Plangere contraventionala OUG 195/2002

Obiect: plangere contraventionala OUG 195/2002
SENTINTA CIVILA Nr. 1625/10.06.2010

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, petentul C.S. a formulat plangere contraventionala impotriva procesului-verbal seria CC nr. xxxxxxx incheiat la data de 07.01.2010 de catre agent constatator din cadrul Politiei T..
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca in fapt, prin procesul-verbal a fost sanctionat cu puncte amenda si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce, retinandu-se in sarcina sa faptul ca in data de 07.01.2010 a depasit viteza maxima admisa pe sectorul de drum pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, respectiv strada X. din oras T..
In motivarea plangerii, petentul arata ca procesul verbal de contraventie contestat nu cuprinde mentiunile obligatorii impuse de art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind lovit de nulitate, ca agentul constatator nu a consemnat in cuprinsul procesului verbal obiectiunile pe care le-a formulat, in sfarsit ca autoturismul pe care era instalat aparatul radar la momentul depistarii era echipat cu cauciucuri de iarna, ceea ce duce la inregistrarea unei viteze mai mare cu 10 % decat cea indicata de kilometrajul masinii.
In dovedirea plangerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat, dovada retinerii permisului de conducere, copie act identitate.
Plangerea contraventionala este scutita de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar in conformitate cu dispozitiile art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 si art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
In aparare, intimatul a depus la dosarul cauzei la data de 5 martie 2010, prin serviciul Registratura, intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca din cuprinsul procesului-verbal contestat rezulta ca la data de 07.01.2010, petentul a condus auto cu nr. de inmatriculare NT.XX.XXX pe strada X. din T., fiind inregistrat cu aparatul radar de pe auto MAI xxxxx cu viteza de 105 km/h, filmat pe caseta 6 f.
Fapta comisa de petent este prevazuta de art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 si sanctionata de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
In aceste conditii, din punct de vedere al legalitatii, procesul-verbal contestat este legal intocmit deoarece nu lipseste niciun element care este de natura sa atraga nulitatea absoluta, iar faptele au fost constatate in imprejurarile descrise de agentul constator care nu sunt de natura sa inlature caracterul contraventional al faptei.
Intimatul mai arata ca din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal, sanctionarea petentului a fost determinata de nesocotirea prevederilor legale referitoare la depasirea limitei de viteza. Apararea formulata de petent cu ocazia aducerii la cunostinta a continutului procesului-verbal nu este de natura a inlatura caracterul contraventional al faptei savarsite si nu creaza convingerea ca petentul a tras invatamintele corespunzatoare din situatia creata.
In concluzie, intimatul sustine ca incadrarea juridica a faptei a fost realizata corespunzator, sanctiunea aplicata in limitele actului normativ, procesul-verbal contestat este legal si temeinic intocmit, iar plangerea este neintemeiata.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile H.G. nr. 1391/2006 si O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
In dovedirea sustinerilor, intimatul a depus la dosarul cauzei, in copie, urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal de contraventie contestat, raport din 10.02.2010, atestat nr. 27 din 15.03.2009, buletinul de verificare metrologica nr. xxxxxxx din 27.08.2008, registru de evidenta a constatarilor privind depasirea vitezei legale si a altor fapte contraventionale, precum si a masurilor luate si plansa fotografica.
Analizand actele si lucrarile dosarului precum si sustinerile partilor, instanta retine urmatoarele:
In fapt, din cuprinsul procesului-verbal seria CC nr. xxxxxxx incheiat la data de 07.01.2010 de catre agent constatator din cadrul Politiei T. rezulta ca petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 540 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 si sanctionata de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
Pentru a dispune sanctionarea contraventionala a petentului, agentul constator a retinut ca la data 07.01.2010, petentul a condus auto cu nr. de inmatriculare NT.XX.XXX pe strada X. din T., fiind inregistrat cu aparatul radar de pe auto MAI XXXXX cu viteza de 105 km/h, filmat pe caseta 6 f.
In drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, a faptei savarsite si a datei comiterii sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.
 Aplicand aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta in cauza, instanta verificand procesul-verbal seria CC nr. xxxxxxx incheiat la data de 07.01.2010 de catre agent constatator din cadrul Politiei T., din punct de vedere al legalitatii, apreciaza ca sunt respectate cerintele imperativ-limitativ prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii, care ar putea fi luate in considerare si din oficiu.
Instanta nu poate da eficienta juridica sustinerii petentului referitoare la nulitatea procesului verbal determinata de nerespectarea dispozitiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, deoarece din cuprinsul inscrisului constatator rezulta ca au fost respectate cerintele privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta savarsita, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator si nici celor referitoare la nulitatea procesului verbal determinata de nerespectarea dispozitiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, aceasta deoarece nerespectarea acestora atrage nulitatea relativa a procesului-verbal care, pentru a produce efecte juridice trebuie sa fi produs petentului o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal. In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie care prin Decizia nr. 22/2007 a stabilit ca nerespectarea cerintelor inscrise in art. 16 alin. (7) din actul normativ mentionat atrage nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei. Pentru a pronunta aceasta solutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca in art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt enumerate datele pe care trebuie sa le cuprinda in mod obligatoriu procesul-verbal de constatare a contraventiei.
In acest sens este de observat ca si in art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt inscrise anumite cerinte specifice pe care trebuie sa le indeplineasca, in anumite situatii, procesul-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei, este adevarat, fara a se mai mentiona ca nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.
 Or, situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din ordonanta. Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificandu-se ca numai in astfel de situatii "nulitatea se constata si din oficiu". In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act.
In conditiile in care potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila Decizia este obligatorie, instanta retine ca nerespectarea dispozitiilor legale invocate de petent, atrage nulitatarea procesului-verbal numai in situatia in care i s-a produs acestuia o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel. Or, in conditiile in care petentul a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiectiunile sale si de a fi analizate de o instanta indepedenta si impartiala prin promovarea plangerii contraventionale, nu i s-a adus vreo vatamare dreptului sau la aparare care sa nu poata fi inlaturata in alt mod. In consecinta, instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a –si produce efectele nulitatea relativa deoarece vatamarea adusa petentului a putut fi inlaturata prin promovarea plangerii contraventionale.
Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine ca fapta contraventionala pentru care petentul a fost sanctionat este prevazuta si sanctionata de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G nr. 195/2002, republicata potrivit caruia depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile.
Totodata, instanta mai retine ca cerintele metrologice si tehnice ale utilizarii cinemometrelor folosite de politia romana la stabilirea vitezei de circulatie a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
In conformitate cu prevederile art. 4 din Norma de metrologie legala intitulat Cerinte privind utilizarea cinemometrelor, masurarile si inregistrarile care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislatiei rutiere in vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de catre operatori calificati. Instruirea operatorilor se va efectua in conformitate cu reglementarile specifice in vigoare, elaborate de institutia abilitata sa detina si sa utilizeze cinemometrele. Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai daca au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate in conformitate cu prevederile prezentei norme si sunt insotite de buletine de verificare metrologica in termen de valabilitate. Masurarile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislatiei rutiere daca nu sunt respectate cerintele 4.1...4.3 precum si in urmatoarele cazuri:
- daca masurarile au fost efectuate in conditii de ceata, ploaie, ninsoare sau furtuna;
- daca cinemometrul este destinat numai utilizarii in regim stationar, iar masurarile au fost efectuate cu cinemometrul in miscare;
- daca, in momentul masurarii, in raza de masurare a aparatului se deplaseaza simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar in evidenta.
Aplicand aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta in cauza, instanta apreciaza ca cinemometrul utilizat de agentul constatator indeplineste toate conditiile prevazute in mod imperativ de lege astfel incat constatarea contraventiei sa fie efectuata cu un mijloc tehnic certificat si verificat din punct de vedere metrologic.
Asadar, inregistrarea depusa la dosarul cauzei de intimat respecta cerintele prevazute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuata masurarea, valoarea vitezei masurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, in care este pus clar in evidenta nr. de inmatriculare, iar cinemometrul tip Python II este certificat prin Aprobarea Model nr. 185/2001 si masoara in regim stationar si in deplasare si este verificat metrologic fiind in termenul de valabilitate asa cum rezulta din buletinul de verificare metrologica nr. 0197638 din 25.08.2008. In aceste conditii, instanta apreciaza ca inregistrarea poate constitui o proba pentru aplicarea legislatiei rutiere deoarece este respectata si conditia reglementata de art. 4.2 din Norma de metrologie legala. In acest sens, instanta are in vedere atestatul de operator radar nr. 27 din 15.03.2009 din care rezulta ca agent este atestat sa foloseasca si sa exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier si masurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor. In conditiile in care procesul-verbal seria CC nr. xxxxxxx incheiat la data de 07.01.2010 a fost intocmit de catre agent din cadrul Politiei T., instanta retine ca agentul constatator este un operator calificat in sensul dispozitiilor legale mentionate precum si cele prevazute de art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata potrivit carora constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de catre politistul rutier.
Prin urmare, instanta retine ca inregistrarea radar efectuata de catre intimat constituie o proba pentru aplicarea legislatiei rutiere in vigoare deoarece sunt respectate cerintele prevazute in mod imperativ de lege.
In aceste conditii, din inregistrarea efectuata coroborata cu mentiunile procesului-verbal seria CC nr. xxxxxxx incheiat la data de 07.01.2010 de catre agent constatator din cadrul Politiei T., instanta retine ca la data de 07.01.2010 petentul a condus autovehiculul cu nr. de inmatriculare NT.XX.XXX pe DN 15 B, in localitatea T., cu viteza de 1o5 km/h.
In ceea ce priveste forta probanta a procesului-verbal, instanta are in vedere ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, definind in mod autonom notiunea de acuzatie in materie penala, in raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea in dreptul intern, natura faptei si natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate, a statuat ca scopul interpretarii date dispozitiilor art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, in sensul ca notiunea de "acuzatie in materie penala" include si domeniul contraventional, a fost acela de a asigura aceeasi garantii procesuale celor invinuiti de savarsirea unei contraventii ca si celor invinuiti de savarsirea unei infractiuni (Sporrong si Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputand lipsi dintre acestea prezumtia de nevinovatie instituita prin art. 6.2 din Conventie (Anghel contra Romaniei, 4.10.2007)
Totodata, instanta are in vedere si Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntata in cauza Neata contra Romaniei din data de 18.11.2008 in care Curtea a reamintit ca in materie penala, problema administrarii probelor trebuie privita prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzarii, dubiul profitand persoanei acuzate. In plus, acuzarii ii revine sarcina sa ii prezinte persoanei in discutie capetele de acuzare care i se imputa in scopul de a-i acorda acesteia ocazia sa isi pregateasca si sa isi prezinte apararea in consecinta precum si de a oferi probe suficiente pentru a-si fundamenta o declaratie de vinovatie. Totodata, Curtea a mai reamintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, jurisdictiilor nationale le revine in principal sarcina de a aprecia elementele de proba administrate in fata lor si de a se pronunta asupra pertinentei acelor probe pe care partile doresc sa le propuna in vederea administrarii. Desi Conventia garanteaza in art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementeaza admisibilitatea probelor ca atare, materie care intra in sfera de competenta a dreptului intern. Curtea a reamintit ca sarcina sa consta in aceea de a cerceta daca procedura litigioasa privita in ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.
Fata de jurisprudenta Curtii de contencios European, instanta apreciaza ca sanctiunile contraventionale aplicate in baza prevederilor Codului rutier au adresabilitate generala, au caracter represiv si punitiv, cu atat mai mult cu cat dreptul de a conduce un autovehicul este de o mare insemnatate pentru viata oricarei persoane.
Prin urmare, instanta retine ca relatarile agentului constatator referitoare la faptul ca petentul a circulat in localitate beneficiaza de o prezumtie relativa de adevar care nu a fost rasturnata de catre petent.
In raport de motivele expuse mai sus, instanta concluzioneaza ca prezumtia relativa de adevar de care beneficiaza constatarile personale ale agentului constatator nu este de natura a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumtiei de nevinovatie, aplicabil si in cadrul procedurii contraventionale, deoarece prezumtiile ca probe indirecte, nu sunt in principiu contrare Conventiei. Astfel, in Hotararea pronuntata in cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumtiile sunt permise de Conventie dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile tinand seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apararii (paragr. 28).
In conditiile in care, potrivit dispozitiilor legale, constatarea contraventiilor ce constituie incalcari ale dispozitiilor legale referitoare la circulatia pe drumurile publice se realizeaza cu mijloace tehnice certificate si verificate metrologic, instanta nu poate da eficienta sustinerilor referitoare la faptul ca ar fi circulat cu viteza mai mica deoarece din inregistrarea depusa rezulta ca la data de 07.01.2010, ora 16:18, acesta a condus autovehiculul cu nr. de inmatriculare NT.XX.XXX pe DN 15 B, in localitatea T., cu viteza de 105 km/h.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contraventiei s-a materializat prin actiunea petentului de a conduce la data de 07.01.2010, ora 16:18, autovehiculul cu nr. de inmatriculare NT.XX.XXX pe DN 15 B, in localitatea T., cu viteza de 105 km/h.
Totodata, instanta mai retine ca si aplicand dispozitiile art. 3.1 din Norma de metrologie legala, referitoare la erorile maxime tolerate pentru cinemometrele care masoara in regim de deplasare, petentul a depasit viteza maxima admisa in localitate cu peste 50 km/h.
Urmarea imediata a faptei savarsite de catre petent, consta in lezarea valorii sociale care asigura desfasurarea fluenta si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private, cat si a mediului.
Legatura de cauzalitate dintre fapta savarsita de petent si urmarea imediata, rezulta, ex re, din insasi savarsirea actiunii incriminate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a petentului fata de fapta si urmarile acesteia imbraca forma vinovatiei in modalitatea intentiei indirecte deoarece a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Fata de cele expuse, instanta apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contraventionale prevazuta si sanctionata de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situeaza in sfera ilicitului contraventional, ce constituie temei al raspunderii contraventionale a petentului.
In ceea ce priveste sanctionarea petentului, instanta retine ca prin procesul-verbal petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 540 lei.
Referitor la individualizarea sanctiunii, instanta va avea in vedere criteriile prevazute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului.
In concret, instanta apreciaza ca fapta comisa de petent prezinta un grad de pericol social relativ scazut avandu-se in vedere circumstantele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de savarsire, depasirea limitei maxime de viteza admisa pe drumul public in localitate cu 36 km/h, imprejurarile in care a fost comisa, respectiv pe drumul public, de urmarea produsa si anume lezarea valorii sociale care asigura desfasurarea fluenta si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice precum si atitudinea petentului care nu a recunoscut savarsirea faptei.
In raport de aceste criterii de individualizare, instanta apreciaza ca sanctiunea principala aplicata de agentul constatator este individualizata in mod corect spre minimul special.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara, instanta retine ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului este prevazuta si sanctionata de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G nr. 195/2002, republicata potrivit caruia depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile. Totodata, in conformitate cu prevederile art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, savarsirea contraventiei prevazute art. 101 alin. 3 atrage si retinerea permisului de conducere, ca masura tehnico-administrativa, definita de art. 97 alin. 1 lit. a din acelasi act normativ.
Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta apreciaza ca plangerea contraventionala formulata de petent este neintemeiata si, prin urmare, o va respinge.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila si al principiului disponibilitatii, instanta va luat act ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.