Masura retrogradarii din functie - condamnare politica - daune morale

(Decizie nr. 479 din data de 23.03.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bacau)

Domeniu Despagubiri, penalitati | Dosare Curtea de Apel Bacau | Jurisprudenta Curtea de Apel Bacau

      Prin sentinta civila nr. 820 din 1 aprilie 2010 pronuntata de Judecatoria Targu Neamt a fost admisa actiunea civila pentru pretentii formulata de reclamantii F.V. si T.A-M., domiciliate in mun. Focsani, str. Bistrita, nr..., judetul Vrancea, in calitate de mostenitoare legale a reclamantului F.O., decedat in timpul procesului, in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, cu sediul in municipiul Bucuresti, str. Apolodor nr...., sector 5, reprezentat in teritoriu prin Directia Generala a Finantelor Publice Neamt si in consecinta:
      A fost obligat paratul sa plateasca reclamantelor suma de 47.570,42 lei cu titlu de despagubiri materiale si suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale, sume actualizate in raport de rata inflatiei la data platii efective.
      Au fost respinse exceptiile netimbrarii actiunii, prescriptiei dreptului material la actiune si a lipsei calitatii procesuale pasive invocate de parat, ca nefondate.
      Pentru a pronunta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
      Prin cererea inregistrata la Judecatoria Focsani sub nr. 4995/231/2009, reclamantul F.O., a chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat in teritoriu prin Directia Finantelor Publice Neamt, solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa fie obligat la plata sumei de 30.000 lei daune materiale si suma de 100.000 lei daune morale, urmand ca valoarea finala sa fie stabilita prin expertiza.
      In motivarea actiunii, reclamantul a aratat urmatoarele:
      A fost angajatul Spitalului Panciu, judetul Vrancea, unitate care facea parte din structura fortei Directiei Sanitare a Judetului Vrancea, iar in anul 1978, luna februarie, a fost retrogradat din functia de contabil sef al Spitalului Panciu, pe motiv ca a fost condamnat pe motive politice, masura ilegala, dovedita cu documente.
      La varsta de 16 ani s-a inscris intr-o organizatie anticomunista, iar la varsta de 18 ani a fost arestat si ulterior condamnat la pedeapsa de 6 ani inchisoare pentru �uneltire�, pedeapsa redusa in recurs la 5 ani, pe care a executat-o integral.
      Dupa 3 ani, timp in care s-a angajat muncitor si apoi s-a calificat contabil in industria petroliera Moinesti, a fost arestat din nou, fiind victima unei inscenari, fiind condamnat la 18 ani munca silnica, 10 ani degradare civica si confiscarea averii, pentru �crima si uneltire�, pedeapsa redusa la recurs la 12 ani, din care a executat 4 ani si 11 luni a executat deci 10 ani si 2 luni si a avut un an domiciliu obligatoriu.
      Cu acest statut de fost detinut politic recidivist, nu a mai fost primit in industria petroliera si a fost trimis sa lucreze la Panciu, la o mica intreprindere de industrie locala, care, dupa un an a fost desfiintata, fiind repartizat la Spitalul Panciu, unde a lucrat din februarie 1965 pana in noiembrie 1990, cand a fost pensionat.
      La aceasta unitate, la 1 iulie 1966 a fost promovat in functia de contabil sef. Fiind constient de faptul ca permanent este urmarit de catre organele de securitate, a muncit foarte mult reusind sa aiba o destul de buna colaborare cu directorul si astfel sa faca dintr-o unitate propusa pentru desfiintare o unitate model (locul 4 pe tara la aceasta categorie), ceea ce a avut ca urmare, medalierea directorului cu �Meritul sanitar� iar reclamantul a fost premiat cu 500 lei.
      Dupa 1974, directorul spitalului, avand sprijinul secretarului II la Judeteana de partid, a inceput sa comita ilegalitati din ce in ce mai mari, ajungand pana la insusirea mai multor materiale pentru diferite constructii personale si, in momentul in care, i-a atras atentia asupra acestor fapte, acesta a continuat sa aiba aceeasi atitudine, ceea ce l-a determinat sa refuze a mai semna pentru control preventiv bonuri de materiale, pentru care nu se prezentau acte justificative si, astfel s-a produs inevitabilul, respectiv retrogradarea sa.
      In anul 2001, in baza OUG 214/1999, i s-a recunoscut �calitatea de luptator in rezistenta anticomunista�, conform deciziei 1580/2001, intrucat a fost condamnat pe motive politice (art.2 lit.�c� raportat la art.3 lit.�a�). In 2001, prin Legea 568, a fost introdusa la art. 3 lit.�f� (prin care se recunostea aceasta calitate si celor exmatriculati din scoli), iar in 2003, prin Legea 212, se introducea lit.�g�, prin care, aceeasi calitate era recunoscuta celor ce au fost retrogradati din motive politice.
      S-a adresat comisiei organizate in acest scop pe langa Ministerul Justitiei, pentru a-i fi recunoscuta aceasta calitate si pentru situatiile prevazute de literele �f� si �g�, insa comisia, fara nici un temei legal, a considerat ca nu mai este cazul sa-i fie recunoscuta aceasta calitate si pentru alte motive. Astfel, s-a adresat Curtii de Apel Galati, sectia C.A.F. cu o cerere ce a facut obiectul dosarului nr. 479/44/2007, prin care a solicitat sa-i fie recunoscuta calitatea de luptator si pentru celelalte 2 situatii. Curtea de Apel Galati, prin decizia pronuntata in aceasta cauza, a admis in parte cererea, recunoscandu-i calitatea de luptator doar pentru lit.�g�decizie ce a fost atacata in recurs atat de el cat si de Ministerul Justitiei, instanta de recurs Inalta Curte de casatie si Justitie, prin decizia pronuntata la data de 28.11.2007, in dosarul 479/44/2007, a respins recursul Ministerului Justitiei si a admis in totalitate solicitarile sale, recunoscandu-i acestuia calitatea de luptator si pentru lit.�f�, astfel ca, in final, acestuia i s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista si ca exmatriculat din scoala si ca retrogradat, pe motive politice.
      In perioada 1974-1976, cu toate ca la locul de munca i-au fost facute mai multe controale inopinate de catre organele CFI, nu s-a reusit sanctionarea acestuia nici macar cu o amenda de 5 lei, astfel ca, masurile represive au inceput sa fie orientate si asupra sotiei acestuia, de profesie invatatoare, ce a fost directoare timp de 3 mandate a Casei de Copii � fete Panciu, o adevarata mama pentru copiii din aceasta institutie, dar deosebit de severa cu cei necinstiti. Astfel, aceasta in nenumarate randuri a surprins pe o bucatareasa A., furand din hrana elevelor, careia i-a aplicat cateva sanctiuni si, ulterior, i-a desfacut contractul de munca, sanctiune mentinuta de altfel si de catre instanta.
      Directorul Spitalului Panciu, incercand sa o scape pe aceasta, a internat-o in sectia pe care o conducea, crezand ca o va scapa, instigand-o in acelasi timp pe bucatareasa A., sa o reclame pe sotia sa, pentru abuz in serviciu, iar lui facandu-i un denunt calomnios prin care era acuzat de furt calificat in paguba avutului obstesc.
      Cu toate ca este de notorietate ca in acea perioada organele procuraturii actionau de cele mai multe ori la ordinul organelor de partid, 3 procurori din cadrul Procuraturii Panciu, au dispus totusi corect, dand rezolutii de neincepere a urmaririi penale pentru toate cele 3 dosare, nr. 24/II/77, 219/II/77 si 321/II/77.
      In acest context, prin dispozitia nr.19/07.02.1998, a fostei Directii Sanitare Vrancea, s-a dispus schimbarea sa din functia de contabil sef, cu motivarea ca ar fi fost anterior condamnat, situatie pe care, de fapt, angajatorul a cunoscut-o inca de la angajarea reclamantului si cu toate acestea, i-a permis sa ocupe, timp de 12 ani aceasta functie de conducere. Persoana ce l-a inlocuit pe reclamant, cu toate ca a fost promovata in urma unui examen, a reusit sa duca spitalul in cativa ani la colaps financiar, si mai mult decat atat, a inchis ochii la toate ilegalitatile facute de directorul spitalului, astfel ca, dupa ce, timp de 3 ani organele CFI, au propus schimbarea acesteia din functie, conducerea spitalului intervenea la partid de fiecare data, in final insa, prin dispozitia 221/1986, aceasta a fost schimbata din functie. Directia sanitara Vrancea, solicitand prin adresa 4580/1986, recrutarea unui cadru corespunzator pentru functia de contabil sef.
      In cursul anului 2003 si, ulterior in 2007, s-a adresat CNSAS, pentru a-i permite sa-si studieze dosarele de urmarire, fiindu-i eliberate 171 si respectiv 235 de copii dupa acte ce-l vizau pe acesta, acte din care reiese ca, printre altele, acesta a fost permanent urmarit in special de catre fostul director al spitalului, ce regulat, din proprie initiativa, informa organele de partid cu privire la �activitatile� sale.
      In continuare, a subliniat aceasta �activitate sustinuta� a directorului unitatii, citandu-l in cateva randuri, in ceea ce priveste nenumaratele sicane pe care acesta i le facea reclamantului, referirile la organele de procuratura, instigarea a diferite persoane, in sensul ca sa faca denunturi calomnioase cu privire la reclamant si membrii familiei sale si alte persecutii cat si gafe profesionale facute de directorul din acea vreme a spitalului.
      A mai aratat reclamantul ca in momentul in care a fost retrogradat, se afla in plina maturitate profesionala, era preocupat de publicarea de articole in revista de contabilitate editata de Ministerul Finantelor.
      Din cele prezentate, calitatea sa de persecutat politic si de luptator in rezistenta anticomunista, este neindoielnica.
      Conform practicii judiciare, persoanele carora li s-au desfacut contractele de munca sau au fost retrogradate in mod ilegal, sunt repuse in functie si beneficiaza de plata drepturilor banesti de care au fost prejudiciate.
      In cazul sau, repunerea in functie este imposibila, datorita varstei si bolilor de care sufera. Cu privire la daunele materiale, suma solicitata este orientativa, urmand sa fie stabilita printr-o expertiza contabila.
      Referitor la daunele morale solicitate, ele sunt modeste, in raport cu starile de soc provocate de nenumaratele verificari si anchete la care a fost supus.
      In drept, cererea este intemeiata pe dispozitiile art.998 si urmatoarele Cod civil, Decretul - Lege nr.118/1990, OUG.214/1999.
      Prin incheierea din data de 18.11.2009, pronuntata de Judecatoria Focsani, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea dosarului Judecatoriei Targu Neamt, spre competenta solutionare, avand in vedere comunicarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care se arata ca, prin Incheierea nr.9210 din 10.11.2009, s-a dispus stramutarea cauzei la Judecatoria Targu Neamt.
      Cauza a fost inregistrata la Judecatoria Targu Neamt, sub nr. 4995/231/2009.
      La termenul de judecata din data de 11.02.2010, avocat A.C., a aratat ca reclamantul F.O. a decedat, solicitand introducerea in cauza, in calitate de reclamanti a mostenitorilor defunctului F.O., respectiv T.A.M. si F.V., actiunea urmand sa fie continuata de acestia.
      S-a dispus atasarea dosarului nr. 1045/231/2008 al Judecatoriei Focsani, reclamantul aratand ca inscrisurile solicitate a fi administrate in cauza, au fost depuse la acest dosar.
      Din actele si lucrarile dosarului, prima instanta a retinut urmatoarele:
      De la data de 01.07.1966 si pana la data de 07.02.1978, reclamantul, salariat al Spitalului Panciu, a detinut functia de contabil sef. Prin dispozitia nr.19/07.02.1978, reclamantul a fost retrogradat din functia de contabil sef, in cea de contabil, pe motiv ca ar fi fost condamnat politic, situatie reala si care nu a fost niciodata ascunsa de catre reclamant, angajatorul cunoscand inca din 1966 �antecedentele� reclamantului. In fapt, acesta a fost condamnat la varsta de 18 ani pentru �crima de uneltire impotriva oranduirii socialiste� executand pedeapsa de 5 ani inchisoare. Dupa trei ani de la punerea in libertate, timp in care a lucrat ca muncitor si apoi, ca si contabil in industria petroliera la Moinesti, a fost arestat din nou, pentru savarsirea aceleasi celebre infractiuni �crima de uneltire�, executand pedeapsa cu inchisoarea de 4 ani si 11 luni, avand ulterior, un an domiciliu obligatoriu. �Bucurandu-se� de acest statut de detinut politic recidivist, reclamantului nu i s-a permis sa lucreze in industria petroliera, intr-o intreprindere de gradul �0�, fiind trimis sa lucreze la Panciu, in industria locala, la o intreprindere de gradul �V�, care numai dupa un an, a fost desfiintata, reclamantul fiind repartizat in februarie 1965, la Spitalul Panciu. La aceasta unitate, la data de 01.07.1966, a fost promovat in functia de contabil sef, cu toate ca se cunosteau antecedentele penale, politice ale acestuia. Timp de 4-5 ani, reclamantul a reusit sa aiba o buna colaborare cu conducerea unitatii, reusind chiar sa faca dintr-o unitate propusa pentru desfiintare, o unitate model, situata pe locul 4 pe tara la categoria respectiva, ceea ce a avut ca urmare imediata, medalierea directorului cu ordinul �Meritul sanitar� iar reclamantul fiind premiat cu 500 lei. Dupa aceasta data insa, respectiv din 1974, directorul unitatii considerand ca nimeni nu mai poate sa-l schimbe din functie pentru astfel de merite, a inceput sa comita mai multe ilegalitati. Reclamantului, ca si contabil sef, ii revenea sarcina de a viza pentru control preventiv toate bonurile materiale, insa acesta constatand ca multe nu se justificau, a refuzat sa le mai semneze. Ca urmare a acestei situatii, la sugestia directorului, reclamantul a inceput sa fie permanent supus controalelor CFI, care insa, nu au reusit, chiar si in acea situatie sa-i retina vreo culpa, cu atat mai mult sa-l sanctioneze. Nemaidorindu-se in nici un mod de catre conducerea spitalului ca reclamantul sa ocupe aceasta functie, la data de 07.02.1978, prin Dispozitia nr.19, Directia sanitara a Judetului Vrancea, a dispus retrogradarea acestuia din functia de contabil sef in functia de contabil, cu motivarea ca reclamantul ar fi fost condamnat politic, situatie asa cum am mai aratat, indeobste cunoscuta inca de la angajarea reclamantului in aceasta unitate, la 01.07.1966. Pe functia de contabil, reclamantul a ramas pana la data de 01.11.1990, cand s-a pensionat.
      In baza OUG 214/1999, in cursul anului 2001, reclamantului i s-a recunoscut calitatea de �luptator in rezistenta anticomunista� conform deciziei 1580/2001, intrucat a fost condamnat pe motive politice (art.2 lit.�c� raportat la art.3 lit.�a�). In 2001, prin Legea 568, a fost introdusa la art. 3 litera �f� (prin care se recunostea aceasta calitate si celor exmatriculati din scoli), iar in 2003 prin Legea 212, se introducea litera �g�, prin care, aceeasi calitate era recunoscuta celor ce au fost retrogradati din motive politice.
      Reclamantul s-a adresat comisiei organizate in acest scop pe langa Ministerul Justitiei, pentru a-i fi recunoscuta aceasta calitate si pentru situatiile prevazute de literele �f� si �g�, insa, comisia fara nici un temei legal, a considerat ca nu este cazul sa-i fie recunoscuta aceasta calitate si pentru alte motive.
      Astfel, reclamantul s-a adresat Curtii de Apel Galati, sectia CAF, cu o cerere ce a facut obiectul dosarului nr. 479/44/2007, prin care a solicitat sa-i fie recunoscuta calitatea de luptator si pentru celelalte 2 situatii. Curtea de Apel Galati, prin decizia pronuntata in cauza, a admis in parte cererea reclamantului, recunoscandu-i calitatea de luptator doar pentru litera �g�, decizie ce a fost atacata cu recurs atat de catre reclamant cat si de Ministerul Justitiei, instanta de recurs Inalta Curte de Casatie de Justitie, prin decizia pronuntata la 28.11.2007, in dosarul 479/44/2007, a respins recursul Ministerului de Justitie si a admis in totalitate solicitarile reclamantului, recunoscandu-i acestuia calitatea de luptator si pentru litera �f�, astfel ca in final, acestuia i s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista si ca exmatriculat din scoala si ca retrogradat pe motive politice.
      Dupa schimbarea din functie a reclamantului, inlocuirea acestuia, a dus unitatea la un colaps financiar si propunerea de catre organele de control CFI a schimbarii acesteia din functie. Pana la urma, directorul Directiei Sanitare Vrancea, prin adresa 4580/1986, transmitandu-i Spitalului Panciu dispozitia nr.221/1986, de schimbare din functie a acesteia, solicita totodata recrutarea unui cadru corespunzator pentru postul de contabil sef. Prin dispozitia din urma amintita, s-au mentionat trei adrese prin care se solicita schimbarea din functie a inlocuitoarei reclamantului.
      In anul 2003, reclamantul a solicitat CNSAS-ului sa i se permita accesul la dosarele sale de urmarire, cerere acceptata prin adresa 4558/2003, reclamantul fiind invitat la sediul acestei institutii care, i-a si eliberat 171 copii xerox ce-l priveau pe reclamant. Ulterior, in 2007, prin adresa nr.5279/2007, reclamantul a fost invitat, sa consulte alte 6 volume de urmarire, fiindu-i eliberate inca 235 de copii. Din cuprinsul tuturor acestor acte eliberate a rezultat in mod cert ca, reclamantul, intr-adevar a fost urmarit toata viata de organele de securitate, direct sau printr-o ampla retea de informatori, inclusiv de catre directorul spitalului, asa cum reiese din cele 3 pagini anexate la dosarul cauzei, adresate de fostul director al Spitalului Panciu, comandantului securitatii judetene la 29.12.1988, inscrisuri din care retinem ca acesta se plangea ca nu a reusit sa atraga sanctiuni asupra reclamantului in timp ce el, in final, a fost destituit din functie pentru culpe medicale. In cuprinsul acelorasi note informative, acesta recunoaste ca dispozitia de retrogradare s-a facut la ordinul partidului dar si manevrelor acestuia, care il acuza pe reclamant ca ar fost �dusman al poporului�, considerandu-l �vinovat� pe reclamant de faptul ca vin �anchete pe toate problemele�, cu toate ca este stiut ca pentru eventuale culpe medicale nu se putea pronunta decat o comisie de specialitate, asa cum de altfel s-a si intamplat, acesta fiind destituit din functie pentru ca in sectia chirurgie pe care o conducea, trata bolnavi de boli interne, cardiace sau nevrotice, iar in putinele cazuri, cand opera, isi depasea competenta data de categoria spitalului cat si datorita faptului ca opera fara mana a doua si fara anestezist.
      In realitate insa, reclamantul avea serioase preocupari profesionale, dovada fiind adresele nr. 98636/74 a Ministerului Muncii, 441/79, a Ministerului Finantelor cat si revista 6/79 de contabilitate.
      Inainte de a se dispune retrogradarea reclamantului din functie, s-a incercat tragerea la raspundere penala a acestuia cat si a sotiei sale, pentru furt calificat in paguba avutului obstesc, abuz in serviciu, etc., pentru toate acesta dispunandu-se totusi, prin rezolutie de neincepere a urmaririi penale in dosarele 24/II/77, 219/II/77 si 321/II/77, ale Procuraturii Panciu.
      Instanta, a mai retinut din declaratia nr.435/1.02.2007, autentificata de BNP C.S, data de numita B.E., fosta directoare economica a Directiei Sanitare Vrancea, contributia deosebita a reclamantului, acesta avand rezultate foarte bune pe linie financiar-contabila.
      In cuprinsul aceleasi declaratii se mai arata ca relatiile dintre reclamant si directorul Spitalului orasenesc Panciu, s-au deteriorat incepand din anul 1977, cand reclamantul a refuzat sa acorde viza de control preventiv pe documentele ce nu indeplineau conditiile cerute de legislatia in vigoare, ceea ce a atras nemultumirea medicului director, care la randu-i s-a adresat organelor de control financiar (ITFS), care insa, au constatat ca activitatea desfasurata de reclamant indeplinea conditiile cerute de legislatia in vigoare. Ulterior acesteia, Directia Sanitara Vrancea, a luat masura schimbarii din functia de contabil sef a reclamantului cu un alt salariat din cadrul serviciului contabilitate, care nu era pregatit profesional la acelasi nivel, dar care indeplinea conditiile cerute de organele de partid. Aceeasi declaranta, precizeaza ca in anul 1968, ca urmare a reorganizarii teritoriale a tarii, raionul Panciu, a fost preluat de nou infiintatul judet Vrancea, ocazie cu care Spitalul Panciu, a trecut in subordinea Directiei Sanitare Vrancea.
      Prin prejudiciul civil se intelege rezultatul daunator de natura patrimoniala sau nepatrimoniala a atingerilor aduse prin fapte de orice fel drepturilor persoanelor, valorilor pe care acestea le ocrotesc, rezultat care, in conformitate cu legea civila atrage obligatia de reparare din partea persoanei responsabile. In acest sens, legiuitorul dorind sa apere toate drepturile si bunurile unei persoane, a prevazut in articolele 998, 999 Cod civil, un termen general si care nu face nici o distinctie, ca orice dauna trebuie a fi reparata, prin urmare atat cea materiala cat si cea morala. Avand in vedere ca art. 998 Cod civil, nu face nici o distinctie in legatura cu natura prejudiciului, s-a impus pe buna dreptate, interpretarea ca acest text de lege se refera si la prejudiciul material si la cel moral.
      Pentru ca o persoana sa raspunda in temeiul raspunderii civile delictuale, trebuie indeplinite conditiile de existenta ale acesteia, elementele sale constitutive si anume: sa se fi savarsit o fapta cu caracter ilicit, sa se fi cauzat un prejudiciu altei persoane, intre fapta ilicita savarsita si prejudiciul respectiv, sa existe un raport direct de cauzalitate.
      In speta dedusa judecatii, fata de cele mai sus retinute, instanta a constatat ca toate conditiile pentru ca raspunderea civila delictuala sa opereze, sunt intrunite cumulativ, prin fapta sa ilicita, Directia Sanitara Vrancea cauzandu-i reclamantului un prejudiciu, existand in acelasi timp raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul incercat de acesta.
      Concret, prin masura abuziva dispusa, respectiv trecerea de la functia de contabil sef la cea de contabil, reclamantul a suportat o pierdere de natura salariala, diferenta dintre salariul si sporurile de care se bucura la data de 07.02.1978 si cele ulterioare pana la data de 01.11.1990, data iesirii la pensie, actualizata, fiind si unul din obiectivele expertizei contabile dispusa in cauza. La acest obiectiv, expertul Palade Mitica Lulu, a concluzionat ca valoarea actualizata a acestor venituri de care reclamantul a fost lipsit in perioada 07.01.1978 � 01.11.1990, este de 47.570,42 lei. Desi initial reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata cu titlu de despagubiri materiale a sumei de 30.000 lei (suma finala ce urma sa fie stabilita printr-o expertiza) dupa depunerea raportului de expertiza la dosarul cauzei, si-a marit catimea pretentiilor cu acest titlu la suma stabilita la acest obiectiv de catre expert.
      In ceea ce priveste cererea pentru plata daunelor morale, practica judiciara din ultimii ani, raportata la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, a admis repararea baneasca a daunelor morale, considerand ca, desi suferintele morale nu pot fi evaluate din punct de vedere banesc, indemnizatia acordata persoanei prejudiciate, fara sa poata repara prejudiciul moral cauzat, poate da totusi o anumita satisfactie compensatorie de natura a-i atenua suferintele psihice.
      In cauza de fata, importanta prejudiciului moral rezulta din valoarea deosebita pentru reclamant, a valorilor lezate care sunt: viata sa profesionala, sociala si de familie, integritatea sa psihica sau chiar sanatatea si autoaprecierea sa, tinand cont de faptul ca reclamantul a fost oprit din evolutia sa sociala si mai ales profesionala favorabila, exact in momentul in care, el insusi se maturizase suficient pentru a realizarea afirmarea sa in acest plan.
      Prejudiciul moral cauzat reclamantului, este deosebit de grav, ceea ce inseamna ca justifica solicitarea unor despagubiri pentru daunele morale suferite.
      Fata de aceste considerente, instanta, in baza art. 998 si urmatoarele Cod civil, a admis actiunea asa cum a fost formulata si, in consecinta, a obligat paratul la plata despagubirilor materiale stabilite prin expertiza si a daunelor morale asa cum au fost solicitate, sume ce urmeaza a fi actualizate in raport de rata inflatiei, la data platii efective.
      In ceea ce priveste exceptia netimbrarii actiunii invocata de parat, avand in vedere ca aceasta actiune este scutita de plata taxei de timbru conform art.15 lit.�t� din Legea 146/1997, reclamantul formuland actiunea in calitate de fost detinut politic si persecutat pentru motive politice, instanta a respins-o ca nefondata.
      In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanta a dispus respingerea, avand in vedere urmatoarele considerente:
      Termenul de prescriptie pentru solicitarea despagubirilor datorate pentru retrogradarea abuziva din functie, curge de la data la care reclamantului i s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista si, pentru aceasta situatie in care s-a aflat si care se incadreaza in dispozitiile art.3 lit.�j� din OUG. 214/1999.
      Intrucat pentru recunoasterea acestei calitati, a fost necesar sa se pronunte instanta, termenul nu poate curge decat de la data la care hotararea a devenit irevocabila, respectiv la data de 28.11.2007 (f 14 din dos.1045/231/2008).
      Instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale a paratului, ca nefondata, apreciind ca in cauza, exista o raspundere a paratului care se intemeiaza pe ideea de garantie, fiind o raspundere obiectiva, similara raspunderii comitentului pentru fapta prepusului sau, fiind firesc ca statul sa raspunda pentru institutiile sale.
      Impotriva sentintei a declarat recurs, recalificat ca apel in raport de valoarea insumata a obiectului litigiului, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, hotarare pe care o considera netemeinica si nelegala din urmatoarele considerente:
      Prin sentinta civila nr. 820 din 1 aprilie 2010 pronuntata de Judecatoria Targu Neamt a fost admisa actiunea civila pentru pretentii formulata de reclamantul F.O. (si continuata de F.V. si T.A-M. in calitate de mostenitoare legale urmare a decesului reclamantului in timpul procesului) si in consecinta Statul Roman a fost obligat la plata catre acestia a sumei de 47.570,42 lei cu titlu de despagubiri materiale si a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, sume actualizate in raport de rata inflatiei la data platii efective. De asemenea au fost respinse exceptiile netimbrarii actiunii, prescriptiei dreptului material la actiune si a lipsei calitatii procesuale pasive invocate de statul roman prin reprezentanti.
      Motivul pentru care reclamantul F.O. a formulat actiunea este faptul ca acesta a fost angajat la spitalul Panciu, judetul Vrancea in functia de contabil sef, iar ulterior a fost retrogradat din aceasta functie deoarece cu ani in urma a fost condamnat pe motive politice. Pentru aceasta solicita ca statul roman sa-l despagubeasca cu suma de 30.000 lei reprezentand daune materiale si suma de 100.000 lei reprezentand daune morale. Urmare a efectuarii in cauza a unui raport de expertiza contabila s-a ajuns la concluzia ca daunele materiale sunt in cuantum de 47.570,42 lei.
      Cauza s-a inregistrat initial la Judecatoria Focsani, iar apoi a fost stramutata la Judecatoria Targu-Neamt.
      Prin intampinare, Directia Finantelor Publice Vrancea ca reprezentant al Statului Roman a invocat unele exceptii care au fost respinse de catre instanta de fond, Judecatoria Targu-Neamt, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
      Considera ca instanta de fond, in mod neintemeiat, a respins exceptiile invocate si anume:
      - exceptia netimbrarii actiunii;
      - prescriptia dreptului material la actiune;
      - lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Roman reprezentat des Ministerul Finantelor Publice.
Astfel, a considerat ca cererea nu este scutita de la plata taxei de timbru, in cauza nefiind aplicabil art. 15 lit. t din Legea nr. 146/1997, motivat de faptul ca cererea este intemeiata pe prevederile art. 998 din Codul civil. Avand in vedere ca reclamantul a inteles sa-si intemeieze actiunea pe prevederile dreptului comun, este firesc sa aprecieze ca i se aplica toate prevederile dreptului comun, astfel incat aceasta actiune nu poate fi calificata decat ca o actiune in pretentii civile evaluabila in bani, motiv pentru care sunt aplicabile dispozitiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997.
Cu privire la prescriptia dreptului material la actiune, a aratat ca, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul prescriptiei este de 3 ani, acesta fiind intervalul de timp stabilit de lege inlauntrul caruia trebuia exercitat dreptul la actiune sub sanctiunea pierderii acestui drept.
Regula generala privind inceputul cursului prescriptiei dreptului la actiune este consacrata de art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 care in acord si cu prevederile art. 1886 cod civil prevede ca prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune. In cauza, acest drept s-a nascut la data producerii prejudiciului si in situatia cea mai favorabila reclamantului la 22 decembrie 1989, odata cu caderea regimului comunist care l-a asuprit, data dupa care era liber sa solicite dezdaunarea pentru nedreptatile suferite.
Instanta de fond a respins exceptia invocata considerand ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand reclamantului i s-a recunoscut oficial calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, respectiv din anul 2007. Avand in vedere ca reclamantul nu a facut dovada ca s-a aflat in imposibilitatea de a formula actiunea in termen de trei ani de la data caderii regimului comunist, care l-a asuprit, apreciaza ca in mod gresit instanta a respins exceptia si solicita admiterea acesteia.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman Reprezentat de Ministerul Finantelor Publice a aratat urmatoarele: calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel obligat in acelasi raport juridic. Apreciaza ca in cauza nu se realizeaza identitatea ceruta de lege intre cel care sta in judecata in calitate de parat si cel care poate fi obligat in raportul juridic dedus judecatii. Astfel, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice ,,statul este 3 persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop. Art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 stipuleaza ca ,,statul nu raspunde pentru obligatiile organelor si celorlalte institutii de stat, ale intreprinderilor si organizatiilor economice de stat, precum si ale oricaror organizatii socialiste de stat, daca ele sunt persoane juridice�. Referitor la raspunderea statului sunt aplicabile normele dreptului public in sensul ca el are raspundere directa numai pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale. Avand in vedere ca prejudiciul reclamantului nu a fost cauzat printr-o fapta proprie a statului roman apreciaza ca aceasta raspundere nu poate fi angajata decat in raport cu persoana juridica, care a cauzat nemijlocit prejudiciul. De altfel chiar reclamantul prin actiune nominalizeaza persoanele care s-au facut vinovate de inlocuirea sa din functia de contabil sef, numele acestor persoane fiind cunoscute de catre reclamant chiar de la momentul in care s-a produs inlocuirea sa. Motivatia instantei de fond pentru care a respins aceasta exceptie nu este intemeiata, in cauza raspunderea statului roman nu poate fi intemeiata pe ideea de garantie, similara raspunderii comitentului pentru fapta prepusului sau. Considera astfel, ca statul roman nu are calitate procesuala pasiva in aceasta cauza, motiv pentru care solicita admiterea exceptiei invocate.
Pe fondul cauzei, fiind in materia raspunderii civile delictuale, asa cum a inteles reclamantul sa stabileasca cadrul procesual, subliniaza ca fundamental in aceasta materie este principiul conform caruia raspunderea are menirea de a acoperi paguba si nu de a asigura un castig. Pornind de la regulile generale in materie, arata ca raspunderea civila delictuala poate fi angajata daca printr-o fapta ilicita s-a cauzat un prejudiciu, care trebuie sa indeplineasca toate conditiile necesare oricarui prejudiciu pentru a fi reparat: sa fie cert, determinat sau determinabil, sa existe o legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, fapta ilicita sa fie savarsita cu vinovatie. Cum reclamantul urmareste doar un scop patrimonial, atunci se impune dovedirea temeinica a pretentiilor sale materiale si nu doar indeplinirea conditiilor generale de la raspunderea civila delictuala. Mai mult, pretentiile solicitate admise de catre instanta de fond sunt foarte mari; daca pentru stabilirea daunelor materiale s-a efectuat o expertiza, cuantumul daunelor morale nu a fost analizat de instanta, ci s-a acordat atat cat s-a solicitat, indiferent caracterul exorbitant al acestora.
De asemenea, considera ca in cauza nu s-a facut dovada ca schimbarea din functia de contabil sef in functia de contabil s-a facut urmare a unei asupriri, pentru ca fusese detinut politic. Exista posibilitatea ca acesta sa se fi efectuat datorita unei restructurari in activitatea Spitalului Panciu sau din alte motive, altele decat cele politice. Cu prea mare usurinta a acceptat instanta de fond argumentele oferite de catre reclamant. Considera ca nu a facut dovada ca retrogradarea s-a produs din motive politice; s-a dovedit intr-adevar ca reclamantul a fost arestat din motive politice, cu cativa ani inainte de a lucra ca si contabil sef la Spitalul Panciu, dar nu este dovada ca retrogradarea s-a facut din aceleasi motive politice.
Prin decizia civila nr.194 din 6.10.2010, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr.4995/231/2009, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Roman � prin Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P.Neamt.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a avut in vedere urmatoarele:
In primul rand, sunt legale si temeinice solutiile primei instante de fond de respingere a exceptiei netimbrarii actiunii, a exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice.
In ceea ce priveste exceptia netimbrarii actiunii invocata de parat, prima instanta de fond, in mod legal a avut in vedere ca aceasta actiune este scutita de plata taxei de timbru conform art.15 lit.�t� din Legea 146/1997, reclamantul formuland actiunea in calitate de fost detinut politic si persecutat pentru motive politice. In acest sens, se retine ca potrivit dispozitiei invocate din Legea nr. 146/1997, drepturile si interesele legitime pretinse de fostii detinuti si persecutati pentru motive politice in perioada regimului comunist din Romania sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, fiind evident ca criteriul de acordare a acestui beneficiu este calitatea de fost detinut si persecutat din motive politice fiind fara relevanta, sub acest aspect, temeiul juridic concret pe care o astfel de persoana isi intemeiaza pretentiile in instanta.
      Privind exceptia prescriptiei dreptului la actiune, in mod intemeiat prima instanta de fond a retinut ca data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului la actiune in cauza este data la care reclamantului i s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista si pentru aceasta situatie in care s-a aflat si care se incadreaza in dispozitiile art. 3 lit. �j� din OUG. 214/1999.
      Intrucat, pentru recunoasterea acestei calitati, a fost necesar sa se pronunte instanta, termenul nu poate curge decat de la data la care hotararea a devenit irevocabila, respectiv la data de 28.11.2007 (f 14 din dos. 1045/231/2008), fiind evident ca numai din aceasta calitate decurge si calitatea procesuala activa a reclamantului in cadrul actiunii civile pe care a formulat-o in aceasta cauza pentru daune civile materiale si morale.
      Pentru aceleasi motive s-a constatat ca fiind neintemeiate sustinerile paratei formulate in apel prin care considera ca dreptul la actiune al reclamantei s-a nascut cel putin de la data de la 22 decembrie 1989, odata cu caderea regimului comunist care l-a asuprit, data dupa care era liber sa solicite dezdaunarea pentru nedreptatile suferite.
      Astfel, cum a motivat prima instanta de fond a fost necesara crearea unui cadru normativ constand in OUG nr. 214/1999, in baza caruia, in cursul anului 2001, reclamantului i s-a recunoscut calitatea de �luptator in rezistenta anticomunista� conform deciziei 1580/2001, intrucat a fost condamnat pe motive politice (art. 2 lit.�c� raportat la art. 3 lit.�a�). In anul 2001, prin Legea nr. 568, a fost introdusa la art. 3 litera �f�(prin care se recunostea aceasta calitate si celor exmatriculati din scoli), iar in 2003 prin Legea nr. 212, se introducea litera �g�, prin care, aceeasi calitate era recunoscuta celor ce au fost retrogradati din motive politice.
      Ulterior, ca instanta de recurs, Inalta Curte de Casatie de Justitie, prin decizia pronuntata la 28.11.2007, in dosarul nr. 479/44/2007, a respins recursul Ministerului de Justitie si a admis in totalitate solicitarile reclamantului, recunoscandu-i acestuia calitatea de luptator si pentru litera �f�, astfel ca in final, acestuia i s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista si ca exmatriculat din scoala si ca retrogradat pe motive politice.
      Fata de cele analizate, rezulta fara nicio indoiala ca numai dupa crearea cadrului normativ necesar si dupa ce s-a pronuntat si I.C.C.J. prin decizia pronuntata la 28.11.2007, in cadrul dosarului nr. 479/44/2007 s-a nascut si dreptul la actiune al reclamantului care in virtutea acestor calitati a solicitat in instanta desdaunari civile de ordin material si moral.
      Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statului Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, de asemenea prima instanta de fond a constatat netemeinicia exceptiei.
      Apelantul-parat a sustinut ca in cauza nu se realizeaza identitatea ceruta de lege intre cel care sta in judecata in calitate de parat si cel care poate fi obligat in raportul juridic dedus judecatii. Astfel, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice si juridice ,,statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop.
      Art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 stipuleaza ca ,,statul nu raspunde pentru obligatiile organelor si celorlalte institutii de stat, ale intreprinderilor si organizatiilor economice de stat, precum si ale oricaror organizatii socialiste de stat, daca ele sunt persoane juridice�. Avand in vedere ca prejudiciul reclamantului nu a fost cauzat printr-o fapta proprie a statului roman apreciaza ca aceasta raspundere nu poate fi angajata decat in raport cu persoana juridica, care a cauzat nemijlocit prejudiciul. De altfel, chiar reclamantul prin actiune nominalizeaza persoanele care s-au facut vinovate de inlocuirea sa din functia de contabil sef, numele acestor persoane fiind cunoscute de catre reclamant chiar de la momentul in care s-a produs inlocuirea sa. Motivatia instantei de fond pentru care a respins aceasta exceptie se sustine ca nu este intemeiata si, in cauza raspunderea statului roman nu poate fi intemeiata pe ideea de garantie, similara raspunderii comitentului pentru fapta prepusului sau.
      In aceasta privinta, instanta de apel a retinut ca si calitatea procesuala pasiva a Statului Roman se analizeaza in mod corelativ cu calitatea procesuala activa a reclamantului, in acest mod decurgand specificul obligatiei ce revine Statului roman pentru a desdauna persoanele care au calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, exmatriculat din scoala, sau retrogradat pe motive politice. Faptul ca reclamantul a ales calea dreptului comun a actiunii civile in raspundere delictuala a Statului nu poate exclude aceasta raspundere specifica in sarcina statului, fiind evident ca statul socialist se afla in culpa delictuala pentru modul in care a organizat sistemul administratiei publice centrale, dar si a serviciilor publice care se subordonau in cadrul ierarhiilor de ordin administrativ pana la nivelul administratiei publice centrale, in aceasta situatie fiind si Spitalul Panciu si Directia Sanitara Vrancea in subordinea careia se afla Spitalul Panciu.
      Este evident ca statul socialist prin modul de organizare a cadrului administrativ, dar si a cadrului legislativ a facut posibil ca reclamantul sa suporte si, ulterior, sa-i fie recunoscute, calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, calitatea de exmatriculat din scoala, dar si calitatea de retrogradat pe motive politice. Ori, aceasta culpa delictuala a fost transmisa potrivit principiului de continuitate statului care a fost instaurat dupa evenimentele din decembrie 1989, si care in mod evident se subroga in drepturile si obligatiile statului socialist. Pentru aceste motive, se constata ca fiind legala si temeinica solutia primei instante de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman in aceasta cauza.
      Cu privire la fondul cauzei, apelanta a motivat ca din moment ce reclamantul urmareste un scop patrimonial, atunci se impune dovedirea temeinica a pretentiilor sale materiale si nu doar o simpla analiza a indeplinirii conditiilor generale de la raspunderea civila delictuala. Mai mult, pretentiile civile solicitate admise de catre instanta de fond sunt foarte mari; daca pentru stabilirea daunelor materiale s-a efectuat o expertiza, cuantumul daunelor morale nu a fost analizat de instanta, ci s-a acordat atat cat s-a solicitat, indiferent de caracterul exorbitant al acestora.
      De asemenea, considera ca in cauza nu s-a facut dovada ca schimbarea din functia de contabil sef in functia de contabil s-a facut urmare a unei asupriri, pentru ca fusese detinut politic putand exista alte cauze ca de exemplu restructurarea unitatii sanitare la care a fost angajat reclamantul.
      Cu privire la caracterul abuziv al masurii de retrogradare in functie a reclamantului F.O., prima instanta a stabilit in mod clar in baza probelor si inscrisurilor prezentate in dovedire ca nedorindu-se in nici un mod de catre conducerea Spitalului Panciu ca reclamantul sa ocupe in continuare aceasta functie, la data de 07.02.1978, prin Dispozitia nr. 19, Directia sanitara a Judetului Vrancea, a dispus retrogradarea acestuia din functia de contabil sef in functia de contabil, cu motivarea ca reclamantul ar fi fost condamnat politic, situatie asa cum a mai aratat, indeobste cunoscuta inca de la angajarea reclamantului in aceasta unitate, la 01.07.1966. Pe functia de contabil, reclamantul a ramas pana la data de 01.11.1990, cand s-a pensionat.
      Mai mult, prin adresa nr. 4580/1986, fiind transmisa Spitalului Panciu dispozitia nr. 221/1986, de schimbare din functie a reclamantului, s-a solicitat, totodata, recrutarea unui cadru corespunzator pentru postul de contabil sef si prin dispozitia din urma amintita, s-au mentionat trei adrese prin care se solicita schimbarea din functie a inlocuitoarei reclamantului. Aceste aspecte exclud in mod evident posibilitatea ca masura de retrogradare in functie a reclamantului sa fi avut drept cauze restructurarea unitatii respective sau altfel de motive imputabile reclamantului, astfel cum se invoca in mod neintemeiat prin motivele de apel, in Dispozitia nr. 19/07.02.1978 fiind mentionata, in mod expres motivarea ca reclamantul a fost condamnat politic.
      Culpa delictuala a Statului Roman, astfel cum a fost analizata si in cadrul analizarii calitatii procesuale pasive a acestuia, decurge si din toate aspectele care rezulta din consultarea de catre reclamant in anul 2003 si, respectiv, 2007 a dosarelor sale de urmarire la CNSAS. Astfel, prima instanta a retinut din cuprinsul tuturor actelor eliberate ca, reclamantul, intr-adevar a fost urmarit toata viata de organele de securitate, direct sau printr-o ampla retea de informatori, inclusiv de catre directorul spitalului, asa cum rezulta din cele 3 pagini anexate la dosarul cauzei, adresate de fostul director al Spitalului Panciu, comandantului securitatii judetene la 29.12.1988, inscrisuri din care se retine ca acesta se plangea ca nu a reusit sa atraga sanctiuni asupra reclamantului in timp ce el, in final, a fost destituit din functie pentru culpe medicale.
      In cuprinsul acelorasi note informative, acesta recunoaste ca dispozitia de retrogradare s-a facut la ordinul partidului, dar si manevrelor acestuia, care il acuza pe reclamant ca ar fost �dusman al poporului�, considerandu-l �vinovat� pe reclamant de faptul ca vin �anchete pe toate problemele� �.
      In consecinta, astfel cum s-a retinut si prin sentinta apelata, sunt indubitabil stabilite in cauza, fapta ilicita si culpa delictuala ce revin nemijlocit in sarcina paratului � apelant, iar legatura de cauzalitate cu prejudiciul material si prejudiciul moral suferite de reclamant este implicita si nici macar nu a fost contestata prin motivele de apel sustinute.
      In speta dedusa judecatii, fata de situatia de fapt care s-a retinut in considerentele sentintei, asa cum a fost analizata anterior fara a fi fost contestata de catre paratul � apelant prin intampinarea formulata in prima instanta sau prin motivele de apel, instanta a constatat in mod intemeiat ca toate conditiile pentru ca raspunderea civila delictuala sa opereze, sunt intrunite cumulativ.
      Cat priveste valoarea acestor prejudicii stabilite in prima instanta de fond la suma de 47.570,42 lei, daune materiale, si la suma de 100,000 lei, daune morale si motivele de apel invocate cu privire la cuantumul acestor daune, sunt neintemeiate in raport cu intinderea valorica a prejudiciului material si, respectiv, a prejudiciului moral stabilit prin sentinta apelata.
      In mod concret, prin masura abuziva dispusa, respectiv trecerea de la functia de contabil sef la cea de contabil, reclamantul a suportat o pierdere de natura salariala, diferenta dintre salariul si sporurile de care se bucura la data de 07.02.1978 si cele ulterioare pana la data de 01.11.1990, data iesirii la pensie, actualizata, fiind si unul din obiectivele expertizei contabile dispusa in cauza. La acest obiectiv, expertul Palade Mitica Lulu, a concluzionat ca valoarea actualizata a acestor venituri de care reclamantul a fost lipsit in perioada 07.01.1978 � 01.11.1990, este de 47.570,42 lei. Desi, initial, reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata cu titlu de despagubiri materiale a sumei de 30.000 lei (suma finala ce urma sa fie stabilita printr-o expertiza) dupa depunerea raportului de expertiza la dosarul cauzei, si-a marit catimea pretentiilor cu acest titlu la suma stabilita la acest obiectiv de catre expert, astfel ca valoarea prejudiciului material a fost temeinic stabilita in cauza, raportul de expertiza contabila avand valoarea probatorie obiectiv stiintifica.
      In ceea ce priveste cererea pentru plata daunelor morale, prima instanta a retinut in mod intemeiat ca practica judiciara din ultimii ani, raportata la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, a admis repararea baneasca a daunelor morale, considerand ca, desi suferintele morale nu pot fi comensurate din punct de vedere banesc, indemnizatia acordata persoanei prejudiciate, fara sa poata repara prejudiciul moral cauzat, poate da totusi o anumita satisfactie compensatorie de natura a-i atenua suferintele psihice, astfel ca si sub aspectul daunelor morale nu se poate sustine cu temei ca reclamantul a urmarit de a-si asigura un castig sau o imbogatire fara just temei, ci a solicitat doar repararea integrala a daunelor materiale si morale suferite conform principiului reparatiei integrale care guverneaza raspunderea civila delictuala.
      In cauza de fata, s-a retinut in mod intemeiat ca importanta prejudiciului moral rezulta din valoarea deosebita pentru reclamant, a valorilor lezate care sunt: viata sa profesionala, sociala si de familie, integritatea sa psihica sau chiar sanatatea si autoaprecierea sa, tinand cont de faptul ca reclamantul a fost oprit din evolutia sa sociala si mai ales profesionala favorabila, exact in momentul in care, el insusi se maturizase suficient pentru a realizarea afirmarea sa in acest plan. Toate aceste elemente care configureaza prejudiciul de ordin moral s-au intins practic pe parcursul intregii vieti a reclamantului, si au devenit efectiv ireversibile odata cu iesirea la pensie a acestuia.
      Constatand aceste elemente, instanta de apel a constatat ca in lipsa posibilitatii de comensurare a prejudiciului de ordin moral, prima instanta a stabilit in mod rezonabil intinderea valorica a acestui prejudiciu la suma de 100.000 lei, ca fiind in masura sa asigure o anumita satisfactie compensatorie pentru suferintele psihice care i-au fost cauzate pe parcursul unei perioade mari de timp.
Impotriva deciziei civile mai sus mentionate a formulat in termen legal recurs paratul Statul Roman � Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. a Judetului Neamt invocand aceleasi motive ca si in cererea de apel.
Analizand decizia civila recurata, Curtea de Apel retine urmatoarele:
La termenul din 23 februarie 2011, intimatii prin aparator au invocat exceptia tardivitatii formularii recursului de catre reclamant.
In ceea ce priveste aceasta exceptie, Curtea de Apel retine ca, decizia recurata a fost comunicata paratelor-recurente la data de 22.11.2010, conform stampilei postei aplicate pe comunicari si dovada de comunicare.
Avand in vedere ca cererea de recurs poate fi introdusa in termen de 15 zile, termenul de declarare a caii de atac se implineste la 8.12.2010, ori cererea de recurs s-a depus prin fax la 7.12.2010 si prin posta la 8.12.2010, deci inlauntrul termenului de recurs (aspecte dovedite cu inscrisurile depuse in recurs la filele 21-24).
Fata de cele mai sus retinute Curtea de Apel va respinge exceptia tardivitatii recursului potrivit dispozitivului prezentei.
In ce priveste exceptia netimbrarii actiunii, prescriptiei dreptului material la actiune si a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, instantele anterioare au pronuntat hotarari temeinice si legale de respingere a exceptiilor.
Instantele de fond si apel au apreciat judicios ca aceasta actiune este scutira de plata taxei de timbru conform art.15 lit.�t� din Legea 146/1997, reclamantul formuland actiunea in calitate de fost detinut politic si persecutat pentru motive politice. In acest sens, se retine ca potrivit dispozitiei invocate din Legea nr. 146/1997, drepturile si interesele legitime pretinse de fostii detinuti si persecutati pentru motive politice in perioada regimului comunist din Romania sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, fiind evident ca criteriul de acordare a acestui beneficiu este calitatea de fost detinut si persecutat din motive politice fiind fara relevanta, sub acest aspect, temeiul juridic concret pe care o astfel de persoana isi intemeiaza pretentiile in instanta.
      Privind exceptia prescriptiei dreptului la actiune, in mod intemeiat instanta de fond si cea de apel au retinut ca data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului la actiune in cauza este data la care reclamantului i s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista si pentru aceasta situatie in care s-a aflat si care se incadreaza in dispozitiile art. 3 lit.�j� din OUG. 214/1999.
      Intrucat, pentru recunoasterea acestei calitati, a fost necesar sa se pronunte instanta, termenul nu poate curge decat de la data la care hotararea a devenit irevocabila, respectiv la data de 28.11.2007 (f 14 din dos. 1045/231/2008), fiind evident ca numai din aceasta calitate decurge si calitatea procesuala activa a reclamantului in cadrul actiunii civile pe care a formulat-o in aceasta cauza pentru daune civile materiale si morale.
      Pentru aceleasi motive se constata ca fiind neintemeiate sustinerile paratei formulate in apel prin care considera ca dreptul la actiune al reclamantei s-a nascut cel putin de la data de la 22 decembrie 1989, odata cu caderea regimului comunist care l-a asuprit, data dupa care era liber sa solicite dezdaunarea pentru nedreptatile suferite.
      Astfel, cum a motivat prima instanta de fond a fost necesara crearea unui cadru normativ constand in OUG nr. 214/1999, in baza caruia, in cursul anului 2001, reclamantului i s-a recunoscut calitatea de �luptator in rezistenta anticomunista� conform deciziei 1580/2001, intrucat a fost condamnat pe motive politice (art. 2 lit.�c� raportat la art. 3 lit.�a�). In anul 2001, prin Legea nr. 568, a fost introdusa la art. 3 litera �f�(prin care se recunostea aceasta calitate si celor exmatriculati din scoli), iar in 2003 prin Legea nr. 212, se introducea litera �g�, prin care, aceeasi calitate era recunoscuta celor ce au fost retrogradati din motive politice.
      Ulterior, ca instanta de recurs, Inalta Curte de Casatie de Justitie, prin decizia pronuntata la 28.11.2007, in dosarul nr. 479/44/2007, a respins recursul Ministerului de Justitie si a admis in totalitate solicitarile reclamantului, recunoscandu-i acestuia calitatea de luptator si pentru litera �f�, astfel ca in final, acestuia i s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista si ca exmatriculat din scoala si ca retrogradat pe motive politice.
      Fata de cele analizate, rezulta fara nicio indoiala ca numai dupa crearea cadrului normativ necesar si dupa ce s-a pronuntat si I.C.C.J. prin decizia pronuntata la 28.11.2007, in cadrul dosarului nr. 479/44/2007 s-a nascut si dreptul la actiune al reclamantului care in virtutea acestor calitati a solicitat in instanta desdaunari civile de ordin material si moral.
      Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statului Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, de asemenea instanta de fond si cea de apel au constatat netemeinicia exceptiei.
      Apelantul-parat a sustinut ca in cauza nu se realizeaza identitatea ceruta de lege intre cel care sta in judecata in calitate de parat si cel care poate fi obligat in raportul juridic dedus judecatii. Astfel, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice si juridice ,,statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop.
      Art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 stipuleaza ca ,,statul nu raspunde pentru obligatiile organelor si celorlalte institutii de stat, ale intreprinderilor si organizatiilor economice de stat, precum si ale oricaror organizatii socialiste de stat, daca ele sunt persoane juridice�. Avand in vedere ca prejudiciul reclamantului nu a fost cauzat printr-o fapta proprie a statului roman apreciaza ca aceasta raspundere nu poate fi angajata decat in raport cu persoana juridica, care a cauzat nemijlocit prejudiciul. De altfel, chiar reclamantul prin actiune nominalizeaza persoanele care s-au facut vinovate de inlocuirea sa din functia de contabil sef, numele acestor persoane fiind cunoscute de catre reclamant chiar de la momentul in care s-a produs inlocuirea sa. Motivatia instantei de fond pentru care a respins aceasta exceptie se sustine ca nu este intemeiata si, in cauza raspunderea statului roman nu poate fi intemeiata pe ideea de garantie, similara raspunderii comitentului pentru fapta prepusului sau.
      In aceasta privinta, instanta de apel retine ca si calitatea procesuala pasiva a Statului Roman se analizeaza in mod corelativ cu calitatea procesuala activa a reclamantului, in acest mod decurgand specificul obligatiei ce revine Statului roman pentru a desdauna persoanele care au calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, exmatriculat din scoala, sau retrogradat pe motive politice. Faptul ca reclamantul a ales calea dreptului comun a actiunii civile in raspundere delictuala a Statului nu poate exclude aceasta raspundere specifica in sarcina statului, fiind evident ca statul socialist se afla in culpa delictuala pentru modul in care a organizat sistemul administratiei publice centrale, dar si a serviciilor publice care se subordonau in cadrul ierarhiilor de ordin administrativ pana la nivelul administratiei publice centrale, in aceasta situatie fiind si Spitalul Panciu si Directia Sanitara Vrancea in subordinea careia se afla Spitalul Panciu.
      Este evident ca statul socialist prin modul de organizare a cadrului administrativ, dar si a cadrului legislativ a facut posibil ca reclamantul sa suporte si, ulterior, sa-i fie recunoscute, calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, calitatea de exmatriculat din scoala, dar si calitatea de retrogradat pe motive politice. Ori, aceasta culpa delictuala a fost transmisa potrivit principiului de continuitate statului care a fost instaurat dupa evenimentele din decembrie 1989, si care in mod evident se subroga in drepturile si obligatiile statului socialist. Pentru aceste motive, se constata ca fiind legala si temeinica solutia primei instante de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman in aceasta cauza.
      In ceea ce priveste fondul cauzei, instantele anterioare au stabilit corect in baza probatoriului legal administrat, referitor la caracterul abuziv al masurii de retrogradare in functie a reclamantului F.O., la data de 7.02.1978, prin Decizia nr.19, Directia sanitara a Judetului Vrancea, a dispus retrogradarea acestuia din functia de contabil sef in functia de contabil, cu motivarea ca reclamantul ar fi fost condamnat politic, situatie asa cum a mai aratat, indeobste cunoscuta inca de la angajarea reclamantului in aceasta unitate, la 01.07.1966. Pe functia de contabil, reclamantul a ramas pana la data de 01.11.1990, cand s-a pensionat.
      Mai mult, prin adresa nr. 4580/1986, fiind transmisa Spitalului Panciu dispozitia nr. 221/1986, de schimbare din functie a reclamantului, s-a solicitat, totodata, recrutarea unui cadru corespunzator pentru postul de contabil sef si prin dispozitia din urma amintita, s-au mentionat trei adrese prin care se solicita schimbarea din functie a inlocuitoarei reclamantului. Aceste aspecte exclud in mod evident posibilitatea ca masura de retrogradare in functie a reclamantului sa fi avut drept cauze restructurarea unitatii respective sau altfel de motive imputabile reclamantului, astfel cum se invoca in mod neintemeiat prin motivele de apel, in Dispozitia nr. 19/07.02.1978 fiind mentionata, in mod expres motivarea ca reclamantul a fost condamnat politic.
      Culpa delictuala a Statului Roman, astfel cum a fost analizata si in cadrul analizarii calitatii procesuale pasive a acestuia, decurge si din toate aspectele care rezulta din consultarea de catre reclamant in anul 2003 si, respectiv, 2007 a dosarelor sale de urmarire la CNSAS. Astfel, prima instanta a retinut din cuprinsul tuturor actelor eliberate ca, reclamantul, intr-adevar a fost urmarit toata viata de organele de securitate, direct sau printr-o ampla retea de informatori, inclusiv de catre directorul spitalului, asa cum rezulta din cele 3 pagini anexate la dosarul cauzei, adresate de fostul director al Spitalului Panciu, comandantului securitatii judetene la 29.12.1988, inscrisuri din care se retine ca acesta se plangea ca nu a reusit sa atraga sanctiuni asupra reclamantului in timp ce el, in final, a fost destituit din functie pentru culpe medicale.
      In cuprinsul acelorasi note informative, acesta recunoaste ca dispozitia de retrogradare s-a facut la ordinul partidului, dar si manevrelor acestuia, care il acuza pe reclamant ca ar fost �dusman al poporului�, considerandu-l �vinovat� pe reclamant de faptul ca vin �anchete pe toate problemele� �.In consecinta sunt indubitabil stabilite in cauza fapta ilicita si culpa delictuala ce revin nemijlocit in sarcina paratului, iar legatura de cauzalitate cu prejudiciul material si prejudiciul moral suferite de reclamant este implicita si nici macar nu a fost contestata prin motivele de apel sustinute.
      In speta dedusa judecatii, fata de situatia de fapt care s-a retinut in considerentele sentintei, asa cum a fost analizata anterior fara a fi fost contestata de catre paratul prin intampinarea formulata in prima instanta sau prin motivele de apel, instanta a constatat in mod intemeiat ca toate conditiile pentru ca raspunderea civila delictuala sa opereze, sunt intrunite cumulativ.
      In ce priveste valoarea prejudiciului stabilit de instanta de fond la suma de 100.000 lei daune morale, motivele de recurs invocate sunt fondate. In materia raspunderii civile delictuale fundamentul raspunderii este principiul conform caruia raspunderea are menirea de a acoperi paguba, iar suma de 30.000 lei este echitabila pentru a acoperi vatamarea cauzata autorului reclamantilor.
      Reclamantul, prin actiunea formulata urmareste un scop patrimonial, iar in acest sens se impunea a dovedi temeinicia pretentiilor sale materiale si nu doar indeplinirea conditiilor generale ale raspunderii civile delictuale, precum si prejudiciul sa fie cert, determinat sau determinabil, sa existe legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, savarsirea faptei cu vinovatie.
      Statul trebuia sa raspunda pentru repararea prejudiciului moral cauzat unei persoane

Sursa: Portal.just.ro