Modificare actiune versus majorare catime pretentii. Distinctie. Consecinte

Modificare actiune versus majorare catime pretentii. Distinctie. Consecinte.

Potrivit art. 132 la prima zi de infatisare instanta va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii, precum si pentru a propune noi dovezi. In acest caz, instanta dispune amanarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului, in vederea facerii intampinarii. Cererea nu se socoteste modificata si nu se va da termen, ci se vor trece in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta cand reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii.

Sectia I civila - Decizia civila nr. 633/06 decembrie 2012
   
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Medias sub dosar nr. 685/257/2011, reclamantul TA a solicitat in contradictoriu cu paratii DDI si DOV, sa se constate ca intre parti au fost incheiate doua conventii la data de 01.07.2007 prin care paratii s-au obligat sa-i plateasca reclamantului cota de 16,5% din dividendele SC AG SRL si 17% din dividendele SC A SRL si sa fie obligati paratii la plata sumei de cate 15000 de lei fiecare, reprezentand dividende pentru perioada 01.07.2007 – 17.02.2011, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul din 12.01.2012, reclamantul a depus o cerere de majorare a catimii obiectului cererii prin care a solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 400.000 lei, reprezentand: cota de 33 % din dividendele SC AG SRL, 34% din dividendele SC A SRL si cotele din profitul ce trebuia repartizat cu titlu de dividende pentru anii in care nu au fost repartizate sume cu titlu de dividende.
Prin sentinta civila nr.  251/2011 Judecatoria Medias a admis in parte actiunea formulata de reclamant, asa cum a fost majorata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Pentru a recompensa contributia reclamantului in activitatea anterioara, partile au decis sa incheie doua conventii prin care partile s-au inteles ca reclamantul sa sustina activitatea societatii AR, urmand ca paratii sa-l recompenseze fiecare cu o cota din suma totala a dividendelor platite de societate, in termen de 5 zile de la incasarea acestora. 
In legatura cu cele doua conventii incheiate de parti, instanta de fond a retinut in ce priveste recompensa stabilita de parati, ca cota-parte procentuala din dividende se refera exclusiv la acestea si nu are in vedere profitul realizat de societati sau alte categorii de venituri.
Instanta de fond a considerat ca sumele obtinute cu titlu de profit nu intereseaza in acest proces, avand in vedere cadrul procesual limitat la cererea reclamantului la cele doua conventii indicate, care fac trimitere la dividende, nu la profit. Alte discutii privind obligativitatea distribuirii unui anumit procent din profit cu titlu de dividende, exced prezentei cauze. Prin urmare, solicitarile reclamantului din cererea de majorare a obiectului actiunii referitoare la pretentiile pentru cota-parte din profit nu au fost luate in discutie, intrucat o astfel de cerere nu constituie o majorare a pretentiilor initiale, ci reprezinta o cerere noua, formulata tardiv, mult dupa primul termen de infatisare.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel ambele parti.
Prin decizia civila nr. 193/2012, Tribunalul Sibiu a admis ambele apeluri, a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instantei. Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut dispozitiile art. 297 alin. 1 C. pr. civ.. Sustinerea de necercetare, in parte, a fondului cauzei de catre prima instanta a fost apreciata ca intemeiata, retinandu-se ca reclamantul a investit prima instanta cu o actiune in pretentii, ulterior reclamantul si-a modificat actiunea (nu asa cum sustine in apel ca si-a majorat cuantumul pretentiilor) solicitand sume de bani reprezentand cota de 33%, respectiv 34% din  profitul ce trebuia repartizat cu titlu de dividende de la SC AR SRL.
Dispozitiile art. 132 C. pr. civ. indica faptul ca modificarea cererii de chemare in judecata se poate face numai pana la prima zi de infatisare. In cazul in care paratii s-au opus modificarii actiunii  intervenita  la aproape un an de la declansarea procesului, instanta de fond ar fi trebuit sa dispuna disjungerea sau, dupa caz, inregistrarea separata a acesteia. Neprocedand in acest sens si lasand la dosar cererea reclamantului se presupune ca instanta s-a considerat investita cu solutionarea acesteia, situatie in care nu putea prin hotarare sa respinga aceste pretentii cu motivarea ca sumele ce se impuneau a fi repartizate din profit, pretinse de reclamant, nu intereseaza instanta, si ca discutiile privind obligativitatea distribuirii unui anumit procent din profit cu titlu de dividende, exced cauzei. S-a apreciat ca in mod gresit prima instanta nu a analizat solicitarile reclamantului din cererea de majorare a obiectului actiunii referitoare la pretentiile pentru cota parte din profit, pe care a apreciat-o tardiv formulata, aceasta fiind, in opinia Tribunalului, dovada faptului ca referitor la aceste pretentii instanta nu a analizat fondul cauzei.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii, care au solicitat casarea in intregime a hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului intrucat tribunalul a solutionat procesul fara a cerceta fondul.
Analizand legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul, retinand urmatoarele:
Potrivit art. 132 alin. 1 C. pr. civ., reclamantul isi poate intregi sau modifica cererea pana la prima zi de infatisare, nerespectarea acestui termen atragand decaderea, conform art. 103 alin. 1 C. pr. civ. Contrar sustinerilor recurentilor, aceasta sanctiune nu intervine de drept, ci ea trebuie dispusa de instanta atunci cand constata ca actul de procedura a fost indeplinit cu nerespectarea termenului defipt de lege. Sanctiunea decaderii vizeaza dreptul reclamantului de a beneficia de solutionarea impreuna a actiunii introductive si a cererii de modificare a actiunii, astfel ca urmarea constatarii decaderii este disjungerea cererii de modificare a actiunii si solutionarea ei separata, iar nu respingerea ca tardiva.
La termenul din 12.01.2012, cand reclamantul a formulat cererea de majorare a catimii obiectului, prima instanta nu a constatat decaderea, astfel ca, asa cum corect a retinut Tribunalul, se prezuma ca instanta de fond a ramas investita atat cu cererea initiala, cat si cu cea depusa la 12.01.2012.
Aparte de aceste aspecte, Curtea a constatat ca prin cererea de sesizare a instantei, reclamantul a precizat ca suma solicitata initial este indicata provizoriu, urmand ca pretentia finala sa fie majorata dupa efectuarea expertizei contabile.
Dupa administrarea acestei probe, reclamantul a formulat o cerere intitulata de majorare a catimii obiectului actiunii, prin care si-a precizat cuantumul pretentiilor cu titlu de dividende la cota de 33%, respectiv 34% si a solicitat cota din dividendele ce i s-ar fi cuvenit din profitul care trebuia repartizat cu acest titlu.  Curtea constata ca, cel putin in ce priveste majorarea cotei-parti din dividende, aceasta cerere nu reprezinta o modificare a actiunii, ci, asa cum a numit-o reclamantul, este o cerere de majorare a pretentiilor solicitate cu titlu de dividende, izvorate din cele doua conventii incheiate de parti. In ce priveste cota din profitul ce trebuia repartizat cu titlu de dividende, cererea reclamantului cuprinde, intr-adevar petite noi, intrucat aceasta solicitare presupune ca instanta sa constate ca o parte din profit trebuia repartizata ca dividende si apoi sa stabileasca daca si ce suma i s-ar fi cuvenit reclamantului cu titlu de dividende, petite cu care instanta nu a fost sesizata initial.
Ca urmare, calificarea data de cele doua instante cererii depuse de reclamant la data de 12.01.2012 este gresita in privinta primelor doua petite, acestea neavand natura unei cereri de modificare a actiunii (obiectul ramanand acelasi: pretentii cu titlu de dividende datorate in baza celor doua conventii incheiate de parti), ci a unei cereri de majorare a cuantumului pretentiilor, admisibila si dupa prima zi de infatisare, potrivit art. 132 alin. 2 pct. 2 C. pr. civ.
Fata de cele ce preced, solutia instantei de apel este cu atat mai justificata, Curtea privind ca nefondate criticile recurentilor sub acest aspect.