Cumul pensie cu salariu. Legea nr. 329/2009.

Cumul pensie cu salariu. Legea nr. 329/2009.

Legea nr.329/5.11.2009- art. 17;
  Constitutia Romaniei:art.16, 41,44;
  Protocolul nr.1 aditional la CEDO: art.1.
  

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a concluzionat ca masura criticata este prevazuta de lege, urmareste un scop legitim, respecta justul echilibru intre interesele generale ale comunitatii si protectia drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum si faptul ca in domeniul social statul dispune de o marja larga de apreciere.

   Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 333/11 februarie 2013.

Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Sibiu sub nr. 2014/85/2012 reclamantul B.A. in contradictoriu cu parata Casa de Pensii Sectoriala a M.A.N. a solicitat ca, prin sentinta ce se va  pronunta, sa se dispuna anularea masurii de suspendare a platii pensiei pentru limita de varsta stabilita in favoarea sa, masura aplicata conform prevederilor art. 17-26 din OUG nr. 329/2009, concomitent cu obligarea paratei la plata acesteia.
In motivarea actiunii sale reclamantul, arata, in esenta, ca si-a continuat activitatea dupa pensionare la UM 0260 S. , incasand concomitent atat pensia pentru limita de varsta cat si salariul. Incepand cu data de 1.01.2010 dreptul la incasarea pensiei i-a fost suspendat ca urmare a punerii in aplicare a prevederilor art. 17-26 din OUG nr. 329/2009.
Aceasta masura este nelegala intrucat incalca mai multe principii si drepturi stabilite prin Constitutia Romaniei precum dreptul de proprietate si dreptul la munca, care sunt consemnate si in dreptul comunitar fiind confirmate de mai multe hotarari judecatoresti pronuntate de Curtea Europeana de Justitie. In aceste conditii se solicita sa se constate ca hotararile pronuntate de Curtea Europeana de Justitie au prioritate fata de dreptul intern si o aplicabilitate directa si imediata.
Prin intampinarea depusa de parata C.P.S. a M.A.N. s-a solicitat respingerea  actiunii ca netemeinica si nelegala, sustinand  in esenta ca a fost  optiunea reclamantului de a i se suspenda plata pensiei, iar criticile aduse  dispozitiilor legale  incidente in acest sens, prin  incalcarea principiilor la care se refera reclamantul sunt nefondate, avand  in vedere  marja mare de aprecierea pe care Curtea Europeana o lasa statelor membre in stabilirea propriilor politici sociale si economice.
Tribunalul, prin sentinta civila nr.1251/08.10.2012 pronuntata in cauza, a respins actiunea.
Pentru a hotari, astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul a fost angajatul UM 0260 S. (Spitalul Militar) in calitate de medic sef al laboratorului pana la data de 31.08.2007 cand i-a fost stabilita pensia pentru limita de varsta. Dupa pensionare reclamantul si-a continuat activitatea ca angajat civil, incasand concomitent atat pensia pentru limita de varsta cat si salariul.
 Incepand cu data de 1.01.2010, prin decizia nr. 27481 din 6.01.2010 , i-a fost suspendata plata pensiei de serviciu ca urmare a punerii in aplicare a prevederilor art. 17-26 din OUG nr. 329/2009.
Retine prima instanta ca actiunea nu este fondata.
Astfel, CEDO s-a pronuntat intre timp prin hotarari date pe tema disp. cap.IV  art. 17-26 din Legea nr. 329/2009  in cauze  precum Ionel Panfile c/a Romaniei  din 20 martie 2012, Mihaies si Sentes c/a Romaniei  din 6 decembrie 2011, Frimu s.a.  c/a Romaniei din 7 februarie 2012.  Cererile  au  fost respinse  fiind declarate vadit nefondate sau inadmisibile, facandu-se referire  si la decizia nr.1414/2009 a Curtii Constitutionale, justificat in esenta de marja larga de aprecierea a statului in reglementarea legislatiei sociale, care de altfel  este  prevazuta si de  art.4  pct.2 al.2 din Tratatul privind Uniunea Europeana.
Se retine, de asemenea, ca prin Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International au fost introduse unele masuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, in scopul reducerii cheltuielilor bugetare.
Astfel, beneficiarii dreptului la pensie apartinand atat sistemului public de pensii, cat si sistemelor neintegrate sistemului public care realizau venituri salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau in baza actului de numire, potrivit legii, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si in cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritoriala, puteau cumula pensia neta cu veniturile astfel realizate, daca nivelul acesteia nu depaseste nivelul castigului salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Pensionarii care desfasurau activitati profesionale pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau in baza actului de numire in functie aveau obligatia ca, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentului capitol, sa isi exprime in scris optiunea intre suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si incetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire in functie, daca nivelul pensiei nete aflate in plata depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Persoanele care la data intrarii in vigoare a Capitolului IV erau pensionari cumularzi ori dupa data intrarii in vigoare a acestuia deveneau pensionari cumularzi aveau obligatia ca, in termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, sa isi exprime in scris optiunea intre suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si incetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire in functie, daca nivelul pensiei nete aflate in plata depaseste nivelul castigului salariai mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Prin Decizia nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea Constitutionala a stabilit ca solutia legislativa adoptata de legiuitor in privinta reglementarii cumulului pensiei cu veniturile salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, este in concordanta cu prevederile constitutionale, in masura in care prevederile nu se refera la persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres prin Constitutie. Masura adoptata este proportionala cu situatia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru intre scopul declarat al legii si mijloacele folosite in realizarea lui, si este aplicata in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei. De altfel, asa cum a statuat Curtea Constitutionala si cu alte ocazii (spre exemplu, prin deciziile nr. 358 din 30 septembrie 2003 sau nr. 4 din 18 ianuarie 2000), solutia legislativa care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei optiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problema de resortul contenciosului constitutional.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive recurentul reintereaza sustinerile din actiunea introductiva si precizeaza ca, in luna decembrie 2009 a fost obligat sa opteze fie pentru pastrarea locului de munca, fie pentru pastrarea pensiei, si ca aceasta optiune nu este rezultatul vointei sale ci, rezultatul aparitiei Legii nr. 329/2009. Arata ca decizia de suspendare a platii pensiei de serviciu incalca prevederile art.26 din Legea nr.164/2001 care permite cumulul pensiei cu veniturile realizate indiferent de nivelul veniturilor respective. Considera ca dreptul la pensie este un drept castigat si ca prin efectul dispozitiilor legale criticate s-a creat un tratament juridic discriminatoriu intre pensionari pe criteriul averii, respectiv pozitiei sociale in stat.
Precizeaza recurentul ca este incalcat dreptul de proprietate privata asupra sumelor de bani cu titlu pensie si ca dreptul la pensie si dreptul la munca sunt doua drepturi fundamentale garantate de Constitutie si de legislatia comunitara.
Mai sustine recurentul ca Legea nr. 329/2009 este in conflict cu scopul impus de Directiva nr.2000/78/CE a Consiliului European, cu Regulamentul nr. 1408/71, iar prin interzicerea exercitarii unui drept fundamental se incalca art.17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si art.1 din Primul Protocol aditional la CEDO.
In drept invoca: art.304 punct 8 si 9 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa in aceasta faza procesuala de intimatul MMFPSPV se arata ca instanta de fond a retinut corect ca aceasta institutie nu are calitate procesual pasiva in cauza, neavand nici o atributie in ceea ce priveste stabilirea, plata si efectuarea retinerilor din drepturile de asigurari sociale.
Intimatul MFP, prin DGFP a Jud. S., prin intampinarea depusa solicita respingerea recursului, motivand ca in mod corect instanta de fond a retinut exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului, prin MFP, precum si inexistenta unei obligatii de garantie a MFP in aceasta cauza.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, in limitele statuate de art. 306 alin.(2) Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul pe urmatoarele considerente:
Potrivit art. 17 - (1) din Legea nr.329/5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International:
„ Beneficiarii dreptului la pensie apartinand atat sistemului public de pensii, cat si sistemelor neintegrate sistemului public care realizeaza venituri salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau in baza actului de numire, potrivit legii, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si in cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritoriala, pot cumula pensia neta cu veniturile astfel realizate, daca nivelul acesteia nu depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.”
Prin recursul de fata, recurentul invoca incalcarea unor drepturi fundamentale prevazute de Constitutia Romaniei, respectiv: egalitatea in drepturi a cetatenilor  prev. de art. 16 alin. (1), dreptul la munca prev. de art. 41 alin. (1) si dreptul de proprietate privata si conditiile exproprierii prev. de art. 44 alin. (1) si (3).
Toate aceste aspecte au fost supune analizei efectuate de Curtea Constitutionala - singura institutie abilitata sa verifice conformitatea legii organice cu Constitutia, care printr-o jurisprudenta constanta - Deciziile nr.297/2011, 368/2011, 378/2011, 544/2012,1032/2012 a statuat ca nu ne aflam in situatia incalcari vreun drept fundamental.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat ca nici o dispozitie constitutionala nu impiedica legiuitorul sa suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea masura sa se aplice in mod egal pentru toti cetatenii, iar eventualele diferente de tratament sa aiba o ratiune licita.  
 Curtea a constatat ca nivelul pensiei nete pana la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat, respecta conditiile de obiectivitate (este expres prevazut de lege, previzibil si determinabil) si rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o optiune justa si echilibrata) impuse de principiul nediscriminarii.
Totodata, Curtea a retinut ca masura adoptata este proportionala cu situatia care a determinat-o, respectiv situatia de criza economica in care se regaseste statul, fiind rezultatul unui echilibru intre scopul declarat al legii si mijloacele folosite in realizarea lui, si este aplicata in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei. Totodata, Curtea a retinut ca prestatiile cu titlu de pensie pentru perioadele viitoare nu intra in sfera de incidenta a dreptului de proprietate, acest drept putand fi invocat numai cu privire la perioadele pentru care pensia a fost in plata.
Recurentul invoca, de asemenea, nesocotirea normelor europene, cu privire la obligatia care i-a fost impusa cu incepere din 9 decembrie 2009 de a alege intre suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii in cadrul unei institutii de stat si incetarea activitatii.
Acesta sustine ca, prin aplicarea art.17-22 din Legea nr. 329/2009, instantele l-au privat de dreptul la plata cumulata a pensiei si salariului, desi acesta era un "drept dobandit"; totodata, aplicarea prevederilor sus-mentionate a condus la o discriminare indirecta, in sensul ca cei care primeau o pensie sub nivelul salariului mediu brut pe economie sau cei care primeau o pensie peste nivelul salariului mediu brut pe economie, dar erau angajati in mediul privat, aveau dreptul la cumulul pensiei cu salariul.
Se constata ca sub aceste aspecte Curtea Europeana s-a pronuntat deja in cauza Ionel Panfile impotriva Romaniei- Decizia din 20 martie 2012- retinuta  corect  de prima instanta.
Cu aceasta ocazie Curtea Europeana a Drepturilor Omului a concluzionat ca masura criticata este prevazuta de lege, urmareste un scop legitim, respecta justul echilibru intre interesele generale ale comunitatii si protectia drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum si faptul ca in domeniul social statul dispune de o marja larga de apreciere, ceea ce a dus la concluzia ca masura criticata nu este contrara art. 1 din Protocolul aditional la Conventie (paragrafele 17 - 25).  
Curtea reaminteste ca in Conventie nu se garanteaza dreptul la munca, considera ca limitarile introduse de legislatia contestata nu trebuie considerate ca o "privare de bunuri", asa cum pretinde reclamantul, ci mai degraba ca o ingerinta in dreptul sau la respectarea bunurilor sale, in sensul primei teze din art. 1 § 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.  
 Din aceasta perspectiva, Curtea observa ca ingerinta criticata era prevazuta de lege, mai precis de noile prevederi introduse de Legea nr. 329/2009, care se refera la masurile pe care statul trebuie sa le ia in contextul crizei economice si financiare, avand totodata in vedere ampla marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea domeniului legislatiei sociale si scopul legitim al rationalizarii cheltuielilor publice.  Curtea mentioneaza ca nu se poate considera ca reclamantul are de suportat o sarcina individuala si excesiva ori ca i s-a adus atingere fondului drepturilor sale la pensie ori la salariu.
Reclamantul s-a plans ca textele de lege contestate au instituit o discriminare intre diverse categorii de persoane, unora permitandu-li-se in continuare cumulul pensiei cu salariul, in timp ce altele nu au avut acest drept. Mai precis, acesta nu a putut primi cumulat salariu si pensie pe motiv ca era angajat in sectorul public, spre deosebire de cei care sunt angajati in sectorul privat, pe de o parte, si pe motiv ca avea o pensie mai mare decat salariul mediu brut pe economie, spre deosebire de cei care aveau o pensie inferioara acestui nivel, pe de alta parte.
Curtea considera ca legea contestata a instituit, intr-adevar, o diferenta de tratament intre persoanele pensionate angajate in sectorul privat si cele angajate in sectorul public, cum era cazul reclamantului; cu toate acestea, cele doua categorii de persoane nu pot fi considerate ca aflandu-se intr-o situatie analoaga sau asemanatoare in sensul art. 14, din moment ce diferenta esentiala, relevanta pentru contextul in care au fost luate masurile criticate, este aceea ca veniturile lor provin din surse diferite, si anume bugetul privat si, respectiv, bugetul de stat. Mai trebuie observat, in acest sens, faptul ca Curtea a aprobat intr-un numar de situatii diferentele pe care unele state contractante le stabilesc in domeniul pensiilor intre angajatii din sectorul public si cei din sectorul privat (a se vedea Valkov si altii, § 117, si referintele acolo citate).  
 Referitor la diferenta de tratament bazata pe nivelul venitului lunar personal, Curtea considera, tot in concordanta cu decizia Curtii Constitutionale romane, ca nivelul mentionat era previzibil si rezonabil si ca a fost stabilit in raport cu factori obiectivi de catre legiuitor, care a actionat in limitele competentei sale discretionare in domeniul deciziilor bugetare, fara a depasi principiul proportionalitatii (a se vedea, mutatis mutandis, Valkov si altii, citata anterior, § 114).
Ca atare, cum toate aspectele critice invocate de catre recurentul reclamant au fost analizate de catre Curtea Europeana insasi, instanta nationala nu mai este nevoita sa faca examenul de conformitate a masurilor legislative cu Conventia, prevederile Curtii Europene fiind obligatorii pentru instante, in baza art. 20 din Constitutie.
Fata de cele mentionate, constatand ca solutia pronuntata de catre prima instanta este temeinica si legala, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul formulat de catre reclamant.