Contract comercial. Interpretare. Rezolutiunea contractului

Prin sentinta civila nr. 100/26.01.2011 s-a admis actiunea reclamantei si a fost obligata societatea parata sa restituie suma de 300.000 USD+TVA calculata in RON la data platii, reprezentand comision incasat in temeiul contractului de comision nr. 4/03.03.2008 si sa plateasca cheltuieli de judecata in cuantum, de 20.016,32 RON.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instante de fond a retinut urmatoarele:
Intre parti s-a incheiat Contractul de comision nr. 04/03.03.2008, prin care reclamanta denumita conform contractului „Beneficiar” sau „A.” a desemnat parata denumita „Agent” sau „VTC”, sa-i furnizeze asistenta in achizitionarea a circa 12.000 tone de deseuri recuperabile de pe platforma industriala C. Onesti si sa faciliteze „Tranzactia”.
Conform Cap. A art. 2-5 din Contract, parata s-a obligat sa furnizeze consultanta si asistenta reclamantei in legatura cu Tranzactia pe care o va intermedia pentru, in numele si pe contul beneficiarului, in beneficiul si in interesul acestuia, in schimbul unui comision in valoare fixa de 300.000 (USD+TVA), parata urmand a depune toate diligentele si eforturile si isi va exercita toata indemanarea, atentia si competentele pentru a asigura indeplinirea Tranzactiei in cele mai bune conditii posibile pentru beneficiar.
De asemenea, „Agentul il va informa pe beneficiar cu privire la orice oportunitati, discutii, negocieri, etc. relevante si privitoare la termenii si conditiile Tranzactiei, in orice moment in care aceasta informare devine necesara pentru asigurarea unei bune desfasurari a tranzactiei”, iar conform Cap. 3 art. 1(1) „parata s-a obligat sa coopereze cu buna credinta, sa faca toate eforturile necesare si sa parcurga toti pasii necesari pentru a incheia si finaliza Tranzactia in beneficiul A. si in interesul acestuia”.
Ca urmare, din interpretarea termenilor contractuali, respectiv „indeplinirea Tranzactiei”, „buna desfasurare a Tranzactiei”, „incheierea si finalizarea Tranzactiei”, rezulta ca parata si-a asumat o obligatie de diligenta, constand intr-o activitate de considerare permanenta care sa aiba drept finalitate executarea in cele mai bune conditii pentru beneficiar a „Tranzactiei”, respectiv a contractului de vanzare-cumparare deseuri nerecuperabile de pe platforma industriala Carom Onesti.
In Cap. A art. 10 din contract, partile au inserat un pact comisoriu expus unilateral, cu o clauza de agravare a raspunderii, conform caruia „In cazul in care Agentul nu reuseste sa duca la indeplinire solicitarile Beneficiarului, cu privire la termenii si conditiile Tranzactiei, s-au incalca in vreun fel prezentul Contract, Contractul va fi considerat nul si neavenit, iar Agentul nu va avea dreptul de a-si primi comisionul”.
La data de 13.03.2008, reclamanta incheie sub nr. V080313 Contractul de vanzare-cumparare sub conditie suspensiva cu S.C. E.B.C. S.A. Bucuresti, prin care aceasta din urma in calitate de vanzator s-a obligat sa vanda reclamantei cantitatea de 10.000 tone deseuri fier vechi nepregatit si 2.000 tone deseuri inox nepregatit, obtinute din dezmembrarea instalatiilor care fac parte din Activul Platforma C., prevazuta in anexa 1 la contract.
Dupa incheierea „Tranzactiei” reclamanta achita paratei cu O.P. nr. 240/22.04.2004 – 327.740, 28 lei, cu O.P. nr. 331/27.05.2008 – 154.795,22 lei si cu O.P. nr. 401/17.06.2008 – 256.600,89 lei (819.046 lei) reprezentand comisionul negociat in valoare de 300.000 USD cu TVA, conform Cap. B art. 1 din Contractul de Comision, precum si prima transa din pretul Tranzactiei (3.344.350 USD).
Fata de situatia de fapt retinuta, sustinerile partilor si probele administrate in cauza, instanta a retinut culpa paratei in neexecutarea obligatiilor contractuale pe care si le-a asumat prin contractul de comision.
Astfel, desi conform Cap. C art. 1(1) aceasta si-a luat obligatia de a coopera cu buna credinta in vederea incheierii si finalizarii Tranzactiei, nu a adus la cunostinta A. ca este actionar al vanzatorului, fapt recunoscut de parata prin intampinarea depusa la dosarul cauzei, in aceasta ipostaza „intermediind” de fapt o vanzare pentru sine, incalcand obligatiile prevazute la Cap. A art. 2-5 din Contract sau Cap. 5 art. 1(1) din Contract.
De asemenea, parata a ingaduit prin reprezentantul sau legal – V.N., devenita la data de 21.04.2008 Directorul General al vanzatorului, sa instraineze bunuri ce faceau deja obiectul Contractului de vanzare-cumparare sub conditie suspensiva nr. V080313/13.03.2008, respectiv instalatia STAFENOX, mentionata in Anexa 1 la contractul mentionat (fila 25) catre S.C. C.T. S.R.L. Constanta, conform Contractului de vanzare-cumparare nr. 121/27.08.2008 (filele 20-21), conflictul de interese fiind evident, fata de interesele A., iar pe de alta parte este evidenta incalcarea dispozitiilor Cap. A art. 3 din Contract privind „indeplinirea Tranzactiei in cele mai bune conditii posibile pentru beneficiar”.
Instanta nu a putut retine apararile paratei conform carora si-ar fi indeplinit in totalitate obligatiile contractuale, deoarece cantitatea de 12.000 tone deseuri prevazuta in „Tranzactie” a fost ridicata de pe platforma C., de catre reclamanta, deoarece conform art. 3.1.1 alin. 3 din Tranzactie, „in ipoteza in care, pe parcursul derularii prezentului Contract, se va constata existenta unei cantitati de fier vechi superioare celei prevazute la art. 1.1 din Contract, vanzatorul se obliga ca la cererea cumparatorului, sa vanda acestuia cantitatea de fier vechi, gasita in plus …”.
Ori, parata nu a inlesnit „inchirierea si finalizarea Tranzactiei”, asa cum s-a obligat prin Contractul de comision.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 10 Cap. A din Contract, conform carora „In cazul in care Agentul nu reuseste sa duca la indeplinire solicitarile Beneficiarului cu privire la termenii si conditiile Tranzactiei sau incalca in vreun fel prezentul contract, Contractul va fi considerat nul si neavenit, iar Agentul nu va avea dreptul de a-si primi comisionul, instanta a apreciat ca ne aflam in prezenta unui pact comisoriu expus unilateral cu o clauza de agravare a raspunderii, aspect ce rezulta din vointa exprimata a partilor dar si prin aplicarea regulii de interpretare prevazuta de art. 982 Cod civil conform carora toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecaruia intelesul ce rezulta din actul intreg.
Pe de alta parte, in doctrina si jurisprudenta nu exista un punct de vedere comun cu privire la numarul, continutul si forta juridica a diferitelor pacte comisorii expuse, iar conform practicii instantei supreme, pactul comisoriu expres indiferent de natura sau gradul sau „nu mai face necesara interventia instantei judecatoresti”, dar daca instanta va fi investita cu o cerere prin care se invoca existenta acestei clauze, va putea face numai verificarile necesare cu privire la existenta si viabilitatea acestui instrument juridic.
Ca urmare, indiferent de termenii folositi de parti, importanta este interpretarea pactului comisoriu expres si numai pe baza unui asemenea proces, in acord cu normele din Codul civil care calauzesc interpretarea conventiilor (art. 970 alin. 2, art. 977-985) se poate stabili continutul exact al unui anumit pact comisoriu expres si pot fi evidentiate in mod corect efectele sale, partile avand posibilitatea de a redacta clauzele constitutive ale acestor pacte, iar in functie de interesul lor, pot fie sa limiteze puterea de apreciere a judecatorilor, fie sa inlature caracterul judiciar al desfiintarii contractului, desfiintare care opereaza de drept, cu sau fara respectarea formalitatilor de punere in intarziere.
Ori, din cele mentionate anterior, instanta a retinut incalcarea repetata de catre parata a clauzelor contractuale, in textul art. 10 Cap. A din contract, partile stipuland in mod expres incalcarea de catre Agent „in vreun fel” a contractului, aceasta expresie avand in vedere orice fel de neexecutare oricat de putin grava, care atrage desfiintarea contractului, partile intelegand sa foloseasca sintagma „nul si neavenit”, sintagma care nu poate avea alt inteles decat desfiintarea retroactiva a contractului, fara vreo alta formalitate sau interventia instantei si avand drept consecinta repunerea partilor in situatia anterioara, respectiv restituirea de catre parata a comisionului incasat.
Ca urmare, avand in vedere motivele de fapt si de drept retinute, instanta a admis actiunea si a obligat parata sa restituie reclamantei suma de 300.000 USD+TVA, calculata in RON la data platii, reprezentand comision incasat in temeiul contractului de comision nr. 4/03.03.2008.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, instanta a obligat parata sa achite reclamantei suma de 20.016,32 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel societatea parata.
Apelul a fost timbrat cu 7042,50 RON taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
In motivarea apelului societatea parata sustine urmatoarele:
1. Instanta de fond a ignorat dovada fundamentala a indeplinirii obligatiilor asumate, prin activitatea apelantei s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare, ceea ce rezulta si din achitarea comisionului care, potrivit contractului, se platea doar in conditiile realizarii obligatiei asumate prin contractul de intermediere. Ca acest aspect este esential in analiza gradului si modului de executare a obligatiilor pe care si le-a asumat.
2. Instanta nu a calificat contractul partilor interpretand nelegal clauzele intermedierii si a extins aplicabilitatea drepturilor si obligatiilor asumate de parti.
In ceea ce priveste calificarea contractului, desi partile l-au denumit contract de comision, acest tip de contract fiind reglementat prin  art. 405-412 Cod Comercial, fata de termenii folositi de parti si vointa reala a acestora, contractul este unul de intermediere, partile convenind prin chiar contractul incheiat ca apelanta sa intermedieze pentru, in numele si in contul beneficiarului, achizitionarea a 12.000 tone de deseuri recuperabile de pe platforma C. Onesti.
Cu privire la interpretarea clauzelor contractului, apelanta sustine o interpretare abuziva a acestora, potrivit careia apelanta ar fi trebuit sa urmareasca si executarea drepturilor si obligatiilor convenite prin contractul de vanzare-cumparare, ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 982 Cod Civil, clauzele conventiilor urmand a fi interpretate dandu-li-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg. Astfel, potrivit art. 1 cap. A apelanta se prezinta ca fiind persoana in masura sa furnizeze asistenta in legatura cu si sa faciliteze Tranzactia, ca urma sa furnizeze consultanta si asistenta, ca se obliga sa angajeze personal calificat pentru a servi scopului de a performa Tranzactia.
De asemenea, se obliga reclamanta sa comunice apelantei conditiile acceptabile pentru beneficiar, iar apelanta sa informeze intimata cu privire la alte oportunitati, negocieri privitoare la termenii si conditiile tranzactiei.
Ca natura contractului de intermediere rezulta din termenii folositi de parti (sa ofere consultanta, sa faca demersuri, sa informeze, sa faciliteze).
In ceea ce priveste asumarea obligatiei privind indeplinirea tranzactiei interpretarea nu se poate face plecandu-se de la o prezumtie de culpa, in cauza interpretarea trebuia realizata conform art. 979, 978 si 983 Cod Civil. Ca atunci cand partile au inteles sa se refere la perioada ulterioara tranzactiei au folosit termeni exacti (art. 7 Cap. A).
In ceea ce priveste calificarea clauzei de la art. 10 Cap. A din contract, instanta gresit a retinut ca aceasta este un pact comisoriu expres, sub acest aspect instanta nu a avut in vedere dispozitiile art. 969 Cod Civil, ca nulitatea intervine pentru cauze din momentul incheierii contractului si nu cele ulterioare, ca chiar prin contract, in cazul neindeplinirii obligatiilor agentul nu va avea drept la comision. Ca instanta a adaugat nelegal si a schimbat intelesul clauzei. Ca reclamanta putea doar sa solicite rezolutiunea contractului.
3. Gresit a retinut instanta de fond ca apelanta nu si-ar fi executat obligatiile asumate, ca in fapt intimata si societatea vanzatoare au incheiat contractul de vanzare-cumparare in valoare de 6.300.000 USD pentru cantitatea de 12.000 tone deseuri.
S-a imputat paratei ca nu a adus la cunostinta reclamantei ca era actionar la societatea vanzatoare, insa la data incheierii contractului vanzatoarea nu era proprietarul fostei platforme C., ca a contractat sub conditie suspensiva, ca a contractat cu intimata sa faciliteze contractul cu orice persoana, ca si in conditiile actului cu sine insusi in doctrina s-a afirmat valabilitatea actului daca din clauzele acestuia sunt excluse vatamarile partilor, ca la data incheierii tranzactiei intimata a cunoscut pe deplin faptul ca apelanta era actionarul vanzatoarei si in pofida acestui fapt a achitat comisionul, contractul de vanzare fiind semnat si de persoana care a semnat in numele apelantei, ca detinea doar 20% din actiuni, neavand putere de decizie, ca in prezent raporturile din contractul de vanzare-cumparare fac obiectul unei actiuni in justitie, care urmeaza sa stabileasca modul de executare al contractului.
Mai arata ca obiectul tranzactiei este reprezentat de cantitatea de deseuri si nu de instalatii, ca instalatia la care face referire intimata continea 40,30 tone inox si 350,40 tone otel carbon, ca apelanta a abandonat celelalte obiective predate de vanzator.
4. Gresit a inlaturat apararile paratei privind obiectul contractului incheiat de parti care se refera la 12.000 tone deseuri, iar intimata a achizitionat o cantitate superioara acestei limite, ca defalcarea pe sortiment s-a realizat doar in contractul de vanzare-cumparare, ca pana la 19.12.2008 intimata a ridicat 12.362,85 tone fier si 924,59 tone inox. Sustine apelanta ca sub acest aspect cauza nu a fost examinata echitabil si impartial, ca prin contract s-au stabilit moduri de regularizare intre vanzator si cumparator a variatiei de peste 10% din cantitatea de inox ce urma a fi achizitionat.
5. Sustine apelanta ca s-a dispus repunerea in situatia anterioara a partilor numai cu privire la plata comisionului, nu si cu privire la prestatiile efectuate de apelanta, ceea ce duce la o imbogatire fara justa cauza a reclamantei, aceasta profitand de pe urma incheierii contractului privind vanzarea-cumpararea deseurilor.
6. A dispus gresit restituirea TVA in conditiile in care acesta a fost virat la bugetul de stat, ceea ce reprezinta o noua imbogatire fara justa cauza a intimatei.
7. Instanta de fond a facut o gresita aplicare a art. 223 Cod procedura civila deoarece prezumtia retinuta de instanta poate fi retinuta doar in conditiile art. 225 Cod procedura civila, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 222 alin. 1 Cod procedura civila, ca semnatura avocatului pe interogatoriu nu echivaleaza cu un refuz de a raspunde.
Prin decizia 93/2011 admis apelul, a schimbat in tot in tot sentinta apelata,  a respins actiunea ca nefondata si a obligat intimata sa plateasca apelantei suma de 13.500 lei cheltuieli judecata in apel si 16.744,08 lei cheltuieli judecata fond. Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
In fapt,
In data de 03.03.2008 partile au incheiat un contract, denumit de acestea „Contract de comision”.
Asa cum rezulta din contract, intimata era interesata sa achizitioneze 12.000 tone deseuri recuperabile de pe platforma C. Onesti, la un pret minim de 6.300.000 USD.
Apelanta se obliga prin acest contract sa acorde asistenta in legatura cu posibilitatea cumpararii deseurilor si sa faciliteze incheierea contractului de vanzare-cumparare dintre proprietarul deseurilor si intimata (art. 1 din contract – fila 7 dosar fond).
De asemenea, prin contract partile au convenit ca apelanta sa intermedieze incheierea contractului de achizitionare a deseurilor, apelanta obligandu-se sa actioneze in beneficiul si interesul intimatei (art. 2 din contract) dar si sa asigure indeplinirea tranzactiei (sau finalizarea ei – conform clauzei referitoare la garantii si angajamente).
Pentru executarea contractului partile au convenit un comision de 300.000 USD.
Partile au convenit si cu privire la o clauza de rezolutiune a contractului, prin art. 10 din contract. Potrivit acesteia, in cazul in care agentul nu reuseste sa duca la indeplinire solicitarile beneficiarului cu privire la termenii si conditiile tranzactiei sau incalca in vreun fel contractul, acesta va fi considerat nul si neavenit iar agentul nu va avea dreptul de a-si primi comisionul.
Contractul in litigiu a fost semnat, pentru apelanta, de numita V.N.
Ulterior, la 13.03.2008, intimata incheie cu S.C. B.C. S.A. – adjudecatarul platformei C., contractul de vanzare-cumparare sub conditia suspensiva a achitarii pretului de adjudecare de 77.894.000 lei. Prin acest contract vanzatorul se obliga sa vanda 12.000 tone deseuri, respectiv 10.000 tone fier vechi si 2.000 tone inox. Pretul acestei vanzari a fost convenit de parti la 6.300.000 USD din care 3.344.350 USD erau achitati in avans.
Partile din contractul de vanzare-cumparare au convenit regularizarea situatiilor in care cantitatea de deseuri de pe platforma C. era diferita de aceea contractata si, de asemenea, pentru nerealizarea conditiei suspensive, N.V., in calitate de „proprietar si/sau afiliati ai vanzatorului” se obliga sa garanteze restituirea avansului de 3.344.350 USD pana la 01.04.2008 (art. 3.2 din contract – fila 11 dosar fond).
Asa cum rezulta din dosar partile au inceput executarea contractului de vanzare-cumparare, intimata intrand in posesia a 12.362,85 tone fier vechi si 924,59 tone inox.
Din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti, rezulta ca apelanta era actionar al societatii vanzatoare, iar incepand cu 21.04.2008, N.V. a fost numita directorul general al societatii vanzatoare (fila 24 dosar fond).
Ulterior, intre partile din contractul de vanzare-cumparare au aparut neintelegeri cu privire la executarea contractului, intimata pretinzand despagubiri de la societatea vanzatoare pentru faptul ca nu s-a vandut toata cantitatea de inox, cauza fiind inregistrata sub nr. 1199/118/2009 pe rolul Tribunalului Constanta (filele 123-127 dosar fond):
I. Cu privire la natura juridica a contractului incheiat de parti.
In cuprinsul contractului partile folosesc, inadecvat, atat termenii de comision cat si de agent, intermediere, contractul fiind denumit de parti „contract de comision”. In aceste conditii se impune a se stabili, in raport de vointa partilor contractante potrivit art. 977 Cod Civil, natura contractului si, in raport de aceasta, drepturile si obligatiile asumate de parti. Desi partile denumesc contractul ca fiind contract de comision, din obligatiile asumate de parti rezulta ca apelanta s-a obligat sa intermedieze incheierea contractului de vanzare-cumparare cu adjudecatarul platformei industriale C. Onesti pentru cumpararea a 12.000 tone de deseuri recuperabile. Pe langa aceasta obligatie isi asuma si obligatia de asistenta si consultanta in vederea incheierii contractului, ceea ce contureaza clauzele specifice unui contract de prestari servicii.
II. Cu privire la obligatia de „a asigura indeplinirea tranzactiei” convenita la lit. A pct. 3 din Contract, aceasta obligatie este detaliata prin pct. 4-9 iar neindeplinirea obligatiilor de la pct. 1-9 atrage rezolutiunea contractului, partile, folosind inadecvat terminologia juridica, convenind ca actul juridic, intr-o astfel de situatie, sa fie „considerat nul si neavenit”. Aceasta concluzie este intemeiata pe interpretarea actului juridic incheiat de parti in limitele art. 982, 977 Cod Civil.
Concluzionand, contractul incheiat de parti este un contract nenumit, prin care apelanta si-a asumat atat obligatia de a intermedia incheierea contractului de vanzare-cumparare, cat si pe aceea de consultanta in vederea incheierii contractului si s-a asumat raspunderea pentru situatia in care contractul de vanzare cumparare nu ar fi incheiat.
Nu poate fi retinuta teza reclamantei ca apelanta s-ar fi obligat sa asigure executarea contractului de vanzare-cumparare de catre potentialul vanzator.
Astfel, din probele administrate rezulta ca partile au incheiat contractul de comision dupa ce vanzatorul adjudecatase in cadrul procedurii insolventei platforma industriala C. (28.02.2008), dar pretul oferit avea termen de plata 28.03.2008.
Incheierea contractului de vanzare-cumparare anterior termenului limita de plata a pretului, plata cu titlu de avans a unei sume importante si conditia suspensiva sub care s-a contractat, prezuma ca avansul platit a constituit in fapt si o finantare a vanzatoarei pentru cumpararea platformei.
Avand in vedere raporturile de afiliere dintre apelanta si vanzatoare, riscul pe care si l-a asumat reclamanta in operatiunea comerciala a vanzatoarei, prin „finalizarea tranzactiei” se poate retine, cu respectarea dispozitiilor art. 977, 978 si indeosebi a art. 983 Cod Civil, doar realizarea conditiei suspensive a platii pretului pentru care a fost adjudecata platforma industriala, numai intr-o astfel de situatie „tranzactia” ar fi finalizata. In caz contrar fiind incidente dispozitiile referitoare la declaratia de garantie cuprinse in art. 3.2 din contractul de vanzare-cumparare (fila 11). Ca aceasta este interpretarea corecta a contractului nenumit incheiat de parti rezulta si din pozitia ulterioara incheierii contractului partilor, imputernicitul apelantei, N.V., din acest contract, asumandu-si si o obligatie personala de garantare in contractul de vanzare-cumparare (art. 3.2 alin. 2) in situatia in care acesta nu ar mai fi  fost incheiat.
Asumarea de catre apelanta a unei garantii de executare a contractului pe care l-a intermediat trebuia sa fie mentionata expres, clauzele indoielnice urmand a fi interpretate in favoarea celui care se obliga, conform art. 983 Cod Civil.
Cum in cauza reclamanta arata ca doar contractul de vanzare-cumparare nu ar fi fost executat, instanta retine ca apelanta si-a executat obligatiile asumate prin contractul incheiat cu intimata, cu respectarea dispozitiilor art. 969 Cod Civil.
III. Referitor la pactul comisoriu.
Prima instanta a retinut ca partile ar fi convenit, prin clauza de la lit. A pct. 10 din contract, un pact comisoriu expres de gr. IV.
Potrivit art. 1021 Cod Civil conditia rezolutorie este subinteleasa in contractele sinalagmatice, insa aceasta nu intervine de drept, partea indreptatita trebuie sa solicite instantei rezolutiunea contractului. Partile pot conveni rezolutiunea conventionala a contractului, forma cea mai energica fiind considerat pactul comisoriu de gr. IV, potrivit caruia, partile exclud orice formalitate prealabila cat si interventia instantei judecatoresti.
Prin pct. 10 din contract partile au convenit ca in cazul in care apelanta (agentul) nu isi indeplineste obligatiile, contractul va fi considerat nul si neavenit. Prin aceasta clauza partile au convenit ca o parte, respectiv beneficiarul – intimatul din cauza, sa declare unilateral rezolutiunea contractului. O astfel de clauza nu exclude interventia instantei, aceasta din urma poate si trebuie sa verifice daca cealalta parte si-a executat sau nu obligatia. Asadar, acest pact comisoriu este doar de gr. II si, avand in vedere cele retinute la pct. II, rezolutiunea contractului nu a avut loc.
Pe de alta parte, chiar si in situatia in care partile au convenit un pact comisoriu de gr. IV, instanta, desi nu se poate pronunta asupra rezolutiunii, poate verifica daca a avut sau nu loc neexecutarea culpabila invocata de creditor, in caz contrar creditorul ar putea, arbitrar, sa obtina rezolutiunea contractului chiar si in cazul in care debitorul si-a executat obligatia.
IV. Cu privire la pretinsa dubla reprezentare.
Asa cum rezulta din certificatul emis de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti (fila 24) apelanta este actionar la societatea vanzatoare.
Reclamanta este insa un comerciant, activitatea acesteia este desfasurata cu titlu profesional. In raporturile juridice comerciale, profesionistul trebuie sa manifeste o diligenta sporita, corespunzatoare profesiei sale.
Cu toate acestea reclamanta, cu o minima diligenta, avand in vedere ca deja cunostea, sau putea cu eforturi minime, sa cunoasca adjudecatarul platformei industriale C. S.A.- vanzare realizata intr-o procedura publica din cadrul falimentului S.C. C. S.A., putea sa cunoasca situatia actionarilor vanzatoarei prin solicitarea relatiilor corespunzatoare de la Registrul Comertului, acestea fiind publice, conform art. 4 din Legea nr. 26/1990. Aceasta cu atat mai mult cu cat angajarea financiara a reclamantei era importanta, respectiv de 6.300.000 USD.
Desi reclamanta neaga ca ar fi avut cunostinta de o astfel de imprejurare, din modul in care partile au incheiat contractul, clauzele contractuale ale acestuia, rezulta cu certitudine ca, reclamanta cunostea raportul de afiliere dintre apelanta si vanzatoare.
De asemenea, in contractul de vanzare-cumparare, N.V. se defineste ca fiind afiliata vanzatoarei (art. 3.2), asumandu-si chiar o obligatie personala de garantie.
In concluzie, chiar daca reclamanta nu ar fi cunoscut raportul de afiliere dintre apelanta si vanzatoare, aceasta necunoastere se datoreaza lipsei sale de diligenta si nu poate fi opusa pentru a obtine efecte juridice.
Pe de alta parte, apelanta in contractul in litigiu a fost reprezentata de numita N. V., care avea functia de director de strategie (fila 8).
Aceeasi persoana, incepand cu data de 21.04.2008 a fost numita director general la societatea vanzatoare.
Dubla reprezentare presupune ca o persoana sa reprezinte ambele parti la incheierea unui act juridic, or in cauza, fata de reclamanta obligatiile au fost asumate de apelanta – persoana juridica – iar aceasta, chiar daca este actionar la vanzatoare, nu a reprezentat-o pe aceasta.
Chiar daca ar exista o dubla reprezentare, contractul incheiat cuprinde clauze care exclud vatamarea vreunei parti, pe de o parte, iar pe de alta parte, contractul a fost executat de apelanta in conditiile in care aceasta s-a obligat.
Este adevarat ca reclamanta invoca incalcarea de catre vanzatoare a obligatiilor sale, insa, asa cum s-a retinut, pe de o parte, apelanta nu si-a asumat o obligatie de a garanta executarea contractului, iar pe de alta parte raporturile contractuale invocate nu fac obiectul prezentei cauze, intre partile din contractul de vanzare-cumparare existand un litigiu pe rolul altei instante.
V. Cu privire la interogatoriul administrat, apelanta la intrebarile de la pct. 3, 10-13 si 15-16 arata ca acestea nu se refera la faptele personale ale paratei.
Sustinerea acesteia este corecta.
Astfel, cu privire la intrebarea de la pct. 3 se solicita ca parata sa raspunda cu privire la faptele vanzatorului (daca acesta ar fi facut o oferta publica de vanzare a platformei). In ceea ce priveste intrebarile de la pct. 10-13 acestea se refera la modul in care parata a inteles contractul incheiat de parti, aspecte cu privire la care parata si-a exprimat opinia in intampinarea depusa. Pe de alta parte, modul in care parata a inteles sa contracteze nu poate fi relevat prin interogatoriu, sub acest aspect valoarea probatorie a interogatoriului este similara cu aceea a intampinarii.
In ceea ce priveste intrebarea 16 se tinde ca pe calea interogatoriului sa se stabileasca modul in care parata a interpretat contractul si nu sa se dovedeasca daca reprezentantul paratei era imputernicit si de vanzator.
Asadar, potrivit art. 225 Cod procedura civila constituie fie o marturisire deplina, fie un inceput de dovada in folosul partii potrivnice, numai refuzul nejustificat de a raspunde la interogatoriu, or in cauza refuzul paratei a fost justificat chiar de natura intrebarilor formulate de reclamanta si cu privire la care, cu exceptia aceleia de la pct. 3, si-a exprimat punctul de vedere prin intampinare.
Chiar si in situatia in care ar fi retinuta doar valoarea de inceput de dovada, celelalte probe administrate si retinute de instanta dovedesc executarea contractului de catre apelanta.