Art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

Art. 84 alin. 1 din  Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

Chiar daca faptele descrise in articolul 84 alin. 1 din  Legea nr. 59/1934 reprezinta activitati care lezeaza valori sociale din aceeasi categorie, acestea constituie infractiuni distincte, nu modalitati alternative de savarsire a unei singure infractiuni.

Sectia  penala - Decizia  penala nr. 1277/ 06 decembrie 2012

      Prin sentinta penala nr.542/04.10.2012 pronuntata de Judecatoria  Sibiu in dosarul nr.6688/306/2012 in baza art. 84 alin.1 pct.2, 3 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.320 indice 1 alin.7 C.proc.pen. s-a dispus condamnarea inculpatei M.M.,  la 4 luni inchisoare.
In baza art.71 alin.2 C.pen.au fost  interzise inculpatei drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b C.pen.
 In baza art.81 alin.1 C.pen. s-a dispus  suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2  ani si 4 luni, termen de incercare calculat potrivit art.82 alin.1 C.pen.
In baza art.71 alin.5 C.pen. a fost suspendata executarea pedepsei accesorii.
In baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atentia inculpatei asupra prevederilor art.83 C.pen. privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Instanta a luat  act ca partea vatamata SC B.P.  SRL nu s-a constituit parte civila.
In baza art.348 teza a-II-a C.proc.pen. s-a dispus anularea filelor cec cu seriile BRDE1BF nr.0212158, emisa in data de 02.09.2011, BRDE1BF nr.0212159 emisa in 05.09.2011, BRDE1BF nr.0212161 emisa in 16.09.2011, BRDE1BF nr.0212 emisa in 21.09.2011.
In baza art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligata inculpata la plata sumei de 400 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, ca stare de fapt, urmatoarele:
 In cursul anului 2011 intre partea vatamata B.M., reprezentanta a SC B.P. SRL si inculpata M.M., administrator al SC L.V. SRL  s-a derulat o relatie comerciala, constand in livrarea de faina catre  SC L.V. SRL, livrare ce  s-a efectuat pe baza unui numar de 5 facturi fiscale emise in cursul lunii august in suma totala de 99.696 lei, ocazie cu care marfa a fost remisa la punctul de fabricare a produselor de patiserie din S., str. N.T., nr. X, marfa receptionata personal de inculpata M.M.
  In baza acestei relatii comerciale s-a convenit  de catre ambele parti, ca plata sa se faca pe baza de instrumente de plata la data scadentei facturilor de 30 de zile, astfel ca inculpata M.M. a eliberat si completat personal un numar de 4 file cec si un bilet la ordin pentru acoperirea platii celor 5 facturi fiscale               (1338/01.08.2011, 1343/05.08.2011, 1349/11.08.2011, 1358/18.08.2011 si 1363/24.08.2011) emise de catre SC B.P.  SRL.
   Astfel, contrar prevederilor Legii nr. 59/1934, republicata, inculpata  a completat, semnat si datat personal cele 4 file CEC, respectiv : BRDE1BF nr. 0212158 emisa in data de 02.09.2011 pentru suma de 9.969, 60 lei; BRDE1BF nr. 0212159 emisa in data de 05.09.2011 pentru suma de 9.969,60 lei; BRDE1BF nr. 0212161 emisa in data de 16.09.2011 pentru suma de 19.939,20 lei; BRDE1BF nr. 0212 emisa in data de 21.09.2011 pentru suma de 19.939,20 lei, insa data la care au fost completate cu scadenta la termen a fost de fapt cea a emiterii facturilor si a receptionarii marfii si nu cea inscrisa pe instrumentele de plata, fapt confirmat si de martorul M.G., angajat al SC B.P. SRL, care a transportat marfa catre inculpata.
La momentul introducerii la plata a celor 4 file CEC, conform datei inscrise pe acesta, respectiv 02.09.2011, 05.09.2011, 16.09.2011, 21.09.2011, toate cele 4 instrumente de plata au fost refuzate pe motiv de lipsa totala disponibil in cont, singura suma achitata de catre inculpata din totalul sumei creditoare fiind 1.000 de lei la data de 19.09.2011 si 200 de lei in data de 30.01.2012.
  In urma verificarii documentelor contabile puse la dispozitie de inculpata (Registrul casa si jurnal banca) privind activitatea desfasurata de SC L.V. SRL s-a constatat ca societatea a avut incasari atat prin banca, cat si prin casa in perioada august - septembrie 2011, insa nu a fost efectuata nici o plata catre firma creditoare in cursul lunii august.
  Inculpata a  recunoscut sincer faptele comise,  precizand totusi ca nu a avut intentia sa nu achite contravaloarea marfurilor, fapt insa infirmat de Registrul de casa si Jurnalul de banca al societatii sale din care rezulta ca au existat incasari, insa nu au fost efectuate plati catre firma creditoare SC B.P. SRL.
In drept, instanta a retinut ca fapta inculpatei   M.M., administrator  al SC L.V.    SRL, care in  luna august 2011, pe parcursul desfasurarii relatiilor comerciale cu SC B.P. SRL a completat, semnat si datat personal un numar de 4 file CEC in suma totala de  99.696 lei, pe care a inscris o data a emiterii ulterioare, respectiv peste 30 de zile, iar la introducerea acestora la plata au fost refuzate pe motiv de lipsa totala de disponibil in cont, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934, republicata.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatei instanta  a avut in vedere criteriile generale prevazute de art.72 C.pen., si anume: dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului( in varsta de 47 ani, casatorita, loc de munca stabil, fara antecedente penale, a recunoscut si regretat comiterea faptei)  si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Instanta a aratat ca pedeapsa pentru infractiunea prevazuta de art.84  alin.1 pct.2, 3 din Legea nr.59/1934 este amenda de la 5.000-100.000 lei si inchisoarea de la 6 luni pana la 1 an. S-a  mai aratat ca, avand in vedere principiul legalitatii pedepsei, instituit de art.2 C.pen. si faptul ca amenda si inchisoarea sunt pedepse principale (art.53 pct.1 lit.b, c C.pen.), aplicarea cumulativa a acestora este nelegala, astfel ca instanta, tinand seama si de faptul ca limitele pedepsei amenzii (in lei vechi) prevazute de Legea nr.59/1934 sunt sub minimul general al amenzii (100 lei noi), a constatat ca singura pedeapsa ce se poate aplica in cauza este inchisoarea, in limitele reduse cu o treime, conform art.320 ind.1 alin.7 C.proc.pen. 
Infractiunea comisa de inculpata prezinta un grad mediu de pericol social. Acesta nu are antecedente penale, a recunoscut savarsirea infractiunii, este casatorita si  are 2 copii. Instanta nu a retinut circumstante atenuante.
 Tinand cont de cele expuse mai sus, s-a apreciat ca prin aplicarea unei pedepse de 4 luni inchisoare se realizeaza scopul educativ si preventiv al pedepsei prevazut de art.52 C.pen.
Referitor la pedeapsa accesorie, instanta a apreciat ca prin savarsirea infractiunii care face obiectul prezentei cauze, dar si prin datele personale, inculpata nu a pus in pericol grav ordinea de drept si, cu atat mai putin, bazele democratiei. Intrucat inculpata nu s-a folosit la savarsirea prezentei infractiuni de o functie pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfasura la momentul respectiv, s-a aratat ca  interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a dreptului prevazut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsita de obiect.
De asemenea, s-a aratat ca fapta inculpatei care face obiectul prezentei cauze nu probeaza incapacitatea acesteia de a exercita in mod corespunzator drepturile parintesti sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatei drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.d) si e) Cod penal.
             Sub aspectul modalitatii de executare a pedepsei aplicate inculpatei, instanta a considerat ca nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare in regim de detentie, motiv pentru care a analizat indeplinirea in cauza a conditiilor necesare aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, prevazute de art.81 Cod penal. In consecinta, pedeapsa inchisorii ce urmeaza sa fie executata este de 4 luni inchisoare, incadrandu-se in dispozitiile art.81 alin.1 lit.a) Cod penal.
             Din fisa de cazier existenta la dosar rezulta ca inculpata nu are antecedente penale si, in consecinta, nu este recidivista, indeplinind astfel cerinta prevazuta de art.81 alin.1 lit.b) Cod penal.
In privinta scopului preventiv si educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, instanta a considerat ca acest scop poate fi atins fara a fi necesara executarea in regim de detentie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatei, intrucat acesteia i s-a atras atentia asupra gravitatii si a consecintelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatei. Dincolo de acest rol al condamnarii, instanta a apreciat ca executarea efectiva a pedepsei nu se justifica, intrucat aceasta ar avea o inraurire hotaratoare asupra aspectelor personale si profesionale ale inculpatei, ori, rolul condamnarii este tocmai acela de a atrage atentia asupra importantei respectarii relatiilor in societate, rol care nu s-ar realiza in totalitate in cazul executarii pedepsei in regim de detentie.
In acelasi timp, avand in vedere ca pedepsele accesorii sunt alaturate pedepsei principale a inchisorii, constand in interzicerea unor drepturi pe durata executarii pedepsei si ca instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale aplicate inculpatei, in baza art.71 alin.5 Cod penal, instanta a suspendat si executarea pedepsei accesorii.  
In ceea ce priveste latura civila,  instanta a luat act ca partea vatamata SC B.P. SRL nu s-a constituit parte civila, desi initial la urmarire penala s-e constituise, ulterior in fata instantei, pana la citirea actului de sesizare si-a manifestat intentia de a nu se mai constitui parte civila, avand in vedere ca infractiunea pentru care va fi condamnata inculpata este una de pericol, nefiind susceptibila de a cauza prejudicii (in acest sens este si decizia nr. 43/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii).
            Impotriva acestei sentinte a declarat recurs  in termenul  pre4vazut de dispozitiile art.385 ind.3 raportat la art.363alin.2 Cod procedura penala,  Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu,  recurs care vizeaza aspecte de nelegalitate a hotararii pronuntate.
 In motivarea recursului, s-a aratat ca instanta de judecata a pronuntat o hotarare nelegala, deoarece  prin neretinerea prevederilor art. 41alin. 2 C.pen.   s-a dat infractiunii o gresita incadrare juridica.
Astfel, din cuprinsul probatoriului administrat in cauza reiese ca inculpat a emis in cursul lunii august 2011, la diferite intervale de timp si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, patru file CEC in vederea achitarii marfii achizitionate si livrate succesiv in mai multe randuri, consideram ca infractiunea comisa de aceasta s- a savarsit in forma continuata, motiv pentru care era necesar a se retine si prevederile art. 41 alin. 2 C.pen (4 acte materiale).
          De asemenea, s-a aratat ca in mod gresit s-a dispus anularea celor 4 file CEC emise de inculpata, in calitate de tragator, in favoarea S.C. B.P. S.R.L. A.J., intrucat in cauza nu devin incidente prevederile art. 348 Cod procedura penala care se refera la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat.
      In speta nu este vorba de inscrisuri asupra carora s-au exercitat manopere de contrafacere sau alterare in materialitatea lor, situatie in care s-ar fi impus anularea acestora, ci de inscriere pe instrumentul de plata a unei date nereale, contrar dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 59/1934. In acest din urma caz, filele CEC nu-si pierd valabilitatea, instrumentele de plata respective putand constitui titluri executorii, pe care societatea beneficiara le va utiliza in vederea recuperarii creantei sale, cum s-a si intamplat in concret (in acest sens s-au pronuntat si I.C.C.J., sectia penala, prin decizia penala nr. 1892/10.04.2002, Curtea de Apel Alba-Iulia prir decizia penala nr. 657/2008 etc.).
           Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma criticilor formulate, precum si din  oficiu, conform art. 385 ind.6 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel a constatat ca recursul  Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu este fondat, urmand a fi admis, pentru cele ce se vor arata in continuare:
           Inculpata M.M. a fost trimisa  in judecata prin rechizitoriul procurorului din 8.07.2012 dat in dosarul nr. 303/P/2012 al  Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu pentru savarsirea infractiunilor prev.de art. 84 pct.2, 3 din Legea nr.59/1934, retinandu-se, in esenta, ca in virtutea relatiilor comerciale dintre SC B.P. SRL si  societatea  SC L.V. SRL, al carei administrator era inculpata M.M., au fost emise in cursul lunii august 2011, 5 facturi fiscale, urmare a livrarii marfii catre societatea la care inculpata era administrator.  Aceasta a  completat, semnat si datat personal 4 file cec si un bilet la ordin,  insa data la care au fost completate cu scadenta la termen a fost de fapt cea a emiterii facturilor si a receptionarii marfii si nu cea inscrisa pe instrumentele de plata. Astfel ca, la momentul introducerii la plata a celor 4 file CEC, conform datei inscrise pe acesta, toate cele 4 instrumente de plata au fost refuzate pe motiv de lipsa totala disponibil in cont, singura suma achitata de catre invinuita din totalul sumei creditoare fiind 1.000 de lei la data de 19.09.2011 si 200 de lei in data de 30.01.2012.
       In fata instantei, la termenul din 26 septembrie 2012, inculpata M.M. a declarat ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei, ca nu cere administrarea de probe si solicita ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si le insusesc.
Judecatoria, prin sentinta pronuntata,  a dispus condamnarea inculpatei
M.M. la pedeapsa  4 luni inchisoare, in baza art. 84 alin.1 pct.2, 3 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.320 indice 1 alin.7 Cod procedura penala, retinand asadar o singura infractiune, in loc de doua infractiuni distincte, cum rezulta atat din starea de fapt cat si din dispozitia de trimitere in judecata  din rechizitoriu si cum, de altfel,  era corect.
Chiar daca faptele descrise in articolul  84 alin.1 din  Legea nr.59/1934  reprezinta activitati care lezeaza valori sociale din aceeasi categorie, acestea constituie infractiuni distincte,  si nu modalitati alternative de savarsire a unei singure infractiuni.
In raport cu dispozitiile art.317 Cod procedura penala, judecata se margineste la fapta si persoana aratata in actul de sesizare a instantei.
Ca atare, in conditiile in care procurorul  investeste instanta prin rechizitoriu cu judecarea unor fapte prevazute de legea penala,  judecatorul este obligat sa le aiba ulterior in vedere,  in deliberare si la rezolvarea actiunii penale,  in conformitate cu dispozitiile art.345 alin.2 si.3 Cod procedura penala si sa dea o incadrare corecta faptelor deduse judecatii, incadrarea juridica a faptei presupunand realizarea de catre organele judiciare a unei concordante intre continutul legal al infractiunii si continutul concret al acesteia.             
  In cauza de fata, instanta  a dispus condamnarea inculpatei pentru o singura infractiune, desi fata de  aceasta s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata pentru doua infractiuni distincte, chiar daca procurorul nu a mentionat expres si dispozitiile art.33 lit.a Cod penal privind concursul de infractiuni..
 Este adevarat ca din dispozitia de trimitere in judecata nu rezulta cu claritate ca inculpata a fost trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunii prev.de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 si a infractiunii prev.de  art. 84 alin.1 pct. 3 din Legea nr.59/1934 si nici nu au fost retinute dispozitiile  art. 41 alin.2 Cod penal, in conditiile in care procurorul confirmase anterior inceperea urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii prev.de art. 84 alin.1 pct.2 si 3 din Legea nr.59/1934, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, insa instanta avea obligatia ca, raportat la faptele pentru care s-a inceput urmarirea penala,  la starea de fapt retinuta si la dispozitia de trimitere in judecata, la verificarea regularitatii actului de sesizare a instantei, conform dispozitiilor art.300 Cod procedura penala, sa puna in vedere procurorului sa precizeze actul de sesizare.
Totodata, deoarece incadrarea juridica a faptelor este atributul exclusiv al instantei de judecata, care prin hotararea pe care urmeaza sa o pronunte, este obligata sa dea o incadrare corecta faptelor deduse judecatii, indiferent de cea data de procuror si indiferent daca acesta urmeaza sau nu sa isi precizeze rechizitoriul, instanta trebuia sa constate ca incadrarea juridica data faptelor retinute de procuror in sarcina inculpatei nu corespunde situatiei faptice expuse in actul de sesizare si rezultate din probele administrate si sa urmeze procedura prevazuta in dispozitiile art. 334 Cod procedura penala in ceea ce priveste forma continuata a celor doua infractiuni.
Aceste neregularitati nu pot fi inlaturate insa direct de catre instanta de recurs intrucat, nerespectarea obligatiilor legale imperative sus-mentionate constituie o incalcare a regulilor de baza ale procesului penal stabilite prin art.2,  4 si 6 Cod procedura penala si a dreptului la aparare si la un proces echitabil prevazut de art.6 alin.1 si 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care recunosc dreptul acuzatului de a fi informat cu privire la fundamentul acuzatiilor ce i se aduc, adica a faptelor materiale ce ii sunt retinute in sarcina dar si cu privire la incadrarea juridica data respectivelor fapte, si aceasta intr-o maniera detaliata si cu respectarea unor garantii procedurale.
 De asemenea, prin condamnarea inculpatei direct de catre instanta de recurs pentru doua infractiuni, la doua pedepse distincte si cu aplicarea regulilor privind tratamentul juridic al concursului de infractiuni,  s-ar incalca si principiul dublului grad de jurisdictie consacrat de art.2 din Protocolul nr.7 Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,potrivit caruia orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara.
Pentru considerentele expuse mai sus, luand in considerare incalcarile constatate care atrag, asa cum s-a aratat, nelegalitatea hotararii, Curtea de Apel a constatat ca se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la  prima instanta, fara a mai fi necesar a analiza motivul de recurs substantial sustinut de procuror cu privire la  gresita  anulare a celor 4 file CEC emise de inculpata.
Fata de aceste motive, avand in vedere si dispozitiile art. 385 ind.15 pct.2 lit.c Cod procedura penala, s-a admis recursul declarat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu, s-a casat  sentinta penala atacata si s-a dispus  rejudecarea cauzei de catre prima instanta, cu respectarea dispozitiilor mai sus aratate.
           Cu ocazia rejudecarii cauzei  au fost  avute in vedere si celelalte critici aduse hotararii recurate.          
Ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul este incheierea de sedinta  din 27 iunie 2012.