Pretentii
(Sentinta civila nr. 819 din data de 31.03.2010 pronuntata de Judecatoria Targu Neamt)Obiect: Pretentii
Sentinta civila nr. 819/31.03.2010
Prin cererea inregistrata la data de 03.11.2009, pe rolul acestei instante, , reclamantul C.A. a chemat in judecata pe paratul A.X., solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligati acesta sa-i plateasca suma de 1500 de lei.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, in fapt, la data de 27.07.2009, i-a dat paratului, cu titlu de imprumut, suma de 1000 lei si 200 kg. de grau, acesta din urma trebuind sa le restituie pana la data de 05.08.2009.
A mai invederat reclamantul ca, deoarece paratul a refuzat sa restituie suma imprumutata, a formulat plangere penala impotriva acestuia, iar prin rezolutia din data de 21.09.2009, data in dosarul penal nr. 1451/P/2009, Parchetul de pe langa Judecatorie a confirmat solutia de neincepere a urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 213 alin. 1 CP.
In dovedire a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, martori, interogatoriul paratului.
Cererea a fost legal timbrata, cu taxa judiciara de timbru – 131 lei, si timbru judiciar – 3 lei.
In drept, reclamantul a indicat dispozitiile art. 998-999 C. civ. si art. 274 CPC.
Legal citat, paratul nu a formulat intampinare, dar s-a prezentat in fata instantei, mentionand constant ca nu datoreaza nimic reclamantului.
In dovedire, acesta a solicitat proba testimoniala.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si interogatoriu, pentru reclamant, proba testimoniala pentru ambele parti.
Analizand materialul probator administrat, precum si sustinerile partilor, instanta retine urmatoarele:
In fapt, la data de 27.07.2009, reclamantul C.A. remis paratul A.X., suma de 1000 lei si cantitatea de 200 kg de grau, astfel cum rezulta din inscrisul intitulat „Act de mana”, de la fila 5.
In ceea ce priveste forta probanta a actului evocat, instanta constata ca acesta reprezinta un inscris sub semnatura privata, care, in virtutea art. 1176 C. civ., are acelasi efect ca si actul autentic, intre cei care l-au subscris, intrucat a fost recunoscut de cel caruia i se opune, respectiv paratului, astfel cum rezulta din incheierea de practicaua hotararii.
Instanta mai retine, dupa cum reiese din depozitiile martorilor P.A. si C.C., ca intr-adevar, cele evidentiate de inscrisul sus mentionat, sunt reale, insa numai suma de bani a fost data cu titlu de imprumut, graul fiind predat paratului, in schimbul obligatiei acestuia de a presta munca in gospodaria reclamantului, aspect, de altfel, recunoscut de acesta prin raspunsurile date la intrebarile nr. 1 si 2 din cadrul interogatoriului ( fila 18 ).
Asa fiind, trebuie retinut ca, „Actul de mana” ( in sensul de instrumentum ) depus la dosar inglobeaza in fapt doua acte juridice ( negotium ), mai exact doua contracte, in sensul propus de prevederile art. 942 C. civ., potrivit cu care „contractul reprezinta acordul intre doua sau mai multe persoane, spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. Este vorba despre o conventie de imprumut de consumatie, astfel cum este definita de prevederile art. 1576 C. civ., al carei obiect il reprezinta suma de 1000 lei si una nenumita, in virtutea careia paratul s-a obligat sa presteze munca in gospodaria reclamantului, in schimbul unei cantitati de 200 kg de grau.
Evident, o atare concluzie se deduce prin aplicarea principiului prioritatii vointei reale a partilor, statuat de prevederile art. 977 C. civ., conform carora, „interpretarea contractelor se dace dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor”.
In ceea ce priveste forta probanta a actului evocat, instanta constata ca acesta reprezinta un inscris sub semnatura privata, care, in virtutea art. 1176 C. civ., are acelasi efect ca si actul autentic, intre cei care l-au subscris, intrucat a fost recunoscut de cel caruia i se opune, respectiv paratului, astfel cum rezulta din practicaua hotararii.
In drept, in raport de aceasta situatie, trebuie mentionate urmatoarele:
1. Relativ la primul contract delimitat potrivit celor ce preced, in conformitate cu dispozitiile art. 1576 C. civ. „Imprumutul ( de consumatie ) este un contract prin care una din parti da celeilalte oarecare catime de lucru, cu indatorire pentru dansa de a restitui tot atatea lucruri, de aceeasi specie si calitate”.
Conventia prin care reclamantul a imprumutat paratului suma de 1000 leii, este, in mod cert, una unilaterala, in sensul expus de prevederile art. 944 C. civ., creand, exclusiv in patrimoniul imprumutatului, deci a paratului, obligatia de a restitui suma mentionata, la termenul stipulat. Conform art. 1584 C. civ., „imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi calitate si cantitate, si la timpul stipulat”.
Fata de aceste aprecieri, se retine ca paratului ii incumba obligatia de a restitui reclamantului suma de 1000 lei, pana la data reliefata in actul sub semnatura privata, depus la dosar, respectiv 05.08.2009. Desigur ca prevederile art. 1180 alin. 1 C. civ. sunt indeplinite in speta, in ceea ce priveste inscrisul sub semnatura privata, intrucat acest fost scris in intregime de cel care l-a semnat, respectiv de parat, dupa cum acesta a recunoscut la ultimul termen de judecata. Intr-o atare situatie, nu se mai impune mentiunea „bun si aprobat” in cuprinsul actului.
Cum paratul nu a facut dovada restituirii banilor, instanta il va obliga pe acesta la plata sumei de 1000 lei catre reclamant, cu titlu de daune - interese materiale, avand in vedere ca, potrivit principiilor care guverneaza obligatiile civile, executarea in natura a unei obligatii de a da, ce are ca obiect o suma de bani, este intotdeauna posibila.
Nu poate fi primit argumentul compensatiei, invocat de catre parat, care a invederat, in cadrul raspunsurilor la intrebarile de la interogatoriul propus de reclamant, ca a primit banii pentru munca prestata anterior, in gospodaria acestuia din urma. In acest sens, au a fi luate in considerare, atat inscrisul evocat anterior, cat si declaratiile martorilor, din care rezulta ca banii au fost dati cu titlu de imprumut.
2. Referitor la cea de-a doua conventie, materializata in inscrisul de la fila 5, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 969 alin. 1 C. civ., care consacra principiul obligativitatii contractelor, „conventiile legal facute, au putere de lege intre partile contractante”. De asemenea, instanta aminteste ca regula, in materie de conventii, este materializata in principiul consensualismului, in virtutea caruia simplul acord de vointa al partilor, neviciat, neinsotit de nici un fel de forma, este suficient pentru formarea valabila a actului. Contractul este unul consensual; faptul ca reclamantul a remis, la data perfectarii conventiei, graul, catre parat, nu este de natura a determina concluzia ca in speta este vorba de un contract real.
Se mai cuvine precizat faptul ca, in virtutea dispozitiilor art. 943 C. civ., contractul este unul bilateral, intrucat continutul raportului juridic evidentiaza obligatii din partea ambelor parti: reclamantul s-a obligat ca, in schimbul obligatiei paratului de a-i presta munca in gospodarie, sa-i remita acestuia o cantitate de grau.
Proba raportului juridic dedus judecatii se face prin inscrisul intitulat act de mana, coroborat, daca mai era nevoie ( avand in vedere ca necesitatea indeplinirii formalitatii multiplului exemplar a fost suplinita prin recunoasterea expresa a inscrisului de catre parat ), cu declaratiile martorilor.
In consecinta, paratului ii incumba obligatia ( de a face ) ca, pana la expirarea termenului stipulat in favoarea sa – 05.08.2009 – sa fi executat prestatia l-a care s-a angajat, respectiv munca in gospodaria reclamantului.
Potrivit art. 1073 C. civ., „Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si, in caz contrar, are dreptul la dezdaunare”, iar potrivit dispozitiilor art. 1075 C. civ., „Obligatia de a face ( … ) se schimba in dezdaunari in caz de neexecutare din partea debitorului”. Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 1082 C. civ., „Debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese, sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este de rea-credinta sin parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata”.
In raport de aceste reglementari legale si de situatia de fapt expusa, instanta apreciaza, ca sunt intrunite conditiile cumulative pentru angajarea raspunderii civile contractuale a paratului, respectiv:
a) existenta unei fapte ilicite;
b) existenta unui prejudiciu;
c) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
d) existenta vinovatiei celui care a savarsit fapta.
a) Referitor la fapta ilicita, din ansamblul probator analizat, existenta acesteia ( definita ca orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane ) este indiscutabila, fiind concretizata in activitatea omisiva a paratului de executa prestatia l-a care s-a obligat, respectiv munca in gospodaria reclamantului. Acest aspect este probat prin declaratiile celor doi martori audiati, din care reiese ca paratul a refuzat, ulterior incheierii conventiei, sa mai presteze munca in gospodaria reclamantului.
b) In ceea ce priveste existenta unui prejudiciu, instanta retine ca acesta are un caracter cert, intrucat este sigur, atat in privinta existentei, cat si a posibilitatii de evaluare, concretizand tocmai urmarea faptei ilicite a paratului, ce consta in neexecutarea obligatiei asumate.
c) In ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, acesta rezulta din materialitatea savarsirii faptei ilicite, in sensul ca fenomenul-cauza ( respectiv activitatea paratului ) a favorizat in mod nemijlocit producerea efectului ( concretizat in prejudiciul suferit ), inlesnind nasterea procesului cauzal, grabind si favorizand dezvoltarea sa.
d) Din punct de vedere al vinovatiei, instanta retine ca, in materie contractuala, aceasta este prezumata, paratul urmand a cadea in pretentii, intrucat nu a dovedit existenta unui caz fortuit sau de forta majora, care sa-l exonereze de executarea obligatiei.
Relativ la evaluarea prejudiciului, in virtutea prevederilor art. 1084 C. civ., acesta trebuie sa cuprinda atat pierderea efectiv suferita, cat si castigul pe care reclamantul ( in calitate de creditor al raportului juridic dedus judecatii ) nu l-a realizat.
Cu respectarea regulii expuse, avand in vedere si principiul disponibilitatii, care guverneaza procesul civil, instanta apreciaza ca pierderea efectiv suferita de reclamant, singura solicitata prin actiune, cristalizeaza valoarea graului oferit paratului. Astfel, dupa cum rezulta din adeverinta nr. 26/26.03.2010 a SC P. SRL, in anul 2009, pretul de achizitie al unui kg de grau este de 1 leu. In aceste conditii, evaluarea efectuata de reclamant nu este cea reala, intrucat aceasta concretizeaza numai suma de 200 lei.
Nici in acest caz nu poate fi avuta in vedere compensatia invocata de parat, intrucat, dupa cum rezulta din depozitia martorului P.A. ( martor propus chiar de parat ), acesta a prestat intr-adevar, munca in gospodaria reclamantului, in perioada februarie-aprilie 2009, constand in pus parchet si dat cu glet, insa a fost remunerat corespunzator, intrucat se apropia Pastele.
Pentru acesta motive, urmeaza a fi admisa, in parte, actiunea, si a fi obligat paratul la plata sumei totale de 1200 lei, catre reclamant, cu titlul de daune-interese materiale.
Relativ la cheltuielile de judecata, se retine faptul ca reclamantul a efectuat cheltuieli in suma totala de 434 lei, constand in taxa judiciara de timbru– 131 lei, timbru judiciar – 3 lei, 300 lei - onorariu avocat ( chitanta nr. 08/19.02.2010 ).
In raport de aspectul conform caruia actiunea va fi admisa in parte, vazand si dispozitiile art. 274 alin. 1 si 276 CPC, va fi obligat paratul, proportional cu partea din actiune cu privire la care a cazut in pretentii, la plata sumei de 350 lei, catre reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Sentinta civila nr. 819/31.03.2010
Prin cererea inregistrata la data de 03.11.2009, pe rolul acestei instante, , reclamantul C.A. a chemat in judecata pe paratul A.X., solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligati acesta sa-i plateasca suma de 1500 de lei.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, in fapt, la data de 27.07.2009, i-a dat paratului, cu titlu de imprumut, suma de 1000 lei si 200 kg. de grau, acesta din urma trebuind sa le restituie pana la data de 05.08.2009.
A mai invederat reclamantul ca, deoarece paratul a refuzat sa restituie suma imprumutata, a formulat plangere penala impotriva acestuia, iar prin rezolutia din data de 21.09.2009, data in dosarul penal nr. 1451/P/2009, Parchetul de pe langa Judecatorie a confirmat solutia de neincepere a urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 213 alin. 1 CP.
In dovedire a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, martori, interogatoriul paratului.
Cererea a fost legal timbrata, cu taxa judiciara de timbru – 131 lei, si timbru judiciar – 3 lei.
In drept, reclamantul a indicat dispozitiile art. 998-999 C. civ. si art. 274 CPC.
Legal citat, paratul nu a formulat intampinare, dar s-a prezentat in fata instantei, mentionand constant ca nu datoreaza nimic reclamantului.
In dovedire, acesta a solicitat proba testimoniala.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si interogatoriu, pentru reclamant, proba testimoniala pentru ambele parti.
Analizand materialul probator administrat, precum si sustinerile partilor, instanta retine urmatoarele:
In fapt, la data de 27.07.2009, reclamantul C.A. remis paratul A.X., suma de 1000 lei si cantitatea de 200 kg de grau, astfel cum rezulta din inscrisul intitulat „Act de mana”, de la fila 5.
In ceea ce priveste forta probanta a actului evocat, instanta constata ca acesta reprezinta un inscris sub semnatura privata, care, in virtutea art. 1176 C. civ., are acelasi efect ca si actul autentic, intre cei care l-au subscris, intrucat a fost recunoscut de cel caruia i se opune, respectiv paratului, astfel cum rezulta din incheierea de practicaua hotararii.
Instanta mai retine, dupa cum reiese din depozitiile martorilor P.A. si C.C., ca intr-adevar, cele evidentiate de inscrisul sus mentionat, sunt reale, insa numai suma de bani a fost data cu titlu de imprumut, graul fiind predat paratului, in schimbul obligatiei acestuia de a presta munca in gospodaria reclamantului, aspect, de altfel, recunoscut de acesta prin raspunsurile date la intrebarile nr. 1 si 2 din cadrul interogatoriului ( fila 18 ).
Asa fiind, trebuie retinut ca, „Actul de mana” ( in sensul de instrumentum ) depus la dosar inglobeaza in fapt doua acte juridice ( negotium ), mai exact doua contracte, in sensul propus de prevederile art. 942 C. civ., potrivit cu care „contractul reprezinta acordul intre doua sau mai multe persoane, spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. Este vorba despre o conventie de imprumut de consumatie, astfel cum este definita de prevederile art. 1576 C. civ., al carei obiect il reprezinta suma de 1000 lei si una nenumita, in virtutea careia paratul s-a obligat sa presteze munca in gospodaria reclamantului, in schimbul unei cantitati de 200 kg de grau.
Evident, o atare concluzie se deduce prin aplicarea principiului prioritatii vointei reale a partilor, statuat de prevederile art. 977 C. civ., conform carora, „interpretarea contractelor se dace dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor”.
In ceea ce priveste forta probanta a actului evocat, instanta constata ca acesta reprezinta un inscris sub semnatura privata, care, in virtutea art. 1176 C. civ., are acelasi efect ca si actul autentic, intre cei care l-au subscris, intrucat a fost recunoscut de cel caruia i se opune, respectiv paratului, astfel cum rezulta din practicaua hotararii.
In drept, in raport de aceasta situatie, trebuie mentionate urmatoarele:
1. Relativ la primul contract delimitat potrivit celor ce preced, in conformitate cu dispozitiile art. 1576 C. civ. „Imprumutul ( de consumatie ) este un contract prin care una din parti da celeilalte oarecare catime de lucru, cu indatorire pentru dansa de a restitui tot atatea lucruri, de aceeasi specie si calitate”.
Conventia prin care reclamantul a imprumutat paratului suma de 1000 leii, este, in mod cert, una unilaterala, in sensul expus de prevederile art. 944 C. civ., creand, exclusiv in patrimoniul imprumutatului, deci a paratului, obligatia de a restitui suma mentionata, la termenul stipulat. Conform art. 1584 C. civ., „imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi calitate si cantitate, si la timpul stipulat”.
Fata de aceste aprecieri, se retine ca paratului ii incumba obligatia de a restitui reclamantului suma de 1000 lei, pana la data reliefata in actul sub semnatura privata, depus la dosar, respectiv 05.08.2009. Desigur ca prevederile art. 1180 alin. 1 C. civ. sunt indeplinite in speta, in ceea ce priveste inscrisul sub semnatura privata, intrucat acest fost scris in intregime de cel care l-a semnat, respectiv de parat, dupa cum acesta a recunoscut la ultimul termen de judecata. Intr-o atare situatie, nu se mai impune mentiunea „bun si aprobat” in cuprinsul actului.
Cum paratul nu a facut dovada restituirii banilor, instanta il va obliga pe acesta la plata sumei de 1000 lei catre reclamant, cu titlu de daune - interese materiale, avand in vedere ca, potrivit principiilor care guverneaza obligatiile civile, executarea in natura a unei obligatii de a da, ce are ca obiect o suma de bani, este intotdeauna posibila.
Nu poate fi primit argumentul compensatiei, invocat de catre parat, care a invederat, in cadrul raspunsurilor la intrebarile de la interogatoriul propus de reclamant, ca a primit banii pentru munca prestata anterior, in gospodaria acestuia din urma. In acest sens, au a fi luate in considerare, atat inscrisul evocat anterior, cat si declaratiile martorilor, din care rezulta ca banii au fost dati cu titlu de imprumut.
2. Referitor la cea de-a doua conventie, materializata in inscrisul de la fila 5, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 969 alin. 1 C. civ., care consacra principiul obligativitatii contractelor, „conventiile legal facute, au putere de lege intre partile contractante”. De asemenea, instanta aminteste ca regula, in materie de conventii, este materializata in principiul consensualismului, in virtutea caruia simplul acord de vointa al partilor, neviciat, neinsotit de nici un fel de forma, este suficient pentru formarea valabila a actului. Contractul este unul consensual; faptul ca reclamantul a remis, la data perfectarii conventiei, graul, catre parat, nu este de natura a determina concluzia ca in speta este vorba de un contract real.
Se mai cuvine precizat faptul ca, in virtutea dispozitiilor art. 943 C. civ., contractul este unul bilateral, intrucat continutul raportului juridic evidentiaza obligatii din partea ambelor parti: reclamantul s-a obligat ca, in schimbul obligatiei paratului de a-i presta munca in gospodarie, sa-i remita acestuia o cantitate de grau.
Proba raportului juridic dedus judecatii se face prin inscrisul intitulat act de mana, coroborat, daca mai era nevoie ( avand in vedere ca necesitatea indeplinirii formalitatii multiplului exemplar a fost suplinita prin recunoasterea expresa a inscrisului de catre parat ), cu declaratiile martorilor.
In consecinta, paratului ii incumba obligatia ( de a face ) ca, pana la expirarea termenului stipulat in favoarea sa – 05.08.2009 – sa fi executat prestatia l-a care s-a angajat, respectiv munca in gospodaria reclamantului.
Potrivit art. 1073 C. civ., „Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si, in caz contrar, are dreptul la dezdaunare”, iar potrivit dispozitiilor art. 1075 C. civ., „Obligatia de a face ( … ) se schimba in dezdaunari in caz de neexecutare din partea debitorului”. Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 1082 C. civ., „Debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese, sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este de rea-credinta sin parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata”.
In raport de aceste reglementari legale si de situatia de fapt expusa, instanta apreciaza, ca sunt intrunite conditiile cumulative pentru angajarea raspunderii civile contractuale a paratului, respectiv:
a) existenta unei fapte ilicite;
b) existenta unui prejudiciu;
c) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
d) existenta vinovatiei celui care a savarsit fapta.
a) Referitor la fapta ilicita, din ansamblul probator analizat, existenta acesteia ( definita ca orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane ) este indiscutabila, fiind concretizata in activitatea omisiva a paratului de executa prestatia l-a care s-a obligat, respectiv munca in gospodaria reclamantului. Acest aspect este probat prin declaratiile celor doi martori audiati, din care reiese ca paratul a refuzat, ulterior incheierii conventiei, sa mai presteze munca in gospodaria reclamantului.
b) In ceea ce priveste existenta unui prejudiciu, instanta retine ca acesta are un caracter cert, intrucat este sigur, atat in privinta existentei, cat si a posibilitatii de evaluare, concretizand tocmai urmarea faptei ilicite a paratului, ce consta in neexecutarea obligatiei asumate.
c) In ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, acesta rezulta din materialitatea savarsirii faptei ilicite, in sensul ca fenomenul-cauza ( respectiv activitatea paratului ) a favorizat in mod nemijlocit producerea efectului ( concretizat in prejudiciul suferit ), inlesnind nasterea procesului cauzal, grabind si favorizand dezvoltarea sa.
d) Din punct de vedere al vinovatiei, instanta retine ca, in materie contractuala, aceasta este prezumata, paratul urmand a cadea in pretentii, intrucat nu a dovedit existenta unui caz fortuit sau de forta majora, care sa-l exonereze de executarea obligatiei.
Relativ la evaluarea prejudiciului, in virtutea prevederilor art. 1084 C. civ., acesta trebuie sa cuprinda atat pierderea efectiv suferita, cat si castigul pe care reclamantul ( in calitate de creditor al raportului juridic dedus judecatii ) nu l-a realizat.
Cu respectarea regulii expuse, avand in vedere si principiul disponibilitatii, care guverneaza procesul civil, instanta apreciaza ca pierderea efectiv suferita de reclamant, singura solicitata prin actiune, cristalizeaza valoarea graului oferit paratului. Astfel, dupa cum rezulta din adeverinta nr. 26/26.03.2010 a SC P. SRL, in anul 2009, pretul de achizitie al unui kg de grau este de 1 leu. In aceste conditii, evaluarea efectuata de reclamant nu este cea reala, intrucat aceasta concretizeaza numai suma de 200 lei.
Nici in acest caz nu poate fi avuta in vedere compensatia invocata de parat, intrucat, dupa cum rezulta din depozitia martorului P.A. ( martor propus chiar de parat ), acesta a prestat intr-adevar, munca in gospodaria reclamantului, in perioada februarie-aprilie 2009, constand in pus parchet si dat cu glet, insa a fost remunerat corespunzator, intrucat se apropia Pastele.
Pentru acesta motive, urmeaza a fi admisa, in parte, actiunea, si a fi obligat paratul la plata sumei totale de 1200 lei, catre reclamant, cu titlul de daune-interese materiale.
Relativ la cheltuielile de judecata, se retine faptul ca reclamantul a efectuat cheltuieli in suma totala de 434 lei, constand in taxa judiciara de timbru– 131 lei, timbru judiciar – 3 lei, 300 lei - onorariu avocat ( chitanta nr. 08/19.02.2010 ).
In raport de aspectul conform caruia actiunea va fi admisa in parte, vazand si dispozitiile art. 274 alin. 1 si 276 CPC, va fi obligat paratul, proportional cu partea din actiune cu privire la care a cazut in pretentii, la plata sumei de 350 lei, catre reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Despagubiri, penalitati
DREPTURI SALARIALE ALE PERSONALULUI DIDACTIC. APLICAREA DISPOZITIILOR LEGALE PRIVIND PLATA AJUTORULUI FINANCIAR PENTRU ACHIZITIONAREA DE CARTI SI PROGRAME EDUCATIONALE IN FORMAT ELECTRONIC - Sentinta civila nr. 1921/LM/2011 din data de 15.11.2011Despagubiri din asigurare de raspundere in cazul accidentelor de circulatie. Subrogatie. Neaplicarea solidaritatii. - Decizie nr. speta 5 din data de 08.01.2008
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii dreptului de libertate in mod nelegal (art.504-507 Cod proc. penala). Data de la care incepe sa curga termenul de exercitare a actiunii p... - Sentinta civila nr. speta 2 din data de 04.01.2008
Despagubiri pentru lipsa de folosinta corelativ cu dreptul de retentie - Decizie nr. 88 din data de 05.03.2015
Folosinta teren agricol. Despagubiri acordate la valoarea corespunzatoare a folosului de tras - Decizie nr. 660 din data de 04.12.2014
LITIGIU CU PROFESIONISTI - Sentinta comerciala nr. 1049 din data de 04.11.2014
Solicitare pe cale separata a cheltuielilor de judecata. Reducere onorar de avocat. - Decizie nr. 219 din data de 03.04.2014
Despagubiri solicitate in baza Legii 221 din 2009. Constatarea caracterului politic a deportarii - Sentinta civila nr. 240 din data de 07.03.2011
Despagubiri - Decizie nr. 60 din data de 28.01.2011
Despagubiri - Sentinta civila nr. 138 din data de 04.02.2011
Despagubiri solicitate in baza Legii 221/2009 reprezentand contravaloarea unor bunuri confiscate abuziv de regimul comunist, fara ca masura confiscarii sa aiba caracter politic. - Sentinta civila nr. 969 din data de 15.10.2010
Esalonarea platilor stabilite prin titlul executoriu. - Decizie nr. 152 din data de 04.03.2010
Despagubiri - Sentinta civila nr. 1 din data de 15.09.2008
Pretentii - Sentinta civila nr. 330 din data de 05.05.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 17 din data de 13.01.2010
Evacuare - Sentinta civila nr. 181 din data de 26.02.2009
Fonduri europene. Natura de acte administrative a proceselor-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare si consecintele ce decurg din aceasta cu privire la prezumtiile legale si sarcina probei. - Decizie nr. 658/R din data de 04.06.2015
Validarea de catre vicepresedintele A.N.R.P. a hotararii unei comisii judetene de aplicare a Legii nr. 9/1998. A.N.R.P. nu se poate apara invocand propria culpa in negasirea resurselor financiare efectuarii platii acestor despagubiri. - Decizie nr. 71/R din data de 16.01.2015
Art. 41 din Legea nr. 165/2013 interpretare notiunea de hotarare judecatoreasca prin care s-a stabilit cuantumul despagubirilor. - Decizie nr. 284/R din data de 03.03.2015
Competenta legala de luare a masurii alocarii unor judecatori de la alte sectii la constituirea completurilor de judecata ale unei sectii, in mod exceptional. Diferenta intre aceasta masura, pe de o parte si delegare/detasare/transfer, pe de alta parte. - Decizie nr. 2110/R din data de 19.09.2014