Decizie de imputare. Natura termenului de 30 de zile prevazut pentru emiterea deciziei. Determinarea momentului de la care incepe sa curga termenul.

Decizie de imputare. Natura termenului de 30 de zile prevazut pentru emiterea deciziei. Determinarea momentului de la care incepe sa curga termenul.


Termenul de 30 de zile pentru emiterea dispozitiei de imputare este un termen imperativ, care incepe sa curga de la data constatarii pagubei, inlauntrul caruia conducatorul institutiei publice este obligat a emite decizia de imputare, sub sanctiunea decaderii. Constatarea pagubei si emiterea deciziei de imputare trebuie sa fie facute in termenul de 3 ani de prescriptie, insa intervalul dintre cele doua momente trebuie sa fie de maxim 30 de zile, spre legalitatea procedurii de angajare a raspunderii civile a functionarului public.
In cauza, constatarea pagubei a avut loc la data pronuntarii deciziei nr. 53/CA/2009 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia, care a desfiintat hotararea in temeiul careia parata a platit reclamantei suma ce se tinde a fi recuperata.

Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr. 9166/17 decembrie 2012

Constata ca pe rolul Tribunalului Hunedoara – sectia a II-a civila si de contencios administrativ s-a inregistrat sub nr. 7791/97/2011 actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta V.D.M. in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii H. solicitand ca prin sentinta ce va pronunta in cauza sa constate ca suma retinuta prin decizia emisa de parata nu este datorata de reclamanta si drept urmare sa se dispuna exonerarea sa de la plata acesteia, sa se dispuna anularea deciziei nr. 192 emisa la 24.10.2011 de parata si sa oblige pe parata la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii sale reclamanta a aratat in esenta ca prin sentinta nr. 2950/2008  pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosarul nr. 4207/97/2008 parata a fost obligata sa-i plateasca proportional cu timpul lucrat, drepturile banesti reprezentand suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza datorat incepand cu data de 01.07.2005 si pana la data de 07.10.2008 sume ce urmau sa fie actualizate cu rata inflatiei calculate de la data scadentei platii efective.
Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul paratei si prin decizia nr. 53/2009 a modificat sentinta nr. 2950/2008 a Tribunalului Hunedoara si a respins cererea in contencios administrativ formulata de reclamanta, dar nu a negat dreptul reclamantei la acordarea sporurilor solicitate ci problema a fost doar ca legiuitorul nu a reglementat si modalitatea de calcul a suplimentului postului si suplimentului gradului aspect ce ar presupune pe de o parte obligarea angajatorilor la acordarea unor sume imposibil de calculat, iar pe de alta parte eventuala cuantificare de catre instanta in raport cu diverse criterii reprezinta o nesocotire a deciziei Curtii Constitutionale nr. 820/2008.
Legea nr. 188/1999 – lege cadru pentru functionarii publici evidentiaza cele doua sporuri in mod expres, iar legiuitorul intentiona intr-un viitor incert sa elaboreze o lege si sa implementeze un sistem unic de salarizare a tuturor functionarilor publici care nu justifica in nici un fel neacordarea sub nici o forma si in nici un cuantum a celor doua sporuri legale, atata timp cat ele fac parte din salariu.
Prin precizare la contestatie, reclamanta arata ca decizia se intemeiaza pe disp. art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999 ce nu sunt aplicabile spetei deoarece suma incasata a reprezentat drepturi salariale restante. Pentru restituirea unor drepturi salariale primite in temeiul unei hotarari judecatoresti desfiintate ulterior sunt aplicabile prev. art. 4041 Cod procedura civila.
Mai mult repararea pagubelor aduse institutiei publice se dispune prin emiterea unei decizii de imputare in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, termen ce a fost cu mult depasit, astfel ca decizia este tardiv emisa.
Prin sentinta administrativa nr. 1120/CA/2012 pronuntata de Tribunalul Hunedoara s-a respins actiunea formulata de reclamanta.
Pentru  a pronunta aceasta hotararea tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamanta este angajata Casei Judetene de Pensii H. avand calitatea de functionar public.
Prin decizia nr. 192 emisa de Directorul executiv al Casei Judetene de Pensii s-a dispus recuperarea de la reclamanta a sumei de 13780 lei reprezentand drepturile salariale incasate necuvenit in baza sentintei civile nr. 2950/2008 pronuntata in dosar nr. 4207/97/2008, desfiintata ulterior prin decizia civila nr. 53/CA/2009 a Curtii de Apel Alba Iulia.
Prin prezenta actiune reclamanta contesta decizia susmentionata apreciind ca este atat nelegala cat si netemeinica.
In fapt se retine ca prin sentinta civila nr. 2950/CA/2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara – Sectia Comerciala de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. 4207/97/2008 s-a admis cererea reclamantei in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii H. si a fost obligata aceasta sa plateasca reclamantilor proportional cu timpul lucrat drepturile banesti reprezentand suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza datorat incepand cu data de 01.07.2005 si pana la data de 07.10.2008 data pronuntarii hotararii, sume ce urmau sa fie actualizate in raport cu rata inflatiei calculata de la data scadentei si pana la data platii efective.
Impotriva acestei sentinte parata Casa Judeteana de Pensii H. a formulat recurs si prin decizia nr. 53/CA/2009 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosarul nr. 4207/97/2008 s-a admis recursul si in consecinta s-a modificat sentinta atacata in sensul ca s-a respins actiunea reclamantei.
Reclamanta a formulat impotriva acestei decizii contestatie in anulare respinsa prin decizia nr. 726/CA/2009 de Curtea de Apel Alba Iulia pronuntata in dosarul nr. 438/57/2009 si cerere de revizuire.
Aceasta a fost respinsa de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 724/CA/2009 pronuntata in dosarul nr. 186/57/2009.
In baza sentintei nr. 2950/CA/2009 a Tribunalului Hunedoara, care a fost ulterior desfiintata reclamanta a incasat suma de 3.758 lei.
Prin decizia nr. 213/24.10.2011 parata Casa Judeteana de Pensii H. a dispus recuperarea de la reclamanta a sumei de 3758 lei avand in vedere ca sentinta in baza careia s-a atribuit aceasta suma a fost desfiintata.
Potrivit art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999 republicata raspunderea civila a functionarului public se angajeaza pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit.
Legea nr. 188/1999 a functionarilor publici se completeaza cu prevederile Codului Muncii precum si cu reglementarile de drept comun civil fiind evident ca salariatul care a incasat o suma de bani nedatorata este obligat sa o restituie.
Ca atare temeiul obligatiei de restituire are la baza plata lucrului nedatorat.
Cum plata drepturilor privind suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare a fost infirmata printr-o hotarare irevocabila, iar plata acestor drepturi a fost nelegala reclamanta este obligata sa restituie suma de bani incasata necuvenit, fie de bunavoie prin angajament de plata, fie prin decizie de imputare in virtutea calitatii de functionar public.
Conform art. 1092 Cod civil orice plata presupune existenta unei datorii, daca aceasta datorie nu exista, plata trebuie sa fie restituita celui ce a facut-o.
Neintemeiata este si sustinerea reclamantei conform careia in speta sunt aplicabile prev. art. 4041 Cod procedura civila privitoare la intoarcerea executarii, atat timp cat prin Decizia nr. 481/2005 a Curtii Constitutionale s-a decis ca in cazul  nerestituirii sumelor acordate necuvenit este prevazuta calea emiterii unei dispozitii de imputare sau dupa caz a asumarii de catre cel in cauza a unui angajament de plata.
Aceasta este o modalitate specifica, mult simplificata si operativa, de acoperire a unui prejudiciu, explicabila prin raportul specific de autoritate existent intre conducatorul autoritatii sau institutiei publice si functionarul supus rigorilor unui statut special, care il deosebeste de persoana angajata in baza unui contract de munca.
Celelalte sustineri privitoare la legalitatea acordarii suplimentului postului si al treptei de salarizare sunt irelevante atat timp cat s-a decis irevocabil ca aceste drepturi nu sunt prevazute de legea functionarilor publici.
In consecinta fata de considerentele sus expuse, tinand seama ca reclamanta ce a incasat o suma de bani necuvenit este obligata sa o restituie si vazand ca nu a fost contestat cuantumul acestei sume, tribunalul constata ca decizia de imputare a fost legal emisa, situatie in care cererea formulata de reclamanta a fost respinsa ca nefondata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta V.D.M.  solicitand modificarea hotararii in sensul admiterii actiunii si anularii deciziei atacate.
In motivarea optiunii sale procesuale reclamanta a sustinut in esenta ca procedura prevazuta de art. 85 din Legea nr. 188/1999 nu este aplicabila in cauza, intrucat art. 84 lit. b din acelasi act normativ se refera la sumele de bani acordate necuvenit functionarului public prin vointa proprie a conducatorului institutiei publice, pentru recuperarea carora se impunea emiterea deciziei de imputare. In speta insa, sumele de bani pretinse a fi incasate necuvenit de reclamanta au fost platite in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive, care ulterior a fost desfiintata in recurs, astfel ca procedura de recuperare a sumelor respective era fie de a solicita restabilirea situatiei anterioare prin recursul exercita impotriva hotararii judecatoresti ce a constituit temeiul platii sumelor de bani ce se tind a fi recuperate, fie prin procedura prevazuta de art. 4042 alin. 3 C.p.civ. ce presupun intoarcerea executarii pe cale separata, invocandu-se in acest sens jurisprudenta I.C.C.J. In acest context se arata ca prin aplicarea procedurii prevazute de art. 95 din Legea nr. 188/1999 conducatorul institutiei parate si-a depasit competentele astfel ca decizia de imputare emisa este nula.
Se mai sustine ca decizia de impune emisa de parata este tardiv emisa, cu depasirea termenul de 30 de zile de la constatarea pagubei.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Prin intampinare parata Casa Judeteana de Pensii H. a solicitat respingerea recursului apreciind ca in parte este nefondat si in parte inadmisibil, criticile referitoare la tardivitatea emiterii deciziei de impunere fiind formulate pentru prima data in recurs.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, Curtea considera ca acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Prin sentinta civila nr. 2950/CA/2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara – Sectia Comerciala de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. 4207/97/2008 s-a admis cererea reclamantei in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii H. si a fost obligata aceasta sa plateasca reclamantei proportional cu timpul lucrat drepturile banesti reprezentand suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza datorat incepand cu data de 01.07.2005 si pana la data de 07.10.2008 data pronuntarii hotararii, sume ce urmau sa fie actualizate in raport cu rata inflatiei calculata de la data scadentei si pana la data platii efective.
Prin decizia ordonatorului de credite, Casa Judeteana de Pensii H. la cererea reclamantei a pus in executare sentinta nr. 2950/CA/2009 a Tribunalului Hunedoara, platind acesteia suma de 3.758 lei.
Impotriva acestei sentinte parata Casa Judeteana de Pensii H. a formulat recurs, care prin decizia nr. 53/CA/2009 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosarul nr. 4207/97/2008 a fost admis recursul si in consecinta s-a modificat sentinta atacata in sensul ca s-a respins actiunea reclamantei.
Prin decizia nr. 192/24.10.2011 parata Casa Judeteana de Pensii H. a dispus recuperarea de la reclamanta a sumei de 13780 lei avand in vedere ca sentinta in baza careia s-a atribuit aceasta suma a fost desfiintata.
Suma achitata reclamantei in baza sentintei nr. 2950/CA/2009 a Tribunalului Hunedoara, urmare a desfiintarii acesteia in recurs, i-a fost acordata in consecinta necuvenit, astfel ca pentru nerestituirea benevola a acesteia, poate fi antrenata raspunderea civila a reclamantei in calitate de functionar public in temeiul art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 conform caruia „Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza ... pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.
Temeiul juridic al raspunderii prevazuta de norma susmentionata este imbogatirea fara just temei, astfel ca antrenarea raspunderii reclamantei poate fi angajata indiferent de vreo culpa a reclamantei in primirea sumelor de bani pentru care se angajeaza raspunderea.
Antrenarea raspunderii civile a functionarului public poate avea loc insa, numai in formele si termenele prevazute de art. 85 din Legea nr. 188/1999 conform caruia „Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata ...” iar „dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.
Termenul de 30 de zile pentru emiterea dispozitiei de imputare este un termen imperativ, ce incepe sa curga de la data constatarii pagubei, inlauntrul caruia conducatorul institutiei publice este obligat a emite decizia de imputare, sub sanctiunea decaderii. Constatarea pagubei si emiterea deciziei de imputare trebuie sa fie facute in termenul de 3 ani de prescriptie, insa intervalul dintre cele doua momente trebuie sa fie de maxim 30 de zile, spre legalitatea procedurii de angajare a raspunderii civile a functionarului public.
In cauza, constatarea pagubei a avut loc la data pronuntarii deciziei nr. 53/CA/2009 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia, care a desfiintat hotararea in temeiul careia parata a platit reclamantei suma ce se tinde a fi recuperata.
Luand in considerare momentul pronuntarii acestei hotarari judecatoresti, emiterea deciziei nr. 192/24.10.2011 s-a facut cu incalcarea termenului de 30 de zile mai sus mentionat, conducatorul institutiei publice parate fiind decazut din dreptul de a emite decizie de imputare reclamantei, astfel ca decizia emisa in afara acestui termen este nelegala si se impunea a fi anulata.
Criticile reclamantei relative la tardivitatea emiterii deciziei de imputare nu sunt iterate pentru prima data in recurs, din precizarea de la fila 28 din dosarul instantei de fond rezultand ca reclamanta a formulat aceste critici de nelegalitate ale deciziei contestate.
In concluzie hotararea instantei de fond este netemeinica, astfel ca pentru indreptarea acestui neajuns Curtea in temeiul art. 312 C.p.civ. a admis recursul reclamantei, va modifica hotararea atacata, va admite in parte actiunea reclamantei si va anula decizia contestata.
Cum instanta de fond a interpretat gresit prevederile legale, fiind incident cazul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila Curtea a admis recursul reclamantei, a modificat hotararea si a admis in parte actiunea reclamantei.