Anularea deciziei de debit emisa de C.J.P. Exceptie tardivitate. Verificare de scripte.

Anularea deciziei de debit emisa de C.J.P. Exceptie tardivitate. Verificare de scripte.

                                                 Legea 263/2010:  art. 181;
O.G. 92/2003: art. 172-173;
Cod procedura civila: art. 100 alin.4; 

Impotriva mentiunilor facute de agentul postal partea nu poate solicita verificarea de scripte, confirmarea de primire neputand fi asimilata unui inscris sub semnatura privata, astfel ca singura cale de urmat este inscrierea in fals.

   Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 696/12 aprilie 2013.

Prin contestatia precizata inregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr.  4734/85/21.09.2012, contestatoarea I.M. a chemat in judecata pe intimatii C.J.P. Sibiu si Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap solicitand:
1. anularea titlului executoriu  respectiv decizia nr. 90699/21.08.2012 emisa de C.J.P. Sibiu.
2. anularea  tuturor actelor de executare silita efectuate in temeiul titlurilor executorii fiscale indicate anterior, privind debitele fiscale stabilite si individualizate in baza acestuia si avand ca temei un act administrativ vadit nelegal.
3. restabilirea situatiei anterioare emiterii deciziei contestate cu obligarea C.J.P. Sibiu la restituirea catre contestatoare a sumelor retinute nelegal in temeiul titlului contestat.
In motivare, se sustine ca contestatoarea nu datoreaza intimatei nici o  suma, intrucat restituirea nu putea fi dispusa in baza deciziei unilaterale a autoritatilor publice competente.
In fine, contestatoarea arata ca admisibilitatea deciziei contestate rezida, in esenta, in fundamentarea sa pe un act administrativ individual  nelegal.
In drept se invoca disp. art. 78, 107, 179 din Legea 263/2010, art. 172 si urm. Cod procedura fiscala, Legea 448 /2006 si Legea 136/2012.
Intimatul M.M.F.P.S. prin intampinare invoca, in principal, exceptia necompetentei materiale, exceptia inadmisibilitatii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
C.J.P. Sibiu prin completarea la intampinare invoca exceptia tardivitatii contestatiei deciziei nr. 90699/21.08.2012, raportat la art. 181 din Legea 263/2010  si data promovarii prezentei contestatii, respectiv 21.09.2012.
Prin sentinta civila nr. 15/8.01.2013 Tribunalul Sibiu a respins exceptia necompetentei materiale, a admis exceptia tardivitatii invocata de  intimata si in consecinta a respins contestatia  formulata de contestatoarea I.M. impotriva intimatelor C.J.P. Sibiu si Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, retinand urmatoarele:
 Contestatoarea a investit instanta la data de 28.06.2012  cu o contestatie avand ca obiect, in principal, anularea deciziei de debit emisa de C.J.P.Sibiu la 31.05.2012.
Intrucat prin decizia nr. 90699/21.08.2012 s-a revocat decizia emisa la 31.05.2012, contestatoarea prin precizarea contestatiei inregistrata la 21.09.2012 solicita anularea deciziei de debit din 21.08.2012.
Fata de exceptiile invocate de intimati, instanta, avand in vedere disp. art. 137 Cod de procedura civila, s-a pronuntat mai intai asupra acestora, cercetarea fondului fiind de prisos.
Exceptia necompetentei materiale invocata de M.M.P.S. - Comisia S.E.P.H.A. a fost respinsa, intrucat obiectul cauzei dedus judecatii se circumscrie prevederilor Legii nr. 263/2010 si nu dispozitiilor Legii nr. 554/2004, dat fiind faptul ca  in prezenta cauza se contesta o decizie de debit emisa de intimata Casa Judeteana de Pensii, competenta materiala solutionarii cauzei revenind tribunalului conform disp. art. 153 lit. „e” din Legea 263/2010  privind sistemul unitar de pensii publice.
Exceptia tardivitatii invocata de intimata C.J.P. Sibiu a fost admisa intrucat termenul pentru promovarea unei astfel de contestatii este de 15 zile de la data comunicarii deciziei, astfel cum prevad disp. art. 172-173 din O.G. 92/2003 raportat la disp. art. 181 din Legea 263/2010.
Fata de prevederile legale invocate, constatand ca decizia contestata a fost comunicata la 28.08.2012 (confirmare de primire - fil.72 dos.) si prezenta contestatie s-a inregistrat la 21.09.2012,  cu mult peste termenul de 15 zile, exceptia tardivitatii a fost admisa.
 Sustinerile contestatoarei in sensul ca nu a avut cunostinta de comunicarea deciziei, intrucat confirmarea de primire poarta semnatura „sotului” nu poate fi primita, date fiind disp. art. 92(3) Cod procedura civila.
Pentru  considerentele  expuse a fost respinsa exceptia necompetentei materiale, fiind admisa exceptia tardivitatii. Dat fiind faptul ca exceptia  tardivitatii este o exceptie de procedura, peremptorie, solutionarea fondului cauzei este de prisos.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs contestatoarea I.M., solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
In motivarea recursului se arata ca la data solutionarii exceptiei contestatoarea nu a fost prezenta, fiind reprezentata de avocat, care nu a avut cunostinta de faptul ca nu sotul contestatoarei a semnat confirmarea de primire.
Prima instanta a procedat in mod gresit solutionand procesul pe baza exceptiei tardivitatii, impunandu-se verificarea de scripte sau chiar efectuarea unei expertize grafice, deoarece se contesta semnatura sotului. Instanta de fond avea obligatia de a verifica daca semnatura de pe confirmarea de primire din data de 28.08.2012 apartine sotului sau chiar contestatoarei, deoarece acea semnatura nu apartine nici unuia dintre ei.
Cum prima instanta a solutionat cauza pe exceptie, fara a analiza fondul, se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Intimata CJP Sibiu a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, avand in vedere ca prima instanta nu avea de ce sa treaca la verificarea de scripte, deoarece contestatoarea nu a contestat semnatura sotului de pe confirmarea de primire in fata primei instante.
In sustinerea cererii de verificare de scripte recurenta a depus acte originale si scripte de semnatura de comparatie.
Solicitarea de verificare de scripte a fost respinsa conform celor mentionate in practicaua deciziei.
Curtea, analizand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, retine urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Contestatoarea critica solutia primei instante apreciind ca aceasta a solutionat in mod gresit cauza pe exceptie, in conditiile in care trebuia sa paseasca la verificarea semnaturii existente pe confirmarea de primire, aceasta semnatura neapartinand  nici contestatoarei si nici sotului sau.
Instanta de recurs nu poate primi aceasta sustinere.
Mentiunile facute de agentul postal pe confirmarea de primire au valoarea unei mentiuni facute pe un act autentic, astfel ca se prezuma ca exprima realitatea, pana la inscrierea in fals.
In acest sens sunt si dispozitiile art. 100 alin.4  Cod procedura civila.
Instanta de fond nu avea, prin urmare, de ce sa suspicioneze mentiunile facute de catre agentul postal, cat timp acestea nu au fost contestate prin inscrierea in fals.
Mai mult, desi la ultimul termen de judecata contestatoarea nu a fost prezenta, aceasta putea sa comunice avocatei sale faptul ca nu a primit personal sau prin sotul sau decizia a carei anulare se solicita, aceasta cu atat mai mult cu cat exceptia tardivitatii a fost invocata la termenul din 20.11.2012, iar exceptia a fost pusa in discutia partilor doar la termenul urmator.
Partile au indatorirea, potrivit art. 129 alin. 1 Cod proc.civ. sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului, sa-si exercite drepturile procedurale si sa-si probeze pretentiile si apararile.
Chiar daca partea nu este obligata sa se prezinte personal la fiecare termen de judecata, acest lucru nu o scuteste de obligatia de a urmari desfasurarea procesului. Contestatoarea nu se poate apara prin aceea ca nu stia de invocarea exceptiei, in conditiile in care, potrivit dovezii de comunicare existente la fila 72 dosar de fond, acesteia i s-a comunicat un exemplar din completarea la intampinare prin care s-a invocat exceptia tardivitatii.
Prin urmare, dupa primirea completarii de intampinare si luarea la cunostinta de continutul acesteia partea avea indatorirea, daca stia ca semnatura de pe confirmarea de primire nu-i apartine nici ei si nici sotului ei, sa invoce acest aspect si sa-si formulate apararile legale ce se impun, personal sau prin avocatul ales.
Astfel cum s-a mentionat mai sus, impotriva mentiunilor facute de agentul postal partea nu poate solicita verificarea de scripte, confirmarea de primire neputand fi asimilata unui inscris sub semnatura privata, astfel ca singura cale de urmat este inscrierea in fals.
Insa contestatoare nici dupa declararea caii de atac nu a inteles sa se inscrie in fals, neformuland o plangere penala pentru lamurirea si stabilirea falsului.
Evident ca partea are deschisa aceasta cale si in prezent, iar daca se va stabili ca semnatura de pe confirmare este falsa, va avea la dispozitie caile extraordinare legale.
Fata de cele mentionate, se constata ca in lipsa contestarii  semnaturii de pe confirmarea de primire in fata instantei de fond si in lipsa inscrierii in fals, singura cale legala posibila si permisa in aceasta situatie, in mod corect prima instanta a solutionat cauza pe exceptia tardivitatii, astfel ca solutia  pronuntata este temeinica si legala, motiv pentru care in temeiul art. 312 Cod procedura civila; Curtea, a respins recursul formulat ca nefondat.