Restituirea cauzei la procuror.Conditii.

    Restituirea cauzei la procuror.Conditii.
    
     Daca intreaga urmarire penala s-a desfasurat fata de o persoana aflata in stare de libertate, in cauza neexistand niciun indiciu cu privire la o eventuala privare de libertate a inculpatului, privare care a avut loc in ziua emiterii rechizitoriului, cand urmarirea penala era deja finalizata nu atrage nulitatea absoluta a actului de sesizare a instantei  intrucat, pe de o parte, emiterea rechizitoriului nu presupune prezenta obligatorie a inculpatului iar, pe de alta parte, in ceea ce priveste prezentarea materialului de urmarire penala, aceasta oricum s-ar fi efectuat in perioada anterioara emiterii rechizitoriului, cand inculpatul era in libertate.
     De asemenea, solutia instantei de a  restitui caza la procuror in vederea refacerii urmaririi penale pentru a fi audiat inculpatul, a i se aduce la cunostinta invinuirea si a i se prezenta materialului de urmarire penala, asistarea obligatorie, la 2 ani si 2 luni  de la pretinsa comitere a faptelor si dupa 1 an si 4 luni de la emiterea rechizitoriului, situatie ce poate fi remediata de instanta de judecata, ar presupune si o incalcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil, solutionat intr-un termen rezonabil,  intrucat ciclul procesual s-ar fi prelungit cu mult in timp daca pentru un motiv excesiv de formal s-ar fi produs refacerea urmaririi penale de catre procuror.

Sectia penala – Decizia  penala  nr.764/11 iunie 2012
     
     Prin sentinta penala  nr. 263 din 18 aprilie   2012 pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosarul nr.3232/306/2011, in baza art.332 alin.2 Cod procedura penala s-a dispus restituirea cauzei Parchetului de pe langa Judecatoria S. pentru refacerea urmaririi penale.
     Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond, a retinut urmatoarele:
      Din analiza actelor dosarului de urmarire penala rezulta ca la data de  24.02.2010 Politia orasului C.  a fost sesizata telefonic despre savarsirea faptei. La data de 26 iulie 2010 s-a dat rezolutia de incepere a urmaririi penale, acesta fiind confirmata prin rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria S.
      In ceea ce-1 priveste pe  inculpatul C.C.S., acesta nu a putut fi audiat in cauza, acesta sustragandu-se  urmaririi penale. 
           S-a constatat ca  inculpatul C.C. se sustrage urmaririi penale, nefiind de gasit pentru a fi audiat, nefiind de gasit la domiciliu (f.X dos u.p.).La data de  11.04.2010 (f.X), in urma verificarilor, s-a constatat ca inculpatul se afla pe raza localitatii Sibiu. Organul de cercetare penala a solicitat la data de 19.07.2010 informatii legate de retinerea sau arestarea inculpatului in vreunul din aresturile IGPR, raspunsul fiind unul negativ.  (f.X dos u.p.).
          Instanta a mai retinut ca inculpatul C.C., la data de 21.07.2010, alaturi de alte persoane a mai savarsit alte infractiuni, fiind cercetat si trimis in judecata prin rechizitoriu la data de 14.09.2010 (f.X dos u.p.).m, constatand ca in cauza de fata, din luna iulie 2010 nu s-au mai facut nici un fel de verificari cu privire la identificarea si  aducerea inculpatului in fata organelor de cercetare penala in vederea audierii  acestuia.
            La data de  15 decembrie 2010 procurorul de caz  a incheiat un proces-verbal, si a constatat ca inculpatul nu a putut fi audiat in cauza , dupa savarsirea faptei el sustragandu-se urmaririi penale fiind plecat in  Germania din spusele rudelor sale. A retinut ca in temeiul art. 254 Cpp din Legea nr.202/2010 prezentarea materialului de urmarire penala nu a fost posibila din cauza ca inculpatul a disparut si a lipsit nejustificat la chemarea organului de urmarire penala (f.X).
            La data de  15.12.2010 a fost intocmit rechizitoriul prin care a fost trimis in judecata in lipsa inculpatul, acesta fiind arestat in Germania chiar la data emiterii rechizitoriului.
            Instanta a apreciat ca demersurile organelor de cercetare, in ceea ce priveste cautarea inculpatului au fost superficiale, acestea facand o singura adresa catre IGPR in luna iulie 2010, dupa care nu s-a mai revenit cu nici o solicitare, iar dupa circa 6 luni, dosarul a fost trimis instantei, fara ca inculpatul sa fi fost audiat in dosar in nici o calitate.
        S-a aratat ca potrivit art. 257 C.proc.pen., dispozitiile privind prezenta inculpatului, obligatorie pentru prezentarea materialului de urmarire penala cu exceptia cazurilor prev. de art. 254. alin. 1 C.p.p. (care nu sunt incidente in cauza), sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, sanctiune care se rasfrange asupra actului procesual imediat urmator, cel de sesizare a instantei, impunandu-se restituirea cauzei la procuror pentru reluarea urmaririi penale.
             Judecatoria a considerat ca pentru trimiterea in judecata a unui inculpat care  a disparut si a lipsit in mod nejustificat de la  momentul prezentarii materialului de urmarire penala, asa cum a constatat procurorul,   acesta trebuia sa faca toate demersurile pentru cautarea acestuia, fiind esential sa se verifice daca acesta este detinut sau arestat preventiv, in caz afirmativ acesta trebuind sa fie citat la locul de detentie.  Or, in speta de fata,  situatia  inculpatului  C.C.,  fiind verificata o singura data  prin  IGPR  la data de 19.07.2010  si  apoi  6 luni nu s–a mai efectuat nici un demers,  sunt de natura a atrage nulitatea absoluta, in conditiile in care s-a descoperit ca acesta fusese arestat in alta tara  dupa savarsirea faptei, si inainte de trimiterea in judecata prin rechizitoriu, respectiv la data de  15.12.2010 in  Germania.
             Din actele si lucrarile dosarului, instanta  a retinut incalcarea de catre organele de urmarire penala a dispozitiilor dreptul la aparare al inculpatului - art.6 Cpp, privandu-l pe acesta de posibilitatea de a da declaratii, de  formula cereri , urmarind completarea urmaririi penale, si de a da declaratii suplimentare, de a i se prezenta materialul de urmarire penala, omisiuni ce ar putea afecta solutia procurorului si nu ar putea fi remediate in faza judecatii. Mai mult, in cazul in care organele de cercetare constatau ca inculpatul este arestat in alta tara in alta cauza, aveau obligatia sa-i asigure asistenta obligatorie conform art. 171 alin.2 Cpp, tot sub sanctiunea nulitatii absolute. 
             Prevederile imperative ale art. 332 alin.2 Cpp prevad ca instanta se desesizeaza  si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor referitoare la prezenta obligatorie a inculpatului si asistarea acestuia de un aparator.
             Pentru considerentele expuse, apreciind ca nu exista posibilitatea ca viciile procedurale mai sus mentionate sa fie remediate in cursul judecatii, instanta a dispus , potrivit art. 332 alin.2  Cod proc. penala, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale cu respectarea dispozitiilor legale (audierea inculpatului, aducerea la cunostinta a invinuirii si prezentarea materialului de urmarire penala, asistarea obligatorie).
           Impotriva acestei solutii a declarat recurs in termenul legal  Parchetul de pe langa Judecatoria  S., solicitand, in temeiul dispozitiilor art.385 ind.9 pct.17 ind.2 C.proc.pen.,  casarea sentintei penale atacate si pronuntarea unei solutii de respingere a cererii de restituire a cauzei la procuror.
       In motivarea recursului, procurorul a aratat ca hotararea este nelegala, intrucat in mod gresit s-a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.
     S-a aratat ca instanta de judecata a dispus in mod formal restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, constatand incalcarea dispozitiilor imperative reglementate de art. 332 alin. 2 C.proc.pen., dispozitii imperative  care au fost reglementate de legiuitor pentru a asigura dreptul fundamental la aparare a inculpatului, drept constand in posibilitatea concreta de a lua cunostinta de probatoriul administrat si de a propune probe in aparare.
     Este adevarat ca in indeplinirea acestui scop si pentru trimiterea in judecata a unui inculpat care se sustrage urmaririi penale si momentului prezentarii materialului de urmarire penala, procurorul trebuie sa faca toate demersurile pentru cautarea acestuia, insa ceea ce este esential este sa verifice daca acesta este detinut sau arestat preventiv pentru a i se asigura prezenta si asistarea de catre aparator.
      In cauza de fata, inculpatul C.C.S. a fost arestat de autoritatile germane exact la data emiterii rechizitoriului, aceasta fiind si data emiterii mandatului de arestare preventiva sau cu o zi inainte,  cand urmarirea penala a fost deja finalizata si s-a dispus impotriva acestuia punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea sa in judecata si astfel  nu se mai poate vorbi de o urmarire penala in curs de desfasurare in cadrul careia sa devina incidente dispozitiile art. 197 alin. 2 C.proc.pen.
      Prin urmare, intreaga urmarire penala s-a desfasurat fata de o persoana aflata in stare de libertate, care ar fi avut posibilitatea sa ia cunostinta de materialul probatoriu si sa beneficieze de asistenta juridica, dar care s-a sustras urmaririi penale inca de la inceputul cercetarilor.
     Situatia ar fi ramas neschimbata, chiar daca verificarile dispuse de procuror si considerate insuficiente de catre instanta (motivat de faptul ca dateaza din luna iulie 2010, cu toate ca s-au facut verificari si in luna noiembrie 2010, f. 81,82), s-ar fi efectuat la o data apropiata terminarii urmaririi penale.
     Ele ar fi ramas ineficiente, intrucat pe intreg parcursul urmaririi penale nu existau indicii cu privire la o eventuala privare de libertate a inculpatului, putandu-se constata chiar o imposibilitate de ordin fizic a procurorului de a lua la cunostinta ca exact la data stabilita pentru prezentarea materialului de urmarire penala si intocmirii actului de sesizare inculpatul este arestat in strainatate. Chiar si instanta a descoperit aceasta imprejurare dupa aproximativ trei luni de la data sesizarii instantei prin rechizitoriu (adresele efectuate la ANP si IGP - Directia de Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operativa mentionand de fiecare data ca inculpatul nu este detinut sau arestat preventiv). Abia la data de 09.02.2012, cand mama inculpatului C.C. a adus la cunostinta instantei faptul ca este posibil ca acesta sa fi fost arestat in Germania s-a efectuat adresa la INTERPOL pentru a se confirma acest aspect.
      Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor aduse, a actelor si lucrarilor dosarului, a cazului de casare invocat, respectiv cel prevazut de art.385 ind.9 pct.17.ind. 2 Cod procedura penala, precum si din oficiu, sub toate aspectele de legalitate si temeinicie, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Curtea de Apel constata ca recursul declarat de procuror este fondat, avand in vedere urmatoarele :
      Judecatoria  Sibiu a fost sesizata la data de 16.12.2010 cu rechizitoriul  procurorului din 15.12.2010 dat in  dosarul de urmarire penala nr.2953/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria S., rechizitoriu inregistrat sub nr.16448/306/2010  si prin care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor:
     - C.I., pentru savarsirea infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prev. de art.321 alin.l Cp. si vatamare corporala, prev. de art. 181 alin. 1 Cp., ambele cu aplic, art.37 lit.b) Cp., art. 75lit.a) Cp. si art.33 lit.a) Cp.
     - C.C.S., pentru savarsirea infractiunilor de instigare la ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prev. de art.25 Cp. rap. la art.321 alin. 1 Cp. si instigare la vatamare corporala, prev. de art.25 Cp. rap. la art. 181 alin. 1 Cp., ambele cu aplic. art. 75 lit.a) Cp. si art.33 lit.a) C.pen., 
      Inculpatul C.I., prezent in fata instantei, a recunoscut faptele retinute in cuprinsul rechizitoriului si a solicitat ca judecata sa se faca potrivit procedurii simplificate prevazute de art. 3201 Cpp. La data de 31.03.2011 s-a pronuntat sentinta penala nr.207/31.03.2011 a Judecatoriei Sibiu cu privire la inculpatul C.I., definitiva prin nerecurare la data de 19.04.2011.
     Prin incheierea de sedinta din 02.03.2011 instanta a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul C.C., retinandu-se ca s-a aflat de la mama acestuia ca este arestat in Germania,  formandu-se  un nou dosar cu nr.3232/306/2011.
      In urma  cercetarilor efectuate de catre instanta, s-a constatat ca  inculpatul a fost arestat la data de  14.12.2011  in  Germania , acesta fiind predat autoritatilor romane la data de 10.01.2012 ( filele X).
      La termenul din 29 februarie 2012  instanta a constatat cauza in stare de judecata si a inceput cercetarea judecatoreasca S-a dat citire actului de sesizare, dupa care instanta i-a adus la cunostinta inculpatului C.C. invinuirea ce i se aduce, a fost audiat acesta  si s-au incuviintat cererile in probatiune solicitate de procuror si de inculpat, respectiv audierea partii civile F.M.V. si a martorilor I.C.,  F.G. si P.I., respectiv a martorilor C.I. si F.T.G.
     La termenul din 14 martie 2012 a fost audiat martorul C.I., iar la termenul din 28.03.2012 au fost audiati martorii F.G. si P.I. si a fost incuviintata cererea procurorului de suplimentare a probatoriului cu privire la audierea martorilor P.D. si B.I.
     Prin incheierea de sedinta din 11 aprilie 2012 instanta a pus in discutie, din oficiu, restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.
     Curtea de apel constata ca solutia instantei de fond prin care s-a dispus  restituirea  cauzei la procuror este nelegala, fiind  pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 332 Cod procedura penala si astfel criticele aduse hotararii prin recursul exercitat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu sunt fondate.
     Potrivit acestui text de lege instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie  sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de aparator.
     De asemenea, cazurile de nulitate absoluta prevazute in art. 197 alin. (2) C. proc. pen. se refera la sesizarea instantei, compunerea acesteia, publicitatea sedintei de judecata, participarea procurorului, prezenta invinuitului sau a inculpatului, asistarea  acestora de catre aparator, cand sunt obligatorii, potrivit legii, si la efectuarea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori.
          In cauza au fost respectate dispozitiile legale privitoare la sesizarea instantei si la competenta dupa materie  sau dupa calitatea persoanei, iar in ceea ce priveste   prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, se constata ca aceasta este obligatorie, in cursul urmaririi penale, numai in situatiile prevazute de art.171 alin.2 din Codul de procedura penala, respectiv cand invinuitul este minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este retinut sau arestat chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale  sau obligarea la tratament medical  chiar in alta cauza, ori cand organul de urmarire penala apreciaza ca invinuitul nu si-ar putea face singur apararea  .
     Se constata ca niciunul din cazurile, expres si limitativ prevazute in art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nu se regasesc in cauza, in contextul in care, pe parcursul urmaririi penale inculpatul s-a sustras de la cercetari, iar arestarea acestuia in Germania a avut loc la data de 14 decembrie 2012, data la care urmarirea penala s-a finalizat prin emiterea rechizitoriului de catre procuror in ziua urmatoare..
     Astfel, potrivit dispozitiilor art.257 si 261 C.proc.pen., cand actiunea penala nu a fost pusa in miscare, procurorul procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala, sens in care il cheama pe invinuit, cu exceptia situatiilor cand acesta lipseste in mod nejustificat, refuza in mod nejustificat sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala sau este disparut. Procurorul procedeaza la prezentarea materialului daca inculpatul este prins sau adus dupa inaintarea dosarului la parchet, avand obligatia ca in termen de 15 zile de la primirea dosarului sa se pronunte asupra lucrarilor urmaririi penale, retinandu-se ca rezolvarea cauzelor cu arestati se face de urgenta si cu precadere ( in speta, coinculpatul C.I. fiind arestat preventiv ).
     Prin procesul-verbal intocmit la data de 15.12.2012, procurorul a consemnat ca invinuitul C.C.S. s-a sustras de la urmarire penala, in cauza fiind efectuate formalitatile specifice de cautare si luandu-se legatura si cu membrii familiei acestuia care au declarat ca invinuitul s-ar afla in Germania, insa nu au cunostinta unde anume.
     Curtea nu poate impartasi sustinerea instantei de fond in sensul ca  actul de sesizare a instantei este lovit de nulitate absoluta - deoarece nu ar fi  fost respectate dispozitiile privind prezenta inculpatului, obligatorie pentru prezentarea materialului de urmarire penala - intrucat, pe de o parte, emiterea rechizitoriului nu presupune prezenta obligatorie a inculpatului iar, pe de alta parte, in ceea ce priveste prezentarea materialului de urmarire penala, avand in vedere textele de lege expuse, aceasta oricum s-ar fi efectuat in perioada anterioara emiterii rechizitoriului, cand inculpatul C.C.S.  era in libertate.
     Toate imprejurarile mentionate de catre instanta care au condus, in opinia acesteia, la restituirea cauzei la procuror  ar putea  fi considerate ca incalcari ale dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal si care ar atrage nulitatea relativa a hotararii, cu conditia producerii unei vatamari.
     Insa, fiind nulitati relative, acestea pot fi invocate numai in cursul efectuarii actului, cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa, cand partea a lipsit la efectuarea actului.
     In cauza, se observa ca instanta a administrat probe la solicitarea partilor, a ascultat inculpatul, dupa ce in prealabil i-a adus la cunostinta acestuia invinuirea  si a avut posibilitatea legala de a ii garanta dreptul la aparare inculpatului si sa pronunte o hotarare prin care sa inlature  omisiunea organului de urmarire penala de a il asculta pe inculpat si de a-i prezenta materialul de urmarire penala, omisiune cu privire la care  instanta de recurs constata ca nu poate fi imputabila procurorului, atata timp cat in cauza nu existau  indicii cu privire la o eventuala privare de libertate a inculpatului.
     S-a invocat de catre prima instanta  ca incalcarea de catre organele de urmarire penala a dispozitiilor privind dreptul la aparare al inculpatului - art.6 C.proc.pen.-, privandu-l pe acesta de posibilitatea de a da declaratii, de  a formula cereri , urmarind completarea urmaririi penale, si de a da declaratii suplimentare, de a i se prezenta materialul de urmarire penala, omisiuni ce ar putea afecta solutia procurorului, nu ar putea fi remediate in faza judecatii.
     Si aceasta asertiune este lipsita de fundament juridic. Nerespectarea acestei obligatii de catre organele judiciare nu ar putea atrage decat nulitatea relativa a actelor procesuale, sanctiune procedurala care nu poate fi ridicata decat de persoana lezata in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului. 
     Inculpatul C. nu a sustinut niciun moment cauzarea vreunei vatamari cu privire la modul de desfasurare a urmaririi penale, iar  instanta din oficiu, dupa citirea actului de sesizare si implicit constatarea regularitatii acestuia, si dupa administrarea de probe, a invocat necesitatea restituirii cauzei la procuror.
  Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor  art.197 alin.1 si 4 teza a II a C.proc.pen., instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, situatie care nu este incidenta in cauza.
     Exagerand rolul activ al organelor judiciare, instanta de fond  a procedat in mod inadmisibil, atribuind prezentei inculpatului in faza de urmarire penala un caracter obligatoriu, in contextul in care actele dosarului atesta faptul ca acesta era liber si s-a sustras urmaririi penale inca de la inceputul cercetarilor.
     In acord cu motivele de recurs invocate de procuror, Curtea constata ca intreaga urmarire penala s-a desfasurat fata de o persoana aflata in stare de libertate, care ar fi avut posibilitatea sa ia cunostinta de materialul probatoriu si sa beneficieze de asistenta juridica, in caza neexistand niciun indiciu cu privire la o eventuala privare de libertate a inculpatului, privare care de altfel a avut loc in ziua emiterii rechizitoriului, cand urmarirea penala era deja finalizata.
     De asemenea, solutia instantei de a  restitui caza la procuror in vederea refacerii urmaririi penale pentru a fi audiat inculpatul, a i se aduce la cunostinta invinuirea si a i se prezenta materialului de urmarire penala, asistarea obligatorie, la 2 ani si 2 luni  de la pretinsa comitere a faptelor si dupa 1 an si 4 luni de la emiterea rechizitoriului, situatie ce poate fi remediata de instanta de judecata, ar presupune si o incalcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil, solutionat intr-un termen rezonabil,  intrucat ciclul procesual s-ar fi prelungit cu mult in timp daca pentru un motiv excesiv de formal s-ar fi produs refacerea urmaririi penale de catre procuror.
     Pentru considerentele ce preced, constatand ca sunt fondate criticele aduse hotararii prin recursul exercitat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu si avand in vedere dispozitiile art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.proc.pen., s-a admis recursul, s-a casat sentinta penala nr. 263/18.04.2012 pronuntata de Judecatoria Sibiu si s-a trimis cauza spre continuarea judecatii la instanta de fond.