Drept procesual civil. Contestatie la executare. Calitatea de tert la executarea silita si termenul de introducere a contestatiei la executare. Calitate procesuala pasiva dedusa implicit din coroborarea Legii 18/1991 cu Legea 215/2001 si cu art. 274 Cod

Drept procesual civil. Contestatie la executare. Calitatea de tert  la executarea silita si termenul de introducere  a contestatiei la executare. Calitate procesuala pasiva dedusa implicit din coroborarea Legii 18/1991 cu Legea 215/2001 si cu art. 274 Cod procedura civila.

Problema executarii silite a unui titlu executoriu obtinut de creditoare in contradictoriu cu debitoarea Comisia locala de fond funciar, obligata la daune cominatorii si cheltuieli de judecata, comisie   nu are personalitate juridica si nici patrimoniu propriu. Potrivit art. 52  alin. 1 si 2 din Legea nr. 18/1991, comisia locala este autoritate publica cu activitate administrativa, care, in limitele competentei sale si prin derogare de la dispozitiile Codului de procedura civila, are calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa. Deci, legea stabileste pentru comisiile locale o legitimare procesuala exceptionala, circumscrisa litigiilor de fond funciar.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicata, coroborat cu prevederile HG nr. 890/2005, Comisiile locale de fond funciar se constituie si functioneaza in cadrul unitatilor administrativ-teritoriale, avand atributii in privinta stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia si a atribuirii efective a terenurilor celor indreptatiti. Prin urmare,  comisia isi desfasoara activitatea in numele si pentru unitatea administrativ-teritoriala, functionand ca autoritate in cadrul acesteia, ca un aparat de specialitate ce exercita, pentru persoana juridica, atributiile intr-o anumita specialitate, respectiv in materie funciara, astfel ca in planul dreptului material, titularul drepturilor si al obligatiilor ramane tot unitatea administrativ-teritoriala care isi indeplineste atributiile in materie funciara prin comisia locala.  Conform  art. 21 din legea nr. 215/2001, se statueaza in termeni imperativi ca doar unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt titularele conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare.

Sectia Civila I - Decizia nr.207/21  martie 2013

Prin contestatia la executare inregistrata la data de 31.03.2009 pe rolul Judecatoriei Blaj sub dosar nr. 364/191/2009, contestatorii Consiliul Local C si Comuna C au solicitat,  in contradictoriu cu debitoarea-intimata RB  si cu tertul  poprit DGFP,  sa se constate nulitatea absoluta a tuturor formelor de executare intocmite de executorul judecatoresc SA in dosar nr. 1/2008 si sa se dispuna incetarea executarii pentru inexistenta titlului executor impotriva contestatorilor si pentru inexistenta unui titlu executor susceptibil de executare silita.
Intimata a invocat exceptia tardivitatii contestatiei, iar pe fond a solicitat respingerea ca nefondata.
Prin sentinta civila nr. 596/2009, prima instanta a respins exceptia tardivitatii  contestatiei la executare, a admis contestatia la executare, a anulat ordonanta de infiintare a popririi din data de 19.02.2009 si a tuturor formelor de executare silita intocmite in dosarul executional nr. 1/2008 al B.E.J.  SA, respectiv a ordonantelor de poprire, proceselor verbale  de stabilire a cheltuielilor  de  executare  si  somatiilor intocmite.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca in dosarul  executional  nr. 1/2008 al  B.E.J.  SA a fost inregistrata cererea formulata de intimata RB avand ca obiect executarea silita a sentintei civile nr. 111/2007 a Judecatoriei Blaj si deciziei civile nr. 801/2008 a Tribunalului Alba. Din analiza dosarului executional s-a retinut ca s-a solicitat executarea silita impotriva Primarului comunei C  si Comisiei locale C de aplicare a legii fondului funciar pentru daunele cominatorii si cheltuieli de executare.
Contestatorii sunt terti fata de Comisia locala de fond funciar C, prin urmare fiind aplicabile prevederile art. 401 alin. 2 C. pr. civ., tertii afectati prin executarea silita putand formula contestatie la executare pe toata durata executarii silite, iar in cauza s-a facut dovada ca executarea silita inceput asupra contului contestatorului Consiliul Local al comunei C.
Contestatia la executare s-a apreciat ca intemeiata si a fost admisa, intrucat nu exista niciun temei legal care sa justifice urmarirea contului Comunei C,  cont deschis la AFP, titularul contului fiind  Consiliul Local al comunei C.
Verificand  sentinta civila  nr. 111/2007 a Judecatoriei  Blaj  si  decizia civila  nr. 801/2008 a Tribunalului Alba, prima instanta a retinut ca acestea vizeaza obligarea Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar C  si nu a Consiliului Local  C. Prin urmare,  in contestatie nu intereseaza obiectul efectiv al executarii silite (daune cominatorii) ci doar faptul ca debitorul obligatiei de plata stabilita prin hotararile judecatoresti mentionate este o alta persoana decat cea care detine contul  asupra caruia s-a solicitat executarea silita. Cum nu exista solidaritate intre Consiliul Local si Comisia Locala de aplicarea legii fondului funciar si cum executarea silita s-a pornit asupra contului detinut de un  tert  fata  de  hotararile judecatoresti  considerate  de  creditoare  titluri  executorii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, calificat drept apel,  creditoarea intimata RB solicitand modificarea acesteia in sensul respingerii contestatiei la executare pentru urmatoarele motive:
Prin decizia civila nr. 211/A/2011, Tribunalul Alba a respins apelul intimatei-debitoare si a obligat apelanta la plata in favoarea intimatilor Consiliul Local C si Primarul comunei C la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca potrivit dispozitiilor Legii nr. 18/1991, in fiecare comuna se constituie o comisie pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Aceasta nu are buget propriu. Prin urmare, aceasta comisie functioneaza in cadrul comunei, al unitatii administrativ teritoriale, iar nu in cadrul consiliului local.
Comuna, Primarul si Consiliul local sunt trei entitati administrative, trei persoane juridice diferite. Asa fiind sustinerea recurentei potrivit careia unitatea administrativ teritoriala prin Consiliul local raspunde de faptul ca terenul nu este pus la dispozitia creditoarei de catre reprezentantul sau primarul, este un amalgam, o identificare a celor trei entitati prin reducere la una singura, ceea ce nu corespunde prevederilor legale.
Chiar daca primarul reprezinta comuna, aceasta din urma este cea care are calitatea de entitate in care functioneaza comisia de fond funciar iar nu institutia primarului si cu atat mai putin a consiliului local. Ori, executarea s-a pornit impotriva institutiei consiliului local si a primarului. Primarul nu reprezinta comisia de fond funciar, decat daca primeste imputernicire in acest sens de la aceasta. Comisia este un organ local al administratiei locale. Potrivit titlului executor aceasta este debitor, iar nu institutia primarului, nici consiliul local.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs intimata-debitoare RB, care a solicitat, in principal, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, iar in subsidiar, modificarea deciziei data in apel si a sentintei primei instante,  in sensul respingerii contestatiei la executare.
Prin decizia civila nr. 133/2012, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul creditoarei, a casat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante de apel. In considerentele deciziei s-a retinut in esenta ca tribunalul nu a analizat exceptia tardivitatii contestatiei, desi de solutionarea ei depindea examinarea celorlalte critici.
Prin decizia civila nr. 143/A/2012, Tribunalul Alba a respins apelul creditoarei impotriva hotararii primei instante si a obligat-o pe apelanta sa plateasca intimatilor suma de  6500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea care a solicitat modificarea hotararilor instantei de fond in sensul respingerii contestatiei, cu obligarea la cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 207/2013 Curtea de Apel a admis recursul declarat de creditoarea RB  impotriva deciziei civile nr. 143/A/2012 pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia I Civila in sensul ca a admis apelul declarat de aceeasi creditoare impotriva sentintei civile nr. 596/2009 pronuntata de Judecatoria Blaj in dosar nr. 364/191/2009, pe care a schimbat-o in parte si in consecinta:
A admis in parte contestatia la executare formulata de contestatorii Consiliul Local al Comunei C si Comuna C, prin Primar, in contradictoriu cu creditoarea RB, Biroul Executorului Judecatoresc SA si tertul poprit DGFP.
Au fost mentinute actele de executare din dosar executional nr. 1/2008 al BEJ SA pentru creanta de 8587,65 lei, reprezentand cheltuieli de judecata stabilite prin titlurile executorii si cheltuieli partiale de executare.
Au fost anulate  actele de executare din dosar executional nr. 1/2008 ale BEJ SA pentru creanta reprezentand daune cominatorii si restul cheltuielilor de executare.
Au fost mentinute dispozitiile sentintei civile nr. 596/2009 cu privire la exceptia de tardivitate si la cheltuielile de judecata stabilite de instanta de fond.
Au fost obligati intimatii contestatori Consiliul Local al Comunei C si Comuna C prin Primar sa plateasca creditoarei RB suma de 97 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea a retinut urmatoarele:
Contestatia la executare a fost formulata de Consiliul Local C si de Comuna C prin primar. Titlurile executorii ce fac obiectul executarii silite sunt obtinute de creditoarea RB in contradictoriu cu parata Comisia Locala de fond funciar C. Ca urmare, sub aspect procesual, s-a retinut ca contestatorii au calitatea de terti in executarea silita, astfel ca termenul de formulare a contestatiei este cel prevazut de art. 401 alin. 2 C. pr. civ., potrivit caruia contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa in termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a bunului. In cauza, ceea ce se executa este o suma de bani, asupra careia Comuna C sustine ca are un drept de proprietate. Potrivit inscrisurilor de la dosar, aceasta, prin organele sale deliberative si executive, a luat cunostinta de executare la data de 17.03.2009, cand executarea silita nu era finalizata, asa incat exceptia tardivitatii a fost respinsa in mod corect.
Imprejurarea ca primarul comunei a avut cunostinta de executare inca din 2008 nu prezinta relevanta in cauza, deoarece acesta a primit somatia emisa de executor si a promovat contestatie la executare in calitate de reprezentant al comisiei Locale de fond funciar si nu in calitate de reprezentant al unitatii administrativ-teritoriale.
Fata de cele ce preced, Curtea a constatat ca instanta de apel a respins in mod corect exceptia tardivitatii contestatiei, retinand incidenta dispozitiilor art. 401 alin. 2 C. pr. civ. si nu a art. 401 pct. 1 ind. 1 C. pr. civ., cum eronat sustine recurenta. Ca urmare, criticile privind exceptia tardivitatii au fost respinse ca nefondate.
In ce priveste motivul de recurs privind modul de solutionare a exceptiilor lipsei calitatii procesuale active a Consiliului Local si a lipsei de interes in promovarea contestatiei, Curtea a constatat ca, potrivit art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, aceasta autoritate publica locala are atributii privind aprobarea bugetului local, astfel ca, de vreme ce executarea s-a solicitat a fi facuta din contul comunei, administrat de Consiliul Local, aceasta parte justifica si legitimare procesuala si interes in promovarea contestatiei de fata.
Cu privire la solutionarea exceptiei inadmisibilitatii, Curtea a constatat ca  instanta de apel nu a analizat aceasta exceptie raportat la argumentele invocate de intimata creditoare RB. Astfel,  tribunalul a retinut netemeinicia acestei exceptii intrucat procedura executarii silite este expres reglementata de legiuitor. Creditoarea a invocat exceptia sustinand ca in cauza au figurat ca parti contestatorii Consiliul Local si Primarul, fara ca titularul de drept, Comuna C, sa fie citat. Curtea a constatat ca aceste sustineri sunt eronate, intrucat in cauza Primarul a fost citat in calitate de reprezentat al Comunei, ca  urmare, solutia de respingere a exceptiei inadmisibilitatii este corecta.
Cu privire la motivele de recurs vizand fondul cauzei, Curtea a constatat ca hotararile ce fac obiectul executarii silite in dosarul executional nr. 1/2008 al BEJ SA, sunt sentinta civila nr. 111/2007 a Judecatoriei Blaj si decizia civila nr. 801/2008 a Tribunalului Alba.
Prin sentinta civila nr. 111/2007, Judecatoria Blaj a admis in parte actiunea reclamantei RB in contradictoriu cu paratele Comisia locala de fond funciar C (primar) si Comisia judeteana de fond funciar A (institutia prefectului), care au fost obligate, sub sanctiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi de intarziere, sa procedeze la intocmirea documentatiei pentru reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamantei si punerea in posesie pentru suprafata de 24,33 ha. Aceasta dispozitie din sentinta a fost mentinuta prin decizia civila nr. 828/2007 a Tribunalului Alba.
 Prin decizia civila nr. 801/2008 a Tribunalului Alba au fost respinse contestatiile in anulare formulate de SCDVV Blaj si Comisia locala de fond funciar C impotriva deciziei civile nr. 828/2007, iar contestatoarele au fost obligate la plata sumei de 7800 lei cheltuieli de judecata in favoarea intimatei RB
In dosarul nr. 1/2008, executorul judecatoresc a pornit executarea silita pentru recuperarea cheltuielilor de judecata si a daunelor cominatorii stabilite prin titlurile executorii impotriva Comisiei locale de fond funciar C, care figureaza ca debitoare  in aceste titluri executorii.
Comisia locala de fond funciar nu are personalitate juridica si nici patrimoniu propriu. Potrivit art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicata, coroborat cu prevederile HG nr. 890/2005, Comisiile locale de fond funciar se constituie si functioneaza in cadrul unitatilor administrativ-teritoriale, avand atributii in privinta stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia si a atribuirii efective a terenurilor celor indreptatiti.
Legea stabileste pentru comisiile locale o legitimare procesuala exceptionala, circumscrisa litigiilor de fond funciar. Astfel, conform art. 52 alin. 1 si 2 din Legea nr. 18/1991, comisia locala este autoritate publica cu activitate administrativa, care, in limitele competentei sale si prin derogare de la dispozitiile Codului de procedura civila, are calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa. Din economia acestor dispozitii legale rezulta ca legiuitorul a inteles sa recunoasca comisiei calitate procesuala speciala, numai in materie funciara, in pricinile izvorate din legile fondului funciar, in sensul ca sta singura in proces. Dar comisia isi desfasoara activitatea in numele si pentru unitatea administrativ-teritoriala, functionand ca autoritate in cadrul acesteia, ca un aparat de specialitate ce exercita, pentru persoana juridica, atributiile intr-o anumita specialitate, respectiv in materie funciara.
Recunoasterea de catre legiuitor a calitatii procesuale acestei comisii, care nu este o persoana juridica cu capacitate de folosinta si de exercitiu, vizeaza exercitarea, respectiv indeplinirea in nume propriu doar a drepturilor si obligatiilor procesuale. In planul dreptului material, titularul drepturilor si al obligatiilor ramane tot unitatea administrativ-teritoriala care isi indeplineste atributiile in materie funciara prin comisia locala.
Ca este asa rezulta si din dispozitiile art. 21 din Legea nr. 215/2001. Alineatul 1 din aceasta norma juridica statueaza in termeni imperativi ca doar unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt titularele conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare.
Teza finala a primului alineat statueaza ca unitatea administrativ-teritoriala este titulara de drepturi si obligatii ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii, fara a face distinctie intre raporturi de drept substantial sau procesual.
Potrivit art. 21 alin. 5 teza 2 din lege, despagubirile pe care trebuie sa le plateasca unitatea administrativ-teritoriala in urma hotararilor pronuntate de instanta de judecata si ramase definitive sunt asigurate de la bugetul local.
Interpretand sistematic si teleologic dispozitiile art. 21 din Legea administratiei publice locale rezulta ca atunci cand o autoritate publica constituita la nivelul unitatii administrative, potrivit legii – cum este cazul Comisiei locale de fond funciar – a fost parte in proces, cea care trebuie sa indeplineasca obligatiile impuse prin hotarare judecatoreasca definitiva, inclusiv de natura pecuniara, este unitatea administrativ-teritoriala, singura care dispune de patrimoniu propriu, sumele urmand a fi asigurate din bugetul local.
Numai interpretand in acest mod prevederile legale mentionate, se poate da eficienta juridica dispozitiilor art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991. Potrivit acestora, prevederile art. 274 din C. pr. civ., referitoare la cheltuielile de judecata, sunt aplicabile in procesele de fond funciar in care comisia locala are calitate procesuala. Aceasta inseamna ca in proces, obligatia de plata a eventualelor despagubiri, inclusiv a cheltuielilor de judecata se stabileste in sarcina Comisiei, ca parte in proces, dar executarea efectiva a obligatiei de plata nu o poate face aceasta autoritate care nu are patrimoniu propriu, deci nu are buget.
Ca urmare, fata de prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, coroborate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 18/1991 si cu cele cuprinse in HG nr. 890/2005, titularul obligatiei de plata este unitatea administrativ-teritoriala, chiar daca nu a fost parte in proces, intrucat Comisia locala de fond funciar a actionat ca o autoritate publica cu activitate administrativa in cadrul unitatii administrativ-teritoriale. Aceasta intrucat, asa cum s-a retinut anterior, Comisia a stat in proces in locul persoanei juridice de drept public, dar calitatea sa de parte a vizat numai drepturile si obligatiile procesuale, legitimarea sa procesuala fiind circumscrisa, potrivit art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, la limitele competentei sale, strict determinata de lege (atributii in privinta stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia si a atribuirii efective a terenurilor celor indreptatiti).
Curtea nu a primit  sustinerile contestatorilor intimati, in sensul ca cea care trebuie sa plateasca creantele stabilite prin titlurile executorii, este comisia locala si nu unitatea administrativ-teritoriala. O asemenea interpretare presupune a accepta ideea ca, de la inceput, legiuitorul a stabilit in sarcina Comisiei o obligatie imposibil de executat, aceea de plata a despagubirilor, cata vreme nu recunoaste dreptul acestei autoritati la un patrimoniu propriu.
Pe de alta parte, acceptand ipoteza sustinuta de contestatori, inseamna implicit a accepta ca, recunoscand in procesele de fond funciar purtate in contradictoriu cu comisia locala, dreptul partii la cheltuieli de judecata, in conditiile in care aceasta obligatie urmeaza a fi indeplinita de o autoritate ce nu are patrimoniu propriu, legiuitorul a consacrat un drept iluzoriu, ce este imposibil de executat, ceea ce este incompatibil cu dreptul la un proces echitabil, recunoscut si garantat de art. 6 din CEDO.
Fata de cele ce preced, Curtea a constatat ca obligatia de plata stabilita prin hotararile judecatoresti mentionate mai sus se impune a fi executata de contestatoarea Comuna C, singura care are, potrivit legii, patrimoniu propriu, si in cadrul careia a fost constituita Comisia locala de fond funciar.
Ca urmare, solutiile instantelor de fond prin care au retinut ca unitatea administrativ-teritoriala nu poate fi obligata la plata despagubirilor stabilite prin titlurile executorii au fost  pronuntate cu interpretarea gresita a textelor legale retinute anterior, astfel ca sub acest aspect, criticile recurentei au fost apreciate ca fondate.
In ce priveste critica referitoare la susceptibilitatea executarii daunelor cominatorii, hotararilor, Curtea a constatat ca executarea silita a fost pornita pentru recuperarea cheltuielilor de judecata si a daunelor cominatorii.
Referitor la cheltuielile de judecata la care a fost obligata Comisia locala, Curtea a retinut  ca acestea reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, apta de a face obiectul executarii silite. Ca urmare, de vreme ce debitoarea nu a facut plata de buna-voie, in mod legal creditoarea a procedat la punerea in executare a titlurilor pentru recuperarea cheltuielilor de judecata.
In ce priveste insa executarea daunelor cominatorii, Curtea a constatat ca acestea au caracter provizoriu si ca urmare, reprezinta o creanta incerta si nelichida. Prin decizia nr. 20/2005, data de instanta suprema in recurs in interesul legii, s-a statuat ca  hotararea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibila de executare silita, la cererea creditorului, in limita daunelor-interese dovedite. Aceasta inseamna ca creditorul trebuie sa faca dovada prejudiciului incercat ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei de a face si apoi poate executa silit despagubirile ce acopera acest prejudiciu. Asa cum a retinut si Inalta Curte in decizia mentionata, daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de infrangere a rezistentei debitorului la executarea silita si au un caracter provizoriu, fiind acordate pana cand acesta isi va indeplini obligatia asumata si cu posibilitatea ca instanta de judecata sa le modifice daca va considera necesar. Fiind de principiu deci ca daunele cominatorii reprezinta numai un mijloc de constrangere a debitorilor la indeplinirea obligatiei convenite, precum si ca suma stabilita in cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida, revine instantei de judecata indatorirea ca, dupa executarea obligatiei respective, sa transforme acele daune in daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind raspunderea civila, suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin intarzierea executarii.
Fata de cele ce preced, Curtea a constatat  ca criticile recurentei referitoare la susceptibilitatea executarii silite a daunelor cominatorii nu sunt fondate, iar actele de executare privind aceste daune sunt nelegale.