinta pierderii lor pentru patrimoniul cultural national.
- in luna octombrie a anului 2008, inculpatul M.M. a condus pe drumurile publice de pe raza mun. Deva un autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala.
Dosarul a fost inregistrat la Tribunalul Hunedoara sub nr. de dosar 7525/97/2012, iar prin incheierea din data de 13.03.2013, s-a dispus, in baza art. 42 alin. 1 din Codul de procedura penala, declinarea competentei materiale  cu privire la infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o concentratie ce depaseste 0,80 g/l alcool pur in aerul expirat, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru a carei savarsire a fost trimis in judecata inculpatul M.M., urmare a solicitarii inculpatului de a i se  aplica dispozitiile art. 320/1 din Codul de procedura penala  cu privire la aceasta infractiune, acesta fiind audiat in acest sens de Tribunalul Hunedoara, la termenul din 13 martie 2013.
Judecatoria Deva, fiind sesizata cu judecarea cauzei privind  savarsirea de catre inculpatul M.M. a infractiunii prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, a pronuntat o hotarare de condamnare a acestuia, in baza procedurii simplificate reglementate de dispozitiile art.320 ind.1 din Codul de procedura penala.
Prin recursul formulat, Parchetul de pe langa Judecatoria Deva a sustinut, pe de o parte faptul ca Judecatoria Deva, fiind investita cu solutionarea  cauzei, nu a procedat la  verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de art.320/1 al 1 si 2 din Codul de procedura penala, desi era obligata sa procedeze la aceste verificari iar,  pe de alta parte, ca inculpatul M.M. nu  mai putea beneficia de prevederile art.320/1 din Codul de procedura penala, fiind necesara efectuarea cercetarii judecatoresti, deoarece  a recunoscut doar una din cele 4 infractiuni retinute in sarcina sa prin actul de sesizare.
 Curtea a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.320 ind.1 alin.1 si 2 din  Codul procedura penala „Pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, doar atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecata.”
Pentru aplicarea procedurii simplificate a recunoasterii vinovatiei trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
- inculpatul sa declare personal sau prin inscris autentic ca a recunoscut in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei;
- declaratia personala sau prin inscris autentic de recunoastere in totalitate a faptelor retinute in actul de sesizare a instantei sa fi fost facuta pana la inceperea cercetarii judecatoresti;
- inculpatul sa solicite ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, probe pe care le cunoaste si le insuseste si sa declare ca nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acel termen de judecata;
- instanta sa constate ca din probele administrate in cursul urmaririi penale a rezultat ca fapta exista, a constituit infractiune si a fost savarsita de inculpat si;
- infractiunile pentru care inculpatul a fost trimis in judecata nu au vizat o infractiune care s-a pedepsit cu detentiunea pe viata.
 De principiu, Curtea a impartasit  sustinerile procurorului in sensul ca intentia legiuitorului a fost de a conditiona aplicarea procedurii simplificate de recunoasterea tuturor faptelor retinute in actul de sesizare.
Cu toate acestea, in prezenta cauza, instanta de recurs a considerat ca Judecatoria Deva a procedat in mod corect aplicand dispozitiile art.320 ind.1 din Codul de procedura penala, avand in vedere urmatoarele:
In primul rand, s-a constatat ca Judecatoria Deva a fost sesizata prin incheierea din data de 13.03.2013, pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosarul nr. dosar 7525/97/2012, cu judecarea exclusiva a cauzei privind  savarsirea la data de 8 august 2008 ( si nu in luna octombrie cum s-a retinut eronat in actul de sesizare si in hotararea primei instante) de catre  inculpatul M.M. a infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o concentratie ce depaseste 0,80 g/l alcool pur in aerul expirat, prevazuta  de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Din acest punct de vedere, aspectele vizand legalitatea disjungerii cauzei si declinarii competentei prin incheierea pronuntata de Tribunalul Hunedoara nu pot face obiectul analizei prezentului recurs.
Totodata, criticile procurorului in sensul ca Judecatoria Deva, fiind investita cu solutionarea  cauzei, nu a procedat la  verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de art.320/1 al 1 si 2 din Codul de procedura penala sunt nejustificate in conditiile in care inculpatul a fost audiat in dosarul nr. 7525/97/2012, la termenul din 13 martie 2013, cand a solicitat aplicarea acestor dispozitii cu privire la fapta din luna octombrie 2008, iar potrivit dispozitiilor art.42 alin.2 din Codul de procedura penala, daca declinarea de competenta a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinire si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata. Prin urmare, existand declaratia data de inculpat in dosarul nr. 7525/97/2012 al Tribunalului Hunedoara, nu mai era necesar ca Judecatoria Deva  sa procedeze, din nou, la audierea inculpatului.
In al doilea rand, instanta a constatat  ca intre infractiunea prevazuta de art.87 alin.1 si infractiunile prevazute de art. 323 Cod penal, furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, c si alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 280/1 alin. 2 si art. 41 alin. 2 Cod penal art. 10 si 13 Cod penal, spalare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a si c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal singura legatura este aceea ca se pretinde ca au fost savarsite de aceeasi persoana, inculpatul M.M., nefiind incident insa niciunul dintre cazurile de indivizibilitate sau de conexitate prevazute de dispozitiile art.33 si art.34 din Codul de procedura penala.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.33, este indivizibilitate:
a) cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;
b) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act;
c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
 In art.34 se prevede ca este  conexitate:
 a) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;
b) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori;
c) cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savarsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni;
d) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.
In fine, art.38 si art.45 din Codul de procedura penala prevad ca, in toate cazurile de conexitate, instanta, respectiv procurorul, poate dispune, in interesul unei bune judecati sau al bunei desfasurari a urmaririi penale,  disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractiuni sa se faca separat.
In cauza de fata, cercetarile pentru fapta din 8 august 2008 au fost demarate in dosarul nr.2287/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Deva, iar prin ordonanta procurorului din 15.10.2008 s-a dispus, in baza art.34 lit.d din Codul de procedura penala,  declinarea competentei de solutionare in favoarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, cu motivarea ca inculpatul este cercetat in dosarul nr.440/06.08.2008 al acestui parchet si ca  se impune reunirea cauzelor pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal.
In cauza cu nr.2287/P/2008, la data de 22.09.2008,  s-a dispus inceperea urmaririi penale si, in urma recoltarii probelor de sange de la invinuit,  s-au intocmit buletinele de analiza  toxicologica-alcoolemie.
De asemenea, organele de cercetare penala, in dosarul cu nr.643/P/2008, referitor la aceeasi fapta, au procedat la datele de 7.01.2009 si 9.01.2009 la audierea martorilor P.C.C.  si S.C., cercetarile fiind finalizate prin referatul de terminare a urmaririi penale din data de 13 februarie 2009, referat prin care s-a propus trimiterea in judecata a inculpatului pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
Cu toate acestea, abia  la data de 10 septembrie 2012, in dosarul nr.300/P/2010 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, invinuitului M.M.  i-a fost prezentat materialul de urmarire penala  cu privire la toate infractiunile pentru care s-a dispus ulterior emiterea rechizitoriului la data de 24 septembrie 2012, inregistrat la Tribunalul Hunedoara sub nr.7525/97/2012.
Curtea de Apel a retinut  ca un principiu de baza al procesului penal, consacrat atat de dispozitiile art.10 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara cat si de dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale  si practica Curtii Europene a Drepturilor Omului este solutionarea intr-un termen rezonabil a cauzei.
In materie penala, potrivit jurisprudentei mai sus amintite, termenul rezonabil incepe sa curga de la data la care o persoana este acuzata.
In cauza de fata, la data de 8 august 2008 inculpatul M.M. a fost oprit in trafic de un echipaj de politie si s-a constatat ca acesta a condus un autoturism pe drumurile publice, dupa ce consumase bauturi alcoolice, iar la  data de 22.09.2008,  s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de acesta sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
De asemenea, cum s-a retinut anterior, din actele dosarului rezulta ca cercetarile  au fost finalizate prin referatul de terminare a urmaririi penale din data de 13 februarie 2009.
In acest context si, raportat la faptele retinute in final prin rechizitoriul din 24 septembrie 2012 si la dispozitiile art.33, art.34, art.38 si art.45 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel a considerat ca, atat reunirea cauzelor in anul 2008, cat si mentinerea conexarii acestora pana la sfarsitul anului 2012 nu isi gasesc nicio justificare, nefiind in interesul unei bune infaptuiri a justitiei, in contextul in care este vorba de infractiuni de natura diferita, pretins savarsite la date si in imprejurari fara nicio legatura, iar in ceea ce priveste infractiunea dedusa judecatii, cercetarile au fost finalizate cu 3 ani si 7 luni inainte de emiterea rechizitoriului in dosarul nr.300/P/2012.
Toate aceste aspecte au determinat convingerea Curtii ca, in speta data, reunirea cauzelor in cursul urmaririi penale a fost nejustificata, iar trimiterea in judecata a inculpatului M.M. pentru toate faptele prin acelasi act de sesizare nu poate inlatura, de plano, dreptul acestuia de a fi judecat cu celeritate, intr-un termen rezonabil si conform procedurii simplificate pentru fapta comisa in luna august a anului 2008.
Pentru aceste motive, s-a constatat  ca in mod corect Judecatoria Deva, sesizata fiind cu judecarea cauzei privind savarsirea de catre inculpatul M.M.  a infractiunii prevazute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, a aplicat fata de acesta dispozitiile art.320 ind.1 din Codul de procedura penala si a dispus condamnarea  sa in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, constatand ca fapta exista, constituie infractiune si  a fost savarsita de inculpat.
Referitor la motivul de recurs privind gresita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a constatat de asemenea ca este nefondat, raportat atat la considerentele anterior expuse cu privire la modalitatea de desfasurare a procesului penal, cat si la principiile de individualizare si la scopul pedepsei astfel cum este reglementat de dispozitiile Codului penal.
Din coroborarea mijloacelor de proba administrate in cursul urmaririi penale rezulta, in esenta,   ca la data de 08.august.2008, in jurul orei 01,38, inculpatul M.M. a condus autovehiculul marca BMW cu numarul de inmatriculare XX-04-XXX pe b-dul I.M. din municipiul D., dupa ce consumase bauturi alcoolice.
In urma prelevarii unei probe de sange, s-a stabilit o imbibatie alcoolica  de 2,20 g/l alcool pur in sange.
Fara a minimaliza gradul de pericol social concret al faptei savarsite de inculpatul M.M., apreciat ca fiind ridicat raportat la imprejurarile certe de comitere care rezulta din actele dosarului - pe timp de noapte, pe un drum public situat in  municipiul Deva, avand in autovehicul  inca doua persoane -  Curtea de Apel a retinut ca potrivit art. 52 din Codul penal pedeapsa este atat o masura de constrangere cat si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
Prevenirea savarsirii de noi infractiuni nu se rezuma numai la impiedicarea condamnatului de a comite alte incalcari ale legii penale, ci are ca scop si atentionarea celorlalti destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de incalcari, fiind astfel satisfacute atat scopul imediat cat si scopul mediat al pedepsei.
Reeducarea sau indreptarea condamnatului consta in aptitudinea pedepsei de a inlatura relele convingeri si deprinderi ale acestuia si a inocula valente comportamentale in stricta concordanta cu cerintele de respectare a dispozitiilor cuprinse in normele de drept penal.
De altfel, ca sa-si poata indeplini functiile care ii sunt atribuite in vederea realizarii scopului sau si al legii, pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul naturii (privativa sau neprivativa de libertate) si duratei, atat gravitatii faptei si potentialului de pericol social pe care il prezinta, in mod real persoana infractorului, cat si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta pedepsei.
In cauza de fata,  Curtea a apreciat ca raportat la perioada mare de timp scursa de la data cand a fost savarsita fapta, perioada in care, din datele existente la dosar, inculpatul nu a mai comis alte fapte, la comportamentul inculpatului si la faptul ca acesta nu are antecedente penale, aplicarea unei pedepse  constand in minimul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita este apta sa asigure reeducarea inculpatului.
In ceea ce priveste scopul mediat al pedepsei, instanta a avut in vedere considerentele anterior expuse cu privire la durata desfasurarii procedurilor, considerand ca aplicarea unei pedepse in cuantum  ridicat si cu executare efectiva, cum solicita Ministerul Public,  dupa 5 ani de la comiterea faptei nu ar mai fi justificata   nici fata de ceilalti membri ai societatii.
Curtea a mai avut in vedere si consecintele prelungirii nejustificate a procesului fata de inculpatul M.M., prin aceea ca, incepand cu data de 8 august 2008 si pana in prezent - 11 septembrie 2013 - acestuia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule.
 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in jurisprudenta sa( Cauza Maszini impotriva Romaniei) ca anularea permisului de conducere  imbraca un caracter punitiv si descurajant si se aseamana cu o pedeapsa penala complementara condamnarii penale.
In cauza de fata, instanta de recurs a considerat ca, desi permisul de conducere al inculpatului va fi anulat doar dupa condamnarea sa definitiva, suspendarea dreptului acestuia de a conduce autovehicule pentru o perioada de 5 ani are, prin gradul sau de gravitate,  valentele unei sanctiuni cu caracter punitiv executate anticipat de inculpat.
Ca atare, pedeapsa de 8 luni inchisoare aplicata inculpatului de catre prima instanta cu suspendarea conditionata a executarii, apare ca fiind temeinica si legala, apta sa raspunda scopului preventiv si de reeducare, cat si principiului proportionalitatii intre gravitatea concreta a faptei si datele personale ale inculpatului, pe de o parte si sanctiunea aplicata, pe de alta parte.
Examinand din oficiu hotararea atacata, prin prisma dispozitiilor art. 385 ind.6 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel a constatat ca si celelalte dispozitii ale primei instante referitoare la stabilirea pedepselor accesorii, si la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale si temeinice.
Fata de toate considerentele ce preced, vazand si dispozitiile art.385 ind.15 pct.1 lit.b. din Codul de  procedura penala, Curtea de Apel a respins  ca nefondat recursul  Parchetului de pe langa Judecatoria Deva.