Apel. Efectul devolutiv al apelului este limitat la criticile partilor. Instanta nu poate acorda mai mult decat s-a criticat fara a incalca dispozitiile art. 295 C.proc.civ.

Apel. Efectul devolutiv al apelului este limitat la criticile partilor. Instanta nu poate acorda mai mult decat s-a criticat fara a incalca dispozitiile art. 295 C.proc.civ.

Potrivit art. 295 C. pr. civ., instanta de apel este obligata sa verifice stabilirea starii de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, numai in limitele cererii de apel. Ca urmare, desi devolutiv, apelul este limitat numai la criticile formulate prin cerere de catre partea nemultumita de solutia primei instante.

Sectia I civila  - Decizia civila nr. 206/21 martie 2013

Prin sentinta civila nr. 8092/2011 pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosar nr. 10726/306/2010 s-a admis in parte actiunea reclamantilor si s-a admis cererea reconventionala si, in consecinta, paratele TM, MBC si ER au fost obligate sa isi dea consimtamantul pentru efectuarea de catre reclamanti, la imobilul constructie situat in Sibiu, str. G, nr. 36, a urmatoarelor lucrari de reparatii: efectuarea hidroizolatiei intregii case, lucrari de reparatie a acoperisului prin inlocuirea tiglelor deteriorate si a structurii de lemn deteriorate. De asemenea, paratele au fost obligate sa permita reclamantilor accesul la podul imobilului, prin holul de la etaj in vederea repararii acoperisului, iar in caz de refuz sentinta sa tina loc de consimtamant si a respins celelalte pretentii din actiunea principala. Instanta de fond a obligat paratii reconventionali sa-si dea consimtamantul la inlocuirea tiglelor deteriorate si repararea cosurilor de fum ale imobilului in litigiu, iar cheltuielile de judecata efectuate de parti in cadrul acestui litigiu au fost compensate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca imobilul in litigiu este inscris in CF nr. 52651 Sibiu si este format din corp de cladire cu subsol, parter si mansarda cu doua apartamente situate la parter si mansarda, avand parti comune indivize : terenul de sub constructii in suprafata de 175 m, imprejmuirile, fundatiile, zidurile despartitoare, planseele, acoperisul, podul, bransamentele pana la intrarea in apartamente. Prin raportare la componenta  imobilului, precum si la starea de coproprietate a unor parti ale acestuia respectiv coproprietatea fortata, instanta de fond a constatat ca este admisibil capatul de cerere privind obligarea paratelor sa acorde permisiunea reclamantilor de a intra in holul de la mansarda cladirii, deoarece numai in aceasta modalitate se pot efectua reparatii la partile comune indivize iar expertul constructor a indicat pe schita din anexa 3 calea de acces spre pod, prin holul de la mansarda imobilului, neexistand alta alternativa. In argumentarea acestei constatari, prima instanta a invocat prevederile art.1075 C. civ. si faptul juridic, ca izvor de obligatie, care da nastere raportului obligational dintre parti si  vecinatate. Instanta de fond a constatat ca starea de coproprietate fortata asupra partilor comune indivize impune obtinerea consimtamantului pentru reparatii, fie pe cale voluntara, fie prin hotarare judecatoreasca, de suplinire a consimtamantului.
Impotriva hotararii primei instante au declarat apel paratele, care au solicitat schimbarea in parte a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii principale, mentinand celelalte dispozitii ale hotararii.
In expunerea motivelor, apelantii au sustinut in ceea ce priveste accesul la podul imobilului, prin holul proprietatea exclusiva, ca  accesul trebuie limitat la intervalul ferm de efectuare a lucrarilor de reparare a acoperisului. Apelantii apreciaza ca instanta a gresit cand prin sentinta a stabilit printr-o dispozitie generica si nelimitata accesul intimatilor prin apartamentul apelantilor incalcandu-se grav garantia constitutionala si cea legala a dreptului de proprietate.
Prin decizia civila nr. 256/2012, Tribunalul Sibiu a admis apelul paratelor si a schimbat in parte hotararea atacata in sensul ca a inlaturat dispozitia de obligare a paratelor de a permite accesul la podul imobilului prin holul de la etaj pentru repararea acoperisului, cerere pe care a respins-o. Au fost pastrate celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca raportat la art. 44 din Constitutie, la art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si la art. 555, alin. 1 din noul C. civ., accesul spre podul imobilului se realizeaza prin apartamentul apelantilor, iar aceasta modalitate de acces afecteaza dreptul de proprietate al acestora. In aceasta imprejurare, daca repararea acoperisului este imperios necesara accesul la pod si la acoperis se poate realiza separat prin exteriorul cladirii fara afectarea dreptului apelantilor, cu atat mai mult cu cat din examinarea extraselor de CF se poate constata ca accesul la pod nu exista ca si parte indiviza. S-a considerat ca instanta de fond a omis sa precizeze ca holul aflat la etaj este parte componenta a apartamentului apelantelor si, ca atare, a permite altor persoane accesul la pod prin acest hol fara consimtamantul proprietarilor este o incalcare a dreptului de proprietate, drept pentru care aceasta critica a sentintei apelate este intemeiata.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii care au solicitat modificarea hotararii atacate in sensul respingerii apelului declarat de parata.
In expunerea motivelor, recurentii sustin ca instanta de apel a acordat mai mult decat s-a cerut, intrucat a respins cererea de obligare a paratelor de a permite accesul la podul imobilului prin holul de la etaj pentru repararea acoperisului, cu toate ca apelanta parata a solicitat doar limitarea in timp a acestei treceri.
Analizand legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin criticile formulate in cererea de apel, paratele au sustinut ca li se incalca dreptul de proprietate in conditiile in care sunt obligate sa accepte accesul reclamantilor prin apartamentul lor spre podul comun, printr-o dispozitie generica si nelimitata. Paratele au aratat ca era necesar ca instanta sa se pronunte cu privire la termenul sau intervalul in care este afectat dreptul exclusiv de proprietate.
Potrivit art. 295 C. pr. civ., instanta de apel este obligata sa verifice stabilirea starii de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, numai in limitele cererii de apel. Ca urmare, desi devolutiv, apelul este limitat numai la criticile formulate prin cerere de catre partea nemultumita de solutia primei instante.
In cauza, prin motivele de apel invocate, paratele nu au criticat faptul ca instanta a permis reclamantilor accesul prin apartamentul lor spre pod, in vederea efectuarii lucrarilor de reparatii, ci au sustinut ca trebuia stabilit un termen in care dreptul le este afectat de aceasta limitare. Asadar, chiar paratele au recunoscut si au acceptat ca dreptul lor de proprietate este afectat prin accesul permis reclamantilor de a trece prin holul apartamentului acestora pentru a efectua reparatiile la pod si nu au criticat solutia primei instante sub acest aspect. Solicitarea formala din petitul cererii de apel, prin care paratele au solicitat  respingerea actiunii trebuie raportata la motivele de apel dezvoltate de apelante, prin care nu au criticat solutia primei instante decat sub un singur aspect, acela al omisiunii instantei de a se pronunta cu privire la devizul de lucrari si la termenul in care este afectat dreptul sau de proprietate.
Prin hotararea data in apel, Tribunalul a respins petitul reclamantilor prin care au solicitat ca paratele sa fie obligate sa le permita accesul prin holul de la etaj, pentru repararea acoperisului, cu toate ca, asa cum s-a retinut, paratele nu au criticat solutia primei instante in acest sens, astfel ca instanta de apel nu era investita sa verifice hotararea sub acest aspect.
Procedand astfel, Tribunalul a incalcat dispozitiile art. 295 C. proc. civ, pronuntand solutia cu incalcarea limitelor efectului devolutiv al apelului.
Pe cale de consecinta, hotararea fiind data cu nesocotirea prevederilor art. 295 C. pr. civ., Curtea a facut aplicarea dispozitiilor art. 312 C. pr. civ., admitand recursul declarat de reclamanti impotriva deciziei instantei de apel, pe care a modificat-o in sensul respingerii apelului declarat de parate impotriva hotararii primei instante, pe care a mentinut-o.