Apel - despagubiri solicitate in baza Legii 10/2001 de terti al caror titlu emis la Legea 112/2005 a fost anulat in instanta; Calitatea statului de a achita despagubirile si dupa modificarea art. 48 din Legea 10/2001

      Prin S.civ. nr. 906/D/26.05.2010, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosar 1282/110/2007, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantii M.V. si M. M. in contradictoriu cu Statul roman prin Ministerul Economiei si Finantelor - DGFP. Bacau, avand ca obiect pretentii, astfel cum a fost precizata si, in consecinta a fost obligat paratul la plata catre reclamanti a sumei de 160.023 lei cu titlu de despagubiri.
       S-a luat act de renuntarea la judecarea cauzei in contradictoriu cu paratii I.D. si L. L.
       A fost obligat paratul la cheltuieli de judecata catre reclamanti in suma de 1750 lei.
       Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca:
      Reclamantii  M.V. si M. M. au chemat in judecata paratii STATUL ROMAN - prin Ministerul Economiei si Finantelor, I. D. si L. L., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratilor, in solidar, la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de imbunatatiri efectuate la imobilul situat in Bacau, str. Bogdan Voievod, precum si pretul achitat la cumpararea apartamentului, in suma de 1212, 6 lei, cu actualizarea valorii imbunatatirilor, precum si instituirea unui drept de retentie asupra imobilului, raportat la paratii I. D. si L. L., pana la achitarea integrala a despagubirilor, cu cheltuieli de judecata.
      In motivarea cererii, s-a aratat, in esenta, ca imobilul in litigiu a fost construit in anul 1934 de catre autorii paratilor I. D. si L. L., fiind nationalizat in anul 1950. Reclamantilor le-a fost repartizat imobilul in anul 1984, cu contract de inchiriere, moment la care, datorita starii de degradare a apartamentului, au fost nevoiti sa efectueze mai multe lucrari necesare aducerii acestuia in stare de functionare. In anul 1997, reclamantii au cumparat imobilul in temeiul Legii nr. 112/1995, si fiind de buna-credinta au demarat o serie de reparatii capitale si imbunatatiri, dupa cum urmeaza tencuieli si zugraveli interioare si exterioare, refacerea completa a acoperisului, amenajarea unei mansarde, refacerea instalatiei si imbunatatiri la garaj, precum si o serie de constructii si plantatii bunei utilizari a imobilului. Prin decizia civila nr. 597/2006 a Tribunalului Suceava, ramasa irevocabila, contractul de vanzare-cumparare al reclamantilor a fost anulat.
      In drept, au fost invocate disp. art. 53 din Legea nr. 10/2001.
      Paratul Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, a formulat intampinare, prin DGFP Bacau, mandatat in prezenta cauza sa-l reprezinte .
      Prin intampinare s-au invocat exceptiile necompetentei materiale a Tribunalului Bacau si a lipsei calitatii sale procesuale pasive, aratand, pe o parte ca obligatia de despagubire revine fostilor proprietari, iar pe de alta parte, ca reclamantii nu au calitatea de chiriasi, ci de proprietari ai imobilului, astfel incat nu este incident art. 48 din Legea nr. 10/2001.
      Reclamantii au formulat raspuns la intampinare, prin care au solicitat respingerea exceptiilor invocate, aratand ca solutionarea cererii este de competenta Tribunalului Bacau avand in vedere valoarea acesteia si art. 2, al. 1, lit. b c.pr.civ.. In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, reclamantii au aratat ca obligatia de despagubire revine statului, deoarece imobilul a fost preluat fara titlu valabil, iar calitatea de chiriasi a fost redobandita prin anularea contractului de vanzare-cumparare.
      Prin incheierea de sedinta din 17.10.2007, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a necompetentei materiale a instantei ca nefondate.
      In dovedire, instanta a incuviintat pentru reclamanti proba cu inscrisuri, cu expertize tehnice constructii si contabila si proba martori.
      Au fost audiati martori, au fost efectuate expertize constructii si contabila, rapoartele de expertiza intocmite de catre experti fiind depuse la dosar.
      Ca urmare a obiectiunilor formulate de parat, instanta a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiza contabila, acesta fiind depus la dosar.
      Prin cererea inregistrata la data de 19.07.2007, parata L. L. a depus la dosar declaratia de renuntare la judecata, in forma autentica, data de reclamanti privitor la paratii I.D. si L. L., sens in care la termenul de dezbateri pe fondul cauzei, reclamantul M. V. a solicitat instantei sa se ia act de renuntare.
      Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
      Reclamantii au detinut imobilul in litigiu, situat in Bacau, str. Bogdan Voievod nr. 22, in baza contractului de inchiriere nr. 4340/1984.
      Odata cu aparitia Legii nr. 112/1995, reclamantii au cumparat imobilul, desi paratii I.D. si L.L. facusera demersuri oficiale pentru retrocedarea imobilului.
      Ca atare, prin sentinta civila nr. 3003/2003 a Judecatoriei Suceava, devenita irevocabila, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. ***/1997, incheiat de reclamanti cu SC Termloc SA.
      Ca urmare, reclamantii au redobandit calitatea de chiriasi si respectiv calitate procesuala pentru a formula cerere de despagubiri in temeiul art. 48 din Legea nr. 10/2001, sens in care sustinerile paratului Statul Roman, din intampinare, au fost  inlaturate.
      Potrivit art. 48 din Legea nr. 10/2001, in forma in vigoare al momentul promovarii actiunii, in cazul in care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligatia de despagubire prevazuta la alin. (1) revine persoanei indreptatite, iar in cazul in care imobilul care se restituie a fost preluat fara titlu valabil, obligatia de despagubire revine statului sau unitatii detinatoare.
      Aceste dispozitii erau in vigoare si la momentul la care a instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, astfel incat, desi prin Legea nr. 1/2009, art. 48 a fost modificat, in sensul ca obligatia revine in orice situatie persoanei indreptatite, dispozitia modificata fiind de imediata aplicare, fata de caracterul interlocutoriu al incheierii din 17.10.2007, instanta a apreciat ca nu poate  reveni si aplica aceste dispozitii legale.
      Pe fondul cauzei, instanta a retinut din declaratiile martorilor audiati in cauza ca, anterior desfiintarii contractului de vanzare-cumparare, atat in calitate de chiriasi, cat si de proprietari, reclamantii au efectuat urmatoarele reparatii si imbunatatiri la imobilul in litigiu: tencuieli si zugraveli interioare si exterioare, refacut acoperisul, amenajarea mansardei in pod, extinderea imobilului cu doua camere, placarea cu piatra de cariera a exteriorului casei, renovarea bucatariei, inlocuirea centralei termice, construirea unui chiosc si a unei bucatarii de vara, renovarea si largirea garajului, refacerea gardului si refacerea retelei de alimentare cu apa.
      Instanta a apreciat ca lucrarile enumerate mai sus reprezinta cheltuieli necesare si utile in sensul art. 48, al. 3 din Legea nr. 10/2001, intrucat pe de o parte, efectuarea lor a fost necesara pentru preveni degradarea imobilului si pentru o normala locuire a acestuia, iar pe de alta parte, unele dintre ele au marit valoarea imobilului, astfel incat actiunea este intemeiata sub acest aspect..
      Prin expertiza constructii aceste lucrari au fost identificate de expert si au fost evaluate la suma totala de 145.585, 86 lei.
      In ceea ce priveste cererea de restituire a pretului actualizat, instanta a constatat ca aceasta este intemeiata conform art. 50, al. 2 si 3 din Legea nr. 10/2001.
      Din raportul de expertiza contabila, astfel cum a fost refacut de expert rezulta ca valoarea actualizata pretului achitat de reclamanti este de 14.436 lei.
      Fata de cele expuse mai sus, avand in vedere actiunea astfel cum a fost restransa de reclamant la termenul din 26.05.2010, instanta a admis in parte cererea si a obligat paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice la plata catre reclamanti, a sumei de 160.023 lei, cu titlu de despagubiri.
      In baza art. 246 c.pr.civ., avand in vedere declaratia notariala a celor doi reclamanti depusa la dosar, precum si concluziile reclamantului M. V., facute personal in instanta, instanta a luat act de renuntarea la judecata formulata in contradictoriu cu paratii I.D. si L. L..
      In temeiul art. 274 c.pr.civ., constatand culpa procesuala a paratului Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, instanta a admis cererea privind cheltuielile de judecata formulata de catre reclamant, astfel cum a fost formulata si l-a  obligat pe parat la plata sumei de 1750 lei, reprezentand onorarii avocat si experti si contravaloare transport.
       Impotriva Sentintei 906/2010 s-a declarat apel, in termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare, de catre paratul Statul roman prin Ministerul Finantelor Publice - DGFP Bacau, apelul inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 1282/110 /2007.
      Criticile formulate de parat au vizat:
      - gresita retinere a calitatii sale procesual pasive in cauza prin aprecierea eronata a faptului, ca desi dispozitiile art. 48 din Legea 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea 1/2009, sunt de imediata aplicabilitate, nu li se poate da eficienta fata de caracterul interlocutoriu al incheierii din 17.10.2007, in conditiile in care rezolvarea exceptiei s-a intemeiat pe alte motive decat modificarile aduse de Legea 1/2009, iar instanta ar fi trebuit sa puna in discutie, din oficiu, modificarile aduse art. 48 din Legea 10/2001, astfel incat fostii proprietari sa nu beneficieze de o imbogatire fara justa cauza.
      - gresita sa obligare la cheltuieli de judecata in conditiile in care nu se afla in culpa procesuala fata de acordul exprimat pentru restituirea pretului actualizat platit la achizitionarea imobilului, de faptul ca obligativitatea efectuarii expertizei deriva din art. 50/1 din Legea 10/2001 si nu din manifestarea pozitiei sale procesuale, respectiv de limitele in care s-a admis actiunea (numai in parte);
      - calcularea gresita a sumei datorate ca fiind 160.023 lei, in loc de 160.021,86 lei.
       Nu s-au administrat probatorii noi in apel.
      In concluziile scrise depuse la 7.06.2011 s-a sustinut doar primul motiv de apel, fara a se mai insista asupra celorlalte doua motive.
       Examinand apelul in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de dispozitiile art. 295 s.u.C.pr.civ., Curtea a constatat caracterul sau nefondat, justificat de urmatoarele considerente:
      Calitatea  procesual pasiva a paratului, examinata prin prisma modificarilor aduse de Legea 1/2009 („La articolul 48, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:(2) Indiferent daca imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fara titlu, obligatia despagubirii prevazuta la alin. (1) revine persoanei indreptatite”) pe parcursul solutionarii procesului articolului  48 din Legea 10/2001 („(2) In cazul in care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligatia de despagubire prevazuta la alin. (1) revine persoanei indreptatite.(3) In cazul in care imobilul care se restituie a fost preluat fara titlu valabil, obligatia de despagubire revine statului sau unitatii detinatoare”), nu poate fi inlaturata potrivit solicitarii intrucat nu textul mentionat nu cuprinde o norma procedurala de imediata aplicabilitate, ci una de drept material, care, in absenta unei prevederi contrare art. 11 din Legea 24/2000 R, este aplicabila incepand cu 6.02.2009 ( la trei zile de la publicarea in M.of. a Legii 1/2009 ) situatiilor juridice nascute dupa aceasta data.
      A accepta sustinerea contrara, cum ca s-ar aplica si situatiilor nascute sub imperiul legii vechi, ar ridica probleme de retroactivitate, fapt exclus de chiar Curtea Constitutionala prin Decizia 270/16.03.2010.
      Este de necontestat ca in speta raportul juridic obligational dintre reclamanti si parat s-a nascut anterior modificarii - respectiv la 14.02.2007 (data ramanerii irevocabile a hotararii de constatare a nulitatii actului lor de dobandire a imobilului obiect al Legii nr. 112/1995 ) - ca de altfel si efectul sau firesc contand in obligatia de despagubire, iar la data survenirii modificarii art. 48 (6.02.2009), in litigiul de fata era de stabilit doar lichiditatea creantei datorate de catre parat, nu si daca paratul era sau nu titularul obligatiei raportului juridic creat de art. 48 din Legea 10/2001 forma initiala in analiza.
      Asadar, aplicarea reglementarii noi conform solicitarii ar fi retroactiva nu pentru ca ar lua in considerare fapte din trecut, ci pentru ca ar modifica efecte din trecut ale acestor fapte. Alta ar fi fost situatia daca noua reglementare ar fi modificat pentru viitor efectele  unei situatii juridice nascute in trecut, caci nu s-ar mai fi pus problema de retroactivitate, ci de aplicare imediata  a reglementarii noi.
      A accepta parerea paratei ar mai insemna si a trece chiar peste vointa legiuitorului care, si dupa modificarea in discutie, a prevazut ca "(3) Restituirea pretului prevazut la alin. (2) si (2^1) se face de catre Ministerul Economiei si Finantelor*) din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare." Ori, daca s-ar fi dorit ca dupa modificare, statul sa nu mai plateasca decat sumele datorate in baza unor titluri emise pana la 6.02.2009 ar fi prevazut expres aceasta limitare si nu ar fi lasat ca interpretarea sa fie extinsa si la alte situatii; deci, cum legea nu a distins, nici noi nu o putem face, incidente devenind regulile de aplicare a legii civile in timp.
      Sub aspectul motivului de apel privind cheltuielile de judecata - desi nu a mai fost sustinut in concluziile scrise -, s-a observat ca nu este intemeiat intrucat paratul este in culpa procesuala negasindu-se in situatia prevazuta de art. 275 C.pr.civ. fata de pozitia procesuala consemnata la fl. 132;
      De asemenea, nu se putea proceda la reducerea cuantumului  cheltuielilor de judecata , asa cum a pretins paratul, intrucat acestea cumulau cheltuieli ce nu puteau fi reduse conform art. 274 alin.2 C.pr.civ. (onorarii expert si c/val. transport) si onorariu avocat ce nu s-a solicitat a fi redus in conditiile art. 274 alin.3 C.pr.civ.
      De altfel, s-a mai observat si ca suma de 1.750 lei nu este disproportionata fata de volumul lucrarilor si durata de 3 ani a cauzei in fata instantei de fond.
      Iar sub aspectul greselii de calcul la determinarea sumei datorate cu titlu de despagubiri, s-a constatat ca aceasta nu mai poate constitui motiv de apel fata de dispozitiile art. 281^2a C.pr.civ. „Indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor potrivnice sau completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 281 - 281^2”.
      Pentru aceste considerente, constatand si ca nu sunt alte motive care sa fie analizate din oficiu, s-au respins ca nefondate apelurile.