Drept civil. Drept procesual civil. Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Sanctiunea depunerii tardive a cererii de precizare a actiunii si momentul pana la care poate fi invocata.

Drept civil. Drept procesual civil. Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Sanctiunea depunerii tardive a cererii de precizare a actiunii si momentul pana la care poate fi invocata.

Pentru angajarea raspunderii societatii angajatoare in temeiul art. 1000 alin. 3 cod civil, este irelevant daca paratul, autor al faptei prejudiciabile,  avea sau nu in fisa postului atributii de natura celei care a exercitat-o cu ocazia producerii evenimentului in care a fost avariat autoturismul reclamantei. Cata vreme autovehiculul s-a aflat in detinerea societatii parate, angajatul sau, care a avut acces la autoturism si l-a manevrat, scotandu-l din incinta societatii parate si ruland cu el pe drumurile publice, se afla in exercitiul atributiilor de serviciu.
Potrivit art. 132 alin. 1 C. pr. civ., coroborat cu art. 103 alin. 1 C. pr. civ., sanctiunea nedepunerii unei cereri de precizare in termenul legal este decaderea din dreptul de a mai depune aceasta cerere in procesul pendinte, cu consecinta judecarii ei separat, intr-un alt dosar. O asemenea masura se poate dispune in fata instantei de fond. Daca ea nu a fost luata in acest ciclu procesual, iar prima instanta s-a pronuntat pe fondul cererii de precizare a actiunii, invocarea in calea de atac a tardivitatii depunerii unei asemenea cereri este superflua si, in consecinta, nefondata.

Sectia I Civila - Decizia 305/25  aprilie 2013

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr. 1738/97/2006, astfel cum a fost precizata, reclamanta S.C. PT S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu paratii S.C. AS S.R.L si TDN, obligarea acestora in principal la plata contravalorii autoturismului avariat, iar in subsidiar, la plata diferentei dintre valoarea avuta inainte de producerea accidentului si valoarea actuala de circulatie.
Prin sentinta civila nr. 157/2007, Tribunalul Hunedoara a declinat in favoarea Judecatoriei Deva competenta de solutionare a cauzei. Aceasta hotarare a ramas irevocabila prin decizia civila nr. 310/2007 a Curtii de Apel Alba Iulia.
Prin sentinta civila nr. 1702/2012 a Judecatoriei Deva, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de parata S.C. AS S.R.L., s-a admis actiunea reclamantei fata de aceasta parata, care a fost obligata la plata sumei de 290.337,72 lei, cu titlu de despagubiri si a sumei de 11.014,00 lei cu titlul de cheltuieli de judecata. A fost respinsa actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul TDN.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamanta a cumparat de la parata de ordinul 1 un autoturism marca Mercedes-Benz model E320 4Matic pentru pretul de 2.903.377.225 lei. Reprezentantul societatii proprietar al autovehiculului a observat o scurgere de ulei si a solicitat societatii vanzatoare remedierea defectiunii, fiind emisa comanda de service nr. 14072/27.12.2004 semnata de delegatul paratului pentru primire.
In data de 29.12.2004, paratul TDN, angajat al societatii parate fiind la volanul autoturismului, s-a deplasat cu acesta din Arad spre Deva, iar in localitatea Vetel a avut un accident de circulatie, fiind incheiat procesul-verbal de contraventie nr. 4032161/2004, din care rezulta ca accidentul rutier s—a produs din culpa acestuia.
La solicitarea S.C. AS S.R.L., autoturismul a fost urcat pe platforma si transportat la sediul acesteia din Arad.
A doua zi, in data de 30.12.2004, reprezentantul reclamantei a inaintat paratei adresa nr. 296/2004, prin care a reclamat faptul ca autoturismul prezinta defectiuni majore, ca societatea nu si-a respectat obligatia de a returna autoturismul pe platforma conform comenzii de service si, avand in vedere ca nu au fost predate actele, a solicitat ca societatea sa ii predea un autoturism nou, la parametri identici si cu remedierea dotarilor comandate initial si care nu erau functionale, cu mentiunea expresa ca nu va accepta un autoturism reparat.
In ce priveste fapta ilicita a paratei SC AS SRL, instanta de fond a retinut ca societatea, fiind solicitata in vederea remedierii unei defectiuni constand in scurgere masiva de ulei la cutie, a acceptat comanda de service emisa de reclamanta si a asigurat transportul la unitatea de service a autoturismului in discutie pe platforma, conform comenzii exprese adresate de client. Ulterior remedierii defectiunii, autoturismul a fost transportat pe roti catre Deva de catre angajatul societatii, fara ca aceasta din urma sa fi asigurat returnarea tot pe o platforma, astfel cum reiese din comanda initiala, in conditiile in care proprietarul nu a predat actele masinii catre societate si nu rezulta din probatiunea administrata in cauza existenta vreunui mandat dat in acest sens de catre proprietar paratului TDN.
S-a mai retinut ca s-a reclamat in sarcina societatii ca fiind o fapta ilicita actiunea de a repara autoturismul in lipsa unui accept al proprietarului si chiar in contra dispozitiei exprese a acestuia, aspect demonstrat prin probele administrate in cauza.
Sub aspectul prejudiciului, s-a retinut ca prin toate demersurile sale, reclamanta a solicitat inlocuirea autoturismului avariat cu altul in aceeasi parametri de performanta, ori contravaloarea actualizata a pretului platit.
In ce priveste vinovatia paratei de ordinul 1, prima instanta a retinut ca  prin adresa nr. 14/07.01.2005 societatea parata si-a asumat expres intreaga raspundere, totodata prin notele de sedinta depuse a recunoscut ca nu avea obligatia legala de a efectua reparatia, aceasta fiind un act de buna-credinta al societatii fata de client.
Concluzionand, Judecatoria a constatat ca societatea parata are calitate procesuala pasiva in cauza, aceasta fiind obligata la plata sumei de 290.337,72 lei, cu titlu de despagubiri catre reclamanta, reprezentand contravaloarea in lei a sumei de 67.046,25 euro la data pronuntarii prezentei.
In ce-l priveste pe paratul TDN, prima instanta a apreciat ca fapta ilicita a acestuia consta in conducerea imprudenta a autoturismului si avarierea acestuia, conform procesului-verbal de contraventie nr. 4032161/2004 incheiat si nu in transportul pe roti catre Deva al autoturismului, care trebuia asigurat prin grija societatii parate, nici in efectuarea de reparatii de catre societatea parata fara acordul proprietarului.
S-a considerat ca paratul TDN  poate fi tras la raspundere pentru plata contravalorii reparatiilor efectuate de societate, sens in care a si fost incheiat un angajament de plata - conventie de raspundere civila a angajatului fata de societate din data de 10.01.2005. In conditiile in care acesta nu a fost in posesia autoturismului decat sub durata transportului de la Arad la Vetel, nu poate fi obligat sa achite contravaloarea masinii astfel cum s-a cerut in actiunea formulata.
S-a apreciat ca raspunderea civila delictuala a paratului TDN ar fi putut fi angajata fata de reclamanta, in conditiile in care acesta din urma ar fi achitat contravaloarea reparatiilor autoturismului avariat din culpa soferului si ar fi solicitat plata acestei sume. Or acest raport juridic a fost trasat intre societatea parata si angajatul ei, prin angajamentul de plata incheiat si mentionat anterior.
Impotriva acestei hotarari a declarata apel  parata S.C. AS S.R.L. solicitand in principal anularea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, iar in subsidiar a se modifica hotararea in sensul respingerii actiunii.
Prin decizia civila nr. 228/A/2012, Tribunalul Hunedoara a admis apelul paratei S.C. AS  S.R.L., a modificat in parte sentinta atacata si a obligat paratii S.C. AS S.R.L. si TDN, in solidar, la plata sumei de 35.287,25 Euro cu titlu de despagubiri in favoarea reclamantei S.C. PT S.R.L. Deva, sau echivalentul in lei la data platii. A mentinut in rest hotararea atacata, iar reclamanta si paratul TDN au fost obligati la plata sumei de  3.508 lei, cheltuieli de judecata in apel, in favoarea paratei S.C. AS S.R.L.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prin precizarea actiunii, reclamanta S.C. PT S.R.L. si-a motivat cererea in drept pe prevederile art. 998 si art. 1000 al. 3 C. civ. in forma in vigoare la data nasterii raporturilor juridice dintre parti.
S-a considerat ca nu poate fi pusa in discutie calitatea procesuala pasiva a paratei apelante, deoarece din intreg probatoriul cauzei rezulta ca autovehiculul reclamantei se afla la data accidentarii lui in posesia faptica a unui prepus al paratei S.C. AS S.R.L. Arad. Si in ce priveste calitatea procesuala pasiva a paratului TDN, s-a constatat ca aceasta subzista in cauza, acest parat facandu-se vinovat de avarierea masinii prin accidentul de circulatie pe care l-a determinat la 29.12.2004.
Tribunalul a considerat ca solicitarea reclamantei de antrenare a raspunderii civile solidare, conform art. 1000 al. 3 C. civ., a celor doi parati este una legala si in concordanta cu teoria juridica  si practica instantelor in aceasta materie. Raportul de prepusenie intre parata S.C. AS S.R.L. si angajatul sau, TDN, este unul dovedit si necontestat, iar apararea paratei apelante cu imprejurarea ca acest angajat ar fi actionat din proprie initiativa atunci cand a condus masina inspre Deva pentru a o preda reclamantei, depasindu-si atributiile de serviciu, a fost apreciata ca nefiind plauzibila. Fapta de a transporta masina de la Arad la Deva, a reprezentat pentru paratul TDN, indeplinirea unei atributii de serviciu, o sarcina data lui de conducerea societatii, parate, fiind imposibil de acceptat ca acesta ar fi actionat in afara ordinelor de serviciu, din proprie initiativa si fara nicio directiva a superiorilor sai in acest sens. S-a constatat ca aceasta stare de fapt este confirmata implicit si societatea parata al carei angajat era paratul TDN, atunci cand, in adresa cu nr.14/7.01.2005 expediata reclamantei, precizeaza ca isi asuma raspunderea pentru consecintele faptelor acestui angajat.
In consecinta, s-a apreciat ca parata S.C. AS S.R.L. este datoare intru-totul a raspunde civil pentru fapta prepusului sau, adica pentru consecintele pagubitoare produse de modul defectuos de indeplinire a sarcinii incredintate lui, raspunderea sa ca si comitent, fiind solidara cu a prepusului sau.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs toate partile.
Recurenta reclamanta a solicitat modificarea in tot a deciziei atacate in sensul respingerii apelului declarat impotriva hotararii primei instante.
In expunerea motivelor recurenta sustine ca solutia data in apel a fost pronuntata cu interpretarea gresita a actului dedus judecatii si cu aplicarea gresita a legii. 
Se sustine ca tribunalul a inlaturat concluziile rapoartelor de expertiza intocmite in cauza,  acordand forta probanta exclusiva raportului de contraexpertiza desi reclamanta a aratat inca de la fond ca acest raport este lovit de nulitate si nu are forta probanta intrucat concluziile sale nu se coroboreaza cu celelalte probe.
O alta critica vizeaza faptul ca instanta de apel desi a pronuntat hotararea in noiembrie 2012, a calculat prejudiciul raportat la septembrie 2011. Reclamanta recurenta sustine ca instanta de apel a omis a analiza valoarea la zi a masinii, care fiind in posesia paratei din decembrie 2004 nu mai are decat o valoare simbolica de inlocuire intrucat durata amortizarii unui autoturism proprietatea persoanei juridice, similara duratei de functionate, este de maxim 5 ani. In aceste conditii in opinia recurentei valoarea autoturismului este de maxim 4000 euro.
Parata SC AS  SRL a solicitat in principal casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar modificarea in tot a hotararii si respingerea cererii de chemare in judecata fata de aceasta parata. 
Recurentul parat TDN a solicitat modificarea deciziei si respingerea actiunii formulata impotriva sa. 
In expunerea motivelor recurentul arata ca instanta de apel a pronuntat hotararea cu incalcarea limitelor efectului devolutiv intrucat motivele de apel nu vizeaza pe acest parat, iar reclamanta nu a atacat hotararea primei instante, conditii in care tribunalul a pronuntat plus petita prin admiterea actiunii si fata de acest parat.
Recurentul critica hotararea si sub aspectul indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale, sustinand ca prejudiciul a fost reparat si in prezent acesta nu mai exista.
Prin decizia 305/25.04.2013 Curtea de Apel a respins recursurile declarate de reclamanta si de parata SC AS SRL si a anulat recursul paratului TDN, ca netimbrat.
In ce priveste recursul declarat de reclamanta, s-a  constatat ca aceasta critica in primul rand modul in care instanta de apel a interpretat si a coroborat probele, in special concluziile expertizelor tehnice. Potrivit art. 3021 alin. 1 lit. c C. pr. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Motivele de nelegalitate sunt expres si limitativ prevazute de art. 304 C. pr. civ. Modul in care instantele de fond au interpretat probele administrate si au stabilit pe baza acestora o anumita situatie de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs in actuala reglementare a art. 304 C. pr. civ., deoarece pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea in recurs a modului de apreciere a probelor in faza procesuala anterioara, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Cu privire la reperele temporale la care s-a raportat instanta de apel atunci cand a stabilit prejudiciul, respectiv septembrie 2011, s-a  observat ca sustinerea reclamantei recurente este in sensul ca Tribunalul a omis sa analizeze valoarea la zi a masinii, care s-a aflat in posesia paratei din decembrie 2004 si ca autoturismul nu mai are decat o valoare simbolica de inlocuire intrucat durata amortizarii unui autoturism proprietatea persoanei juridice, similara duratei de functionate, este de maxim 5 ani.
Curtea nu a primit  aceste critici intrucat, pe de-o parte, a fost optiunea reclamantei de a ridica sau nu autoturismul dupa ce a fost reparat, iar pe de alta parte, prejudiciul reprezentand durata de amortizare a bunului inregistrat in evidentele contabile ale societatii nu are nicio legatura cu durata de functionare a autoturismului, acesta avand si la ora actuala o valoare de circulatie, la care de altfel, s-a si raportat recurenta reclamanta.
In ce priveste recursul declarat de parata SC AS SRL, Curtea a constatat, contrar sustinerilor recurentei parate, ca decizia atacata cuprinde considerentele de fapt si de drept avute in vedere de instanta cu ocazia examinarii criticilor aduse hotararii instantei de fond atat in ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, cat si raportat la fondul actiunii, iar Tribunalul a analizat toate motivele de apel formulate de apelanta, conformandu-se prevederilor art. 261 C. pr. civ.
In ce priveste lipsa motivarii instantei de apel cu privire la solutia data cererii reclamantei, precizata tardiv, Curtea a constatat, in primul rand, ca, potrivit art. 132 alin.1 C. pr. civ., coroborat cu art. 103 alin. 1 C. pr. civ., sanctiunea nedepunerii unei cereri de precizare in termenul legal este decaderea din dreptul de a mai depune aceasta cerere in procesul pendinte, cu consecinta judecarii ei separat, intr-un alt dosar. O asemenea masura se poate dispune in fata instantei de fond. Daca ea nu a fost luata in acest ciclu procesual, iar prima instanta s-a pronuntat pe fondul cererii de precizare a actiunii, invocarea in calea de atac a tardivitatii depunerii unei asemenea cereri este superflua si, in consecinta, nefondata.
Pe de alta parte, precizarea la care face referire recurenta parata se circumscrie dispozitiilor art. 132 alin. 2 C. pr. civ., astfel ca nu reprezinta o modificare a actiunii, fiind admisibila si dupa prima zi de infatisare.
In ceea ce priveste motivul de recurs vizand gresita aplicare a legii, Curtea a constatat  ca, in mod corect, instanta de apel a retinut ca sunt intrunite cerintele care antreneaza raspunderea delictuala a paratei, in calitate de comitent.
Pe de-o parte, s-au constatat indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii paratului TDN pentru fapta proprie. Sub acest aspect, Curtea a retinut ca este necontestata savarsirea cu vinovatie de catre acesta a evenimentului rutier in care a fost avariat autoturismul reclamantei si producerea unui prejudiciu. In mod corect a retinut Tribunalul ca un autoturism care a fost implicat intr-un accident rutier si a fost reparat si repus in stare de functionare are o valoarea de circulatie mai redusa decat un autoturism similar, care nu a suferit avarii. Certitudinea prejudiciului a fost just retinuta de catre instanta de apel, iar cauza acestuia este evident fapta savarsita de catre paratul de ordinul 2. ca urmare, sunt incidente prevederile art. 998 din vechiul C. civ.
Referitor la raspunderea paratei, in calitate de comitent, Curtea a constatat ca cerintele impuse de art. 1000 alin. 3 C. civ. sunt de asemenea indeplinite. Raportul de subordonare dintre cei doi parati nu a fost contestat de acestia, paratul TDN fiind angajat al societatii parate la data cand a avut loc accidentul rutier. Cu privire la cea de-a doua conditie, aceea ca fapta ilicita sa fie savarsita „in functiile ce li s-au incredintat”, Curtea a retinut  ca nu are relevanta daca paratul avea sau nu in fisa postului atributii de natura celei care a exercitat-o cu ocazia producerii evenimentului in care a fost avariat autoturismul reclamantei. Cata vreme acest vehicul s-a aflat in detinerea societatii parate, in mod corect a prezumat instanta de apel ca angajatul sau, care a avut acces la autoturism si l-a manevrat, scotandu-l din incinta societatii parate si ruland cu el pe directia Arad-Deva, se afla in exercitiul atributiilor de serviciu.
Legiuitorul a instituit raspunderea comitentului ca o garantie pentru victima de a-si recupera prejudiciul produs de prepusi cu ocazia exercitarii atributiilor de serviciu. A accepta sustinerile recurentei parate referitoare la imprejurarea ca paratul ar fi actionat inafara sarcinilor de serviciu ar insemna tocmai infrangerea ratiunii reglementarii acestui tip de raspundere. Eventualele disfunctionalitati in activitatea paratei care ar putea permite unui angajat sa aiba acces la autoturismele aflate in detentia sa, avand in vedere si specificul activitatii paratei, nu pot fi imputate reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat ca hotararea atacata este legala, criticile recurentei neatragand incidenta motivelor de recurs prevazute de art. 304 C. pr. civ., astfel ca in baza art. 312 C. pr. civ., Curtea a respinge si acest recurs.