Plangere contraventionala OUG 195/2002

Plangere contraventionala OUG 195/2002
SENTINTA CIVILA  Nr. 1997/ 21 August 2009

Prin cererea inregistrata la data de 22.04.2008, pe rolul Judecatoriei, petenta P.T. a formulat, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN, plangere impotriva procesului-verbal de contraventie seria CC nr. xxxxxxx din data de 19.04.200, prin care  a fost sanctionata pentru incalcarea prevederilor art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
In motivarea actiunii, petenta a mentionat faptul ca, la acea data, circula cu autoturismul prin orasul X. si ca a intrat in intersectie pe culoarea verde a semaforului. A mai aratat aceasta ca a fost oprita la mai mult de 1000 de metri de semafor, precum si ca agentul constatator a savarsit abuz in serviciu.
Cererea nu a fost intemeiata pe nicio dispozitie legala.
In dovedirea pretentiilor sale, petenta a propus proba cu inscrisuri si martori.
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 3 din OG nr. 32/1995.
Legal citat, intimatul a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii, ca neintemeiata, apreciind ca, din punct de vedere al legalitatii, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei a fost intocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001, acestuia nelipsindu-i vreun element de natura a atrage nulitatea sa absoluta, iar fapta a fost constatata in imprejurarile descrise de agentul constatator.
Din punct de vedere al temeiniciei, intimatul considera ca fapta savarsita de contravenienta este reala, precum si faptul ca apararea acesteia nu este de natura a inlatura caracterul faptei savarsite.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile OG nr. 2/2001.
In dovedire, intimatul a propus proba cu inscrisuri, respectiv procesul-verbal de contraventie si raportul agentului de politie constatatator.
Prin sentinta civila nr. xxxx/10.12.2008, instanta a respins plangerea, retinand ca petenta a savarsit, la data de xx.xx.200x, fapta contraventionala descrisa in procesul-verbal, in sensul ca a patruns in intersectia str. Marasesti cu str. Stefan cel Mare pe culoarea rosie a semaforului. A mai retinut instanta initial investita, ca sustinerile petentei conform carora in momentul in care a patruns in intersectie, era culoarea verde, confirmate de martora audiata, nu au suport real, avand in vedere ca martora, care a afirmat ca era in masina petentei, a declarat ca ea nu cunoaste reguli de circulatie si ca petenta a fost oprita dupa 1000 de metri dupa semafor. Sanctiunea a fost aplicata corect, amenda de 200 lei, fapta constituie contraventie prevazuta de art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 si este sanctionata de art. 100 alin. 3 lit d din OUG nr. 195/2002R. Sub aspectul legalitatii intocmirii procesului-verbal de constatare si sanctionare nu s-au constatat nereguli, acesta respectand prevederile OG nr. 2/2001 R.
Impotriva sentintei a formulat recurs petenta, solicitand anularea procesului – verbal de contraventie atacat; aceasta a aratat ca a trecut pe culoarea verde, aspect confirmat de martori, ca a fost oprita dupa mai mult de 1000 de metri si ca trebuie audiat cel de-al doilea martor propus la instanta de fond.
Prin decizia civila nr. xxx/23.03.2009 a fost admis recursul,  fiind casata sentinta atacata si trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
In considerentele deciziei s-a retinut faptul ca instanta de fond a inlaturat declaratia singurului martor audiat in cauza, fara a mai dispune cu privire la cel de-al doilea martor incuviintat, astfel incat pronuntarea solutiei initiale nu s-a fundamentat pe administrarea unor probe concludente, prin care sa fie verificate apararile petentei.
Cauza a fost inregistrata din nou pe rolul Judecatoriei, la data de xx.0x.200x, la termenul din data de xx.0x.200x, fiind audiat si cel de-al doilea martor incuviintat de instanta investita initial, respectiv P.M..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de xx.xx.200x, petenta P.T. a fost sanctionata contraventional de catre agentii de politie rutiera ai orasului X., cu amenda in cuantum de 200 de lei si cu retinerea permisului de conducere, pentru savarsirea faptei prevazute de art. 52 alin. 1 din H.G. 1391/2006.
S-a retinut in procesul-verbal seria CC nr. xxxxxxx ca, la data de mai sus, ora 20:30, contravenienta a circulat cu auto pe str. Mihai Eminescu, iar, la intersectia cu str. Stefan cel Mare, a patruns pe culoarea rosie a semaforului electric in functiune ( fila 3 din dosarul initial ).
Avand in vedere dispozitiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanta este datoare sa verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal evocat, instanta retine ca acesta a fost legal intocmit, fiind evidentiate in cuprinsul sau, toate elementele prevazute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Analizand cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constata, insa, ca procesul-verbal atacat nu indeplineste conditiile de temeinicie pentru sanctionarea in mod valabil a contravenientei, avand in vedere prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza aceasta, nerasturnata prin actul de constatare si sanctionare, date fiind urmatoarele considerente:
 In primul rand, instanta retine ca petenta beneficiaza de garantiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O., relative la dreptul la un proces echitabil.
In al doilea rand, astfel cum s-a stabilit in cauza Anghel impotriva Romaniei, jurisprudenta curtii de contencios european al drepturilor omului fiind obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, pentru stabilirea faptului daca o fapta are sau nu natura penala ( in vederea atragerii garantiilor si drepturilor corespunzatoare in favoarea persoanei care a savarsit-o ), exista trei criterii alternative:
1. calificarea faptei in dreptul intern;
2. natura faptei incriminate;
3. natura si gravitatea sanctiunii aplicate.
In dreptul romanesc, domeniul contraventional este unul situat in afara dreptului penal, dar cum, potrivit Curtii de la Strasbourg, acest prim criteriu are doar o valoare relativa, urmeaza a fi analizate celelalte doua, pentru lamurirea caracterului sanctiunilor contraventionale, prin prisma art. 6 din Conventie.
Referitor la natura faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificata ca fiind penala, norma de incriminare trebuie sa se adreseze tuturor, avand o aplicabilitate generala, nu doar unui grup restrans de persoane.
Ultimul criteriu, respectiv natura si severitatea sanctiunii, este indeplinit cand sanctiunea are un caracter preventiv si sanctionator, indiferent de cuantumul amenzii, daca ea nu este destinata acoperirii unui prejudiciu, ci vizeaza prevenirea savarsirii altor fapte si sanctionarea faptuitorului.
Mergand pe linia de rationament a Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta retine ca primul si cel de-al doilea criteriu, mentionate in cele ce preced, nu sunt aplicabile spetei de fata ( primul, evident, deoarece contraventia in dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civila, iar cel de-al doilea, intrucat norma de incriminare, respectiv OUG nr. 195/2002 si H.G. 1391/2006, se adreseaza unui grup restrans de persoane, format din indivizi cu o anumita calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere ).
Totusi, potrivit ultimului criteriu, fapta petentei P.T. poate fi asimilata uneia penale, in sensul  evocat, avand in vedere faptul ca sanctiunea aplicata, respectiv amendarea cu suma de 200 de lei si retinerea permisului, are un caracter deopotriva sanctionator si preventiv, nefiind destinata acoperirii vreunui prejudiciu.
Asa fiind, contravenienta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, pe care nu poate fi obligata sa o rastoarne, sarcina probei revenind institutiei al carei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Este adevarat ca procesul-verbal de contraventie beneficiaza de o prezumtie de autenticitate si veridicitate in ceea ce priveste fapta constatata ca urmare a perceptiilor proprii ale agentului de politie, insa o atare prezumtie nu poate avea decat o valoare relativa. Prin urmare, ea poate fi rasturnata prin dovada contrarie celor retinute in actul de sanctionare.
In acest sens, vor fi retinute declaratiile martorilor propusi de catre petenta, astfel:
Daca martorul P.M. declara amanuntit ca, in timp ce se afla pe marginea trotuarului in dreptul trecerii de pietoni, in intersectia din fata complexului comercial central, a observat cum autoturismul condus de petenta, oprit langa el la culoarea rosie a semaforului, primul dintr-o coloana de masini, a pornit in momentul schimbarii semaforului in verde, fiind claxonat din spate de un alt autoturism, din depozitia martorei M.A., aflata in masina cu petenta si audiata in prima faza ( fila 11 din dosarul initial ), reiese ca autoturismul condus de aceasta din urma a patruns in intersectie cand semaforul era pe culoarea verde. Declaratiei martorei nu ii poate fi minimizata valoarea probatorie, pentru motivul ca aceasta a declarat ca nu cunoaste reguli de circulatie, din moment ce depozitia ei s-a concretizat in relatarea unor aspecte percepute personal, iar nu in aprecieri care presupun cunostinte de specialitate. De asemenea, nici declaratia martorului P.M. nu are a fi indepartata, numai pentru motivul ca aceasta nu isi aminteste cu exactitate data si ora petrecerii evenimentului, lacunele de memorie fiind inerente proceselor intelective umane, pentru aspecte ce au avut loc cu un anumit timp in urma, in speta cu peste un an.
Prin urmare, din moment ce ambii martori au mai declarat ca masina petentei a fost oprita la peste 1000 de metri de intersectia in cauza, si ca, potrivit declaratiei celui de-al doilea martor, in intersectie nu se afla nici un echipaj de politie, instanta este circumspecta in a aprecia daca procesul-verbal a fost macar intocmit ca urmare a constatarii faptei prin propriile simturi ale agentului de politie. Astfel fiind, nu pot fi retinute solicitarile intimatului, din intampinare, de a respinge actiunea, cu motivarea ca fapta retinuta in sarcina petentei ar fi reala.
Pentru considerentele ce preced, instanta va admite plangerea, urmand a anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. xxxxxxx, din data de xx.xx.200x, ora 20:35, si a o exonera pe contravenienta de plata amenzii aplicate, in cuantum de 200 de lei.
Instanta considera ca nu este  in caderea sa dispunerea restituirii permisului de conducere al petentei, din moment ce dispozitiile art. 113 alin. 1 lit. 3 statueaza ca „permisul de conducere se restituie titularului in baza hotararii judecatoresti ramase definitive prin care ( … ) procesul-verbal de constatare a contraventiei a fost anulat”. Prevederile citate urmeaza a fi analizate in ansamblul reglementarii articolului mentionat, care, la alin. 2 dispune ca „permisul de conducere se restituie de catre politia rutiera in conditiile stabilite in regulament”. Iar potrivit art. 219 alin. 2 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, „restituirea permisului de conducere se dispune de catre seful serviciului politiei rutiere pe raza careia a fost savarsita fapta, la cererea titularului, ( … ) in baza hotararii judecatoresti ramase definitive prin care ( … ) procesul-verbal de constatare a contraventiei a fost anulat”. Prin urmare, fata de prevederile citate, instanta retine ca nu este competenta sa se pronunte asupra restituirii permisului de conducere, petenta avand sarcina de a urma traseul propus in cele ce preced, la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, din moment ce procesul-verbal de contraventie va fi anulat in totalitate.
 De asemenea, dand eficienta principiului disponibilitatii partilor, care guverneaza procesul civil, intrucat nu au fost solicitate cheltuieli de judecata, se va lua act de atare situatie.