Mijlocul eficace de valorificare de catre proprietar a dreptului de acces la terenul proprietatea sa si a dreptului de trecere pe terenul proprietatea unei alte persoane.

      Prin sentinta civila nr. 2186/3.09.2008 pronuntata de Judecatoria Onesti in dosar nr. 5307/270/2007 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta C.R. in contradictoriu cu paratii B.M., B.L. si B.F., fiind  obligati paratii sa-si ridice gardul ce blocheaza calea de acces a reclamantei la imobilul proprietatea acesteia, situat in Slanic Moldova, str. Pacii. Totodata s-a dispus asupra cheltuielilor de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
      La data de 19.04.2001 reclamanta C.R. a cumparat de la H. I. I. suprafata de 864 m.p. teren, din care 200 m.p. teren curti-constructii si 664 m.p. teren arabil, situata in intravilanul orasului Slanic - Moldova, str. Pacii, jud. Bacau, avand nr. cadastral 278, invecinat cu paraul Saratu pe o lungime de 35,14 m, C.S. pe o lungime de 32,57 m, H.G. pe o lungime de 25,12 m., B.M. pe o lungime de 17,86 m si drum de acces pe o lungime de 12,94 m, conform documentatiei cadastrale anexata ce face parte integranta din contract, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare, autentificat sub nr.649/19.04.2001 la Biroul Notarului Public Vranceanu Constantin, cu sediul in Onesti, Calea Marasesti nr.10, jud. Bacau (filele 6-7 dosar fond).
      Pentru a intra la terenul sau, reclamanta folosea calea de acces existenta la data cumpararii imobilului, cale de acces existenta cu mult timp inainte, inclusiv pe timpul cand traiau parintii paratei B.L.(declaratie martor A.C.– fila 70 dosar). Niciodata nu a fost vreun litigiu intre vecini in legatura cu aceasta cale de acces iar reclamanta nu are alta cale de acces la terenul ei, arata acelasi martor. Aceeasi stare de fapt o prezinta in declaratia sa si martorul B.M. (fila 77 dosar fond).
      Martora B.V.,  propusa de parati arata ca cei de la petrol au intarit malurile paraului cu ciment, ca sa nu le rupa apa si nu se poate trece peste parau decat daca se construieste un pod peste acesta. Mai precizeaza martora ca ea este plecata din Slanic - Moldova din anul 1959 (fila 99 dosar fond).
      Celalalt martor propus de parati, B.V.(fila 88 dosar fond) declara in instanta ca nu stie ca paratii sa fi facut ceva din drumul pe unde intra in curtea gospodariei lor. Mai arata ca cel de la care a cumparat reclamanta terenul iesea la drum pe o alta ulita. Aceasta afirmatie este contrazisa de celelalte probe administrate in cauza. In plus, si aceasta martora este plecata din Slanic -Moldova de aproximativ 16 ani.
      Pentru rezolvarea diferendului avut cu paratii, reclamanta s-a adresat mai intai Primariei orasului Slanic - Moldova. Aceasta, prin adresa nr. 8851/25.07.2007 (fila 10 dosar fond) ii comunica reclamantei ca, in data de 17.07.2008, Comisia desemnata de primarie au constatat urmatoarele:
      In conformitate cu documentatia cadastrala a corpului de proprietate cu nr. cadastral 278, lotului de teren ii este figurata calea de acces pe latura de NV, avand o deschidere de 12,94, cale de acces ce deserveste si familia paratilor.
      In realitate, familia B. a mutat amplasamentul limitei de proprietate a acestora, ingradind accesul spre proprietatea reclamantei.
      De asemenea, din expertiza tehnica efectuata in cauza (filele 54-56 dosar fond) a rezultat ca si fostii proprietari ai terenului reclamantei au folosit aceasta cale de acces, deoarece alta cale de acces la acest teren nu exista. Amplasamentul gardului vechi (construit din scandura) al paratilor este cel marcat cu albastru pe anexa nr.1 (fila 56 dosar fond), pe aliniamentul punctelor: 1-3-5-7-9. Intre punctele 1-3-5 se pastreaza vechiul gard, iar pe aliniamentul 5-7-9, gardul este luat si mutat pe aliniamentul nou: 5-6-8-11, construit din plasa de sarma, marcat cu linie rosie pe anexa nr.1, blocand astfel accesul la terenul reclamantei.
      Paratul B.F. a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, motivand ca expertul nu a raspuns obiectivelor stabilite de instanta si nu a fost realizata procedura de citare cu partile, expertiza fiind astfel nula.
      Instanta a respins aceste obiectiuni, avand in vedere faptul ca, din continutul raportului de expertiza rezulta ca expertul a instiintat partile pentru efectuarea expertizei, cu intalnire in data de 08.02.2008, ora 11oo, la Primaria Slanic - Moldova.
      Din acelasi raport de expertiza mai rezulta ca partile au fost prezente. De altfel, chiar paratul B.F. arata ca a fost prezent in data de 08.02.2008, ora 11oo, la Primaria Slanic - Moldova. Or, daca nu ar fi fost instiintat, nu ar fi cunoscut data, locul si ora intalnirii, fixate de expert. In plus, presupunand ca expertul nu l-a citat si pe paratul B.F., prezenta sa la data, locul si ora fixate de expert in vederea efectuarii expertizei acopera orice vicii de procedura, prin asimilare cu dispozitiile art.89 al.2 din Codul de procedura civila.
      In legatura cu cealalta critica a raportului de expertiza, respectiv ca expertul nu a raspuns obiectivelor stabilite de instanta, este de observat ca aceasta critica este neintemeiata, expertul raspunzand celor doua obiective stabilite de instanta (fila 46 dosar fond).
      Fata de cele de mai sus si de dispozitiile art.1073 si urm. din  Codul civil a fost admisa actiunea formulata de reclamanta si, in consecinta, au fost obligati paratii sa-si ridice gardul ce blocheaza calea de acces a reclamantei la terenul proprietatea ei, situat in Slanic - Moldova, str. Pacii, jud. Bacau.
      In conformitate cu art.274 Cod procedura civila au fost obligati paratii sa achite reclamantei suma de 3.231 lei cheltuieli de judecata, reprezentand taxa timbru, timbru judiciar, cheltuieli de deplasare la instanta, cheltuieli cu martorii, taxa expertiza si onorariu avocat.
      In solutionarea apelului promovat impotriva acestei hotarari de catre paratii B.M., B.L. si B.F. prin decizia civila nr. 301/A/2.11.2010 pronuntata in cauza de Tribunalul Bacau a fost admis apelul, a fost schimbata in tot sentinta apelata in sensul respingerii actiunii ca neintemeiate. Prin aceeasi decizie s-a dispus asupra cheltuielilor de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut urmatoarele:
      Prima instanta nu a facut o corecta administrare si apreciere a probelor, raportat la o corecta calificare a actiunii.
      Desi cererea a fost formulata defectuos, fiind intemeiata pe dispozitiile art. 1073 Cod civil, din modul de formulare a acesteia rezulta ca finalitatea urmarita de reclamanta este apararea si respectarea unei servituti de trecere, pe care pretinde ca o detine  raportat la un drum de acces pe care paratii l-ar fi inchis.
      Din petitul actiunii rezulta cu certitudine ca reclamanta nu doreste instituirea unei servituti de trecere pe terenul proprietatea paratilor, iar actiunea nu a fost modificata procedural, in conditiile art. 132 Cod procedura civila.
      In consecinta, cauza dedusa judecatii este o actiune confesorie de servitute, prin care reclamantii pretind respectarea unui drept de trecere preexistent, folosit ca atare si de autorii sai.
      Or, in aceste conditii, este necesar a fi verificata existenta unei servituti de trecere legal constituite, intrucat nu se poate pretinde respectarea unui drept care nu exista constituit in favoarea proprietatii reclamantei, insa aceasta dovada nu a fost facuta. 
      Fiind vorba de o servitute de trecere, deci aparenta si necontinua, aceasta se putea constitui prin titlu sau prin destinatia proprietarului, insa reclamanta nu a facut dovada unui titlu adica a unei conventii incheiate cu proprietarul fondul aservit, adica cu paratii sau autorii acestora, iar pentru a doua modalitate de constituire nu este indeplinita conditia ca terenurile partilor sa fi facut parte dintr-un trup comun de proprietate si sa fi avut acelasi proprietar.
      Pe de alta parte, este necesara identificarea proprietarului respectivei cai de acces, iar din expertiza efectuata in apel rezulta ca din suprafata totala a caii de acces, suprafata de 157 mp, aflata in imediata vecinatate a terenului reclamantei, fac parte din terenul proprietatea paratului B.F., iar restul ar fi in proprietatea celorlalti parati (desi actele acestora de proprietate sunt neclare, din probe rezultand ca acestia ocupa o suprafata mai mare de teren, dar aceste aspecte nu fac obiectul actiunii).
      Expertul a constatat ca gardurile edificate pe aliniamentele 6-7-8 si, respectiv, 8-9 sunt edificate pe terenul proprietatea paratului, doar cel de la drumul public, de pe aliniamentul 20-21 nu se afla pe terenul paratului, insa acest ultim aspect este nerelevant, intrucat atata vreme cat reclamanta nu a facut dovada existentei unei servituti legal constituite pentru restul suprafetei de teren, oricum nu are dreptul de ajunge in zona de acces direct la calea publica.
      Instanta a mai retinut ca in apel s-a dovedit in mod cert ca calea de acces nu este publica, astfel cum sustine reclamanta, ci este situata pe terenurile stapanite de parati, iar pe de alta parte, faptul ca acest drum a fost folosit in trecut de catre autorii reclamantei, pentru o perioada mare de timp, nu are relevanta, intrucat servitutea de trecere nu se poate dobandi prin uzucapiune, si, de-altfel, nici reclamanta nici nu a invocat uzucapiunea.
      Avand in vedere ca reclamanta nu a solicitat instituirea unei servituti de trecere pe terenul paratilor, precum si principiul disponibilitatii, instanta a apreciat ca actiunea, astfel cum a fost formulata,  nu este intemeiata, sens in care a admis apelul, a schimbat in tot sentinta apelata in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata catre apelanti, conform art. 274 Cod procedura civila.
      Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, reclamanta C.R., legal timbrat cu timbru judiciar – 0,5 lei si taxa de timbru – 10 lei.
      In motivarea recursului a fost criticata decizia instantei de apel pentru nelegalitate si netemeinicie, aceasta fiind data cu aplicarea gresita a prevederilor legale. Astfel, obiectul actiunii introductive a constat in obligatia de a face si nu in constituirea unui drept de servitute cum a motivat instanta de apel, prin care s-ar fi pretins respectarea unui drept de trecere preexistent.
      Obiectul actiunii a constat in obligatia paratilor de a-si ridica gardul din sarma pe care in mod abuziv, l-au amplasat, obturand accesul la terenul reclamantei, gard edificat pe marginea digului care margineste albia paraului Sarat.
      Legal citati, intimatii-parati au fost reprezentati in fata instantei prin avocat si au formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat, motivele formulate neincadrandu-se in dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, ci reprezentand critici privind aprecierea probatoriului de catre instanta. Cu privire la fondul cauzei s-a sustinut ca suprafata de teren in litigiu este proprietatea paratilor, reclamanta neavand un titlu constitutiv al unui drept de servitute.
      Examinand recursul promovat pentru motivele aratate, in conditiile art.304 Cod procedura civila, instanta il apreciaza ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
      Gardul a carui ridicare a urmarit-o reclamanta prin actiunea promovata este situat pe aliniamentul 5-6-8-11 stabilit la expertul T.M., respectiv pe aliniamentul 6-7-8-9 potrivit expertului A.G.
      Asupra terenului ingradit in aceasta modalitate reclamanta nu a dovedit existenta dreptului sau de proprietate sau a dreptului de proprietate publica al unitatii administrativ teritoriale, potrivit dispozitiilor pct.III.1 din anexa 1 a Legii nr.213/1998.
      In aceste conditii valorificarea dreptului de acces la terenul proprietatea sa intemeiat pe folosirea anterioara indelungata a  drumului indicat se poate realiza doar in cazurile si conditiile prevazute de lege.
      Potrivit dispozitiilor art.622, 624 Cod civil stabilirea servitutii de trecere se realizeaza prin titluri. In prezenta cauza, reclamanta, fara a justifica folosinta terenului printr-un drept real, a indicat ca obiect al actiunii formulate obligarea paratilor la ridicarea gardului edificat de acestia pe terenul folosit de catre aceasta. Stabilirea obligatiei in sarcina paratilor se impune a fi corespunzatoare dreptului real apartinand reclamantei, precum este dreptul de servitute de trecere.
      Referirile instantei de apel la actiunea confesorie de servitute s-au realizat in sensul identificarii mijlocului eficace de valorificare de catre reclamanta a dreptului de trecere pe terenul respectiv, iar nu ca obiect al actiunii cu judecata careia aceasta a investit instantele judecatoresti. De altfel, instanta de apel a indicat in mod explicit ca judecata se limiteaza la petitul actiunii indicat de reclamanta, iar nu la instituirea unei servituti de trecere pe termenul proprietatea paratilor.
      Cum apararea dreptului de servitute presupune constituirea acestuia in modalitatile prevazute de lege, actiunea in stabilirea obligatiei paratilor de a ridica gardul ce impiedica accesul reclamantei a fost apreciata in mod legal ca fiind neintemeiata, reclamanta nejustificand dreptul real corespunzator.
      Aceasta nu echivaleaza cu modificarea obiectului actiunii, ci reprezinta examinarea acestuia prin prisma dispozitiilor legale aplicabile situatiei de fapt relevate de probatoriul cauzei.
      Motivele de recurs referitoare la intinderea terenului proprietatea paratilor, respectiv elementele de identificare a caii de acces reprezinta aspecte ce vizeaza situatia de fapt a cauzei, care nu poate fi modificata in calea extraordinara de atac a recursului, reglementata doar pentru motivele strict si limitativ prevazute de dispozitiile art. 304 Cod procedura civila.
      Fata de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin.1 Cod procedura civila a fost respins recursul ca nefondat.